DANTE, „PARADISUL”, CÎNTUL XXXI
Dante trăiește plenar bucuria sacră a Empireului (cerul al zecelea) și contemplă
în extaz la candida rosa („dalba roză” a fericiților și a îngerilor ce-i
însoțesc). Copleșit de ce vedea și dornic de mai multă lămurire, poetul își
întoarce întrebător ochii spre Beatrice, dar... Beatrice nu mai era! Este clipa
apoteoticei despărțiri: Beatrice își reia șederea pe tronul ei din lumea slavei
(pe treapta cea mai înaltă, în rîndul/brîul al treilea, unde poetul o mai poate
străvedea ca de adio), iar în locu-i (și chemat chiar de ea) Dante îl capătă ca
nouă și ultimă călăuză prin lumea de dincolo pe Sfîntul Bernard (Bernard de
Clairvaux: 1091-1153), care-l îndeamnă să contemple „triumful Fecioarei” (contemplație
în a cărei beatitudine se încheie cîntul, în deplină cuminecare cu evlavia
Sfîntului Bernard).
1 În chip de
dalbă roză așadar
mi se vădi acea oștire sfîntă
ce-i fu lui Christ mireasă pe Calvar;
4 ci-a doua, care vede-n zbor și cîntă
mărirea celui ce-n iubirea lui
și în splendoarea slavei o-nveșmîntă,
7 ca roiul de albine ce acu-i
pe flori buluc și-acu-i în stupu-n care
dă sucul dulce cum un altul nu-i,
10 se pogora-n acea sublimă floare
cu multe foi și-apoi din nou urca
unde sălaș etern iubirea-și are.
13 Obrazul lor ca focul scăpăra,
arípi aveau de aur și veșmînt
mai alb ca neaua-n strălucirea sa.
16 Din treaptă-n treaptă-n floare-și luau
avînt,
împărtășind și pace, și ardoare,
din plinătatea legănată-n vînt.
19 Iar faptul că-ntre-naltul sfînt și floare
se aduna atît alai în zbor
nu-mpiedica nici văz și nici splendoare;
22 că-n univers e foc pătrunzător
divinul har, ținînd de vrednicie,
așa că nu e să-l umbrească nor.
25 Această-n veci voioasă-mpărăție,
ce pe cei vechi și pe cei noi i-adună,
spre-același semn privește și se-mbie.
28 O, una și-ntreită rază bună,
ce ochii lor îi mulțumești deplin,
privește și la cea de jos furtună!
31 Dacă barbarii, ce de-acolo vin
de unde Helix roată dă întruna
cu fiul cel de-a ei iubire plin,
34 văzîndu-i Romei strălucind cununa,
se minunau, cînd Lateranul toate
din cîte sînt nu-l întreceau nici una,
37 eu, cel venit la cer dinspre păcate
și la ce-i veșnic dinspre ce-i caduc,
și din Florența spre-așa lumi curate,
40 cît am putut rămîne de năuc!
Între uimire prins și bucurie,
s-aud și să grăiesc nici gînd s-apuc!
43
Și-așa cum ochii-un
pelerin și-mbie
ajuns în templul juruinței sale
și se gîndește cum o să-l descrie,
46 și eu, pășind pe luminoasa cale,
din treaptă-n treaptă îmi purtam privirea,
cînd sus, cînd jos, cînd dînd în jur ocoale.
49 Vedeam tot fețe ce-și vădeau iubirea,
străluminînd de-a altcuiva lumină,
cu zîmbet cast împodobindu-și firea.
52 Întreagă-acea
priveliște divină
o cuprindea-n extaz privirea mea,
fără ca-n loc vreun amănunt s-o țină;
55 și deslușiri simțind din nou c-aș vrea,
privirea mi-am întors-o-ntrebătoare
spre doamna ce știam că mă veghea.
58 Dar nu de ea am dat, ci de-altul care
în loc de Beatrice sta cu mine:
era bătrîn și-n strai de slavă mare.
61 Pe fața-i și-n privirile-i blajine
smerit purta prisos de bucurie,
cum unui bun părinte se cuvine.
64 Și „Unde-i ea?” mi-a fost cuvîntul mie.
La care el: „Beatrice m-a chemat
din locul meu, să-ți dau răspunsuri ție;
67 pe treapta mai de sus îți este dat
s-o poți vedea, pe rîndu-al treilea, unde
e tronul ei cel binemeritat”.
70 Țintit-am ochii-n sus, fără-a răspunde,
și am văzut cum pură răsfrîngea
în nimbul ei lumina ce-o pătrunde.
73 Ochi muritor n-a fost de bolta cea
de unde tună-ndepărtat atare,
chiar dintr-al mării fund privind spre ea,
76 ca mine-atunci de-a Beatricei zare;
și totuși o vedeam atît de clar
de parcă n-ar fi fost vreo depărtare.
79 „O, doamna mea, nădejdii mele far,
ce, pentru-a-mi folosi spre mîntuire,
ai fost călcat al iadului hotar,
82 din cîte am văzut și-am prins de știre,
eu recunosc virtuți c-am căpătat
și har prin marea ta milostivire.
85 Din mine
sclavul l-ai eliberat
prin cîte căi și chipuri date ție
ți-au fost spre-a mă salva cu-adevărat.
88 Mărețu-ți dar mereu cu mine fie,
ca sufletu-mi, de tine-nzdrăvenit,
din trup să plece plin de bucurie!”.
91 Așa m-am fost rugat, și din zenit,
de hăt, zîmbind, aceea mă privi;
apoi se-ntoarse-n cel pe veci slăvit.
94 Și sfîntul moș: „Ca tu a-ți isprăvi
cît poți de bine”, zise, „a ta cale,
spre care calda-i rugă mă urni,
97 dă-i ghes să cate-n jur privirii tale,
căci contemplînd grădina grea de nard,
divinul ai să-l vezi într-ale sale!
100 Și-a cerului regină, cui îi ard
cu duhul meu întreg, ne-o ține-n har,
căci eu sînt credinciosul ei Bernard”.
103 Precum dintr-al Croației hotar
unu-ar veni pe-a noastră Veronică
s-o vadă, ca pe-un vechi de zile dar,
106 și-n sinea lui e înclinat să zică:
„Iisus Christos, Tu, Doamne-adevărat,
aceasta-i dar icoana ta antícă?”,
109 la fel
priveam și eu spre-acel bărbat
ce-n lume-avu atîta rîvnă vie
că din cereasca pace-a pregustat.
112 „Tu, fiu al grației hărăzite ție”,
porni a zice, „ce-i ferice-aci
nu-n jos privind vădit va fi să-ți fie;
115 ci cît mai sus silește-te-a privi,
din cerc în cerc, s-o vezi pe-acea regină
ce stăpînește-n jilțul slavei vii!”.
118 Eu ochii-i ridicai; și cum lumină
mai mare-n zori zărești la răsărit
decît pe unde de apus se-nclină,
121 așa, cum ca din vale spre zenit
te uiți, văzui c-o parte-n strălucire
asupra celeilalte-a biruit.
124 Și cum, pe unde-a oiștii ivire
se-așteaptă, de Faeton rău mînată,
scade-mprejur a cerului sclipire,
127 și oriflama-aceea-nflăcărată
a păcii-n mijloc strălucea mai tare,
pe cînd în rest era mai estompată.
130 Și-n acel miez văzui mulțime mare
de îngeri ce cu áripi desfăcute
sclipeau cu felurită-nfățișare.
133 Peste-acel danț și cînt ca de-alăute
văzui zîmbind o frumusețe pură,
ce-n sfinți isca delicii ne-ntrecute.
136 Chiar și să-mi fie graiul pe măsură
închipuirii mele, n-aș putea
să-i zugrăvesc feerica făptură.
139 Bernard, cînd desluși-n privirea mea
evlavia lui, se-aprinse și mai tare
și cu atît nesaț privea la ea
142 încît spori și-n mine-acea ardoare.
Mai puteţi citi pe acest blog:
* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante Alighieri între viaţă şi operă
* Dante – repere bibliografice
* Prolog la noua traducere a Infernului
* Ecouri la noua traducere a Infernului
* Sonete din lirica universală
* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX)
* Claudio Mutti: Dante şi India
* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc
* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIX (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XXX (versiunea Răzvan Codrescu)
publicat de Răzvan Codrescu @ 10:36
0 comentarii
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire