miercuri, septembrie 09, 2020

DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XXVIII

SUMARUL BLOGULUI

Divina Comedie a lui Dante Alighieri
în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  
PARADISUL

Cîntul XXVIII

Din cerul al nouălea (Primo Mobile, zis și cristalin), Dante contemplă dumnezeirea într-un punct imobil și luminos, obîrșie și țel final a tot ce există, văzut și nevăzut. În jurul „punctului” divin se rotesc vertiginos, în formă de cercuri (cerchi) înflăcărate (traducerea m-a obligat pe alocuri, din necesități de măsură sau rimă, să le numesc și „sfere”), corurile celor nouă ordine angelice („cetele îngerești” sau „puterile cerești cele fără trup”, cum le spune Biserica noastră), grupate în trei trepte sau ranguri: I. 1) Serafimii, 2) Heruvimii, 3) Scaunele (sau Tronurile); II. 4) Domniile, 5) Puterile (la Dante: Virtuțile), 6) Stăpînirile; III. 7) Începătoriile (la Dante: Principii), 8) Arhanghelii, 9) Îngerii („îngeri“ fiind atît o denumire generică pentru fiinţele create ale lumii nevăzute, cît şi numele propriu al uneia dintre cele nouă cete cereşti). Beatrice le prezintă urmînd tratatul creştin cel mai complet şi mai larg recunoscut pînă astăzi, atît în Răsărit, cît și în Apus: Ierarhia cerească a Sfîntului Dionisie [Pseudo-]Areopagitul (sec. V), pe care medievalii îl confundau cu un discipol direct al Sfîntului Apostol Pavel (cf. Fapte 17, 34), la a cărui „răpire la cer” se și face aluzie în finalul cîntului. Beatrice îi deslușește poetului corespondența dintre cele nouă ceruri (ei se află deja în al nouălea) și cele nouă cercuri, cu felul și rostul fiecăruia, nu fără aride prețiozități scolastice (adesori greu – dacă nu chiar imposibil – de redat în traducere).
 

1 Cînd împotiva vieții muritoare
a bietei lumi întru-adevăr grăi
cea care-mi face rai din cugetare,
4 cum cineva-n oglindă-ar desluși
că dinapoia-i arde o făclie,
întîi de-a o vedea și de-a o ști,
7 și se întoarce, sigur vrînd să fie
că nu-l înșeală glaja, și-află-n ea
acord ca între vers și melodie,
10 c-așa făcui păstrez în mintea mea,
privind în ochii cei frumoși prin care
Amor a vrajei mreajă mi-o-ntindea.
13 Și cînd din nou spre roata sclipitoare
întors cu-ai mei mă minunam sedus
de ce se-arată-n ea privirii clare,
16 un punct văzui ce strălucea nespus, 
încît acel ce într-acolo cată
nu-și poate ține fața lui în sus;
19 și cea mai mică stea ce ni se-arată
de-aici de jos, s-ar zice lună plină
pe lîngă el, pe bolta înstelată.
22 Aproape poate-atît cît de-o lumină
ne-apare nimbul zugrăvit de ea,
cînd pînza de vapori e mai deplină,
25 un cerc de foc în juru-i se-nvîrtea,
părînd să-ntreacă chiar și-acea mișcare
ce lumii-i scris mai iute-ocol să-i dea.
28 De-un altu-acesta era-ncins, și-atare
al treilea de-al patrulea, și-așa
se succedau concentric fiecare.
31 Al șaptelea așa de larg era
încît nici cel de Juno-n cer trimis,
chiar întregit, nu l-ar putea-ngloba.
34 Al optulea-ntr-al nouălea circumscris,
la fel; și-i tot mai lin vîrtejul lor
cu cît de primul mai departe mi-s;
37 și mai intens era scînteietor
cel mai aproape de văpaia pură,
învederat, cred eu, de-acel izvor.
40 Stăpîna mea, văzînd în ce măsură
ardeam să știu: „De acel punct”, grăi,
„depind în veci și ceruri, și natură.
43 Privește-i cercul cel mai proxim și
fii sigur că se mișcă-atît de iute
prin forța sfîntă a iubirii vii”.
46 Iar eu: „Și-n lume dacă-ar fi ținute
cu-aceeași bună rînduială toate,
aș fi sătul cu cele-aici văzute;
49 dar lumii celei ce-i de simț legate
rotirile cu-atît mai iuți îi sînt
cu cît de centru mai îndepărtate.
52 Or, dacă dorul meu în acest sfînt
lăcaș angelic saț să-și afle-i dat,
în infinit de dragoste și-ncînt,
55 atunci se cade-a ști cu-adevărat
de ce modelul și icoana nu-s
la fel, căci eu zadarnic capu-mi bat”.
58 „Mirare nu-i că nodu-n fața-ți pus
nu-l pot desface degetele tale,
căci el, cu vremea, s-a-ncîlcit nespus”.
61 Așa grăit-a doamna-mi; și: „Cu cale
de ți-e să înțelegi pe săturate,
mușcă din ce ți-oi spune mai la vale.
64 Sferele lumii-s largi sau îngustate
după virtutea ce-o cuprind în sine,
distribuită-n părțile lor toate.
67 Mult bun vrea să emane mai mult bine,
iar multul bine vrea și-n corp plinire,
și-n armonie părțile le ține.
70 Deci ăstui cerc, ce-atrage cu-a lui fire
întregul univers, îi corespunde
cel mai presus în cuget și-n iubire.
73 Încît, de sînt virtuțile fecunde
măsura ta, nu aparența care
substanțele le-nchipuie rotunde,
76 tu vei vedea perfecta-armonizare
de mult și mare ori puțin și mic
în orice cer, din cîtă noimă are”.
79 Precum rămîne-al cerului portic
senin cu totul cînd Boreea bate
suflînd nu tare, ci abia un pic,
82 cît vînt să-i facă ceții-adunate,
încît văzduhul blînd surîzător
întreaga lui splendoare să-și arate,
85 la fel și eu, cuvînt lămuritor
cînd am primit din partea doamnei mele,
de adevăr ca steaua sclipitor.
88 Iar cînd tăcu, scîntei precum acele
ce sar din fierul înroșit văzui
cum scăpărau în sferele de stele.
91 Legată-oricare dintre flăcărui
era de focul ei și multe-atare
că dubla de la șah nimica nu-i.
94 Osanna-n coruri înălțau cîntare
spre punctul fix ce veșnic le va ține
ca într-un ubi-al lor pe fiecare.
97 Iar cea ce-n mintea mea citea prea bine:
„Primele cercuri Serafimi ți-arată
și Heruvimi”, grăi atunci spre mine.
100 „Legați de el, așa de iuți dau roată
spre-a fi cu punctu-asemeni cît se poate,
și mult li-i dat în chip sublim să poată.
103 Acele-n jur iubiri alăturate
se cheamă Tronuri ale slavei sfinte
și împlinesc întîia trinitate.
106 Și fericirea lor, să iei aminte,
stă-n cît contemplă adevărul care
împacă-n el și-ntrece orice minte.
109 Deci fericirea-n rai temeiu-și are
în faptul de-a vedea, nu de-a iubi:
iubirea-i doar fireasca lui urmare;
112 iar meritul e rînduit a fi
măsură pentru văz, prin har și vrere:
așa din treaptă-n treaptă poți sui.
115 Cealaltă trinitate, cui putere
să crească-i dă eterna primăvară
și nu cunoaște prin Berbec scădere,
118 înalță osanale iar și iară,
tot pe trei glasuri ce se-aud din trei
rotiri ferice-n ordinea ternară.
121 Alte stări sfinte-și află-aici temei:
sînt Stăpîniri, Puteri pe urmă și
Domniile – deci iarăși cîteștrei.
124 Penultimele două măreții
Principi și-Arhangheli sînt, și-al lor sobor
cu Îngerii se-ncheie – mii de mii.
127 Aceștia toți își dau în slavă zor
și simt triumf că înspre Dumnezeu
atrași sînt ei și-atrag la rîndul lor.
130 Iar Dionisie, plin de dor mereu
să le contemple pe acestea toate,
le-a fost numit cum le-am numit și eu.
133 Grigore-apoi cătă a se abate
pe alt făgaș, dar rîse el de el
cînd fostu-i-au în cer învederate.
136 Iar că un muritor putu defel
pătrunde-aceste taine nu te mire,
căci lui i-au fost vădite chiar de cel
139 ce-aicea sus le-avuse sub privire”.


Mai puteţi citi pe acest blog:

Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 
"Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
*
 Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XVII (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XVIII (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XIX (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XX (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXI (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXV (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu)

1 Comments:

At 9/9/20 9:35 p.m. , Anonymous Nicoleta said...

Foarte interesant, multumesc pentru postari!

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire