Pagini

duminică, mai 30, 2021

DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XXXII

SUMARUL BLOGULUI


Divina Comedie a lui Dante Alighieri
în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  
PARADISUL

Cîntul XXXII

 

Sfîntul Bernard îi arată lui Dante cum sînt fericiții orînduiți în Roza celestă și, vorbindu-i despre pruncii fericiți, îi risipește o anume îndoială privitoare la predestinare. Apoi sfîntul îl îndeamnă pe poet spre contemplarea chipului Sfintei Fecioare (Augusta), în care se adună întreaga fericire cerească, etern vegheată de Arhanghelul Bunei Vestiri (Gabriel/Gavriil). Iar după ce îi arată, pe rînd, pe mai marii împărăției cerești (i gran patrici), în traducerea de față: „a-mpărăției frunte exemplară”, îl îndeamnă la rugăciune către Maica Domnului, spre a primi har pentru contemplarea Sfintei Treimi. Este rugăciunea – rostită de Sfîntul Bernard – cu care începe cîntul final al Paradisului.

 



1 Plăcerea-i contemplînd-o-acel părinte

și dînd menirii lui de doctor ghes,

prinse-a-mi grăi aceste vorbe sfinte:

4 „Ce rană-a uns Maria și a dres,

frumoasa care-i șade la picioare

cîndva s-o răscolească a ales.

7 Pe-al tréilea rînd de jilțuri locu-și are

Rahila și, cum vezi, mai jos de ea

e Beatrice-n slavă stătătoare.

10 Sara, Rebeca, Iudit și cu cea

ce-i fu strămoașă bardului ce-odată

cu Miserere mei se căia

13 vădite ți-s pe scara minunată

pe care-mi port și eu privirea-n jos,

numind ce foaie roza îmi arată.

16 Din treapta-a șaptea se succed frumos,

ca și-ndărăt, evreicele ce-n două

împart al florii revărsat prinos;

19 căci, după cum spre Christ credința nouă

a căutat, acestea-s zidul care

desparte-n trepte părțile-amîndouă.

22 În partea-aceasta, unde-ntreaga floare

matură e, stau cei ce c-o să vină

Christos avură fermă-ncredințare;

25 iar în cealaltă, unde în lumină

vezi rînduri care au și tronuri goale,

stau cîți văzură fața lui divină.

28 Și cum aici cu tronul slavei sale

cereasca doamnă, și-altele cu ea,

separă-n două fericita cale,

31 la fel, cu-al lui, e pus Ioan să stea,

ce sfînt răbdă martiriu și pustie,

și-apoi, doi ani, și-n iad ședere grea;

34 și-n jos de el, meniți hotar să fie,

stau Francisc, Benedict și Augustin,

și-atîția alții, ca o scară vie.

37 Ia seama la al proniei rost divin:

ale credinței fețe amîndouă

grădina le cuprinde pe deplin!

40 Și află că de unde-i pe din două

această lume-n mijloc despărțită

se stă nu printr-un merit propriu nouă,

43 ci-al altora, c-o regulă-anumită:

să fi plecat din lume înainte

să poată-alege-a nu cădea-n ispită.

46 Vădit ți-o fi de iei atent aminte

la glasurile lor copilărești

și la candoarea chipurilor sfinte.

49 Acum tu taci și știu că te-ndoiești,

dar eu ți-oi dezlega strînsoarea care

subtilul gînd ți-l ține prins ca-n clești.

52 În larga-aceasta-mpărăție n-are

vreodată loc ceva întîmplător,

cum nu-i nici sete, foame-ori întristare;

55 prin lege-au toate rînduiala lor

pe veci, precum, cînd pe potrivă-i vine,

intră-n inel un deget de ușor.

58 De-aceea iute frîntele destine

nu sine causa rînduite sînt

să guste felurit același bine.

61 Cel împărat prin care-n cerul sfînt

se bucură cu toate-ntru iubire,

și nu-și doresc mai mult cu drept cuvînt,

64 pe toate cîte le-a adus în fire

cum i-a fost voia le-a-nzestrat cu har;

nu-i rost să facem mai pe larg vorbire.

67 Pe toate-acestea le arată clar

Scriptura Sfîntă, prin cei gemeni care

din burta maicii se-nvrăjbiră-amar.

70 Drept care cum chiar harul prin culoare

este vădit, a slavei strălumină

răsfrîntă-aici e-n marea ei splendoare.

73 Deci nu prin rîvna multă sau puțină

se-nșiră-aici pe trepte felurite,

ci-așa cum vrut-a pronia divină.

76 În vremile dintîi hotărnicite,

fiind ei puri și credincioși părinții,

mergeau la cer cu duhuri izbăvite.

79 Apoi, cînd evii își tociră dinții,

doar prin tăierea-împrejur putură

băieții să se numere cu sfinții.

82 Iar cînd veni a harului măsură,

fără botezul sfînt întru Christos

ei, chiar curați, doar loc în Limb avură.

85 Privește-acum la cea ce cu Christos

se-aseamănă mai mult, c-a ei splendoare

mai lesne ți-l vădește pe Christos!”.

88 Văzui cum plouă peste ea atare

prisos de bucurie, dus în zbor

de cei creați prin înălțimi să zboare,

91 că ce-am văzut mai înaintea lor

nu mă uimi-ntr-atît, nici nu-mi vădi

pe Dumnezeu în chip mai izbitor.

94 Și-acea iubire ce din cer veni,

cîntînd Ave Maria, gratia plena,

înaripată-n fața-i se smeri.

97 Răspuns primi pe dată cantilena

divină de la-ntregul sfînt alai

și-atinse văzul culmea lui, serena.

100 „O, sfînt părinte, ce cu mine stai

aicea jos, lăsîndu-ți locul care

ți-e veșnic rînduit în cer să-l ai,

103 ce înger cată cu atîta-ardoare

într-ai reginei noastre ochi celești,

îndrăgostit încît de foc el pare?”.

106 Așa eu călăuzei părintești

cerșii învăț, știind că fu Maria

supremul far al vieții lui trupești.

109 Iar el: „Cerescul zel și voioșia,

cît pot în înger și în duh să fie,

se află-n el; și-așa îi știm tăria,

112 căci el e cel ce i-a adus solie

Mariei jos, cînd Fiul sfînt povară

voi să-și ia a noastră carne vie.

115 Ci-acum în pas tu ochii ți-i măsoară

cu vorba mea, să-i vezi pe cîți îi sînt

împărăției frunte exemplară!

118 Cei doi preafericiți pe drept cuvînt,

fiind cu-Augusta suflete vecine,

sînt rozei rădăcini în cerul sfînt.

121 Acela care-n stînga ei se-aține

e tatăl pentru-a cărui poftă-ndură

tot omul ce de-atunci în lume vine.

124 De-a dreapta-i venerabila figură

a celui ce-i Bisericii părinte

și-i pus chelar în floarea-aceasta pură.

127 Iar cel ce de-a muri mai înainte

văzutu-i-a frumoasei soațe, care

cu chin fu luată, patimile sfinte,

130 stă lîngă el, cum lîngă cel’lalt și-are

eternul loc cel ce hrăni cu mana

călăuzita stirpe cîrtitoare.

133 Cu Petru-n față-o vezi șezînd pe Ana,

așa ferice fiica să-și admire,

c-o soarbe din priviri, cîntînd Osana;

136 iar celui ce fu tată-ntîi prin fire

îi stă alături Lucia, cea care

ți-a fost trimis, la greu, călăuzire.

139 Cum însă timpul fuge, drept îmi pare

să punem punct, precum un croitor

îți face strai din cîtă stofă are;

142 deci să cătăm spre-al dragostei izvor,

așa încît, privindu-l cît se poate,

să îi pătrunzi misterul arzător.

145 Ca nu cumva s-ajungi a te abate

și-a te-amăgi cu aripile tale,

cuvine-se ca maicii preacurate

148 să-i cerem har ajutător pe cale;

și tu mă vei urma în cîte-oi spune,

iubirii dîndu-i ghes într-ale sale”.

151 Și prinse-a-și zice sfînta rugăciune.




Mai puteţi citi pe acest blog:

 

Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante Alighieri între viaţă şi operă 

Dante – repere bibliografice 

Prolog la noua traducere a Infernului 

Ecouri la noua traducere a Infernului   

Sonete din lirica universală 

"Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 

Claudio Mutti: Dante şi India 

Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc 

Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1) 

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 

Patimile după Dante 

Dantele lui Marian Papahagi 

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)

Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)

Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)

Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XVII (versiunea Răzvan Codrescu)

Dante, Paradisul, Cîntul XVIII (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XIX (versiunea Răzvan Codrescu)

Dante, Paradisul, Cîntul XX (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXI (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXV (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu