În cerul al nouălea (Primo Mobile,
zis și cristalin), Beatrice îi expune lui Dante adevărul cu privire la crearea
îngerilor, arată care sînt însușirile firii îngerești și diferențele dintre cei
răzvrătiți și cei rămași în ascultare față de Creatorul lor. În același timp, îl
avertizează pe poet asupra unor învățături greșite, curente în teologia
scolastică (inclusiv la Toma de Aquino), criticîndu-i aspru pe predicatorii
superficiali și trufași a vremii, dar și pe credincioșii naivi, care se iau
fără discernămînt după cine se nimerește.
1 Cînd ambii
de Latona odrăsliți,
sub Cumpănă și sub Berbec șezînd,
în cingătoarea zării sînt uniți,
4 cît e-n zenit clipita pînă cînd
din cumpăna ce la un loc îi ține
se mișcă, emisferele schimbînd,
7 atît, cu vraja feței ei senine,
tăcu Beatrice, ațintind privirea
în punctul care mă orbea pe mine.
10 Apoi grăi: „Nu-ntreb, ci lămurirea
ce-o vrei ți-o dau, ca una ce-am văzut
de unde-și au și timp, și loc pornirea.
13 Nu ca mai bine lui să-și fi făcut,
căci nu se poate, dar ca slava sa
să poată spune „Sînt” neabătut,
16 pe vrerea ei, ce pururea va sta
de timp și spațiu mai presus, în noi
iubiri vru cea eternă-a se-arăta.
19 N-a stat degeaba nici mai dinapoi,
căci Duhul Sfînt de-a pururea pluti
măreț peste al apelor puhoi.
22 Materie și formă-a se ivi
deplin fu dat, distincte, dar deodată,
cum trei săgeți din arc tricord ar fi.
25 Și cum prin sticlă sau cristal se-arată
o rază astfel că distanță nu-i
între-a țîșni și-a-și da lumina toată,
28 la fel din Creator făptura lui
întreagă în ființă e vădită,
fără-nainte și apoi, oricui.
31 Și tot atunci crearea rînduită
substanțelor le fu, ce culmi îi sînt
creației din actul pur ieșită;
34 temei potența pură-i pe pămînt,
iar la mijloc, pe veci în legătură,
act și potență stau în planul sfînt.
37 Cu mult vă scrise Ieronim că fură
create ale îngerilor cete
de tot ce-n lume mai veni-n făptură;
40 dar adevăru-acesta pe-ndelete
fu spus de cei mînați de Duh să scrie,
cum poți vedea de-i vei citi cu sete;
43
ba-ntrucîtva și mintea
voastră-o știe,
căci n-ar putea concepe îngeri care
să miște tot, dar nu perfecți să fie.
46 Acum știi unde, cînd și cum atare
sînt îngerii creați; în tine deci
am mai fost stins trei doruri arzătoare.
49 N-ai număra nici pîn’ la douăzeci
mai iute decît ei căzură-n parte
și tulburară-al lumii mers prin veci.
52 Dar cei
rămași statornici mai departe
se puseră-n lucrare, precum vezi,
cu zelul rotitor ce n-are moarte.
55 Căderea lor, așa cum știi și crezi,
fu din trufia blestemată-a cui
l-ai fost văzut cum zace sub corvezi.
58 Acei pe care-aici privirea-ți pui
că sînt creați smerit recunoscură
de cel ce-i scaldă-n mila slavei lui;
61 de-aceea-n văz spori a lor făptură
prin har și merit, iar voința-n ei
își află-ntreagă dreapta sa măsură.
64 Nu te-ndoi, ci crede cu temei
că har și merit are fiecare
pe cît iubirea scoate-n el scîntei.
67 De-acum această sfîntă adunare
poți s-o contempli, de pricepi ce-ți spun,
în voie, fără alte ajutoare.
70 Dar cum pe lume școlile expun
că îngereasca fire judecata,
memoria și voința o compun,
73 ți-oi desluși aici adevărata
învățătură, care-n lume jos
confuză e și să greșească gata.
76 Substanțele acestea, bucuros
privind divina față, niciodată
nu au rămas cu văzul mai prejos:
79 vederea lor nu s-a lăsat furată
de altceva și de aceea n-are
de ce le fi memoria-mprospătată.
82 Dar voi și treji visați în joasa stare,
de bună sau de rea credință, și
de adevăr vă-ndepărtați atare.
85 Filosofînd,
voi nu puteți păzi
un singur drum, ci vă lăsați furați
de varii aparențe-n a gîndi!
88 Dar aici sus mai aspru judecați
nu de aceea sînteți, ci c-ades
Scriptura o suciți sau o uitați.
91 Așa păreți a nu fi înțeles
ce jertfe s-au putut în slujba-i face
și cît e-n ceruri prețul ei de-ales.
94 Voind să se dea mare și dibace,
oricine născocește și-i urmat
în predici chiar, iar Evanghelia tace.
97 Atunci cînd fu Christos crucificat,
zic unii Luna că s-a-ntors din cale
și-o vreme-ntre Pămînt și Soare-a stat;
100 dar mint, că doar prin forța firii sale
păli lumina: nici la spani sau inzi
nu mai luci, nu doar la Iuda-n vale.
103 N-are Florența-atîția Lapi și Binzi
cîte năzbîtii din amvon se-nșiră
pe an, de-ar fi biserici să colinzi;
106 de-aceea că-i smintită nu te miră
sărmana turmă, dar nici scuză n-are
că-i ia de buni pe toți cîți o mințiră.
109 N-a spus
Christos la-ntîiul din soboare:
„Mergeți în lume basme predicînd!”,
ci spre-adevăr fu sfînta lui chemare.
112 Și-acesta le ieși din gură cînd
porniră a credinței bătălie,
ei scut și lance din Scripturi făcînd.
115 Acum cu mofturi vin și bășcălie
la predici popii, iar de rîde gloata,
ei mîndri sînt și-altcum nu vor să fie.
118 Ci pasărea ce-n gluga lor, spurcata,
își face cuib, de lumea-ar fi s-o vadă,
s-ar lămuri cine-i s-o ierte gata;
121 așa se-ntrec pe lume proști grămadă
ce fără mărturie iau de bună
și se încred în orișice făgadă.
124 De-aici să își îngrașe porcu-adună
lătura Sfîntu-Antonie, și-alții care
sînt și mai porci dau aur fals arvună.
127 Dar cum ne-am cam îndepărtat prea tare,
spre dreapta cale-ntoarce-ți ochii iar,
să mai scurtăm, cu timpul, din cărare.
130 Să crească-n număr îi e dat prin har
acestei firi, pe cît lumeasca minte
nu poate spune sau gîndi măcar;
133 la ce-i vădit prin Daniel aminte
de iei, în ale sale mii de mii
e-un număr hotărît mai dinainte.
136 Lumina cea dintîi, ce-n raze vii
o scaldă, e atît de felurită
cît sînt și cei ce-au har de-a o primi.
139 Și întrucît concepția-i hărăzită
apoi iubirii, dulcea ei dogoare
tot felurit le este împărțită.
142 Vezi în etern sublima ei splendoare
puterea ce-și făcu atîtea sfinte
oglinzi, să se răfrîngă-n fiecare,
145 ea una rămînînd, ca mai-nainte”.
Mai puteţi citi pe acest
blog:
* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante Alighieri între viaţă şi operă
* Dante – repere bibliografice
* Prolog la noua traducere a Infernului
* Ecouri la noua traducere a Infernului
* Sonete din lirica universală
* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX)
* Claudio Mutti: Dante şi India
* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc
* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul,
Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIX (versiunea Răzvan Codrescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu