DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XXVI

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Divina Comedie a lui Dante Alighieri

în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XXVI

Urmează în cerul al optulea (al stelelor fixe sau înstelat) întîlnirea și convorbirea lui Dante cu Sfîntul Apostol Ioan (cel reprezentat simbolic în chip de vultur), care îl cercetează pe poet cu privire la iubire sau caritatea creștină (după ce Sfîntul Apostol Petru îl cercetase cu privire la credință, iar Sfîntul Apostol Iacob cu privire la speranță), iar felul în care acesta răspunde stîrnește mare jubilație în cetele fericiților, care prind a cînta – și Beatrice împreună cu ei – Santo, santo, santo! Apoi Dante stă de vorbă cu duhul protopărintelui Adam, care-i dă lămuriri asupra păcatului originar, asupra duratei stărilor prin care a trecut în lumea pămîntească și în lumea de dincolo (în paradisul terestru, în lumea căzută, în limbul infernal și – de cînd Mîntuitorul l-a scos din iad – în sînul soborului ceresc), ca și asupra limbii originare a omenirii (în care lui Dumnezeu I s-ar fi spus întîi I, înainte să I se spună El – loc care i-a pus la grea încercare pe exegeții capodoperei dantești).

 

1 Cît eu mă-ngrijoram de văzul stins,

din focul sfînt ce mă orbise-atare

o voce ca un vuiet s-a desprins,

4 zicînd: „Pînă-ți revine văzul care

îți fuse-orbit de strălucirea mea,

folos aducă-ți buna cugetare.

7 Începe deci și zi ce-anume vrea

mai mult sufletul tău, convins fiind

că bîjbîi doar, dar iarăși vei vedea;

10 căci doamna ce îndrumă-al tău colind

ceresc putere are în privire

ca Anania-n mîini, tămăduind”.

13 Zisei: „Precum vrea dînsa, lecuire

încet sau grabnic ochilor să-mi fie,

prin care focul mi-a pătruns în fire.

16 Binele veșnic slavei bucurie 

e Alfa și Omega-a ce-mi citește

Iubirea din ce scris îmi fuse mie”.

19 Aceeași voce, ce de greul clește

al fricii de-a fi orb mă izbăvise,

spre cuget iar mă-mpinse îngerește:

22 „Desigur, printr-un ciur mai des”, îmi zise,

„se cade gîndul să ți-l cerni: deci spune

spre buna țintă cine te trimise”.

25 Iar eu: „Pe calea cugetării bune

și prin voința ce de-aici coboară

iubirea-n mine fu pecetea-a-și pune.

28 Căci binele-nțeles cu mintea clară

aprinde-n om iubirea, care crește

pe cît cu bunătatea se măsoară.

31 Deci spre esența ce-astfel prisosește

că orice bine din afara ei

e doar reflex ce de la ea pornește,

34 mai mult decît spre orice alt temei

se cade mintea-a tinde, iubitoare,

de proba adevărului o vrei.

37 Spre-asemeni adevăr îmi dă-ndrumare

cel ce-mi vădește cea dintîi iubire

ca veșnică și-n toate lucrătoare;

40 și cel de care-atîrnă-ntreaga fire

și către Moise-a zis, vorbind de sine:

«Ți-oi arăta întreaga mea mărire»;

43 și tu în cartea veacului ce vine,

chiar din prolog, vădind în lume jos

ca nimeni altul tainele divine”.

46 Și auzii: „Cu-al minții bun prinos

și prin Cuvîntul ce cu ea consună

iubirea sfîntă ți-e suprem folos.

49 Dar zi-mi de simți că și-alte corzi te-nstrună

spre Dumnezeu și cu cîți dinți anume

din tine mușcă dragostea-i nebună”.

52 Simții spre ce răspuns vrea să mă-ndrume

acela ce în chip de vultur sfînt

al lui Christos e-nfățișat în lume.

55 Și-urmai: „Acele mușcături ce sînt

cu toate bun imbold spre Dumnezeu

iubirii mele-i deteră avînt;

58 căci ființa toată – lumea, dar și eu –,

și moartea lui ce-mi este viață mie,

și tot ce speră crezul ce-i și-al meu,

61 cu sus-numita cunoștință vie,

m-au tras din marea dragostei deșarte

la malul celei drepte-n veșnicie.

64 Iar frunzele de care are parte

grădina celui veșnic dragi îmi sînt

văzînd cît bine le e dat să poarte”.

67 Abia tăcui și un preadulce cînt

s-a fost iscat în cer, iar doamna mea

prinse-a grăi cu ceilalți: „Sfînt, sfînt, sfînt!”.

70 Și cum lumina somnu-l ia cu ea

prin însuși simțul văzului, ce tinde

să sfîșie perdea după perdea,

73 iar cel trezit nu lesne se deprinde

cu-acea lumină și năuc el pare

pînă ce mintea să-l ajute prinde,

76 la fel din ochii-mi-orice-ncețoșare

Beatrice cu ai săi o risipi,

bătînd la mii de leghe depărtare,

79 încît și mie văzul îmi spori;

și-o întrebai uimit de o lumină,

a patra, care-alături se ivi.

82 Iar doamna mea: „În raza ei se-nchină

întîiul suflet care-a fost creat

de ne-ntrecuta pronie divină”.

85 Ca frunza ce întîi s-a aplecat

cînd bate vîntul, iar apoi revine

la loc, precum prin fire-i este dat,

88 la fel și eu cît ea vorbi cu mine,

uimit întîi și-apoi cu rîvnă mare

să spun în vorbe ce-mi ardea în vine.

91 Și începui:„O, tu, rod singur care

veniși pe lume copt, străvechi părinte

cui fiică-ori noră soața ți-e oricare,

94 smerit cît pot te rog ca în cuvinte

să mă desfeți: tu dorul meu îl știi

și nu-l mai spun, spre-a lua mai iute-aminte”.

97 Cum animalul ce-nvelit ar fi

s-ar zbate-n țoală și ce-anume vrea

din cum se mișcă-aceasta poți ghici,

100 la fel și-ntîiul suflet îmi vădea

prin învelișu-aprins că-i bucuros

să împlinească grabnic voia mea.

103 Și prinse grai: „Chiar fără să fi scos

vreo vorbă tu, eu știu ce vrei mai bine

decît știi tu ce ți-e mai ne-ndoios;

106 căci eu pe cîte sînt le văd depline

în cea oglindă ce cuprinde toate,

dar ea rămîne necuprinsă-n sine.

109 Tu vrei să știi în timp cît se socoate

de cînd fui pus de Domnu-n locu-n care

aceasta-ți înlesni să poți răzbate,

112 și cît mi-a fost privirii desfătare,

și ce-mi aduse marele surghiun,

și-n care limbă eu vorbit-am oare.

115 O, fiule, nu c-am ajuns să pun

pe poamă gura mă pierdu pe mine,

ci c-am călcat astfél consemnul bun.

118 Unde Virgil vru doamna-a fi cu tine,

eu patru mii trei sute și doi sori

am așteptat soborul slavei line;

121 de nouă sute și treizeci de ori

întors prin zodii soarele-l văzui

cît fui în viață printre muritori.

124 Iar limba cărei vorbitor îi fui

se stinse pîn’ ce turn neisprăvit

s-au pus să-nalțe Nemrod și ai lui;

127 căci nu-i nimic de minte-nchipuit,

menit plăcerii și în astre scris,

să poată dăinui la nesfîrșit.

130 Firești pe lume graiurile ni-s,

dar firea-apoi pe seama noastră lasă

să folosim ce limbă am decis.

133 Pînă ce eu s-ajung în bezna joasă

I-n lume se numea supremul bine

ce mă desfată-n slava luminoasă;

136 și El s-a fost numit apoi, căci ține

schimbarea de natura muritoare,

cum cade frunza și-altă frunză vine.

139 Pe muntele ce iese drept din mare

trăii și viață pură, și pierdută,

din primul ceas și pînă mîndrul soare

142 spre-a șasea oră-n cer pătraru-și mută.

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante Alighieri între viaţă şi operă 

* Dante – repere bibliografice 

* Prolog la noua traducere a Infernului 

* Ecouri la noua traducere a Infernului   

* Sonete din lirica universală 

* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 

* Claudio Mutti: Dante şi India 

* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc 

* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Patimile după Dante 

* Dantele lui Marian Papahagi 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XVIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXV (versiunea Răzvan Codrescu)