DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XXII

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Divina Comedie a lui Dante Alighieri

în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XXII

Dante și Beatrice, în al șaptelea cer (al lui Saturn), întîlnesc duhul Sfîntului Benedict (480-543, întemeietorul Ordinului Benedictin, cu centrul la Monte Cassino). Sfîntul Benedict îi vorbește lui Dante despre sine și despre urmașii săi, deplîngînd decăderea Ordinului care-i poartă numele, dar și a Bisericii în general. Apoi Dante și Beatrice urcă, într-un zbor de o iuțeală suprafirească, spre cerul al optulea (al stelelor fixe), destinat spiritelor triumfătoare și avînd în centru Triumful lui Hristos. În final, la îndemnul Beatricei, Dante contemplă ce a lăsat în urmă – cele șapte ceruri – și pămîntul i se pare, de acolo de sus, doar un țarc plin de cruzimi și demn de tot disprețul. Întorcîndu-și privirea de la cele deșarte la cele veșnice, poetul își continuă ascensiunea celestă, cu ochii în ochii Beatricei (Poscia rivolsi li occhi ali occhi belli/ „Apoi din ochi spre ochii dragi cătai”).

1 Nespus de uluit, spre doamna mea

mă întorsei, ca pruncul care cată

spre-al maicii sîn, încrezător în ea;

4 și-aceea, cum o maică sare-ndată

în ajutorul slabului odor,

cu vocea ei ce-alină și desfată,

7 îmi zise: „Uiți că-n cer ești umblător?

Și uiți c-aici în cer e totul sfînt

și toate-și au în bunul zel izvor?

10 Cum te-ar fi transformat sublimul cînt,

și-al meu surîs, pricepi acuma poate,

cînd pari și doar de-un zvon de glas înfrînt;

13 să-i fi prins rugii tîlcurile toate,

ai ști de-acum de dreapta răzbunare

ce pîn’ să mori va fi să se arate.

16 Spada de sus nu taie-n grabă mare,

dar nici tîrziu, ci cum îi pare cui  

cu dor sau teamă-i stă în așteptare.

19 Dar gîndu-i vremea pe-alt făgaș să-l pui;

căci spirite ilustre vei vedea,

de vei lua seama-ntocmai cum îți spui”.

22 Se-ntoarse, pe-al ei plac, privirea mea,

văzînd vreo sută de aprinse sfere

în care strălumina se-ntrecea.

25 Eu stam asemeni celui ce putere

să-ntrebe n-are, ci în sinea sa

se teme nu cumva prea mult a cere.

28 Și cel ce-n sclipăt mai măreț era

printre acele sfinte nestemate

păși spre mine, lămuriri a-mi da.

31 „De ție”, prinse vocea-i a răzbate,

„ți-ar fi vădit cum arde-n noi iubirea,

nu te-ai codi să spui ce gînd te bate.

34 Însă ca tu, tot așteptînd, suirea

spre-naltul țel să nu ți-o-ntîrzii, eu

ți-oi risipi acum nedumerirea.

37 Unde să urci pîn’ la Cassino-i greu,

un neam netrebnic bîntuia odată,

neștiutor de bunul Dumnezeu;

40 eu sînt acel ce-aduse-ntîia dată

acolo vestea despre-acela care

sădi în noi credința-adevărată;

43 și har îmi fuse dat să fiu în stare

să-ntorc pe-acolo lumea de la cele

ce nu-s decît sminteală și pierzare.

46 Ceilalți aprinși aici ca niște stele

contemplativi au fost în viața lor,

dînd flori și roade de sfințenie grele.

49 Macarie, Romoald și un sobor

întreg se află-aici de frați ai mei

ce-avură-n schituri zel nevoitor”.

52 Și eu atunci: „Al dragostei temei

pe care-l simt în vorba ta și toată

înfățișarea sfintelor scîntei

55 sporesc în mine-ncrederea curată,

cum trandafirul înflorit sub soare,

pe cît i-e dat, splendoarea și-o arată.

58 De-aceea dă-mi, părinte,-ncredințare

că pot să dobîndesc atîta har

încît să-ndur întreaga ta lucoare!”.  

61 La care el: „O, frate, acest dar

îl vei primi în cea din urmă sferă,

unde cu toții-l vom gusta plenar.

64 Acolo se-mplinește tot ce speră

în chip desăvîrșit și-ntreaga fire

acolo aceeași e, nu efemeră,

67 căci nu e loc cu poli și mărginire;

a noastră scară suie către ea

și covîrșește biata ta privire.

70 Patriarhul Iacov o putu vedea

pînă în vîrful ei, atuncea cînd

în vis i se-arătă, de îngeri grea.

73 Azi nu mai pare a avea de gînd,

s-o urce nimeni, regula mea doară

hîrtie irosită rămînînd.

76 Zidiri ce schit au fost odinioară

spelunci ajuns-au și de rase-ai zice

că-s saci umpluți doar cu tărîță-amară.

79 Mai rău nu pot la Dumnezeu să pice

nici cămătarii lacomi decît cei

ce vor ce-i sfînt să prade și să strice.

82 Biserica tot ce-are-n paza ei

e-al plebei rugătoare și sărace,

nu pentru popi și profitori mișei.

85 Nu-i dă ispita cărnii slabe pace

și nu-i de-ajuns bun început să pui,

cum e stejarul pînă ghindă face.

88 N-avuse Petru-arginți în traista lui,

eu începui cu post și rugăciune,

iar Francisc mai smerit cum altul nu-i.

91 De vezi la toți principiile bune

și-apoi te uiți ce s-a ales din ele,

că-i albu-n negru prefăcut poți spune.

94 Dar precum Domnu-n alte vremuri grele

întoarse-un rîu și despică o mare,

e loc și-acum să-ndrepte cele rele”.

97 Așa-mi grăi, apoi cu-ai lui în zare

se contopi și-ntreg soborul sfînt

văzui cum prins ca de-un vîrtej dispare.

100 Cu-n semn îmi dete dulcea doamnă vînt

pe urma lor, pe scară-n sus, și-ușor

simții atunci prin harul ei că sînt;

103 pe lume, unde chiar prin firea lor

cele trupești se-nalță sau coboară,

n-a fost vreodată un mai iute zbor.

106 Să-mi fie, cititorule, dat iară

s-ating așa limanul sfînt la care

cu dor rîvnesc și cu căință-amară,

109 cum ajunsei, mai prompt decît în stare

de foc ai fi tu mîna să-ți ferești,

la cea ce locul după Taur și-are.

112 O, stele mîndre, o, lumini cerești

din care-mi trag, că mari sau mici îmi sînt,

puterile lucrării sufletești!

115 În voi și-avea și-urcuș, și scăzămînt

cel ce-i părinte-a tot ce-n lume-i viu,

cînd eu toscan venit-am pe pămînt;

118 și-apoi, cînd cerul har mi-a dat să fiu

părtaș la hora ce vă mișcă roată,

eu tot de voi menit am fost să țiu.

121 La voi acum cucernic duhu-mi cată

spre-a dobîndi puteri pe calea care

făptura mea în sus o trage toată.

124 „Tu, cel aproape-acum de-a ta salvare”,

grăi Beatrice, „cade-se să ai

privirile și treze, dar și clare.

127 Așa că-ntîi ca-n sînul ei să stai,

te uită-n jos, la lumea ce prin mine

în urmă-o lași, cu-ntregul ei alai,

130 astfel încît, pe cît poți tu mai bine,

să te arăți cu inima senină

celor ce vin, prin slava lor, spre tine”.

133 Deci îndărăt a ochilor lumină

îmi răzbătu prin cele șapte sfere,

pînă la lumea noastră grea de tină;

136 și îi aprob pe cîți sînt de părere

că de dispreț e vrednică, iar cei

ce-o dau uitării pot că-s drepți să spere.

139 Pe a Latonei fiică ochii mei

aprinsă o văzură, dar lipsită

de petele greșitelor idei.

142 Și îndurai odrasla-ți strălucită

s-o văd, Hyperioane, și cu ea

pe Maia și Dione cum palpită.

145 Iar între tată și-al lui fiu lucea

și Jupiter, astîmpărat; și cum

își schimbă locul clar îmi devenea.

148 Și cîteșișapte îmi vădeau acum

cît sînt de mari și repezi în mișcare,

urmîndu-și toate hărăzitul drum.

151 Iar țarcul nostru plin de vrajbe-amare

cu Gemenii dînd roată-l contemplai,

din vîrf de munți și pină-n larg de mare.

154 Apoi din ochi spre ochii dragi cătai.

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante Alighieri între viaţă şi operă 

* Dante – repere bibliografice 

* Prolog la noua traducere a Infernului 

* Ecouri la noua traducere a Infernului   

* Sonete din lirica universală 

* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 

* Claudio Mutti: Dante şi India 

* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc 

* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Patimile după Dante 

* Dantele lui Marian Papahagi 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XVIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXI (versiunea Răzvan Codrescu)