DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XX

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Divina Comedie a lui Dante Alighieri

în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XX

În cerul al șaselea (al lui Jupiter) acvila formată din sufletele fericiților îi vorbește în continuare lui Dante, dîndu-i lămuriri despre credință, mîntuire și tainele dumnezeieștii predestinări (așa cum e văzută și-n teologia lui Toma de Aquino). În ochiul acvilei lui Dante i se arată șase duhuri de suverani înțelepți și drepți: David, Traian (despre care este colportată legenda medievală că, la rugăciunile Papei Grigore cel Mare, ar fi reînviat atît cît să primească botezul, fiind astfel strămutat din Infern în Paradis), Ezechia, Constantin cel Mare, Wilhelm (Guglielmo) II al Siciliei și Rifeu (personaj mitologic obscur, apărător al Troiei, aici plăsmuire tezistă a lui Dante). Poetul se preface surprins a vedea doi păgîni în Paradis (Traian și Rifeu), dar acvila îi explică în ce fel au ajuns sufletele lor să se mîntuiască, prilej de a vorbi despre predestinare (în original: predestinazion) ca taină nepătrunsă a Dumnezeirii.  

 

1 Cînd cel ce luminează lumea toată

din emisferul nostru-i să coboare,

iar ziua e de bezne alungată,

4 cerul, ce-ntîi fu luminat de soare,

se umple de lumini nenumărate,

ce tot din el își trag a lor splendoare:

7 acestea fură-n mintea mea iscate

cînd semnul lumii și-al crăimii ei

tăcu în pliscul slavei minunate;

10 căci toate-acele-atît de vii scîntei,

mai mult lucind, noi cîntece iscară,

dar le uitai, de slabă mintea ce-i.

13 O, surîzîndă dragoste stelară,

cît îmi păreai de arzătoare-n cele

ce glas dădeau la gînduri sfinte doară!

16 Cînd scumpe nestematele acele

cu steaua-a șasea-n cer îngemănate

sfîrșiră cîntul îngînat de ele,

19 parcă-auzii un murmur că răzbate,

cum curge peste pietre-un rîu în jos,

vădind ce mult să dea izvorul poate.

22 Și cum pe gîtul țiterei frumos

ia formă sonul, sau, într-un cimpoi,

pe-acolo unde sufli-n el vîrtos,

25 la fel și fără vreo zăbavă-apoi

porni pe gîtul pajurei cîntarea

ce răzbătu suavă pîn’ la noi.

28 Făcută grai, ea își croi cărarea

spre plisc, ieșind sub formă de cuvinte,

ce-n duh le port, plinindu-i așteptarea.

31 „Partea ce vede-n mine și-nainte

și-n lume mînă acvilele”, zise,

„cuvine-se acum s-o iei aminte,

34 căci dintre cîte focuri chipul mi se

încheagă, mai presus sînt cele care

pe fruntea mea ca ochi îmi sînt înscrise.

37 Cel ce-i pupilă plină de splendoare

fu cîntărețul Duhului Preasfînt,

din loc în loc chivotul demn să-l care:

40 el știe-acum ce merită-al său cînt,

pe cît osîrdia-a fost a lui să fie,

și ce răsplată ia cu drept cuvînt.

43 Din cele cinci ce-mi țin drept geană mie,

cel mai de lîngă plisc fu mîngîiere

vădanei ce-și pierdu odrasla vie:

46 el știe-acum cît rabdă de durere

cel ce pe Christ ezită a-l urma,

căci fu în iad pînă să suie-n sfere.

49 Iar cui mai sus îi este dat a sta

pe-acest inel de care zic, putu

s-amîne moartea prin căința sa:

52 el știe-acum că dreptul jude nu

se schimbă, chiar de poate ruga vie

să facă mîine din ce-i azi sau fu.

55 Cel’lalt, fidel și legilor, și mie,

gînd bun avînd, dar care rău rodi,

grec se făcu, cu papa-n cîrdășie:

58 el știe-acum că răul ce ieși

din fapta-i bună pe aici nu-i strică,

chiar dacă-n lume-aduse mari urgii.  

61 Iar cel ce mai în josul genei pică

Guiglielmo fu, cel plîns de-aceia care

că-s Frederic și Carol vii au frică:

64 el știe-acum că cerul milă are

de cel ce-i rege drept, cum o și-arată

strălucitoarea lui înfățișare.

67 Au cine-ar crede-n lumea cea stricată

c-al cincilea din focurile sfinte

Rifeu Troianul e pe-a pleoapei roată?

70 El știe-acum ce omeneasca minte

nu-i chip să vadă din divinul har,

dar pîn’ la miez nici el n-ajunge-altminte”.

73 Cum ciocîrlia în văzduhul clar

înalță tril și amuțește-apoi,

gustînd dulceața ce-o aduse-n dar,

76 așa-mi păru pecetea cea de soi

a veșnicei plăceri, a cărei vrere

lucrează-n tot ce e și sîntem noi.

79 Cum îndoiala s-o strunesc putere

n-avui, prin mine prinse a răzbate

precum prin sticlă, nerăbdînd tăcere,

82 și izbucnii: „Ce sînt acestea toate?”,

mînat de-a ei lăuntrică-apăsare;

atunci mai vii scîntei văzui iscate.

85 Apoi, cu ochiul strălucind mai tare,

răspunse chipul binecuvîntat,

spre-a risipi degrabă-a mea mirare:

88 „Văd că socoți că e adevărat

ce spun că-i spus de mine, dar nu știi,

chiar dacă crezi, tot tîlcul întăinat.

91 Faci precum cel zelos a-și însuși

un lucru după nume, dar în sine

nu îl pătrunde, de-ndrumat n-ar fi.

94 Regnum coelorum e-asaltat de cine

are iubire și speranță vie,

ce-nving și voia proniei divine;

97 dar nu cum om de om e-nvins să fie,

ci că vrea ea învinsă să se lase

și-nvinsă-nvinge-n marea-i dărnicie.

100 Viața dintîi a genei preafrumoase

și-a cincea te uimesc, că-n ele vezi

cerescul chip al sfintelor prinoase.

103 Creștini, ci nu păgîni de soi, cum crezi,

muriră ei, cu fermă-ncredințare,

avînd sau nu de-al crucii chin dovezi;

106 căci unu-ntors fu-n trup din iadu-n care,

să vrei oricît, nici o scăpare nu-i;

aci răsplată-avu nădejdea tare;

109 nădejdea-aprinsă pusă-n ruga cui

la Domnul mijloci să-l reînvie,

ca el spre cer să-și miște voia lui.

112 Sufletu-acesta plin de măreție,

întors o vreme-n carne și în oase,

crezu că cerul sprijin o să-i fie;

115 și din credință-atîta foc își trase

iubirea lui, că mort a doua oară,

fu demn de hora slavei luminoase.

118 Iar celălalt, prin harul ce pogoară

dintr-o fîntînă-așa de-adîncă-ncît

n-ajunse ochi la unda ei primară,

121 dreptatea-n lume o iubi-ntr-atît

că străvăzu salvarea viitoare

prin sfîntul har asupra-i pogorît:

124 crezu în ea și de păgîni duhoare

nu mai răbdă, găsind că se cuvine

s-aducă celor păcătoși mustrare.

127 Botez i-au fost acele trei virgine

pe care-n dreapta roții le-ai zărit,

c-o mie de-ani pîn’ la botezu-n sine.

130 O, tu, predestinare, rînduit

ce e prin tine nu văd ochii care

nu-ți pot pătrunde miezul tăinuit!

133 Iar voi, cei muritori, cu grabă mare

nu judecați, că pe aleși nu-i știm,

nici noi, aici în cer, pe fiecare;

136 dar lipsa-aceasta dulce-o resimțim,

că se-ntregește binele prin bine

și ce vrea Dumnezeu, și noi voim”.

139 Pe calea-acelei arătări divine,

spre-a limpezi puțina mea vedere,

primii suavul leac rîvnit de mine.

142 Și cum acord desăvîrșit se cere

între-un cobzar și-un cîntăreț din gură,

sporind în noi a cîntului plăcere,

145 la fel, pe cînd grăia icoana pură,

văzui acele două facle sfinte,

ca ochii ce-au o singură măsură,

148 îngemănînd și raze, și cuvinte.

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante Alighieri între viaţă şi operă 

* Dante – repere bibliografice 

* Prolog la noua traducere a Infernului 

* Ecouri la noua traducere a Infernului   

* Sonete din lirica universală 

* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 

* Claudio Mutti: Dante şi India 

* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc 

* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Patimile după Dante 

* Dantele lui Marian Papahagi 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XVIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIX (versiunea Răzvan Codrescu)