joi, ianuarie 16, 2020

DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XIX

SUMARUL BLOGULUI

Divina Comedie a lui Dante Alighieri
în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XIX

În cerul al șaselea (al lui Jupiter) acvila formată din sufletele fericiților îi vorbește lui Dante (știindu-i îndoielile) despre limitele înțelegerii omenești cu privire la iconomia dreptății divine, accentuînd pe nevoia ca dreapta credință să fie însoțită de faptele cele bune, care dau pînă la urmă adevărata ei măsură. În partea finală a cîntului (începînd cu versul 112) Dante face o trecere critică în revistă a regatelor sau regilor din Europa vremii, închipuindu-și cam cum va fi consemnat fiecare în marea carte a Judecății de pe Urmă. Sînt evocați pe rînd, nominal sau doar aluziv: împăratul austriac Albert, regele francez Filip cel Frumos, regii Robert al Scoției și Eduard I al Angliei, regele spaniol Ferdinand IV al Castiliei și regele Venceslav IV al Boemiei, regele Neapolelui și Ierusalimului Carol II de Anjou („Șchiopul”, il Ciotto, ale cărui virtuți zice că-s însemnate cu I, iar defectele cu M, după cifrele latinești, virtutea fiind de fapt una singură, pe cînd defectele mii!), regele Frederic II (domnitor peste „insula de foc”, adică Sicilia, unde legenda spune că s-ar fi stins Anchise, tatăl lui Enea), despre care zice – este una dintre cele mai acide ironii din Divina Comedie – că va fi consemnat în cartea Judecății finale cu cuvinte prescurtate, ca să aibă loc pe o singură filă atîtea rele cîte a săvîrșit, regele Giacomo din Baleare și regele Giacomo II din Aragón, regele Dionisie al Portugaliei și regele Haakon VII al Norvegiei, regele sîrb Ștefan Uroș II Milutin, regele maghiar Andrei III (Ungaria și Navarra sînt singurele despre care are vorbe bune) și regele peste Cipru (Nicosia și Famagusta) Henric II de Lusignan (Navarra fiind îndemnată să ia aminte de la Cipru ce înseamnă cîrmuirea unei „bestii” franceze: vv. 145-148). Păgînii (inzi, etiopieni, persani) sînt luați ca martori ai decăderii creștine (ideea fiind că am ajuns de mirarea și rîsul păgînilor).  
 

1 Mi se vădea cu aripile-ntinse
frumosul chip ce-l înjghebau voioase
acele duhuri laolaltă prinse:
4 păreau rubine-n care se-ncuibase
în fiecare-a soarelui vipie,
străluminînd privirile-mi pioase.
7 Iar cîte-acum mă-ndemn a le descrie
nici scrise n-au mai fost și nici grăite,
căci ele-ntrec lumeasca fantezie;
10 și văz, și-auz mi-au fost de glas răpite,
care vorbea cu „eu” și-„al meu”, deși
„noi” sau „al nostru” se cădeau rostite.
13 „Fiind eu drept și blînd”, prinse-a grăi,
„sînt înălțat aici în slava care
e mai presus de tot ce ți-ai dori;
16 lăsai în lume un renume mare,
încît și răii îl cinstesc din gură,
dar nu-mi urmează pilda în lucrare”.
19 Așa cum simți o singură căldură
din mulți cărbuni, din multele iubiri
un singur glas suna-n icoana pură.
22 La care eu: „O, veșnice-nfloriri
de sfîntă bucurie, cui ca una
vă simt dulceața miresmatei firi,
25 grăindu-mi, foamea ce o simt întruna
mi-o stîmpărați, că-n lume n-am aflat
merinde să mă sature vreuna!
28 Eu știu că-n ceruri, dacă-n alt regat
se oglindește-a Domnului dreptate,
nici peste-al vostru vălul nu-i lăsat.
31 Voi știți cît sînt de pus pe ascultate
și știți prea bine și-ndoiala mea,
în care mintea-mi de demult se zbate”.
34 Cum șoimul ce sub glugă-a fost să stea
își saltă capul și, din aripi dînd,
se semețește și să zboare vrea,
37 la fel văzui și acel chip mișcînd,
ce se-njgheba din grația divină,
cum doar în ceruri poți s-auzi cîntînd.
40 Și prinse-a zice: „Cel ce la lumină,
rotind compasul, le aduse toate,
vădite sau ascunse să le țină,
43 nici el în largul lumii lui nu poate
să rînduiască vreo putere care
să îi întreacă Verbu-n maiestate.
46 Dovadă-i cel dintîi trufaș, mai mare
decît oricare altă creatură,
dar ce căzu din har prin nerăbdare;
49 deci cel ce mai prejos e prin natură
e-un vas prea mic pentru supremul bine,
ce-și este sieși veșnică măsură.
52 Vederea noastră deci, ce nu-i în sine
decît o rază-a rațiunii sfinte
de care-s toate lucrurile pline,
55 nu-i cu putință să nu ia aminte
cu cît principiu-i mai presus prin fire
de ce cuprinde strîmta noastră minte.
58 De-aceea vrut-a dreapta cumpănire
atît să vadă lumii dat să-i fie
cît poți din mare prinde c-o privire;
61 c-al mării fund la țărm de ți se-mbie,
în largul ei nu poți a-l mai zări:
e-acolo, dar ascuns îți este ție.
64 Lumină-i doar din cel ce-n veci va fi
netulburat; altminteri beznă-i doară
sau umbră-a-nveninatelor stihii.
67 Acum îți este îndeajuns de clară
dreptatea vie ce-ți părea obscură,
sub greaua îndoielilor povară;
70 căci îți ziceai: «Se naște o făptură
la Ind și despre Christ nu are cine
să-i dea, prin grai sau scris, învățătură;
73 și totuși nu e mai prejos în bine,
pe cît putem vedea, de altul care
că e creștin dreptcredincios se ține.
76 Nebotezat și fără-a crede moare:
cu ce temei dreptatea-l osîndește
și-n necredința lui ce vină are?».
79 Cine ești tu să judeci omenește
ce e la mii de poște mai departe,
cînd ochiul tău abia de-un cot zărește?
82 De n-am avea dreptar în Sfînta Carte,
cel ce-și frămîntă mintea lui puțină
ar tot avea de uluială parte.
85 O, biete minți împotmolite-n tină!
Voința cea dintîi, prin sine bună,
nu-și schimbă-n veci natura ei divină.
88 E drept doar ce și cît cu ea consună:
nu-i bun creat s-o poată-n el cuprinde,
ci ea pe toate-n raza ei le-adună”.
91 Cum peste cuib să zboare roată prinde
o barză care puii și-a hrănit,
iar cel sătul spre ea cu ochii tinde,
94 la fel și eu atunci am fost privit
spre-alaiul slavei binecuvîntate,
care plutea ca pajura-n zenit.
97 Rotind zicea: „Cum cele-aci cîntate
de ne-nțeles ți-s pe de-a-ntregul ție,
la fel și lumii veșnica dreptate”.
100 Și cînd s-a domolit acea vipie
încinsă-n Duhul Sfînt cu semnul care
romanilor le-aduse măreție,
103 mai zise: „În regatu-acesta mare
n-ajunse om fără credință-n Christ,
nici înainte, nici după-ntrupare.
106 Pe mulți i-auzi că-n lume strigă «Christ»,
dar mai străini i-or fi la judecată
ca unii ce nici n-au știut Christ.
109 Pe-așa creștini etiopii o să-i bată
cînd lumea-n două cete s-o-mpărți,
bogată una și-alta-n veci damnată.
112 De-ai voștri regi cum ar putea vorbi
perșii cînd s-o deschide cartea-n care
sînt scrise ale lor ticăloșii?
115 De cîte Albert va fi fost în stare
va fi în ea de vîrful penei spus,
cum praf făcu a Pragăi așezare.
118 Se va vedea ce jale a adus,
pe Sena cel ce-a măsluit parale,
fiind la urmă de-un mistreț răpus.
121 Se vor vedea trufașele damblale
ce pe englez cu scotu-l învrăjbi,
de nu mai prididesc să-și dea năvale.
124 Se va vedea-n desfrîu și-n trîndăvii
cum zac ai Spaniei și Boemiei crai,
ce n-au fost vrednici, nici n-au vrut a fi.
127 Se va vedea-n Ierusalim că-i vai
de Șchiopul ce cu I virtutea-și scrie,
însă cu M contrarul ei alai.
130 Se va vedea zgîrcita josnicie
a regelui din insula de foc
ce lui Anchise fu mormînt să-i fie;
133 iar spre-a-l vădi cum este, la soroc,
va fi descris cu vorbe prescurtate,
să aibă-n filă atîtea rele loc.
136 Se va vedea c-avu un unchi și-un frate
ce-un neam ales și două mari coroane
au pîngărit prin faptele spurcate.
139 Urîte-acolo și-or afla icoane
cei Portugaliei și Norvegiei regi,
și-un sîrb făcînd Veneției șicane.
142 Ferice că nu-s mari fărădelegi
la unguri! Și ferice de Navarra
de-și face scut din munții ei întregi!
145 Ei ca arvună-i stă dovadă-avara
Nicosiei de astăzi stăpînire,
și-a Famagustei, care-și duc povara
148 sub altă bestială asuprire”.



Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 
* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVIII (versiunea Răzvan Codrescu)

publicat de Răzvan Codrescu @ 00:00   0 comentarii

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire