CÎNTEC DE 15 IANUARIE
SUMARUL BLOGULUI
Eminescu văzut de Liviu Gherman
Bădia Mihai a uitat să mai moară
şi calea a luat-o, prin codri, spre cer,
cu dorul arcuş şi cu visul vioară,
să-şi cînte iubirea de ţară stingher.
Zic fagii, privindu-l miraţi pe coline:
„Ce mare-i Bădia şi neamul – ce mic!”.
Dar brazii, ce văd mai de sus şi mai bine:
„Bădia e neamul!” – se pleacă şi zic.
Arcuş şi vioară ce sînt decît cruce?
Şi-a ei nebunie sînt visul şi dorul,
iar cel care viu în spinare le duce
ne este întîi şi pe veci rostitorul.
Şi piară tot neamul lovit de urgie,
şi piară şi gura-ncleştată de rai,
de tot şi de toate va da mărturie,
la ceasul dreptăţii, Bădia Mihai!
Răzvan CODRESCU
Semnătura lui Eminescu
Recitindu-l astăzi pe Eminescu
Noua singurătate a lui Eminescu
Eminescu şi creştinismul
De ce Eminescu?
În jurul lui Eminescu
Eminescu n-a murit
O carte despre Eminescu
Eminescu: 160 de ani de la naştere
Virgil Cândea despre Eminescu
N. Steinhardt despre Eminescu
Eminescu şi Slavici: lecţia tradiţiei
Mai puteţi citi în arhivele acestui blog:
Recitindu-l astăzi pe Eminescu
Noua singurătate a lui Eminescu
Eminescu şi creştinismul
De ce Eminescu?
În jurul lui Eminescu
Eminescu n-a murit
O carte despre Eminescu
Eminescu: 160 de ani de la naştere
Virgil Cândea despre Eminescu
N. Steinhardt despre Eminescu
Eminescu şi Slavici: lecţia tradiţiei
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:06
2 comentarii
2 comentarii:
Minunat, emotionant si adevarat. Ma gandeam mai de mult ce carti asi alege sa iau cu mine (daca ar fi posibil) in caz de naufragiu pe o insula deserta. Daca n-asi avea voie decat trei, acestea ar fi Biblia, poeziile lui Eminescu si Opera politica tot de el. O alegere evident subiectiva.
Radu Greuceanu
Noi nici macar nu mai suntem in stare sa vorbim si sa scriem corect romaneste!
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire