duminică, decembrie 18, 2011

RĂZVAN BUCUROIU ŞI CRUCEA LAICATULUI

SUMARUL BLOGULUI


Cartea semnată de d-l Răzvan Bucuroiu, astăzi un maestru al interviului şi al talk-show-ului, inaugurează, alături de alte cîteva titluri, activitatea Casei Editoriale Ponte. Volumul cuprinde o selecţie de 23 de interviuri realizate între 1990 şi 2010 cu personalităţi marcante ale laicatului ortodox din România. Printre cei intervievaţi se numără (păstrez ordinea alfabetică, pentru care a optat şi autorul cărţii): Ioan Alexandru, Teodor Baconschi (2 interviuri), Radu Carp, Tudor Gheorghe, Mihail Neamţu, Costion Nicolescu, Silviu Oravitzan, Alexandru Paleologu (2 interviuri), Theodor Paleologu, Adrian Papahagi, Alexandru Pesamosca, Lidia Stăniloae, Cristian Tabără, Bogdan Tătaru-Cazaban. Pentru că titlul cărţii - 21 de chipuri ale mărturisirii - nu spune prea mult despre tematica şi miza ei, citez aici din lămuritoarea prefaţă ("Dacă aş putea da timpul înapoi..."): "Mulţi dintre cei intervievaţi sînt acum în lumea drepţilor. Alţii - în viaţă, dar pe linie moartă. Unii ocupă funcţii publice, o parte au rămas în alveola lor socială. Cu toţii însă reprezintă foarte bine, ca discurs şi ca atitudine publică, acea realitate eclezială a României dintre milenii. Eclezia românească (în accepţiunea ei cuprinzătoare, dar şi sănătoasă) poate fi înţeleasă ca status prin vocea şi gîndirea acestor personaje referenţiale. Referenţiale prin credinţa lor, prin asumarea unui destin - personal sau colectiv -, prin opera lor, dar mai ales prin viziunea lor asupra realităţii duhovniceşti".
Om cu orizont larg şi multă experienţă, d-l Bucuroiu se pricepe de minune pe cine, ce şi cum să întrebe; interviurile sînt fireşti şi vii, ancorate în esenţial, atente la toate provocările vremii. Să sperăm că volumul va fi cît de repede urmat de unul în care să fie adunate, selectiv măcar, numeroasele interviuri realizate cu personalităţi din corpul clerical şi monahal (şi apărute mai ales în publicaţia Lumea Credinţei, pe care a întemeiat-o şi o conduce). (R. C.)



CINE EŞTI DUMNEATA, DOMNULE RĂZVAN BUCUROIU?

Născut în 1963, d-l Răzvan Bucuroiu a fost, pe rînd sau concomitent, din 1990 încoace (fac doar o trecere în revistă selectivă): redactor-şef al Editurii Anastasia (unde i-a apărut şi prima carte, în 1995),  redactor al paginii creştine apărute în anii '90 în cotidianul România liberă (şi apoi în Ziua), întemeietor şi director al Editurii România Creştină, coordonator al colecţiei "Alfa şi Omega" a Editurii Nemira, redactor-şef şi apoi director al Departamentului "Viaţa Spirituală" din cadrul TVR, întemeietor şi director al magazinului ilustrat Lumea Credinţei (şi al publicaţiilor anexe: Lumea monahilor, Lumea Credinţei pentru copii, Atlasul lumii creştine), şef de programe la PAX TV, editor-coordonator Religie, istorie, minorităţi şi studiouri teritoriale în cadrul TVR, membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini (A.Z.E.C.), director al TVR3, director general al Casei Editoriale Ponte. (R. C.)


Mai puteţi citi pe acest blog:

* Lumea Credinţei 100 (05.11.2011)

11 comentarii:

La 18/12/11 6:31 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Impresionant! Studii are?

 
La 18/12/11 7:11 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Numai 8 clase (făcute în 13 ani), dar fără diplomă de absolvire (din pricina unei corigenţe la Geografie). Are însă şi 6 din cei 7 ani de acasă. De citit… citeşte pe silabe, iar pentru scris are oameni plătiţi, el punînd – de regulă, corect – numai semnătura. Fiind telegenic şi fotogenic, a decis să se ocupe cu televiziunile şi cu magazinele ilustrate. Şi i-a mers. Cum în România totul se poate, probabil că o să ajungă şi ministru.
Se înţelege că toate acestea vi le spun confidenţial şi v-aş ruga să nu le transmiteţi mai departe. Dacă totuşi n-o să vă puteţi abţine (oameni sîntem!), o să încerc să nu mă supăr şi cred că chiar o să mă amuz. Pînă una-alta, mizez pe onoarea dvs. de Anonim. Şi de om deştept, cum se vede.

 
La 18/12/11 10:32 p.m. , Anonymous B.N. a spus...

Mai de graba istet, pentru ca impresionante sunt articolele domnului Lucian D. Popescu

 
La 18/12/11 11:25 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

@ B.N.

V-am postat, dar nu prea înţeleg ce vreţi să spuneţi. Ce-are a face aici d-l Lucian D. Popescu?!

 
La 18/12/11 11:40 p.m. , Anonymous Alexandru a spus...

Domnul Razvan Bucuroiu, dincolo de profesionalismul ca om de presa, este una din cele mai echilibrate voci ale laicatului ortodox actual. Multi ar trebui sa invete de la domnia sa masura, si in acelasi timp sa isi vada lungul nasului.

 
La 19/12/11 12:19 a.m. , Blogger Claudiu Târziu a spus...

La noi nu numai că nu există cultul admiraţiei, cum spunea cineva, dar nici măcar nu e ceva obişnuit să recunoşti meritele cuiva. Dacă o faci, devii suspect: sigur ai vreun interes, vreo cîrdăşie, vreo prietenie vinovată (aşa, în "principiu") pui la cale vreo manevră de captare a bunăvoinţei etc. Dar dacă îi iei la spurcat pe toţi cei care s-au remarcat prin ceva, ei, atunci eşti om de bine, o sursă credibilă de informare, un spirit vertical şi musai un apărător al Adevărului şi un slujitor al Dreptăţii.
Dvs. dle Răzvan Codrescu ştiţi foarte bine lucrurile astea şi totuşi riscaţi de atîta amar de vreme să recunoaşteţi şi să promovaţi oameni de calitate, să scoateţi la iveală lucrări folositoare, să daţi un temei nădejdii că acest popor are încă resurse de renaştere moral-spirituală şi nu numai. Deşi aţi fost pedepsit în nenumărate rînduri (la stîlpul virtual al infamiei), tot nu vă potoliţi. Păi, se poate?

PS: Probabil că nu vom scăpa niciodată de stupizii anonimi care fie te înjură gros, fie strecoară, isteţi nevoie mare, cîte o aluzie tembelă. Dar ar merita să încercăm. Poate printr-o cenzură mai dură a comentariilor. Cu democraţia ne-am cam lămurit.

 
La 19/12/11 11:00 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Cîtorva Anonimi nepostaţi:

Oricîtă dreptate vă închipuiţi că aţi avea, nu e nevoie să fiţi bădărani.

 
La 19/12/11 11:29 p.m. , Anonymous Cristina Pop a spus...

Sub propriul nume nu ar îndrăzni, domnule profesor, să dea drumul la atîtea stupidităţi şi grosolănii. De aceea mi se pare că cel mai bine ar fi ca să nu mai fie din principiu postate comentariile anonime (sau "semnate" cu evidente pseudonime de ocazie). Altfel totul se înfundă în nesimţirea ambiantă şşi nici o discuţie nu se mai poate duce.

 
La 20/12/11 12:21 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

@ Cristina Pop

Dificultatea este că sînt şi comentarii anonime decente şi pertinente, motivaţiile anonimatului fiind multiple (şi nu neapărat impure). Nu pot, deci, proceda radical, blocînd necondiţionat pe orice Anonim.
Pot face însă altceva (şi cred că voi şi face, pînă la urmă): dacă un comentariu anonim este laudativ sau neutru, îl postez ca atare, dar dacă este critic sau acuzator (cu argumente valabile, sau care i se par valabile comentatorului), atunci, spre a fi postat, trebuie ca autorul să-şi asume identitatea (şi pînă la urmă RĂSPUNDEREA publică pentru afirmaţiile sale).
Nu anonimatul în sine trebuie combătut, ci acel anonimat sub care se ascund mojicia, laşitatea, fuga de răspundere. Nu anonimul pur şi simplu, ci anonimul-bestie, anonimul-otreapă, anonimul-vierme (N. Steinhardt ar fi spus: „jigodia anonimă”) – iată ce trebuie eradicat!

 
La 21/12/11 10:03 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Nu am citit inca toate interviurile, ci numai cinci-sase, dar pot sa spun ca sunt foarte interesante si actuale.

LA MULTI ANI şi CRACIUNUL CU BUCURIE!

Pr. Nicolae

 
La 18/6/14 11:26 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Bucuroiu..Hm...vai mintea mea

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire