sâmbătă, noiembrie 05, 2011

LUMEA CREDINŢEI 100

SUMARUL BLOGULUI


Luna aceasta magazinul ilustrat Lumea Credinţei a ajuns la numărul 100. Am extras şi reproduc mai jos cîteva pagini referenţiale din numărul aniversar. Imaginile care le însoţesc sînt reproduse fie din revistă, fie din arhiva mea personală. (R. C.)

Cu editorul şi publicistul Răzvan Bucuroiu

La lansarea revistei (2003)

«DUMNEZEU NE-A TRAS DE MOŢ…»

Intrat în breaslă în 1990, Răzvan Bucuroiu, în pofida faptului că e încă un om tînăr (47 de ani), poate fi considerat un veteran al presei şi editorialisticii creştine de la noi. A lăsat urme frumoase în redacţiile ziarelor România liberă şi Ziua, unde s-a ocupat ani de-a rîndul de pagina creştină. La un moment dat, a fost redactor-şef al Editurii Anastasia, iar în 2003 a fondat revista sa de suflet, Lumea Credinţei. Deşi un împătimit al cărţii şi al presei scrise, s-a lăsat sedus şi de televiziune. De la PAX TV, unde a fost director de programe, a revenit la TVR. Timp de mai mulţi ani a fost coordonator pentru emisiunile de religie, istorie, minorităţi, precum şi coordonator editorial al studiourilor teritoriale ale Televiziunii naţionale, iar în prezent este director al TVR 3. Interviul pe care ni l-a acordat în această toamnă se referă cu precădere la magazinul ilustrat Lumea Credinţei, care luna aceasta a ajuns la numărul 100. (Cl. T.)

Numărul 100 e un prilej de bilanţ. Cînd trageţi linie după o sută de luni de Lumea Credinţei, ce puteţi spune că aţi dăruit şi vi s-a dăruit?
Vedeţi, sînt două extreme de interpretare pentru cel care îşi priveşte viaţa, sau doar o secvenţă a ei. Omul consideră, pe de-o parte, că el singur a făcut totul, că are merite, că i se cuvin laurii victoriei. Pe de altă parte, la cealaltă extremă, el are o bănuială bine fixată sau chiar convingerea că nu e meritul lui şi că Dumnezeu este Cel Care l-a dăruit cu ceva anume. Eu sînt extremist! Consider, fără să cad în halucinaţie misticoidă, că Dumnezeu ne-a tras de moţ, în sus, şi ne-a pus în situaţia de azi. Căci cum altfel poţi privi înapoi, acum 8 ani şi jumătate, cînd o mînă de oameni, fără nici un căpătîi financiar, fără nici un sprijin ocult ori instituţional (de Stat sau bisericesc), într-o piaţă de presă sceptică sau chiar cinică la adresa credinţei ortodoxe, s-au apucat să gândească şi să facă o revistă religioasă de mare tiraj? Ce însemna pe atunci revistă religioasă, care era „modelul”? Acele bălmăjeli alb-negru, cu pogoane de scriitură şi grafică puţină, cu multe greşeli de literă, cu texte reşapate din diferite alte tipărituri, multiplicate în condiţii precare şi în tiraje aproape confidenţiale...
Nu pot să cred că totuşi nu aţi avut pe nimeni în spate, căci demarajul – în 2003 – a fost impresionant: la primul număr aţi tipărit 50.000 de exemplare! Or, asta însemna bani...
Primele 3 numere, care s-au numit Credinţa ilustrată, au beneficiat de investiţia unui prieten dintr-o mare agenţie de publicitate. După care omul s-a retras, văzînd că tirajul nu „sare” de 25.000 de exemplare vîndute. Şi aici intervine Dumnezeu! Rămăseserăm complet singuri, cei trei Răzvani: eu, Codrescu şi Ionescu. Cu gustul dulce-amar al unei imense reuşite – pentru noi, cei care ştiam că pe această „nişă” era o victorie categorică –, fără nici un chior, cu un teanc de corespondenţă care creştea zilnic, cu un calculator modest, dar plin cu imagini şi texte, cu o cameră foto digitală de 4 MP, stăteam şi ne uitam unul la altul. Atunci Dumnezeu Şi-a trimis vestitorul (nu investitorul!). Acesta a venit printr-un plic, cam mototolit, cu un scris tremurat, purtînd un timbru de provincie. În esenţă, o doamnă în vîrstă, neştiind prin ce treceam, se ruga pentru noi – dar cum şi de ce? „Mă gîndesc la voi, dragii mei, ce-o fi în sufletul vostru, dar şi în viaţa voastră! Dacă noi, oamenii simpli, avem atîtea ispite şi necazuri cînd vrem să facem o faptă bună, cum o fi la voi, cînd aţi arătat lumii întregi ce frumoasă şi vie este credinţa noastră ortodoxă? Sînt sigură că aveţi ispite mari, încercări pe potrivă, dar nu vă lăsaţi! Pentru noi, cititorii, să nu vă lăsaţi! Eu sînt în vîrstă şi mi-e greu, dar mă întreb cum o fi la voi...?”. După aceste rînduri, venite ca din Cer, mi s-a luminat şi mie cerul sufletului. Ieşise soarele! Era exact dramul de optimism şi de determinare care-mi lipsea din balanţa deciziei. Da, trebuia să continuăm!
Bine, dar cum aţi procedat, căci am înţeles că nu aveaţi nici un fel de resurse financiare?
Din acea clipă am lucrat aproape fanatic, purtînd cu mine toată încredinţarea că numai acesta e drumul corect. Că aceasta e crucea – şi vă rog să mă credeţi, nici n-a fost grea. Părea strivitoare pînă s-o apuc, după care a fost ca un fulg... Desigur, cu toţii am apucat de ea: Răzvan Codrescu, Răzvan Ionescu, Valentin Dan şi... familia mea. Cu toţii am strîns din dinţi la început, am răbdat o vreme, am sperat că vom ieşi la liman. Bunul meu prieten Varujan Vosganian ne-a oferit găzduire la Uniunea Armenilor (chiar pe strada Armenească, de care ne leagă cele mai frumoase amintiri), iar tipografia Cicero ne-a păsuit cu banii, exact atît timp cît să-i putem colecta din piaţă, pentru un nou număr.
De fapt, ce resorturi interioare sau ce observaţii exterioare v-au determinat să faceţi această publicaţie?
La lansarea din martie 2003 mi-am cerut iertare cititorilor. De ce? Pentru întîrzierea de 13 ani! Desigur, era o metaforă, dar care acoperea perfect realitatea. Mă uitam cu uimire şi enervare cum chioşcurile erau invadate (ca şi acum) de tot felul de reviste glossy, lucioase, cu coperţi atrăgătoare pînă dincolo de limita decenţei. În paralel, presa noastră ortodoxă arăta jalnic (cu excepţia meteorică a Scării), mai ales în formă, dar, pe alocuri, şi în conţinut. Pe scurt, nu puteam înţelege de ce noi, ortodocşii, avînd o dreptate metafizică absolută, beneficiind de cel mai uluitor patrimoniu de frumuseţe, trăind în mjilocul atîtor fapte şi minuni ale credinţei, să nu putem comunica lumii largi aceste valori? Cum se face că nu puteam fi actuali şi în formă, că restul lumii ne ignoră, fiind cenuşii la vedere şi convenţionali pînă la platitudine în exprimare? De ce ne tot ambalăm neputinţele în „tradiţie”, în „moştenire”, cîtă vreme Apostolii au zguduit literalmente lumea veche, martirii au dărîmat-o cu sîngele lor, iar marii ritori creştini au refăcut-o prin cuvînt?
În plus, ca să închei răspunsul, constatam o neputinţă instituţională a Bisericii de atunci, o sfială, o temere chiar faţă de abordarea media: fie că se exprimau în presa laică, fie că produceau propria presă, oamenii credinţei o făceau de multe ori stînjenitor, neveridic, necredibil.
Lumea Credinţei a fost prima revistă creştin-ortodoxă care a apărut pe hîrtie lucioasă şi integral color. Era o aşteptare în public privind o revistă în straie moderne şi chiar luxoase, sau aţi riscat încercînd să formaţi dvs. gustul publicului?
Am spus-o de mai multe ori că Lumea Credinţei şi-a „inventat” publicul! Acesta „toropea”, nu avea conştiinţă şi curaj de sine, nu ştia că realitatea credinţei lui, exprimată public, poate arăta şi altfel. Şi nici pînă azi nu ştiu dacă a fost o revanşă sau o răscumpărare! Oricum, acest public minunat merita, după 13 ani, să primească un dar. Însă şi aici a fost o întreagă discuţie. Ne întrebau cei sceptici, sau chiar oamenii de bine: „Toate bune şi frumoase, dar ce veţi mai scrie după 10 numere?”. Şi iată, am ajuns la numărul 100 şi ne simţim ca la început: plini de energie, rîvnă şi cu o listă inepuizabilă de subiecte! Însă acest lucru mai arată ceva: cîtă bogăţie, Doamne, ai pus în partea asta de lume! Cît minereu duhovnicesc (Roşia Montană este un biet coş de cumpărături...), cîtă energie lucrătoare, cît har nedescoperit, cîtă vîltoare curăţitoare a dreptei-credinţe întîlnim în lumea asta a noastră! Şi, ca să forţez pînă la capăt comparaţia, pot spune că noi, echipa, sîntem nişte mineri ai harului, ai faptelor dosite de smerenie, dar pe care trebuie să le scoatem la suprafaţă, iar apoi să le „prelucrăm”, să le lustruim feţele. Căci şi aşa cresc caratele diamantului numit lumea credinţei ortodoxe.

La o dezbatere a Forului Ortodox Român (2009)

Deşi este un „magazin ilustrat”, revista aceasta nu e una superficială. Aţi ţinut totuşi să daţi un plus de importanţă fotografiei. De ce?
Aşa după cum credinţa fără fapte moartă este, cuvîntul fără imagine – în ziua de azi – aproape că nu mai are valoare. Vorbind strict despre comunicarea publică, s-a format deja un gust, o obişnuinţă, un fel de a fi al cititorului, de a primi prin imagine surplusul de informaţie, de credibilitate, dacă vreţi. Totdeauna mi-am dorit ca textele din Lumea Credinţei să devină suport, explicaţie foto la imaginile care trebuiau să abunde. Din păcate, sau din fericire, oamenii din Redacţie (dar şi eu însumi) ignoră această dorinţă aproape obsesivă a mea şi se lasă purtaţi de descriere ori de analiză. Şi nici nu ai cum să faci altfel, trebuie să recunosc, cînd nici cuvintele şi nici imaginile – de multe ori – nu ajung, devin sărace în faţa realităţii faptelor ori minunilor credinţei.
Şi mai e ceva: credinţa noastră ortodoxă are o componentă palpabilă evidentă, o latură materialnică a „dovezii”: moaşte, ori icoane, ori zidiri, ori oameni îmbunătăţiţi. Cînd omul „pipăie” concret o icoană a unui sfînt drag, cînd vede cu ochii lui moaştele vindecătoare şi le „atinge” reprezentarea de pe pagină, nu se întăreşte? Nu este o dovadă în plus a unei realităţi despre care a aflat teoretic, dar la care nu a ajuns faptic? Pentru mulţi, Athosul era ceva aproape abstract. Prin Lumea Credinţei a devenit un loc real, la fel de excepţional ca un basm, dar din plin confirmat!
Care au fost cele mai dificile momente din viaţa revistei şi cum le-aţi depăşit?
Cel mai dificil moment, o cumpănă chiar, a fost acum doi ani, cînd Lumea Credinţei şi Lumea monahilor au fost scoase din pangarele Arhiepiscopiei Bucureştilor. M-am simţit ca orice om neşlefuit duhovniceşte: aruncat peste bord fără vină, prigonit pe nedrept. E drept – şi asupra acestui lucru m-au avertizat cu tact apropiaţii mei din Deal –, nici eu nu am avut o atitudine tocmai smerită, sau măcar senină, sau măcar de necesară aşteptare faţă de schimbările de la vîrful ierarhiei Bisericii noastre. Mi se părea că m-am născut în pangare, că acolo îmi era locul natural. Şi încă mai cred asta, numai că acum nu mai cîrtesc înlăuntrul meu. M-am smerit, vrînd-nevrînd, şi asta a fost o lecţie extrem de importantă pentru mine, pe care mi-am însuşit-o. Buricul pămîntului ortodox (ca exprimare în tiraje) devenise o unghie căzută... […]
Aveţi de mulţumit cuiva în mod special pentru izbîndă? Căci e indubitabil o reuşită să scoţi o revistă atîta timp într-o piaţă ca a noastră.
Fără demagogie de marketing, le mulţumesc necondiţionat cititorilor. Căci, realmente, fără ei noi nu existam nici o secundă. Ei au ţinut flacăra aprinsă, ei sînt autorii acestui act de comunicare şi de comuniune eclezială. Ei ne-au „exploatat” curiozitatea, neliniştea, dorinţa de afla, ei ne-au creat aşa cum sîntem, ne-au modelat profesional.
De asemenea, trebuie să le mulţumesc celor apropiaţi din Redacţie, inclusiv celor care ne-au fost cîndva apropiaţi şi care acum, din diferite motive, nu se pot bucura pe deplin cu noi. […]
Ce planuri imediate sau pe termen mai lung aveţi cu Lumea Credinţei?
Frate dragă, am planul să ating, aşa cum spunea cineva, numărul 1000! Lăsînd gluma, ştiu că acela se va scrie doar în ceruri... Dar tot se va scrie, sînt sigur de asta!

Interviu realizat de
Claudiu TÂRZIU

(O variantă extinsă a acestui interviu poate fi citită în săptămînalul
Formula AS, anul XXI, nr. 990, 13-20 octombrie 2011, pp. 26-27)

Conferinţă A.Z.E.C. la Braşov, în 2008
(Răzvan Bucuroiu, Răzvan Codrescu, pr. prof. Ovidiu Moceanu)

Cîteva declaraţii pentru numărul aniversar

GÎNDURI LA ANIVERSARE:
DINTR-UN BILANŢ DE SUFLET

Reproduc aici cam o treime din declaraţiile apărute în numărul 100 – unele trimise spontan la Redacţie, altele solicitate anume în contextul aniversar – ale unor reprezentanţi de seamă ai vieţii noastre religioase, culturale, mediatice sau politice. Mesajele au fost ordonate alfabetic, după numele mare (sau după cel călugăresc) al semnatarilor, iar în paranteze – ca precizări redacţionale – au fost trecute profesiile sau funcţiile publice mai importante ale fiecăruia. (R. C.)

George ARDELEANU (lector universitar, monograful lui N. Steinhardt): Lumea Credinţei – o revistă care racordează în mod firesc problemele creştinismului la imperativele modernităţii, fără ca prin aceasta să părăsească rigorile dogmei. Un limbaj moderat, care nu cade nici în excesele arhaizante ale stilului „pravoslavnic”, nici în „băţoşenia” abstractizantă a „actualităţii” cu orice preţ. Un proiect care se prefigurează ca unul de cursă lungă, într-o lume de impulsuri efemere, fragmentare, a entuziasmelor incendiare care se epuizează înainte de a începe. 


Teodor BACONSCHI (teolog şi diplomat, ministrul Afacerilor Externe, preşedinte al Fundaţiei Creştin-Democrate): Ştiu ce înseamnă să trudeşti pentru o revistă de spiritualitate ortodoxă, aşa cum ştiu cît de greu e să pui pe picioare o instituţie care să dureze. Lumea Credinţei, ajunsă la 100 de numere, este o izbîndă care merită salutată. Avem nevoie de asemenea eforturi pentru reforma morală a societăţii noastre şi regăsirea binelui comun.




† CALINIC Argatu (Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului): Credinţa, virtutea teologică, făcînd parte din treimea de virtuţi Credinţă-Nădejde-Dragoste, este o taină evidentă şi o minune de fiecare zi. Nu întîmplător revista Lumea Credinţei, care împlineşte numărul rotund de o sută de apariţii, a răzbit, prin darul lui Dumnezeu, inimi dăruitoare şi condeie iscusite. Ne-am bucura să scriem cîteva rînduri şi la împlinirea a două sute de numere binecuvîntate de Dumnezeu şi citite de iubitorii de credinţă adevărată.



Iulian CAPSALI (regizor şi publicist): Cînd lumea este în plină schimbare, cînd ziare şi reviste apar şi dispar peste noapte, Lumea Credinţei a rămas un reper pentru omul credincios din România.  Publicul ei este aidoma revistei: atent la ce se întîmplă în jur, însă fără să dispere, cu respect pentru ierarhie, însă atrăgîndu-i atenţia atunci cînd interesele comunităţii ortodoxe o cer, cultivînd Cuvîntul în Duh, iar nu în literă. O revistă senină, căreia îi doresc „lungime de zile”, ca să ne îmboldească la nevoie şi să ne bucure în continuare cu imaginea încă vie a unei ortodoxii autentice. 



Pavel CHIRILĂ (medic şi publicist, preşedintele Asociaţiei „Christiana”): Lumea Credinţei s-a dovedit a fi cu adevărat lumea credinţei. Apreciată, urmărită şi dorită de mulţi cititori, uşor asuprită şi uşor încercată de sărăcia poporului dreptcredincios, străbate timpul fără să se poticnească, pentru că intenţia celor care au creat-o este frumoasă, dreaptă, duhovnicească şi înţeleaptă. Ei seamănă cuvîntul cu mijloacele şi metodica mirenilor, pentru că în Biserică există şi mireni…




Elena DULGHERU (critic de film, poetă şi traducătoare): Cea mai vie, cea mai agreabilă, cea mai vizibilă şi mai dinamică dintre revistele ortodoxe de mare popularitate, Lumea Credinţei a impus o adevărată şcoală de jurnalism, o şcoală a reportajului duhovnicesc, născută aproape din nimic – adevărat miracol în jungla de superficialitate şi amatorism a presei actuale. O şcoală care merită patentată şi exportată.


† IUSTIN Hodea Sigheteanul (Episcop-vicar al Maramureşului şi Sătmarului, stareţul Mănăstirii Rohia): O revistă a laicilor îmbisericiţi, care, iată, a ajuns la numărul 100! Am avut bucuria să-i avem printre noi în mai multe rînduri pe realizatorii acestui ghid ilustrat de mare tiraj şi de mare impact şi am putut constata profesionalismul şi buna-credinţă cu care ştiu să se apropie de realităţile Ortodoxiei româneşti. Viaţa noastră creştină ar fi fost, în toţi aceşti ani, poate mai săracă fără acest cuprinzător efort, întemeiat pe zeci de mii de imagini şi relatări din „viul vieţii”. Binecuvîntăm acest efort jurnalistic onest şi îi urăm viaţă îndelungată.


Adrian PAPAHAGI (filolog, lector universitar, consilier al ministrului Afacerilor Externe, vicepreşedinte al Fundaţiei Creştin-Democrate): La 100 de numere, Lumea Credinţei şi-a păstrat prospeţimea. Nici un dram nu s-a pierdut din rîvna lui Răzvan Bucuroiu: se vede că Dumnezeu îi iubeşte pe cei ce trudesc în via sa. La mulţi ani, întru credinţă şi mîntuire!





Marcel PETRIŞOR (scriitor, fost deţinut politic): Apreciez faptul că revista Lumea Credinţei a vădit preocupare şi faţă de martirii închisorilor comuniste, de la cei pieriţi în temniţe (ca Valeriu Gafencu, Costache Oprişan sau Daniil Sandu Tudor) pînă la cei care au fost pînă mai ieri lîngă noi (ca Ghiţă Calciu, Bartolomeu Valeriu Anania sau Arsenie Papacioc). Apreciez, de asemenea, ca ardealean, prezenţa constantă în paginile revistei a mărturiilor despre Arsenie Boca, “sfîntul Ardealului”, care şi el şi-a legat numele inclusiv de lupta anticomunistă. Lumea Credinţei este expresia laică cea mai clară şi responsabilă a libertăţii religioase de după 1989 şi a rezistenţei româneşti şi ortodoxe la perversiunile morale şi spirituale ale secolului 21.


Lucian D. POPESCU (judecător, teolog şi publicist): Îmi aduc mereu aminte de bucuria cu care părintele Gheorghe Calciu a primit apariţia revistei Lumea Credinţei (în care, de altfel, avea să şi semneze de mai multe ori, pînă la săvîrşirea sa, în noiembrie 2006). De atunci, încerc mereu să o văd cu ochii părintelui. Şi cred că revista rămîne perpetuă pricină de bucurie, chiar dacă nu reuşeşte întotdeauna să rezolve sau să adîncească toate problemele pe care le atinge. E o publicaţie vie, actuală, onestă, care a adus un suflu nou în publicistica ortodoxă de la noi şi care a mai şi făcut cîţiva „pui” remarcabili – dacă ar fi să mă refer numai la editura omonimă, la Lumea Credinţei pentru copii sau la Lumea monahilor. Pînă la urmă e un întreg trust publicistic şi editorial, cu care nu cred că se mai poate recomanda laicatul din vreo altă ţară ortodoxă. Nu-i puţin lucru să fim şi noi primii la ceva!

Radu PREDA (teolog şi publicist, director-fondator al INTER): Cele o sută de numere ale Lumii Credinţei demonstrează că merită să investeşti credinţă, în sensul de încredere, în capacităţile intelectuale şi sufleteşti ale acelei părţi tefere din lume. La orizontul mediatic de azi, poluat masiv şi consecvent, inclusiv de către publicaţiile bisericeşti (incapabile să iasă din mentalitatea de ghetou şi din ticurile cultului personalităţii), Lumea Credinţei a fost pînă acum – şi sper să rămînă multă vreme – o insulă de normalitate. La ea au accesat mulţi dintre contemporanii care simţeau la rîndul lor să sînt insulari, că nu se regăsesc în majoritatea zgomotoasă a zilei. Tristul paradox etic al epocii, prelungire periculoasă a ceea ce a avut mai rău secolul XX, rezidă în faptul că, la ora actuală, continentele sînt în derivă, în timp ce insulele mai păstrează, cu eforturi pe măsură, biotopul nealterat. Reviste sau pagini de internet de calitatea Lumii Credinţei nu fac altceva decâît să pună în dialog aceste excepţii de la prostul gust generalizat, să le adune într-un nou continent, într-o terra nova dătătoare de speranţe. Cuvintele bine alese, cumpănite, pot fi arvuna unei realităţi mai bune, echilibrate. Cît se poate de concret, în cazul organismului eclesial, avem nevoie poate mai mult decît oricînd de normalitate în relaţiile dintre noi, de la vlădică pînă la opincă, de sinceritate în analiză, de onestitate în angajamentul apologetic. Să ne ajutăm de aceea unii pe alţii să nu ne pierdem – sau să ne recuperăm, după caz – simţul realităţii istorice şi eshatologice deopotrivă. Doar atunci credinţa va fi mai prezentă în lume şi lumea se va regăsi în datele fundamentale ale credinţei. Felicitări celor de la Lumea Credinţei că au fost consecvenţi în ciuda tentaţiilor de abandon şi că au păstrat calea de mijloc în ciuda scurtăturilor extremismelor de tot felul. Abia aştept numărul 200!

Dan PURIC (actor şi regizor): Savantul Nicolae Paulescu spunea că orice organism viu are nevoie de un mediu vital ca să crească, altfel este sortit pieirii. Mai puţin grîul. Păstrat în amforă, şi după sute de ani, dacă torni un strop de apă peste el, încolţeşte. Aşa şi revista Lumea Credinţei: ea este acel bob de grîu care încolţeşte paradoxal în lumea atît de neprielnică de azi. Îi urez să se înmulţească în continuare, de la an la an făcînd grîu cît mai mult pentru pîinea noastră cea întru fiinţă.



Lidia STĂNILOAE (poetă şi memorialistă): În această publicaţie am găsit de nenumărate ori răspunsuri la întrebările esenţiale ale existenţei, mărturisite cu acel curaj al curajului care ne arată drumul şi ne însoţeşte pe el, spre adevăr şi lumină, cu modestie şi perseverenţă. […] De aceea, îi doresc revistei Lumea Credinţei să apară mai departe cu aceeaşi consecvenţă şi aspiraţie spre destinul nostru de făpturi pe care Creatorul le iubeşte, pregătindu-le pentru eternitate. Iar colaboratorilor ei, acelaşi entuziasm şi conştiinţă a comuniunii în dragostea lui Dumnezeu pentru noi şi a noastră unii pentru alţii. Munca, activitatea lor neobosită, modestia lor creatoare este o dovadă a acestei comuniuni, a unui creştinism concret şi autentic, de care astăzi omenirea are mai multă nevoie decît oricînd.

Claudiu TÂRZIU (jurnalist, preşedintele Asociaţiei ROST): Am asistat la naşterea şi la botezul acestei reviste, care şi-a propus dintru început să aducă puţină culoare în viaţa românilor creştini. Ca unul care e apropiat sufleteşte atît de fondatorul şi directorul ei, Răzvan Bucuroiu, cît şi de Răzvan Codrescu, redactorul-şef, m-am simţit mereu solidar cu Redacţia în zbaterile, cumpenele şi izbînzile publicaţiei. Prin Lumea Credinţei, presa creştină românească a făcut un pas uriaş pe drumul calităţii. Conţinutul şi grafica sa au obligat şi alte surate să ridice standardul. Şi din aceasta avem de cîştigat noi toţi. Dacă ar fi numai atît şi Lumea Credinţei rămîne în istoria presei post-decembriste ca un reper. Aşa încît nu pot să-i doresc decît să se păstreze la fel de vie şi să se constituie, cu forţe mereu înnoite, într-un reper şi la numărul 1000, pentru nepoţii şi strănepoţii noştri!

Marius VASILEANU (jurnalist, fost director al Editurii Muzicale)): Lumea Credinţei constituie un model de revistă creştină ale cărei pagini spre înfeciorirea inimii le aşteptăm nerăbdători în fiecare lună. Secretul, în măsura în care există un secret, şi în măsura în care poate fi cuantificat şi povestit, constă în buna-credinţă a oamenilor care o scriu – majoritatea jurnalişti cu cartă vocaţie, a căror pregătire duhovnicească primează în relaţia cu pregătirea lumească, fie aceasta şi teologică. Smerenie, inteligenţă spirituală, cinste sufletească, fermitate, dar reacţii non-excesive în raport cu pseudo-psalmodia puterilor acestei lumi, capacitate de a mărturisi neîncrîncenat, cultură (teologică) lipsită de ostentaţie, dedulcire la bunul gust iconic – iată doar cîteva dintre ingredientele “secretului” deţinut de aceşti oameni. Nu se feresc să spună lucrurilor pe nume, dar ştiu a practica asceza jurnalistului creştin. Din ce în ce mai echilibrată şi mai bine alcătuită, dăruindu-ne subiecte ale lumii creştin-ortodoxe dintre cele mai frumoase şi mai importante zidirii lăuntrice, revista Lumea Credinţei ar merita o atenţie mai binevoitoare din partea tuturor celor care se numesc ortodocşi, indiferent de rolul sau de chemarea (după caz) pe care, vremelnic, le au în această lume. Mulţumiri şi felicitări vrednicilor truditori care fac posibilă viaţa acestei lucrări întru Hristos!

Varujan VOSGANIAN (scriitor, economist şi om politic, vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor): Izbăvirea dintr-o lume a vîltorilor, a miasmelor şi a răutăţilor de tot felul se face printr-o lume a credinţei. Mulţumesc celor care, printr-o muncă de aproape nouă ani, şi-au aşezat, cum zice Ecclesiastul, „sufletul pe ape”. Iată că prin noi, cititorii, şi prin recunoştinţa noastră, ceea ce alcătuitorii acestei reviste au dăruit atîta vreme începe să se reîntoarcă, spre lauda lor şi spre lecuirea noastră.





Patriarhul Teoctist şi părinteasca sa binecuvîntare


Semnatari şi intervievaţi din 2003 pînă azi

EI TOŢI SUNT LUMEA CREDINŢEI

Listele alfabetice de mai jos cuprind numele semnatarilor (autori de articole, recenzii, anchete sau interviuri, traducători, fotografi, graficieni, tehnoredactori) şi intervievaţilor în Credinţa ilustrată şi în Lumea Credinţei, din martie 2003 pînă în octombrie 2011.
Numele celor care au avut o contribuţie majoră de-a lungul tuturor celor peste 8 ani de apariţie, sau numai într-o anumită perioadă, figurează cu caractere boldite. Cîştigătorii concursului lunar (o dată sau de mai multe ori) sînt consemnaţi cu caractere italice. Numele au fost înregistrate aşa cum au apărut în reviste (chiar dacă persoanele respective au şi alte variante publice de semnătură). Semnăturile diferite ale uneia şi aceleiaşi persoane au fost toate înregistrate ca atare, ca şi pseudonimele (acestea din urmă marcate cu asterisc*, acolo unde a existat certitudine). Nu au fost înregistrate numele celor antologaţi la rubrica “Aduse cu poşta/Cititorii au cuvîntul”, nici cele ale simplilor semnatari de apeluri, semnalări sau alte mesaje ocazionale. Nu au fost reţinute semnăturile cu iniţiale, nici cele de grup (Redacţia, Asociaţia…, Comitetul…, Un grup de… etc.). Desigur, nu apar în listă numele unor autori decedaţi ale căror texte au fost reprodus (integral sau parţial) din diferite surse mai vechi sau mai noi, româneşti sau străine. Cu cei intervievaţi de-a lungul anilor s-a alcătuit o listă separată. În ambele liste, numele celor decedaţi între timp poartă în dreptul lor o cruce (†). (Redacţia)

La sfinţirea primului sediu al revistei, în 2003
(Răzvan Bucuroiu, pr. Costel Stoica, Dan Micu)

LISTA SEMNATARILOR

Ababei, Laura
Achim, Laurenţiu
Aioanei, Timotei
Aivăncesei, Laura Isabela
Alexa, Visarion
Alexe, Gh.
Aluaş, Maria
Andronescu, Demostene
Anton, Fabian
Arcadie, Vitalie
Ardeleanu, George
Ariciuc, Bogdan Luca
Aştelian, Carmen-Raluca
Avirvarii, Liviu
Avram, Laurenţiu
Bacali, Mihaela
Baconsky, Marina
Badea, Mihaela
Badiu, Iosif
Bagăcian, Petru
Balaciu, Daniela-Iulia
Băbuş, Carmen
Bănculescu, Viorica
Bănescu, Vasile
Băndoiu, Andreea
Berbece, Anişoara
Bichir, Florian
Bodnărescu, Cristian
Bodonea-Florea, Adrian
Bogădean, Călin
Bogdan, Teofil
Boilă, Dorin
Bontea, Floarea
Bortă, Mihail
Bruj, Dorina
Bucur, Andrei-Codrin
Bucuroiu, Răzvan
Budău, Anca
Bulat, Vladimir
Burlacu, Andrei
Cabuz, Claudia
Calciu (-Dumitreasa), Gheorghe†
Caldare, Octavian
Capsali, Iulian
Carp, Radu
Casian, Monahul
Casineanu, Gabriela
Călin, Eugen
Cârlea, Dan
Chira, Claudia
Chirculescu, Maria
Chirilă, Pavel
Chituţă, Alexandru
Ciobanu, Cătălina
Ciobotaru, Camelia
Ciocan, Tudor
Ciocârlan, Sergiu Valentin
Ciocioi, Gheorghiţă
Ciomâzgă, Cornel Constantin
Ciora, Radu
Cluci, Silviu
Cocuţ, Florin
Codrescu, Răzvan*
Cojocariu, Ştefan-Dumitru
Coman, Lenuţa
Constantin, Dragoş Emilian
Constantin, Sergiu-Mihai
Constantinoae, Irineu
Conţiu, Andreea
Corlean, Marius
Corneanu, Petru
Coroian, Andrei
Costea, Mihaela
Costina, Daniel
Crăciun, Alexandru Valentin
Crasnean, George
Crasnean, Nane
Crasnean, Sigrid
Cristescu, Andrei
Crişan, Livia
Crivăţ, Maria-Irina
Crupeschi, Ioana
Curte, Cristian

La sfinţirea primului sediu al revistei, în 2003
(Răzvan Bucur, Răzvan Ionescu, Ioana Bucuroiu,
Cristina-Delciza Nicolau, Răzvan Codrescu, Dan Micu)

Damian, Theodor
Dascălu, Vincenţiu
Diaconu, Maria-Magdalena
Dinu-Gavrilă, Elena
Dragoş, Cornel
Dragotă, Maria
Drăgan, Ana
Drăghici-Slăvuţescu, Gh. I.
Drăgulinescu, Andrei
Dulgheru, Elena
Dumitrescu (-Baconsky), Marina
Dumitru, Carmen
Dungaciu, Dan
Enache, George
Epure, Andrei
Eudoxia, Monahia
Fieraru, Nicolae
Filip, Nicolae*
Filipescu, Hrisostom
Filoteanu, Anca
Filotheu, Monahul
Florea, Corneliu
Fodor, Dana
Frandeş, Elena
Franţ, Cristian
Frasin, Mariana
Fuioagă, Vasile
Garganciuc, Adrian
Gavriluţă, Iulian
Gherman, Tatiana-Ioana
Ghiţiu, Paul
Giosanu, Cosma
Giurgiu, Gheorghe
Golescu, Manuela
Gomboş, Stelian
Gordon, Vasile
Grămadă (Dragu), Argentina
Grecu, Daniel
Grecu, Ignatie
Grid, Corina*
Grigore, Lucian
Groza, Claudiu
Hâncu, Liliana
Horecica, Anca-Silvia
Horodniceanu, M.
Hurduzeu, Ovidiu
Iacob, Mădălin
Ică jr, Ioan I.
Ilaş, Radu
Ilie, Mihail
Ilisia, Maria
Iloaie, Ştefan
Ionescu, Dan D.
Ionescu, Dumitru Horia
Ionescu, Irina-Roxana
Ionescu, Răzvan
Ionescu-Berechet, Ştefan
Ioniţă, Gheorghiţă
Iorga, Filip-Lucian
Iova, Gia
Ivan, Bogdan
Ivanov, Bogdan
Ivanov, Ruxandra-Antoaneta
Ivanov, Valentin*
Jecu, Radu
Jica, Rosana
Lavric, Sorin
Lazăr, Radu
Leb, Peter
Leontie, Monahul
Lică, Valentin
Licăroiu, Gabriel
Luca, Teodora
Maftei, Ancuţa
Mangu, Vasilisa
Maniu, Nicoleta-Codruţa
Manolache, Dumitru
Marc, Cristian
Marcu, Lucian
Mariami, Maica
Marga, Georgeta
Marian, A. V(asile).
Mateciuc, Bogdan
Mateescu, Gabriel
Mateescu, Irina
Matei, Marius
Mărculescu, Cristina*
Mărculescu, Gabriel*
Mărculescu, Radu
Micu, Dan
Mihai, Dan
Mihăilescu, Cristian
Milutinovici, Ioana
Mincu, Mihaela
Mitra, Eftimie
Mizgan, Ion Alexandru
Mîţu, Valentin
Moga, Mihail
Moldovan, Florin
Moldoveanu, Gabriela
Morar, Mara
Morariu, Vlad (Rasofor Vlasie)
Moreanu, Anca
Muntean, Alin Remus
Muscalagiu, Arabela
Muscariu, Mihai
Naclad, Liliana
Neacşu, Andreea
Necula, Constantin Valer
Neculai, Felix Lucian
Nedelcu, Daniela-Iuliana
Nedelea, Jean
Nicodim, Tudor
Nicolae, Nicolae
Nicolau, Cristina Delciza
Nicolescu, Costion
Niculescu, Luminiţa
Nistoroiu, Emilia
Niţă, Alexandru Mihail
Noapteş, Dănuţ

Ocneanu-Thiéry, Ioana
Olaru, Cristina
Olinici, Ciprian
Onofrei, Vasilica
Oprea, Constantin
Oprea, Paula
Oprea., Ştefan
Oprişiu, Ioan
Palea, Aurel
Panait, Aurelia
Paris, Diana
Paşoiu, Elena
Pantelimon, Cristi
Păduraru, Maria
Pădureanu, Constantin
Petrescu, Nicolae Smarand
Podea, Alina
Pompiliu, Dinu
Pop, Cristina*
Pop, Dorin Alexandru
Popa, Carmen
Popa, Ştefan
Popescu, Andreea
Popescu, Antonie
Popescu, Gabi
Popescu, I. I.
Popescu, Ioan
Popescu, Lucian D.
Preda, Radu
Pricestnicu, Tudor
Radu, Sorin
Radu, Tudor
Rădescu, Alex
Răducanu, Adina-Ioana
Răduleanu, Galina
Rădulescu, Bogdan G.
Rău, Alina
Robu, Viorica
Roman, Adin
Roşca, Paul-Ersilian
Roşca, Teodora
Rotaru, Bianca
Sanda, Adiana
Sas, Dorin
Schinteie, Matei
Schwartz, Carol
Sebastian Ilfoveanul
Selişte, Marcel Răduţ
Sidor, Policarp
Siluana, Maica
Solomon, Elena-Dumitriţa
Sovejanu, Petre
Stan, Elena-Doina
Stan, Marian
Stanciu, Bogdan I.
Stanciu, M.
Stanciu, Mihail
Stănilă, Raluca
Stăniloae, Lidia
Stoian, Mariana
Stoica, Gavriil
Şerban, Cristian
Şerbănescu, Mona
Ştefan, Ieromonahul
Ştefan, Marius
Tabără, Cristian
Tămaş, Dorin
Tănase, Elena
Tănăseanu, Raluca
Tănăsescu, Petre
Târziu, Claudiu
Teleanu, Bogdan
Tica, Şerban
Timiş, Vasile
Toader, Marinela
Tofan Stanciu, Maria
Tomescu, Teodora
Tomoioagă, Alin
Traian, Zoltan
Tripon, Monica
Tudor, Laurenţiu-Ciprian
Tutunaru, Dan
Ţăpligă, Dan Marian
Ţurlea, Alexandru
Uba, Traian Călin
Vartolomei, Luminiţa
Vasile, Danion
Vasile, Miron Cornel
Vasiliu, Cezar
Vatră, Dragoş
Velcovici, Antoaneta
Vieru, Cezar Augustin
Vişan, Emil
Vizitiu, Ana-Mirabela
Vînătoru, Titu
Vlaicu, Patriciu
Vlădăreanu, Silviu-Andrei
Vodă, Sabin
Vosganian, Varujan
Zdroba, Dorina

Redacţia Lumii Credinţei la Balcic şi Kaliakra (2008)
Cu bacul, peste Dunăre (Răzvan Bucuroiu)
 
  La Balcic (Larisa Barbu, micul Andrei Barbu şi Silviu-Andrei Vlădăreanu)

La Capul Kaliakra (Gheorghiţă Ciocioi şi Răzvan Codrescu)

LISTA INTERVIEVAŢILOR

Acatrinei, Filaret
Anania, Bartolomeu†
Apetrei, Ciprian
Asargiu, Nicolae
Baconsky, Teodor
Baştovoi, Savatie
Bel, Timotei
Benedicta, Maica†
Bodea, Aziza
Bouteneff, Peter
Buda, Anastasia
Buga, Ioan (al lui Ştiopei)
Bujor, Nicodim†
Calciu, Ada Mihaela
Calciu, Gheorghe†
Carp, Radu
Căţe, Alexandru
Chirilă, Pavel
Ciomâzgă, Cornel Constantin
Ciprian Câmpineanul
Clopoţel, Maria
Codrescu, Răzvan*
Coravu, Damaschin†
Corduneanu, Ionuţ
Corniţescu, Constantin
Creţu, Ieronim
Curelaru, Vicenţiu
David, Părintele
Dima, Nicolae
Dimulescu, Nicodim
Dinu, Valeriu
Downie, John Lincoln
Drincec, Sofronie
Dumitrescu-Buşulenga, Zoe†
Efrem, Arhimandritul
Efrim, Nil
Enache, George
Făgeţeanu, Adrian†
Ferendino, Adrian
Fermo, Elena/Ecaterina (Monica)
Fevronia, Maica
Florea, Petroniu
Foarţă, Şerban
Gafencu, Valentina
Galeriu, Constantin†
Grigore, Dionisie
Hodea, Iustin
Ianţu, Virgil
Ică jr, Ioan I.
Ilarion, Mitropolitul Silistrei
Ilieş, Valentin
Iordăchescu, Eugeniu
Iovan, Ioan†
Joantă, Serafim
Kenneth, Klaus
Kihanga, John
Kirov, Constantin Dimo
Kşutaşvili-Lesky, Alexie
Larchet, Jean-Claude
Lăzăroiu, Petre
Lukács, Rafail
Mamonov, Petr
Manolache, Dumitru
Manolache, Eudoxia
Maria Magdalena, Maica
Markovski, Zarko
Milea, Mihail
Mitra, Eftimie
Mourkus, Talaat Takala
Munteanu, Teofan
Neamţu, Mihail
Necula, Constantin Valer
Negreanu, Ciprian
Nicolau, Valentin
Nicolescu, Costion
Nicolescu, Gheorghe
Niculescu Bran, Tatiana
Ocolescu, Elvira
Oravitzan, Silviu

Slănic: părintele stareţ Teofil Bădoi

Paleologu, Theodor
Papacioc, Arsenie†
Papahagi, Adrian
Partenie, Părintele
Părăian, Teofil†
Pătrulescu, Ion
Pârvu, Iustin
Pesamosca, Alexandru†
Petre, Nicodim
Petrescu, Costin
Popa, Ioasaf†
Popa,. Laurenţiu
Popescu, Emilia
Popescu, Stela
Preda, Radu
Proclu, Părintele
Puric, Dan
Ruggeri, Giovanni
Sartorius, Marcus Andreas Siluan
Savu, Teofan
Săracu, Elena
Siluan, Episcopul
Stanciu, Mihail
Stângă, Galaction
Stăniloae, Dumitru†
Stăniloae, Lidia
Stoica, Gavriil†
Stroescu, Ion
Şerban, Andrei
Tabără, Cristian
Tănase, Laurenţiu
Tănase, Nicolae
Tănase, Petroniu†
Tătaru-Cazaban, Bogdan
Teoctist, Patriarhul†
Theodorescu, Răzvan
Timiş, Vasile
Tudor, Alexandru
Tudor, Gheorghe
Tudor, Pelaghia
Tudora, Vasile
Ţepeş, Ghelasie
Velnic, Melchisedec
Vieru, Grigore†
Vlachos, Hierotheos
Vlad, Siluana
Zenaida, Maica


PREZENTARE GRAFICĂ
ŞI TEHNOREDACTARE:
Larisa Barbu, Filomela-Elena Bucur, Răzvan Bucur, Valentin Dan


SITE-UL REVISTEI (http://www.lumeacredintei.com/ ):
Administrator site şi editorialist: preot Marius Matei
Colaboratori permanenţi: Cristian Curte,  preot Cătălin Dumitrean, Elena Frandeş, Tudora Luca



Din mesajele primite de la cititori

Un cititor fidel – d-l Emil Damian din Bucureşti – s-a străduit să-i alcătuiască revistei, la “centenar”, şi un acrostih: “Tuturor celor care aţi trudit la apariţia celor 100 de numere ale revistei Lumea Credinţei vă dedic, cu dragoste creştinească, acest acrostih”.

BRUMAR 2011

La numărul ce-i centenar,                                     
Urcînd şi coborînd pe cale,                                   
Muncind cu har, fără orar,                                    
Evitînd orice osanale,                                   
Ajuns-aţi în acest Brumar.                                

Credinţa noastră ortodoxă                                   
Respiră-n pagini mai uşor,                                  
Eliberată de-orice noxă,                                   
Devine clară tuturor.                                   
Incrîncenarea e străină.                                   
Nici fanatismul nu-i prezent,
Trăirea rămînînd deplină,                                 
Echilibrată permanent,                                   
Intr-o-nţelegere creştină.
                                 
O viaţă lungă şi senină,

Să vă dea Bunul Dumnezeu,
Un sprijin de la El să vină,
Totdeauna cînd va fi mai greu,
Atunci să răspîndiţi Lumină!

6 comentarii:

La 5/11/11 11:09 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

O realizare frumoasa, care isi mertia aprecierile. (Se pare insa ca nu si pe ale actualului Patriarh...)
Dumnezeu sa ii intareasca si sa ii lumineze pe realizatori.

Pr. Nicolae

 
La 7/11/11 12:20 p.m. , Anonymous cosmin a spus...

Felicitari!
Revista si realizatorii ei merita toate laudele aduse pana acum si chiar mai mult. Dumnezeu sa-l intareasca pe domnul Bucuroiu si intreaga redactie pentru ca, la o asemenea lucrare, incercari probabil ca vor mai fi.

 
La 7/11/11 7:58 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Sunt curios daca au mai fost si alti ierarhi care au trimis mesaje la aniversare...

 
La 7/11/11 8:42 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Vă puteţi lesne satisface curiozitatea cumpărînd revista. Au mai fost, dar nu spun cîţi şi care...

 
La 8/11/11 9:01 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

A trimis si presedintele PDL vreun mesaj? Ca vad ca vicepresedintele a transmis. Chiar sunt curios. Cred ca de-acum am sa-mi cumpar si eu revista.

 
La 8/11/11 9:51 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Nu vă sfătuiesc. La cum puneţi problema, nu-i pentru dvs., ci pentru creştinii mai proşti, care îşi fac iluzii că măcar credinţa nu-i afacere de partid.

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire