NICI PREOŢI ÎN ŞCOLI, NICI COPII ÎN BISERICI!
INDIGNAT,ÎNTRE CLOPOTE
ŞI... CLOPOŢEL
Da, indignat, pentru că am fost pus să aleg între calitatea de părinte şi cea de creştin. Cine m-a pus în faţa unei asemenea nedorite alegeri? Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, condus de Ecaterina Andronescu. „Tehnocraţii” din acest minister s-au gândit ca anul acesta să suprapună discreţionar un eveniment duhovnicesc peste unul lumesc/pedagogic. Mai exact: şcoala a început, în Anul Mântuirii 2009, pe 14 septembrie, adică exact de ziua Înălţării Sfintei Cruci! De când mă ştiu, şcoala a început pe 15 septembrie. Fix! Chiar şi pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, ateul, şcoala, invariabil, tot atunci începea. În mod cert, ziua de 15 septembrie, ca început al Anului Şcolar, a fost considerată în perioada statului român modern nu numai o dată (o cifră) pur calendaristică. Evident, această dată trebuia să fie în acord cu viaţa religioasă a românilor, fie ei mari sau... mici. Şi cea mai bună poziţionare a oricărui început de an şcolar era, firesc, după marele praznic (şi totodată zi de post) al Înălţării Sfintei Cruci. Mai ales că în duminica de dinainte Biserica – în înţelepciunea şi dărnicia ei – a rânduit o slujbă specială la sfârşitul liturghiei pentru şcolarii care începeau cursurile în săptămâna următoare. Aşadar, Biserica dăruieşte, iar Statul ia...
Oricum, povestea mea ca părinte a fost una a enervărilor, din care nu m-am ales cu nici un eveniment consumat până la capăt, în linişte. Astfel, la ora 9 (în timpul utreniei), mă înghesuiam cu ceilalţi părinţi şi bunici în curtea şcolii. Băiatul meu începea clasa a V a la o nouă şcoală, aşadar emoţiile erau şi mai mari. Discursurile au început la zece fără câteva minute, iar pe lângă directoare şi reprezentatul Primăriei nici o faţă bisericească nu a fost prezentă. Normal, doar era sărbătoare şi preoţii erau în biserici! La 10 şi ceva, când liturghia deja începuse (între timp tu nu eşti prezent cu mintea nici în curtea şcolii, şi nici la slujbă nu eşti...), copiii au intrat la ora de dirigenţie. Atunci dă-i bătaie la biserică, unde ajung lac de apă, zăpăcit de trafic (noroc că merg cu motocicleta), după ieşirea cu Sfintele Daruri. Tot e ceva, dar în timpul slujbei mintea îţi zboară în... curtea şcolii, de unde tocmai ai evadat. Te gândeşti la noua dirigintă, la noii colegi ai copilului tău, la noul program, la faptul că trebuie să-l iei peste 2 ore, la câte şi mai câte...
În toată învălmăşeala asta de gânduri şi realităţi, observi un lucru foarte trist şi neobişnuit: în biserică – nici un copil! Normal, deoarece toţi erau la şcoală! Ce drăcovenie „pedagogică” o mai fi şi asta?! Ce act de „magie” ministerială îi ţine departe pe copiii ortodocşi români de liturghie, de un asemenea praznic, de puterea Sfintei Cruci, şi îi bagă în clasele nereparate încă, dar cu o zi mai devreme?! De ce atâta grabă? Oare doar pentru faptul că întreaga clasă politică este prezentă în Parlament, unde are de dezbătut, chiar pe 15 septembrie, asumarea celor trei legi importante de către guvernul vremelnicului Boc? La toate aceste lucruri mă gândeam încă de dimineaţă, când am auzit clopotele chemând lumea la biserică. Îi chemau pe toţi, numai pe copiii români ortodocşi – nu. Deoarece, din ordin ministerial, ei trebuiau să fie încartiruiţi în şcoli, cu o zi mai devreme... Aşa am trăit, prieteni, şi această tristă situaţie: aceea de a-i vedea pe propriii copii plasaţi nefiresc între clopote şi... clopoţel. Da, astăzi clopoţelul – prin voinţă politică şi conştiinţă seculară – a fost mai tare decât clopotele bisericii. Astăzi, cu anasîna, s-a făcut un act pedagogic formal în paguba unuia duhovnicesc firesc, de când lumea. Astăzi, preoţii şi profesorii nu au mai stat laolaltă, în faţa copiilor, aşa cum au stat neîntrerupt de două decenii încoace, plus alte două milenii înainte. Astăzi, şcoala a fost lipsită de binecuvântarea Bisericii, de harul ei. Tot astăzi, Biserica a fost pustiită de copii, Sfintei Cruci închinându-se doar cei mari. „Salvaţi de clopoţel” – a fost un serial de comedie pe vremuri, la televiziune. Mă gândesc cu tristeţe şi neschimbată enervare: cum ar arăta acest titlu, adaptat situaţiei de astăzi? Voi ce ziceţi?
Răzvan BUCUROIU
(Text preluat de pe site-ul revistei Lumea credinţei)
publicat de Răzvan Codrescu @ 18:32
36 comentarii
36 comentarii:
Impartasesc si eu indignarea si ca preot si ca tata de familie. Dar totusi oricat de gresita ar fi, ministra invatamantului e elegant sa fie numita "doamna Ecaterina Andronescu" si nu "Ecaterina Andronescu" pur si simplu.
Doamne-ajuta!
E greu să-i spui "doamnă" cuiva care se poartă invariabil ca o "tovarăşă" (din vechiul contingent al activiştilor PCR).
Neputînd să-i spună "doamnă", şi ca să nu-i spună totuşi "tovarăşă" (aici e eleganţa), autorul a preferat s-o identifice numai cu numele cu care ruşinează secolul şi ţara.
P. S. Şi încă o observaţie, care nu mai ţine de vreun protocol, cît de limba română: cuvîntul "ministră" nu există şi pace!
De vina e si Biserica, in frunte cu Patriarhul, care n-a avut nimic de obiectat.
Copii nu inteleg inca ce se intampla pe lume, familiile sunt indiferente in majoritate, pe profesori nu-i mai intereseaza decat salariile lor, guvernantii sunt fosti securisti si activisti de partid, dar Biserica e Biserica si nu avea dreptul sa taca si sa inghita asa ceva~!
La ora 10 a inceput deschiderea anului scolar, cand trebuia sa fim la slujba. Sunt de acord cu autorul si chiar mi-a picat prost faza asta, si nu numai mie.
Lui Daniela:
Nu ti-e rusine, ca porti numele feminin al Patriarhului?!
Totul s-a petrecut din cauza masoneriei care, discret(doar in targ si la moara...), si-a retras sprijinul sau de nadejde, acordat Ministerului Invatamantului, incat, acesta, pentru a intra din nou in gratile fratilor, s-a gandit sa profsaneze Ziua Crucii.
Domnului Anonim
(sau, daca preferati,
Lui Domnul Anonim)
care mi se adreseaza:
Ba da, dar n-am nici o vina
Nu ma pot impiedica sa-mi amintesc de anul in care studentii ieseni au facut greva, baricadandu-se in cladirea universitatii, insuflati de convingerile lui Corneliu Codreanu ca ateii vor pune stapanire pe romanii ortodocsi daca vor accepta sa inceapa cursurile fara serviciul divin. Astazi noi, cei lasi, am privit cu indiferenta mascata cum elevii nostri sunt purtati in clase, cu dirigintii, fara sa se citeasca macar cateva rugaciuni, cum era obiceiul, aceasta pentru ca preotii erau in bisericile lor. M-am racorit putin fugind pe la zece si jumatate la biserica, unde am prins intreaga Sfanta Liturghie. Dar asta nu rezolva situatia: elevii tot fara binecuvantare au inceput. Vai de biet poporul acesta ortodox pe apucate!
Acelaşi lucru l-am trăit şi eu azi.
Am impresia ca Patriarhia romana sufera constant de defazare in raport cu ce se intampla in viata publica: daca reactioneaza, reactioneaza mereu cu intarziere, sau cand se trezeste si ea faptele s-au consumat si nu mai are rost nicio reactie.
Ma mir ca o institutie atat de defazata poate sa tina un trust de presa, care prin definitie trebuie sa fie mereu pe faza. Probabil insa ca de aceia merge prost si ziarul, si televiziunea, si prezenta crestina in viata publica din Romania.
Hai să nu mutăm greul vinei de pe Minister pe Patriarhie! Patriarhia n-a făcut ce trebuie, dar Ministerul este cel care a făcut ce nu trebuie.
Ma intreb daca nu cumva intreaga Ortodoxie nu e ca institutie "defazata" in raport cu istoria (vedeti cazurile Tanacu sau pasapoartele biometrice sau sectele "ortodoxe"din Rusia)?
Dacă sînteţi "un fost ortodox", atunci înseamnă că v-aţi şi răspuns la întrebare. Iar dacă v-aţi şi răspuns la întrebare, atunci înseamnă că practicaţi un fel de retorică insinuantă, neagreată pe acest blog.
Sunt FAPTE, domnule Codrescu, si eu pe baza lor am tras concluzii.
Fostului ortodox:
De acord, sînt fapte. Dar sînt fapte şi fapte. Nu se poate generaliza abrupt şi nu se poate judeca totul cu o singură măsură. Şi mai ales e neinteligent şi nerealist să judeci întreaga Ortodoxie prin nevrednicia unor slujitori vremelnici ai ei. În orice caz, nu fuga de Ortodoxie rezolvă problemele la nivel istoric şi comunitar. Poate crea doar iluzia rezolvării la nivel individual, dar neşansa individului “rezolvat” aici este că nu va mai putea fugi şi de Judecata de dincolo.
Nu sunt "defazati", fratilor, sunt NESIMTITI. Putin le mai pasa lor si de Dumnezeu, si de Traditie, iar "turma" nu e decat de muls! Dar Biserica noastra va supravietui ea si acestui sinod al rusinii, sa n-aibe grija ateii si sectantii!
Ati citit vreun articol in oficiosul Patirahiei "Lumina vine de la Madona" sa se fi luat pozitie cumva vizavi de concertul cantaretei americane, satula de credinta in Hristos. Metroul a circulat aproape ca in noaptea de Pasti. Am primit un mail de la un prieten cu raspunsul unui ziarist de la Patriahie. Cica " va atragem atentia ca chiar si in cazul Madonei Bisericile rusa si bulgara au jurisdictie doar in tarile respective". Amicul intrebase daca nu ar fi posibil sa fie constientizati credinciosii ortodocsi de prestatia anticrestina a Madonei, asa cum au facut-o si catolicii de la noi, si bulagarii ori rusii. Pe madonistul de la Lumina il chema Pricop.
Trebuie sa recunoastem ca "Gradina Maicii Domnului" este astazi mai aproape de Madonna decat de Theotokos - Nascatoarea de Dumnezeu.
E adevarat ca catolicii sunt mai lezati decat ortodocsii. Stiati ca pe o fata a Madonnei o cheama... Lourdes?
Nenorocirea noastră este că ne plasăm majoritar în două fundături simetrice: ecumenismul lax şi habotnicia păşunistă. Calea de mijloc, măsura, dreapta socotinţă sînt privite cu suspiciune apriorică dinspre ambele fundături. Iar între o fundătură şi alta nu poate fi dialog (nici măcar unul al surzilor), ci doar patos monologal de cîrtiţe îmbufnate.
Dupa ce s-a declarat mare "consumatoare de aghiasma pravoslvnica" ( hula impotriva Duhului Sfant, nu?) ar fi fost cazul ca cineva de la Patriahie sa fi facut o declaratie oficiala " Oameni buni, nu va putem opri sa nu mergeti, dar imoralitatea pe care o promoveaza, anticrestinismul ei, nu va aduce niciun folos" Cam asta a apus Arhiepiscopia Catolica. Puteai spune atunci oricui> "A spus Patriarhia"! Numai ca Lumina a preferat sa ne lase pe intuneric, prezentandu-ne doar tractoare si fonduri europene, alaturi de Biserica de zid de la pagina I.
Consumatoare de aghiazma au declarat-o ziaristii nostri care au auzit ca ea bea apa "sfintita" kabbalah si s-au gandit ca asta tot aghiazma trebuie sa fie.
Când Madonna a lansat "Like a Prayer", toată lumea a fost scandalizată, videoclipul fiind interzis în multe ţări, iar artista acuzată de blasfemie.
În timp, ei i s-au adăugat alţi artişti care au ales să-şi ilustreze melodiile cu videoclipuri scandaloase. Care sunt acestea, aflaţi pe bravonet.ro.
Dupa ce Patriarhia rusa a refuzat categoric un concert al Madonnei, cantareata s-a "minunat", anuntandu-se ca bea numai apa sfintita. Catolicii polonezi au spus-o pe sleau: O satanista. Lech Valesa, diplomatic, a incercat sa tot amane un concert al Maddonei, iar in 2006.Un preot catolic, la Amsterdam, a sunat la politie in timpul concertului Madonei cum ca pe scena se afla o bomba. Jumatate din Seimul polonez a declarat:O sugrumam! Oare de ce, v-ati pus aceasta intrebare?
Pentru ca Polonia nu e condusa de toape si de mameluci.
Frate Cornele, jigneşti ţoapa şi mamelucul... Mai bine zii: viermi de closet!
Nu zic că etichetele ar fi nepotrivite, dar hai să ne întoarcem la un ton mai urban!
Şi la tema articolului, care e mult mai gravă, căci Madonna a trecut (huiduită de "bunul sălbatic", măcar atunci cînd a dat-o pe homosexuali şi pe romi), dar ruina şcolii rămîne (nehuiduită de nimeni) şi atentează instituţional la viitorul copiilor noştri.
Cred ce acest articol merita sa deschida o discutie mai serioasa asupra felulului in care scoala se raporteaza la calendarul Bisericii. Ati observat cu totii ca majoritatea examenelor in invatamantul liceal si universitar, dar si in cel gimnazial atunci cand sunt concursuri de aptitudini, sunt programate duminica, de cele mai multe ori in timpul Sf. Liturghii. Vechii tovarasi din minister nu sunt nicidecum sensibili la miracolul duminical al Euharistiei. Este in spacial vina noastra; pana la acest articol nu prea am auzit voci care sa se revolte in fata acestei blasfemii ceva mai soft, dar nu mai putin perfide, careia este cazul sa i se puna capat odata si odata. Ministerul Invatamantului nu are dreptul, asa cum nu il are nimeni, sa ne puna sa alegem intre Hristos si orice altceva.
Cred ca in cauzul particular al acestei suprapuneri nefericite din acest an dintre deschiderea anului scolar si Ziua Crucii, cauza a fost nu reaua vointa a diriguitorilor, ci ignoranta lor. Ecaterina Andronescu cel putin, atat timp cat a fost rector al Politehnicii Bucuresti stiu ca a sprijinit atat cat a fost nevoie sa o faca biserica Sfantul Grigorie Palama care se afla in incinta Politehnicii. Iar la hramuri am observat ca participa cu destula cuviinta si ma indoiesc ca o facea pentru imagine. Da, ignoranta este un pacat, nu stiu cat de mare, dar cand esti diriguitor ignoranta ta poate avea efecte de proportii uriase.
Dar mai cred un lucru. Ca o fi fost cineva, unul sau mai multi, profesori de religie sau altceva, care afland ce se preconizeaza si observand suprapunerea cu Ziua Crucii nu au facut nimic atunci cand inca se mai putea schimba.
Pentru ca am observat ca de cele mai multe ori asa se intampla. Dumnezeu ne-a dat sau ne-a pus undeva unde avem ceva influenta si in loc sa mergem cu inima deschisa sa sustinem o cauza pentru inca se mai poate face ceva, judecatile noastre ne demobilizeaza dintru inceput si deschid prapastii intre noi si ceilalti. Cu efecte care se vad. Asta atunci cand nu este vorba pur si simplu despre lene sau indiferenta.
Deci, cei care cred ca pot face ceva de pe pozitia lor, cu influenta lor, sa incerce sa faca.
Un ministru, chiar daca pe el nu-l taie capul, are functionari si consilieri. Daca pe nimeni intr-un ditai Ministerul nu-l taie capul, pai ala nu mai e minister, e azil de handicapati.
Ma intreb insa: si Patriarhia Română, care a tacut malc sau nu s-a gandit nici ea, e azil de handicapati? Oligofrenia salveaza Romania?
E clar ca buna ziua ca marea vina o are Patriarhia. Poate ca Ministerul, chiar ministresa (care aud ca nu-i chiar nedusa la biserica), daca Patriarhul dadea un telefon si explica situatia, cu autoritatea functiei sale, ca nu se poate si nu se cuvine, ar fi tinut seama si ar fi hotarat altfel. Dar pe Patriarh l-a durut in carja. Iar yesmenii din jurul lui isi vad numai interesele lor, nu pe ale poporului si societatii.
"Am trăit, prieteni, şi această tristă situaţie: aceea de a-i vedea pe proprii copii plasaţi nefiresc între clopote şi... clopoţel. Da, astăzi clopoţelul – prin voinţă politică şi conştiinţă seculară – a fost mai tare decât clopotele bisericii."
Frumoase cuvinte, pline de insemnatate şi deşteptătoare.
Totusi,
De ce se trag clopotele, Mitica?
dan.camen.
Doamne ajuta!
Un articol frumos care pune punctul pe i. Din pacate am observat din comentarii ca mai toata lumea cauta un vinovat.
Eu cred ca vinovati suntem cu totii ptr ca nu ne traim viata in Hristos asa cum trebuie. Nu ne folosim de darurile date de la Dumnezeu si de conjunctura spatiului in care ne petrecem viata. Cel ce nu are infleuenta publica - sa se roage. Cel ce are aceasta pozitie - trebuie sa o faca.
In general manifestarile noastre sunt de ”taina” la o barfa mica.
Iulian Capsali face un comentariu frumos dar si Liliana are partea ei de dreptate. Am si eu o fetita care merge la scoala (clasa a X-a) si am trecut de-a lungul anilor printr-o seama de evenimente care mai de care mai netrebnice. Dezbinarea la români e la ea acasă din pacate si oamenii inghit cu durere toate acestea.
Nu trebuie sa ne mire faptul ca cei cu functii de raspundere in aceasta tara ignora faptul ca suntem crestini ortodocsi si doar este inceputul unei ofensive puternice. Din pacate noi crestinii neprevazatori ne certam intre noi pe fel de fel de teme si uitam sa coagulam in jurul unor idealuri demne de apartenenta noastra.
Doamne ajuta!
Cristian Stavriu
http://cristianstavriu.wordpress.com/
Domnului Cristian Stavriu:
Cred că aveţi multă dreptate.
Vă felicit şi pentru frumosul dvs. blog, cumpănit ca şi comentariul inserat aici.
Camen, si matale tragi clopotele in foc incrucisat, Ba se rupe tramvaiul sub Dealul Patriarhiei, ba faci pe consierul oficial la Slatina!
Dan Camen, e si el un Mitica, ce cultiva doua disursuri paralele. Pe holuriele episcopiei spune una, pe blog alta. Nu indraznesc sa spun mai mult. Pus sa activeze, nu pronunt infiltrat.
Multumesc domnule Razvan ptr frumoasele cuvinte!
Poposesc zilnic pe aici pentru noutati si din dorinta de a tine aproape fata de cei pe care-i consider pe aceeasi unda cu mine.
E bine sa ne folosim de sfanta simplitate si sa ne unim fortele si sa facem ficare cate ceva pe masura in care suntem chemati. Conjuctura vietii scoate fiecaruia dintre noi prilejuri ptr a sluji in biserica lui Dumnezeu.
Doamne miluieste-ma!
Spor in toate!
Cristian Stavriu
PS O talcuire superba a Sf. Teofan Zavoratul - Fiecare sa se gandeasca din care tagma face parte!!!
http://cristianstavriu.wordpress.com/2009/09/18/fiecare-sa-se-gandeasca-din-care-tagma-face-parte-sf-teofan-zavoratul/
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire