Pagini

duminică, aprilie 10, 2011

INTERMEZZO LIRIC: DIA-LOGOS

SUMARUL BLOGULUI



PRO-LOGOS

Din mirul risipit să nu-mi rămînă
măcar un iz în rana din picior,
cînd stîrv se face carnea mea bătrînă?...

Stau spînzurat pe lemn şi nu mai mor,
şi nu-s Marii, nici Iosifi să-mi coboare
chircitul trup în giulgiul milei lor.

Sub crucea mea nu miresmează floare,
nici n-arde muc din vechile iubiri,
doar şerpii cată-n umbra ei răcoare...

Atît aştept: cu gleznele subţiri
să urci măcar o dată Căpăţîna,
să vezi că-s viu şi poate să te miri...

Spre răni să-ţi ispiteşti, iscoadă, mîna
şi-apoi în muta zărilor pustie
să prindă glas sub paşii tăi ţărîna!

Eu îndărăt, stihie cu stihie,
din cuie şi din spini m-oi opinti,
năluca ta s-o prohodesc de vie...

Eli, Eli, lama sabachtani?




EPI-LOGOS

Mă duc de-acum şi-ţi las răboj iubirea,
să-nsemni în ea nălucile şi anii,
iar uneori să-ţi reazemi istovirea.

S-or aduna cu foamea-n plisc vultanii
pe unde stîrv va dăinui visarea,
şi-or ciuguli din tigva mea, sărmanii!

Nu-ţi cer decît, cînd limpede e zarea
şi soarele prin ierburi crude bate,
să-mi retrăieşti, oricine-ai fi, fervoarea.

De-am fost în lume ciubăr de păcate,
nu-mi fuse frumuseţea ei străină,
ci-n felul meu am preaiubit-o poate…

Splendoare e şi glorie divină
chiar şi-n cădere lumea Celui Bun –
şi ea e cea ce nouă va să vină.

Căci toate-n umbra lemnului nebun,
ca bobul putred ce-o rodi cîndva,
smerescu-se în moartea lor şi-i spun

Iubirii de apoi: Marana tha!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu