Pagini

▼

luni, iulie 22, 2019

DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XV


Divina Comedie a lui Dante Alighieri
în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XV

Abia strămutat în cerul al cincilea (al lui Marte), Dante vede lunecînd spre el, de pe crucea luminoasă a martirilor, un duh plin de strălucire (pus de poet în analogie cu umbra lui Anchise cînd – după cum relatează „suprema Muză”, Vergiliu, în Eneida: VI, 684 și urm. – și-a întîlnit fiul – Enea – pe Cîmpiile Elizee), care începe prin a-i vorbi latinește (limba sacră a Bisericii): O sanguis meus, o superinfusa/ gratia Dei, sicut tibi cui/ bis unquam coeli ianua reclusa? („O, sînge al meu, o, har al lui Dumnezeu revărsat asupra ta, cui, asemenea ție, i-au mai fost vreodată deschise de două ori porțile cerului?”). Duhul e gata să răspundă întrebărilor poetului (pe care Beatrice îl încurajează din priviri să i se adreseze acestuia), prevăzînd, prin puterea harului, ce avea să fie întrebat. Se vădește a fi duhul lui Cacciaguida (strămoșul lui Dante), mort în cea de-a doua Cruciadă (spre jumătatea secolului al XII-lea). După o evocare a vechii Florențe (în antiteză cu cea decăzută, din vremea lui Dante), spune – deocamdată pe scurt (va continua în cîntul următor) – povestea spiței sale (precizînd că de la soția sa – mia donna... di val di Pado – se trage cognomenul poetului).

  
1 Voința bună-n care se topește
mereu iubirea care drept inspiră,
cum pofta rea în cea smintită crește,
4 făcu să tacă-acea preadulce liră,
lăsînd în pace corzile ei sfinte,
pe care dreapta slavei imne-nșiră.
7 Cum ar fi surde și n-ar lua aminte
la justa rugă-acele duhuri care,
spre-a m-asculta, tăcură mai ‘nainte?
10 Pe drept de lungă caznă parte are
cel ce iubirea sfîntă o trădează
de dragul unor lucruri trecătoare.
13 Precum senina boltă o brăzdează
cîteodată-o dîră ca de foc,
uimind privirea ce se-nalță trează,
16 și pare-o stea ce-și schimbă al ei loc,
deși în partea unde el se-aprinde
nimic nu piere, ca-ntr-un iute joc,
19 la fel din brațul ce spre dreapta tinde
un astru se lăsă pe cruce-n jos
din pîlcu-acelor stele strălucinde,
22 trecînd de-a lungul stîlpului frumos
și rămînînd de el nedeslipit,
ca-n alabastru-un fulger radios.
25 La fel Anchise umbra și-a vădit,
pios, de credem cui suprem ni-i muza,
cînd fiu-n Elizeu și l-a zărit.
28 „O sanguis meus, o superinfusa
gratia Dei, sicut tibi cui
bis unquam coeli ianua reclusa?”.
31 Grăind acela, fața i-o văzui;
apoi spre doamna mea-ntorsei privirea
și de-amîndoi uimit de-o seamă fui;
34 așa-i rîdea de vie-n ochi sclipirea
încît gîndii c-ai mei și har, și rai
gustau precum nicicînd și nicăirea.
37 Și-așa, plăcut la față și la grai,
duhul urmă cuvintelor rostite,
cu-atîta tîlc c-abia îl descifrai;
40  nu c-ar fi-avut intenții tăinuite,
ci de nevoie, căci a lui gîndire
zbura deasupra minții mărginite.
43 Iar cînd de-atît de via lui iubire
fu arcu-ntins încît să poată bate
pînă la joasa minții noastre fire,
46 aceasta-ntîi am priceput din toate:
„Slăvit fii tu, cel unul și-ntreit,
c-arăți seminței mele bunătate!”.
49 Și-apoi: „Ajunul cît am tot tînjit,
după ce-am fost citit în marea carte
de unde-o iotă-n veci nu s-a clintit,
52 tu, fiule, în razele lui Marte
mi-l stîmperi mulțumită celei care
te-a-ntraripat să poți zbura departe.
55  Tu crezi că tot ce-n gîndul tău răsare
prin Cel dintîi mi se vădește mie,
cum cinci sau șase cap pe unu-l are;
58 de-aceea cine-s nu mă-ntrebi, nici ție
de ce mă-nfățișez mai plin ca toate
din ceată de cereasca bucurie.
61 E drept ce crezi, căci, mic sau mare, poate
privi-orice duh de-aci-n oglinda care
prevede tot și la lumină scoate;
64 dar ca iubirea sacru veghetoare
pe care o nutresc cu sete-n mine
să-și împlinească dulcea ei chemare,
67 să și cuteze gura ta e bine
ca glas să dea la tot ce vrei să știi,
căci gata am răspunsul pentru tine!”.
70 Cătînd spre Beatrice, ea-mi zîmbi,
pîn’ să vorbesc, cu-n semn de învoire,
dînd aripi năzuinței mele vii.
73 Și-așa-ncepui: „Și cuget, și iubire,
văzîndu-l voi pe cel egal în toate,
s-au cumpănit în sfînta voastră fire,
76 căci soarele ce-adînc în voi răzbate
e-așa la fel căldură și lumină
încît să-i afli seamăn nu se poate;
79 dar muritorii, știți din ce pricínă,
cu inima și mintea lor nu zboară
după măsura cerului, divină;
82 așa că eu, ce muritor sînt doară,
îți mulțumesc pentru paternu-ți dar
numai cu biata-mi inimă ușoară.
85 Deci rogu-te, preaviu mărgăritar
ce-mpodobești comoara nestemată,
dă-mi saț să-ți aflu numele măcar!”.
88 „O, mladă-a mea, cu dragoste-așteptată,
tu ai în mine chiar tulpina ta!”:
așa porni să-mi zică el deodată.
91 Și-apoi: „Cel care fuse nume-a-ți da
și de un veac se află-n pribegie
pe munte,-n roata cea dintîi a sa,
94 mi-e mie fiu și străbunic ți-e ție:
se cade-n cazne sprijin să-i arăți
cu buna ta lucrare-n lumea vie.
97 Florența,-n sînul vechii ei cetăți,
ce timpul și-azi din clopote-l măsoară,
trăia în pace, fără strîmbătăți.
100 N-avea pe-atunci cunună, nici brățară,
nici fuste cu zorzon, nici cingătoare,
să-ți fure ochiul ce-i pe dinafară.
103 Nu îl umplea de groază, din născare,
pe tată fiica, zestre și soroc
avînd măsură dreaptă fiecare.
106 N-avea palate locuite ioc,
nici n-ajunsese-n ea Sardanapal
cuib de desfrîu să facă-n orice loc.
109 Nu se fălea că-i peste Montemal
al vostru-Uccellatoio, care-așa
cum a urcat, va coborî pe val.
112 Pe Bellincione Berti vreo pafta
să poarte nu-l văzui, și neboită
de la oglindă doamna lui pleca;
115 Nerli-ori Del Vecchio neîmpodobită
își purtau haina, și-ale lor femei
trudeau la lîna toarsă și-mpletită.
118 Ferice-au fost, căci chiar puneau temei
pe groapa lor și nu era uitată,
de-al Franței dor, nici una-n patul ei.
121 Una veghea, pe leagăn aplecată,
grăind acele vorbe de-alintare
ce-i fericesc pe mamă și pe tată;
124 alta, torcînd, celor ai casei, care
o ascultau, spunea povești duium
cu Troia, cu Fiesol, cu Roma mare.
127 Lumea s-ar fi crucit de cei precum
Cianghella-ori Lapo Saltarello,-așa
ca de Cornelia-ori Cincinat acum.
130 În așa loc plăcut prin tihna sa,
într-o cetate-atît de așezată,
în cuibu-n care-atît de cald era,
133 Maria să mă nască fu chemată;
și-n vechiul vostru Batisteriu fui
creștin și Cacciaguida totodată.
136 Frați pe Moront și Eliseu i-avui;
din jos de Pad fu doamna mea să vie
și de la ea tu Alighieri-ți spui.
139 Currado-mi fu-mpărat de suflet mie
și el în oastea lui m-a rînduit,
iar eu l-am fost slujit cu vrednicie.
142 Cu el în cruciadă am pornit
în contra legii strîmbe-a celor care,
din vina Papei, dreptul v-au răpit.
145 Acolo fui, prin liftele barbare,
smuls lumii-nșelătoare, care face
rău multora și-i duce la pierzare;
148 și-așa, martir, venii la sfînta pace”.


Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 
* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)


la

Un comentariu: