DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XI

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME

   

Divina Comedie a lui Dante Alighieri  

în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

  

Cîntul XI 

Aflat în continuare într-al patrulea cer, al Soarelui (hărăzit, așa cum am văzut, sufletelor înțelepte), Dante își exprimă mulțumirea că s-a ridicat, cu ajutorul Beatricei, deasupra deșertăciunilor lumești (vv. 1-12), apoi îi dă ascultare mai departe duhului lui Toma de Aquino (care i-a vorbit și-n cîntul anterior). De data aceasta, citindu-i gîndurile, Toma caută să-i risipească două dubii privitoare la cele pe care i le spusese mai înainte, pe fondul evocării Sfîntului Francisc din Assisi (mai pe larg) și Sfîntului Dominic (mai pe scurt), cu precizarea însă că amîndoi sînt deopotrivă demni de cinstire prin virtuțile lor, iar laudele aduse unuia se potrivesc și celuilalt („De unu-ți zic, căci care-ar fi să fie,/ la fel de cinste-s vrednici amîndoi/ îndeplinind aceeași datorie” – vv. 40-42). Din păcate, posteritatea nu se dovedește pe măsura acestor doi mari întemeietori de ordine religioase (Ordinul fransciscan și Ordinul dominican), iar tonul lui Toma de Aquino devine din ce în ce mai critic spre finalul cîntului, mai ales la adresa dominicanilor (din rîndul cărora făcuse el însuși parte).

   

1 O, grijă vană-a celor muritori, 

cît sînt de false-acele silogisme  

ce-n jos te trag cînd rost ar fi să zbori! 

4 Unii se dau în vînt după-aforisme, 

iar alții trag spre drept sau preoție, 

ori mari se vor prin forță sau sofisme, 

7 ori hoți rîvnesc, ori negustori să fie, 

unii plăcerea trupului s-o cate, 

iar alții să petreacă-n trîndăvie, 

10 în timp ce eu, desprins de-acestea toate, 

cu Beatrice-n cer eram primit,  

în strălumina slavei ne-nserate. 

13 Apoi se-ntoarse-n locul lui menit 

dintîi în hora-aceea fiecare, 

ca lumînarea-n sfeșnic țintuit. 

16 Și-atunci spre mine prinse, zîmbitoare, 

lumina ce-nainte îmi vorbi 

să zică iar, lucind mereu mai tare: 

19 „Cum dat îmi e și mie-a străluci 

din raza ei, în veșnica lumină 

și gîndul tău mi-e lesne a-l citi.  

22 Tu te-ndoiești și-ai vrea să îți devină, 

mai clară vorba mea de dinainte, 

spre-a căpăta-nțelegere deplină 

25 a tîlcului din astfel de cuvinte 

ca «o-ngrașă bine» și «nu-l depășiră»; 

și-i drept a lua mai îndeaproape-aminte. 

28 Stăpînitoarea pronie ce inspiră 

cu sfatul ei de taină-n lume toate, 

încît stă mută mintea și se miră, 

31 ca pe mireasă să o poată scoate 

spre Cel ce-n strigăt mare se nunti 

cu ea prin chinul crucii îndurate, 

34 și lui, și sieși credincioasă-a fi, 

ca-n ambele să aibă îndrumare, 

doi prinți într-ajutor îi rîndui. 

37 Unul serafic se vădi-n ardoare, 

iar altu-așa-nțelept în lumea vie 

că străluci-n heruvică splendoare. 

40  De unu-ți zic, căci care-ar fi să fie,  

la fel de cinste-s vrednici amîndoi, 

îndeplinind aceeași datorie. 

43 Între Tupino și acel șuvoi 

ieșit din gruiul cel sfințit de-Ubald, 

se-ntinde roditor un plai de soi, 

46 unde Perugia simte frig și cald 

prin Porta Sole și-ndărătul cui 

îndură jug Nocera și Guald. 

49 De-unde mai lină-i coasta-acestui grui, 

se ivi lumii-un soare, cum spre vară 

din Gange-și urcă-acesta raza lui. 

52 Iar de-acel loc de-ți iei să spui povară, 

nu-i zice-Ascesi, căci puțin ar fi, 

ci Răsărit, că-i prea din cale-afară! 

55  Din zorii vieții mult nu-i trebui 

s-ajungă lumea-ntreagă-a-i lua aminte 

măsura virtuoasei vrednicii; 

58 căci încă tînăr, cu al lui părinte 

pentru-o femeie se-nvrăjbi, de care 

fug toți mai rău ca de-ale lor morminte;  

61 și-n fața sfintei curți judecătoare 

el coram patrem se uni cu ea,  

iubind-o apoi din ce în ce mai tare. 

64 De ani o mie-o sută văduvea, 

pînă la el, de primul ei bărbat,  

și-uitării dată, nimeni n-o pețea;  

67 nu-i folosi nici că la Amiclat 

dădu de ea, de orice griji lipsită, 

cel ce o lume-ntreagă-a-nspăimîntat,  

70 nici că a fost cu totul neclintită 

pe cînd, jelind, rămase Maica jos, 

iar ea cu Christ pe cruce răstignită. 

73 Dar spre-a nu fi cumva-nțeles pe dos, 

Francisc și Sărăcia-s cei de care 

zic că-mpărțiră-al dragostei prinos. 

76 Concordia și voiasa-nfățișare,  

tandrețea și duioasa lor privire 

de gînduri sfinte fură născătoare, 

79 încît Bernard cel vrednic de cinstire 

se descălță întîi, și-oricît gonea, 

i se părea că-ntîrzie-n iubire. 

82 O, bine gata rod bogat să dea! 

Silvestru și Egid se descălțară 

pe urma celui ce mireasa-și vrea. 

85 Și tatăl cel de-o-nțelepciune rară 

cu doamna și cu-odrasla sa purcese,  

și toți căpăstru-umil de-atunci purtară. 

88 Nici nu părea stînjenitor să-i pese 

de-ai fi lui Pietro Bernardone fiu, 

nici că-i desculț și n-are straie-alese, 

91 ci ca un rege-i prezentă pe viu 

lui Inocențiu austera-i vrere,  

și gir primi și-atunci, și mai tîrziu. 

94 Căci crescînd turma tagmei austere, 

pe urma vieții lui preaminunate, 

ce chiar și-n cer slăvită-n cînt s-ar cere, 

97 îi fură prin Honoriu confirmate,  

în Duhul Sfînt, cele dintîi primite, 

spre-a le lucra ca bun păstor pe toate. 

100 Iar după cele ferm mărturisite, 

către Sultan, cu zel de mucenic 

al Domnului și-al cetei lui slăvite,  

103 văzînd că-n lumea-aceea mai nimic 

nu prinde rod, spre-a nu mai pierde vreme, 

se-ntoarse în Italia dată-n spic, 

106 unde-ntre Tibru și-Arno vîntul geme, 

iar Christ doi ani la ultima pecete, 

în mîini și în picioare, avea să-l cheme.  

109 Și cînd acel ce-atîta har îi dete 

voi să-l ia la el, spre a primi 

răsplata dreaptă-a vieții fără pete, 

112 fraților săi, meniți a-l moșteni, 

le-o-ncredință pe scumpa lui soție, 

cerîndu-le fidel a o iubi; 

115 din poala ei spre marea-mpărăție 

vru luminosu-i suflet s-o apuce 

și nu vru trupu-n alt sicriu să-i fie. 

118 Și cît de demn coleg tu poți deduce 

fu cel ce-l ajută spre sfîntu-i țel 

arca lui Petru-n larg a o conduce; 

121 fu patriarhul nostru-n lume el 

și singur vezi că cine-i dă-ascultare 

comori și-adună-n ceruri fel de fel. 

124 Dar după altă hrană-i tînjitoare  

azi turma lui, așa că nu se poate 

să n-o ia razna care mai de care; 

127 iar oile-i, cu cît mai depărtate 

de țarcul lui ajung, cu-atît revin  

cu țîțele de lapte mai secate.  

130 Mai sînt și oi ce strîns de el se țin  

și fug de rău, dar sînt așa puține 

că glugi și-ar face dintr-un pumn de in. 

133 Acum, de nu-n zadar grăiesc cu tine, 

ci-ți este-auzul la ce-ți spun deschis 

și-n mintea ta se leagă toate bine, 

136 din cîte-ai vrut o parte limpezi ți-s, 

căci pomu-l vei vedea cum rabdă cazna, 

și-ai să pricepi atunci de ce am zis  

139 «c-o-ngrașă bine... cît n-apucă razna»”.

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante Alighieri între viaţă şi operă 

* Dante – repere bibliografice 

* Prolog la noua traducere a Infernului 

* Ecouri la noua traducere a Infernului   

* Sonete din lirica universală 

* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 

* Claudio Mutti: Dante şi India 

* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc 

* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Patimile după Dante 

* Dantele lui Marian Papahagi 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu)