DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XV

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Divina Comedie a lui Dante Alighieri

în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XV

Abia strămutat în cerul al cincilea (al lui Marte), Dante vede lunecînd spre el, de pe crucea luminoasă a martirilor, un duh plin de strălucire (pus de poet în analogie cu umbra lui Anchise cînd – după cum relatează „suprema Muză”, Vergiliu, în Eneida: VI, 684 și urm. – și-a întîlnit fiul – Enea – pe Cîmpiile Elizee), care începe prin a-i vorbi latinește (limba sacră a Bisericii): O sanguis meus, o superinfusa/ gratia Dei, sicut tibi cui/ bis unquam coeli ianua reclusa? („O, sînge al meu, o, har al lui Dumnezeu revărsat asupra ta, cui, asemenea ție, i-au mai fost vreodată deschise de două ori porțile cerului?”). Duhul e gata să răspundă întrebărilor poetului (pe care Beatrice îl încurajează din priviri să i se adreseze acestuia), prevăzînd, prin puterea harului, ce avea să fie întrebat. Se vădește a fi duhul lui Cacciaguida (strămoșul lui Dante), mort în cea de-a doua Cruciadă (spre jumătatea secolului al XII-lea). După o evocare a vechii Florențe (în antiteză cu cea decăzută, din vremea lui Dante), spune – deocamdată pe scurt (va continua în cîntul următor) – povestea spiței sale (precizînd că de la soția sa – mia donna... di val di Pado – se trage cognomenul poetului).

  

1 Voința bună-n care se topește

mereu iubirea care drept inspiră,

cum pofta rea în cea smintită crește,

4 făcu să tacă-acea preadulce liră,

lăsînd în pace corzile ei sfinte,

pe care dreapta slavei imne-nșiră.

7 Cum ar fi surde și n-ar lua aminte

la justa rugă-acele duhuri care,

spre-a m-asculta, tăcură mai ‘nainte?

10 Pe drept de lungă caznă parte are

cel ce iubirea sfîntă o trădează

de dragul unor lucruri trecătoare.

13 Precum senina boltă o brăzdează

cîteodată-o dîră ca de foc,

uimind privirea ce se-nalță trează,

16 și pare-o stea ce-și schimbă al ei loc,

deși în partea unde el se-aprinde

nimic nu piere, ca-ntr-un iute joc,

19 la fel din brațul ce spre dreapta tinde

un astru se lăsă pe cruce-n jos

din pîlcu-acelor stele strălucinde,

22 trecînd de-a lungul stîlpului frumos

și rămînînd de el nedeslipit,

ca-n alabastru-un fulger radios.

25 La fel Anchise umbra și-a vădit,

pios, de credem cui suprem ni-i muza,

cînd fiu-n Elizeu și l-a zărit.

28 „O sanguis meus, o superinfusa

gratia Dei, sicut tibi cui

bis unquam coeli ianua reclusa?”.

31 Grăind acela, fața i-o văzui;

apoi spre doamna mea-ntorsei privirea

și de-amîndoi uimit de-o seamă fui;

34 așa-i rîdea de vie-n ochi sclipirea

încît gîndii c-ai mei și har, și rai

gustau precum nicicînd și nicăirea.

37 Și-așa, plăcut la față și la grai,

duhul urmă cuvintelor rostite,

cu-atîta tîlc c-abia îl descifrai;

40  nu c-ar fi-avut intenții tăinuite,

ci de nevoie, căci a lui gîndire

zbura deasupra minții mărginite.

43 Iar cînd de-atît de via lui iubire

fu arcu-ntins încît să poată bate

pînă la joasa minții noastre fire,

46 aceasta-ntîi am priceput din toate:

„Slăvit fii tu, cel unul și-ntreit,

c-arăți seminței mele bunătate!”.

49 Și-apoi: „Ajunul cît am tot tînjit,

după ce-am fost citit în marea carte

de unde-o iotă-n veci nu s-a clintit,

52 tu, fiule, în razele lui Marte

mi-l stîmperi mulțumită celei care

te-a-ntraripat să poți zbura departe.

55  Tu crezi că tot ce-n gîndul tău răsare

prin Cel dintîi mi se vădește mie,

cum cinci sau șase cap pe unu-l are;

58 de-aceea cine-s nu mă-ntrebi, nici ție

de ce mă-nfățișez mai plin ca toate

din ceată de cereasca bucurie.

61 E drept ce crezi, căci, mic sau mare, poate

privi-orice duh de-aci-n oglinda care

prevede tot și la lumină scoate;

64 dar ca iubirea sacru veghetoare

pe care o nutresc cu sete-n mine

să-și împlinească dulcea ei chemare,

67 să și cuteze gura ta e bine

ca glas să dea la tot ce vrei să știi,

căci gata am răspunsul pentru tine!”.

70 Cătînd spre Beatrice, ea-mi zîmbi,

pîn’ să vorbesc, cu-n semn de învoire,

dînd aripi năzuinței mele vii.

73 Și-așa-ncepui: „Și cuget, și iubire,

văzîndu-l voi pe cel egal în toate,

s-au cumpănit în sfînta voastră fire,

76 căci soarele ce-adînc în voi răzbate

e-așa la fel căldură și lumină

încît să-i afli seamăn nu se poate;

79 dar muritorii, știți din ce pricínă,

cu inima și mintea lor nu zboară

după măsura cerului, divină;

82 așa că eu, ce muritor sînt doară,

îți mulțumesc pentru paternu-ți dar

numai cu biata-mi inimă ușoară.

85 Deci rogu-te, preaviu mărgăritar

ce-mpodobești comoara nestemată,

dă-mi saț să-ți aflu numele măcar!”.

88 „O, mladă-a mea, cu dragoste-așteptată,

tu ai în mine chiar tulpina ta!”:

așa porni să-mi zică el deodată.

91 Și-apoi: „Cel care fuse nume-a-ți da

și de un veac se află-n pribegie

pe munte,-n roata cea dintîi a sa,

94 mi-e mie fiu și străbunic ți-e ție:

se cade-n cazne sprijin să-i arăți

cu buna ta lucrare-n lumea vie.

97 Florența,-n sînul vechii ei cetăți,

ce timpul și-azi din clopote-l măsoară,

trăia în pace, fără strîmbătăți.

100 N-avea pe-atunci cunună, nici brățară,

nici fuste cu zorzon, nici cingătoare,

să-ți fure ochiul ce-i pe dinafară.

103 Nu îl umplea de groază, din născare,

pe tată fiica, zestre și soroc

avînd măsură dreaptă fiecare.

106 N-avea palate locuite ioc,

nici n-ajunsese-n ea Sardanapal

cuib de desfrîu să facă-n orice loc.

109 Nu se fălea că-i peste Montemal

al vostru-Uccellatoio, care-așa

cum a urcat, va coborî pe val.

112 Pe Bellincione Berti vreo pafta

să poarte nu-l văzui, și neboită

de la oglindă doamna lui pleca;

115 Nerli-ori Del Vecchio neîmpodobită

își purtau haina, și-ale lor femei

trudeau la lîna toarsă și-mpletită.

118 Ferice-au fost, căci chiar puneau temei

pe groapa lor și nu era uitată,

de-al Franței dor, nici una-n patul ei.

121 Una veghea, pe leagăn aplecată,

grăind acele vorbe de-alintare

ce-i fericesc pe mamă și pe tată;

124 alta, torcînd, celor ai casei, care

o ascultau, spunea povești duium

cu Troia, cu Fiesol, cu Roma mare.

127 Lumea s-ar fi crucit de cei precum

Cianghella-ori Lapo Saltarello,-așa

ca de Cornelia-ori Cincinat acum.

130 În așa loc plăcut prin tihna sa,

într-o cetate-atît de așezată,

în cuibu-n care-atît de cald era,

133 Maria să mă nască fu chemată;

și-n vechiul vostru Batisteriu fui

creștin și Cacciaguida totodată.

136 Frați pe Moront și Eliseu i-avui;

din jos de Pad fu doamna mea să vie

și de la ea tu Alighieri-ți spui.

139 Currado-mi fu-mpărat de suflet mie

și el în oastea lui m-a rînduit,

iar eu l-am fost slujit cu vrednicie.

142 Cu el în cruciadă am pornit

în contra legii strîmbe-a celor care,

din vina Papei, dreptul v-au răpit.

145 Acolo fui, prin liftele barbare,

smuls lumii-nșelătoare, care face

rău multora și-i duce la pierzare;

148 și-așa, martir, venii la sfînta pace”.

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante Alighieri între viaţă şi operă 

* Dante – repere bibliografice 

* Prolog la noua traducere a Infernului 

* Ecouri la noua traducere a Infernului   

* Sonete din lirica universală 

* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 

* Claudio Mutti: Dante şi India 

* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc 

* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Patimile după Dante 

* Dantele lui Marian Papahagi 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)