joi, noiembrie 25, 2010

CAZUL NICOLAE IORGA, DUPĂ 70 DE ANI

SUMARUL BLOGULUI



O TRAGEDIE PERPETUĂ 


În urmă cu 70 de ani, pe 28 noiembrie 1940, pe cîmpia de lîngă Strejnic, era găsit cadavrul ciuruit de gloanţe al marelui savant Nicolae Iorga (care împlinise 69 de ani cu cîteva luni înainte)[1]. A fost, desigur, unul dintre cele mai reprobabile evenimente din agitata viaţă politică a epocii. Scenariul crimei este îndeobşte cunoscut: savantul a fost lichidat de o echipă de şapte legionari obscuri (tot aceiaşi, se pare, cu asasinii lui Virgil Madgearu, eliminat în aceeaşi zi), care-l ridicaseră din vila sa de la Sinaia (cea de la Văleni, unde locuia de obicei, fusese avariată de cutremurul din acea toamnă) în seara zilei de 27 noiembrie, sub cuvînt că au ordin să-l ducă la Bucureşti, pentru “un interogator”. Savantul însuşi – complice pe faţă, după cum vom vedea, la lichidarea samavolnică a lui Codreanu – îşi bănuia soarta[2], iar contemporanii afirmă că asasinatul “plutea în aer”, cum se întîmplase şi şapte ani mai devreme, în cazul lui I. G. Duca.
E greu să priveşti faptele “la rece”, deşi, după 70 de ani, o oarecare detaşare devine firească şi necesară. Că ucigaşii au aparţinut mediilor legionare e una; că însă Mişcarea Legionară ar putea fi culpabilizată generic, aceasta e discutabil. Ca şi în cazurile “Nicadorilor”, “Decemvirilor” şi “Răzbunătorilor” (echipele care-i “pedepsiseră” pe I. G. Duca, Mihai Stelescu şi Armand Călinescu), pare să fi fost vorba de o acţiune pe cont propriu, fără implicarea sau girul prealabil al conducătorilor superiori ai Gărzii[3]. Mai multe mărturii confirmă că Horia Sima a trăit un adevărat şoc la aflarea cumplitei veşti, nu atît din compasiune faţă de N. Iorga (pe care legionarii, după cum vom vedea, nu prea aveau motive să-l iubească), cît realizînd gravitatea politică a faptului, ce punea o armă redutabilă în mîna duşmanilor legionarismului şi-i marca “obrazul” istoric cu o pată de neşters. Oricîte limite ar fi avut ca om şi politician, N. Iorga era încă de pe atunci un mit naţional. Legionarii înşişi simţiseră acest fapt şi lui i se datora împrejurarea că istoricul, deşi purta în mare parte responsabilitatea morală (şi nu numai) pentru arestarea, parodia de proces şi asasinarea lui Corneliu Codreanu (în 1938), nu se afla printre vinovaţii întemniţaţi la Jilava (în aşteptarea unei judecăţi care n-a mai avut loc). De altfel, dacă acel grup legionar “rebel” n-ar fi acţionat precipitat, “pata istorică” ar fi marcat probabil, cîţiva ani mai tîrziu, “obrazul” mult mai gros al comuniştilor...
Să remarcăm şi un alt fapt. Toate asasinatele legionare de pînă atunci (este vorba de cele enumerate mai sus, căci împuşcarea prefectului C. Manciu, în 1924, n-a fost un asasinat, făcîndu-se în legitimă apărare, cum s-a şi stabilit de către Justiţia vremii, care l-a achitat în unanimitate pe Codreanu) fuseseră urmate invariabil de predarea de bună voie şi mărturisirea făptaşilor, care putuseră trece astfel, în ochii multora, drept martiri ai unei cauze. În cazul crimelor de la sfîrşitul lui noiembrie 1940, iată însă că făptaşii au fugit şi s-au ascuns, ca nişte criminali de rînd, unii fiind condamnaţi în contumacie. Deşi comisă de elemente cu apartenenţă gardistă, lichidarea lui N. Iorga nu mai poartă pecetea “pedepsirii” de tip legionar, ci a unui asasinat politic ordinar, pe cît de monstruos, pe atît de inoportun. E şi acesta un semn – cinic, dar nu mai puţin relevant – al unei anumite degradări structurale a legionarismului, pe fondul tensionat şi confuz de după dispariţia “Căpitanului”.

 
Astăzi, în afara cercurilor legionare, oamenilor le este obscur ce-au avut legionarii cu “marele Iorga”. De aceea, nu-i inutil să ne reamintim cîteva fapte, pe fondul general al epocii respective (în nici un caz pentru a-i scuza pe asasini, sau actul în sine, ci doar pentru a contextualiza o situaţie complexă, care sfidează poncifele istorice curente şi ne pune în faţa unei tragedii cu multe încrengături). 
Începînd din anii '20, N. Iorga devenise o personalitate tot mai controversată, din punct de vedere politic, dar şi moral. Octavian Goga îl putuse califica (Mustul care fierbe, Bucureşti, 1927, p. 88) drept “monumentala incarnaţie a proorocului, care şi-a mîncat tablele legii”. Orbit de orgoliu, înţelegînd tot mai puţin noile vremuri şi înstrăinîndu-se de generaţiile tinere, N. Iorga devenise, treptat, un titan desuet şi singuratic, greu de contestat în templul ştiinţei lui[4], dar adeseori ridicol în arena publică şi tot mai incoherent în manifestările sale politice.
Guvernul pe care l-a prezidat, la începutul anilor ‘30, a reprezentat cel mai răsunător eşec guvernamental din România Mare (fapt recunoscut parţial chiar şi de orgoliosul protagonist: “Eu nu mai sînt eu!”)[5]. Mai tîrziu se va complace să fie o unealtă docilă a ambiţiilor dictatoriale şi a pornirilor antiromâneşti ale lui Carol II (de formarea căruia se ocupase pe vremuri), inclusiv în acel penibil Front al Renaşterii Naţionale (ai cărui membri, îmbrăcaţi în uniforme aproape carnavaleşti şi reduşi la postura de yesmen, nu erau altceva decît bufonii oportunişti ai unui rege nebun). Acrit şi pătimaş, ura lui devine adeseori stihială. Gazetăria lui capătă şi ea, mai mult decît oricînd, tonuri viscerale. Nu-i cruţă decît pe cei dispuşi să se smerească în umbra lui. Nu numai că între el şi cei mai tineri se sapă o prăpastie, dar se răcesc şi multe dintre vechile prietenii şi colaborări. Faimoasa glumă a lui A. C. Cuza are un  tîlc mai general: ieşind din Universitate, Iorga se încrucişează cu acesta pe trepte şi-l întreabă, cu o politeţe rece, ce mai face; răspunsul vine tăios: “După cum vezi, d-le Iorga, eu urc, iar dumneata cobori”...[6]


Generaţia de la 1922 avusese în N. Iorga – ca şi în A. C. Cuza, O. Goga, N. C. Paulescu, S. Mehedinţi, C. Şumuleanu sau I. Găvănescul – unul dintre principalii săi dascăli naţionalişti. Ruptura dintre “tineri” şi “bătrîni”, pecetluită prin înfiinţarea Legiunii Arhanghelul Mihail (1927) pe ruinele Ligii Apărării Naţionale Creştine (L.A.N.C.), a dus, implicit, şi la îndepărtarea de profesorul Iorga. Acesta nu le iartă legionarilor lipsa de smerenie în faţa personalităţii sale de “apostol al neamului” şi apetenţa către mentori spirituali şi politici mai tineri (Nichifor Crainic o vreme, apoi – mult mai pregnant – Nae Ionescu). Pe de altă parte, profesorul alunecase între timp, cum tind să-i impute contemporanii, spre tabăra masonică, în măsură să-i înlesnească “onoruri” consolatoare (în ţară, dar şi în străinătate), la care era, zice-se, tot mai sensibil[7]. În 1932 semnează, ca Preşedinte al Consiliului de Miniştri, un decret de dizolvare a Gărzii de Fier, deşi aceasta nu săvîrşise, la data respectivă, nici un act de violenţă. (Se trece prea uşor cu vederea faptul că violenţele legionare s-au ivit ca replici la abuzurile puterii politice în funcţiune: nu înseamnă a formula o scuză, ci doar a face o constatare afirmând că legionarismul a fost silit, practic, să devină extremist.) Cu excepţia unui scurt articol encomiastic dedicat lui Ionel Moţa şi Vasile Marin, martirii de la Majadahonda[8], Iorga continuă să-i denigreze pe legionari, cîteodată cu oarecare dreptate, însă adesea fără nici un temei serios, iar diatribele din primăvara lui 1938 (linge-blide, suflete de asasini etc.) n-au fost decît un pisc al urii sale îndelung cumulate, de care Carol II a ştiut să se folosească în mod abil (şi probabil amuzându-se mefistofelic în sinea sa, dacă nu cumva şi în cercurile intime).


Răspunzînd numeroaselor defăimări din Neamul Românesc (veche publicaţie iorghistă), Codreanu (fost ucenic al acestuia întru naţionalism, pe vremea studenţiei sale ieşene) îl acuză pe profesor, într-o scrisoare deschisă, de “necinste sufletească”: “Dar din adîncul unui suflet lovit şi nedreptăţit, îţi strig – şi îţi voi striga şi din adîncul gropii – că eşti un necinstit sufleteşte, care ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate”. Se vede că Zelea Codreanu n-ar fi aprobat însă în nici un caz asasinatul de mai tîrziu: “Nu veţi întîmpina nici dumneavoastră, domnule profesor, şi nici ceilalţi care v-aţi asumat răspunderea unei sîngeroase şi nedrepte opresiuni, nu numai nici o violenţă, dar nici măcar vreo opunere” (“Căpitanul” dizolvase partidul – v. Circulara Nr. 148 – încă din februarie, neacceptînd să mai activeze politic în condiţiile dictaturii regale; el transmisese tuturor legionarilor mesajul rezistenţei non-violente, spre a nu preface România “într-o Spanie însîngerată”; din păcate, sîngele avea să curgă după ce el nu va mai fi: e calea pe care au forţat-o Palatul şi Guvernul, declanşînd un adevărat “terorism de stat”, în urma căruia au fost exterminaţi aproape 300 de legionari, începînd cu Codreanu însuşi; e o mistificare indignă să se vorbească de crimele legionare fără a se ţine seama de mult mai numeroasele crime împotriva legionarilor)[9]. N. Iorga este sfătuit de Palat – care căuta un pretext să-l aresteze pe Codreanu – să-i intenteze acestuia proces de ultragiu. Iorga se conformează şi continuă să pună paie pe foc.
Rămîne zguduitoare – dincolo de orice poziţie ideologică am adopta – mărturia teologului Gh. Racoveanu cu privire la o instigaţie a lui Iorga, de un cinism împins pînă la abjecţie, făcută chiar într-una dintre secţiunile Senatului: “Ei, Domnilor! V-aţi speriat? V-aţi speriat de nişte copiii? Eu, Domnilor, l-am întrebat odată pe Colonelul Boyle [ataşat militar anglo-canadian, salvatorul coloniei româneşti din Odesa revoluţiei bolşevice – n. n.]: «Cum ai putut Dumneata, Domnule, să salvezi singur colonia românească din Odesa, în vremea revoluţiei bolşevice?». Şi Colonelul Boyle mi-a răspuns: «Domnule Profesor, eu sînt canadian şi vînător, iar la noi, în Canada, vînatul cel mai al dracului e cîinele sălbatic. Te atacă în haită. Poţi să dobori Dumneata unul, doi, patru; cei ce rămîn te sfîşie. Ei, dar de eşti vînător cu experienţă, vei observa Dumneata că în grămada care atacă este unul care conduce. Pe acela de-l ţinteşti între ochi, toată liota se împrăştie!»”. “Mă aflam – îşi amintea în 1958, în exil, Gh. Racoveanu (1900-1967) – în localul redacţiei Cuvântului cînd a sosit acolo, revoltat, Nae Ionescu: «Auzi, măi, Nebunul! Auzi ce vorbeşte?! Ăsta e îndemn la asasinat!». Şi Nae Ionescu mi-a povestit ce spusese Iorga la Senat...”[10].  
În fine, în 1939, cînd “pedepsitorii” lui Armand Călinescu (executaţi fără judecată) au fost expuşi pe cheiul Dîmboviţei, “marele Iorga” se pretează la impardonabilul gest de a lovi cu piciorul în cadavre! “Cred că atunci şi-a semnat singur – spunea un martor ocular – condamnarea la moarte”... N. Steinhardt însuşi relatează acest caz în Jurnalul fericirii (ed. 1991, p. 387), nu însă fără a preciza: “Dar niciodată turpitudinea victimei nu scuză pe ucigaş...” (cu referire la abominabila asasinare consecutivă a savantului)[11].


Iorga devenise atît de incontinent în prejudecăţile şi patimile sale încît am putea spune despre el, mult mai îndreptăţit, ceea ce spunea G. Călinescu despre bietul Slavici: anume că, în 1940, “moartea a scăpat opera de om”... Cu precizarea că ar fi fost însă mai bine – pentru toată lumea – să fi murit de altă moarte, iar judecata lui să rămînă strict în seama lui Dumnezeu.
Toate acestea reprezintă un adevăr tragic şi complex al istoriei noastre. Abordarea lui demagogică şi unilaterală e un semn de grosolănie sufletească şi intelectuală, pe care nu-l cred de bun augur în perspectiva unui viitor mai curat şi mai demn, aşa cum ni-l dorim cu toţii. Sîngele legionar n-a avut altă culoare decît sîngele adversarilor Legiunii! 
După o jumătate de veac de minciună, s-a spus că singura noastră şansă reală ar fi adevărul. Modul în care istorici de profesie ca Dinu C. Giurescu, Ioan Scurtu, Cristian Popişteanu, Andrei Pippidi, Cristian Troncotă, Adrian Cioroianu şi mulţi alţii (ca să nu mai vorbim de politrucii curenţi ai noilor ideologii dominante: politologi, gazetari, talk-show-işti etc.) au prezentat public în ultimii ani, fie în scris, fie în “dezbateri” radio-televizate, evenimentele din noiembrie 1940 (pe fondul mai general al istoriei noastre interbelice) dovedeşte încă o dată cît de departe sîntem, în continuare, de “etica adevărului”. Istoriografia noastră stă, ca şi ieri, sub handicapul “imperativelor ideologice”. Teama de adevărul gol este şi ea o tragedie naţională.
În ce priveşte interesul mai general de a întreţine, cu orice preţ şi cu orice mijloace, legenda cea mai neagră despre “fenomenul legionar”, el se leagă, dincolo de presiunea perpetuă – dar mai lesne de înţeles – a cercurilor evreieşti, de tendinţa tipic autohtonă de a avea la îndemînă nişte “ţapi ispăşitori” atît pentru viciile şi neîmplinirile trecutului, cît şi pentru viciile şi neîmplinirile prezentului, ca şi de teama tuturor lichelelor faţă de o eventuală fermitate justiţiară, prin care legionarii au reuşit să tulbure odinioară – cu mijloace mai mult sau mai puţin “ortodoxe” – tot putregaiul politicianist al vremii lor.


Cît despre Iorga însuşi, care rămîne, dincolo de orice amănunte biografice, unul dintre marii cărturari ai neamului, i-am sluji mult mai fertil şi mai cuviincios memoria urmîndu-l pe calea erudiţiei şi a creaţiei[12] decît minţind “pios” în numele lui şi întreţinîndu-l ca marotă a luptelor ideologice, în tîrziul unei istorii care riscă să repete tocmai greşelile din care a refuzat să tragă toate cuvenitele învăţături.

Răzvan CODRESCU 


[1] S-au lansat zvonuri, încă din epocă, şi despre o groaznică profanare a cadavrului. Istoricul Andrei Pippidi însuşi (rudă de sînge cu N. Iorga) a recunoscut însă public că nici un document oficial nu atestă aşa ceva.
[2] Se citează deseori impresionantele sale premoniţii lirice: Din turnul sorţii/ Îţi strigă morţii/ Viers de aramă:/ Bagă de seamă!// Patima-şi are/ Răscumpărare:/ Cînd se destramă,/ Bagă de seamă!// Iar norocul,/ Cînd schimbă locul,/ Îţi cere vamă:/ Bagă de seamă! (“Bagă de seamă!”), sau, mai ales:  Au fost tăind un brad bătrîn,/ Fiindcă făcea prea multă umbră./ Şi-atuncea din pădurea sumbră/ Se auzi un glas păgîn:// O voi ce-n soare cald trăiţi/ Şi aţi străpuns strămoşul nostru,/ Să nu vă strice rostul vostru,/ De ce sunteţi aşa grăbiţi?// În anii mulţi cît el a fost,/ De-a lungul ceasurilor grele,/ Sub paza crăcilor rebele,/ Mulţi şi-au aflat un adăpost.// Moşneagul stînd pe culme drept/ A fost la drum o călăuză/ Şi-n vremea aspră şi ursuză/ El cu furtunile-a dat piept.// Folos aduse cît fu viu,/ Ci mort acuma, cînd se duce,/ Ce alta poate-a vă aduce/ Decît doar încă un sicriu? (“Brad bătrîn”). A existat şi aserţiunea – greu de creditat – că pe Iorga îl ajunseseră remuşcările după asasinarea “Căpitanului” şi că relaţiile sale cu “camarilla” şi “oculta” se tensionaseră în asemenea măsură încît cineva (din anturajul Alicei Voinescu) l-ar fi auzit ameninţînd la Palat: „Lasă că o să destăinui eu misterul asasinării lui Codreanu!”. Temerile că va fi lichidat s-ar fi referit nu atît la legionari, cît la cei cărora le devenise “tovarăş de drum” şi care, prin lichidarea lui ca aliat incomod, urmăreau să le pună şi legionarilor în cîrcă un asasinat care să-i compromită definitiv...
[3] Comandamentul Legiunii pretinde a nu fi ordonat şirul de acţiuni criminale de la sfîrşitul lui noiembrie 1940, care ar fi fost iniţiate de un grup rebel, manipulat, poate, de forţe ostile României (a se vedea punctul de vedere al lui Horia Sima, în Cazul Iorga-Madgearu. Declaraţii făcute de Dl. Horia Sima revistei “Carpaţii – 1961, Colecţia “Omul Nou”, Miami Beach, 1992). Fapt este că Horia Sima nu a repudiat cu promptitudine, public şi oficial, asasinatul, lăsînd impresia că, chiar dacă nu l-a ordonat el însuşi, l-a girat moral, atunci şi mai tîrziu, menajîndu-i impardonabil pe asasini.
[4] Deşi au fost şi astfel de contestaţii, vizând mai ales “urechismul” unor citate şi trimiteri din scrierile sale de specialitate, desuetudinile sale de “om al secolului al XIX-lea” (inclusiv “estetica inchizitorială” din sintezele sale – astăzi pur şi simplu hilare – de istoria literaturii române a secolelor XIX-XX) sau gîndirea sa “asistematică”, certată adică, vezi Doamne, cu filosofia şi cu metoda. În consensul generaţiei lui, tînărul M. Eliade l-a atacat el însuşi pe marele istoric (mai ales pentru Essai de synthèse de lhistoire universelle), dar mai tîrziu va regreta acest fapt şi-şi va mărturisi admiraţia de fond pe care i-a purtat-o (cf., de pildă, Memorii: 1907-1960, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 125 şi urm.)
[5] Cf., pe lîngă presa vremii şi pe lîngă memorialistica unor actanţi politici de prima mînă (Carol II, C. Argetoianu, D. Ghica etc.), concluzia unui istoric actual de talia d-lui Florin Constantiniu: „Guvernul prezidat de savant (1931-1932) era însă o caricatură de guvern. Ministrul de Externe, Dimitrie Ghica, a lăsat descrieri savuroase, în memoriile sale, despre şedinţele de cabinet, desfăşurate într-o totală dezordine şi începute cu «historiettes scabreuses». Constantin Argetoianu, care, în amintirile sale, îl critică, uneori, în termeni inadmisibili pe primul ministru, nu ezita să-l persifleze în forme crude şi faţă de colegii de cabinet («Ştiu să-l manevrez, am fost şase luni medic la Salpêtrière» – spital de boli mintale de la Paris). Criza economică avea să răpună şi acest experiment politic, căci, dacă regele putea tolera interzicerea plăţii salariilor la funcţionari şi învăţători, neplata soldelor putea afecta stabilitatea şi capacitatea militară a ţării” (O istorie sinceră a poporului român, ed. a III-a revăzută şi adăugită, Editura Univers Encliclopedic, Bucureşti, 2002, pp. 319-320).
[6] Iorga va deveni, de altfel, un “client” predilect al epigramiştilor şi polemiştilor epocii, iar faimoasele Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Neculai ale lui Păstorel (Al. O.) Teodoreanu nu reprezintă un caz de excepţie, ci expresia cea mea plină de “duh” a unei tendinţe ce şi-a avut şi laturile ei grobiene.
[7] Era în convingerea epocii că interesele masonice şi cele evreieşti se suprapuneau în cea mai mare măsură (de unde şi sintagma – curentă pînă spre jumătatea secolului trecut – de “iudeo-masonerie”). Unul dintre marile scandaluri de după primul război mondial, de care a fost legat şi numele lui N. Iorga ca mijlocitor indirect, aruncînd mari suspiciuni asupra noii lui “feţe”, a fost cel al listei de “studenţi români” desemnaţi să beneficize de cei 700.000 de franci alocaţi anual de guvernul francez pentru bursele de studii în Franţa ale tinerilor “fraţi latini de la Dunăre”. Simptomatic rămîne articolul “O mare ruşine” (cf. Mustul care fierbe, ed. cit., pp. 77-81) al lui Goga, chiar dacă de o retorică totuşi prea radicală, din care citez, fără alte comentarii: “Am primit lista studenţilor beneficiari ai dărniciei protectoare [a statului francez], care angajează recunoştinţa şi onoarea ţării, şi am constatat că abia 30 de procente sînt români... Publicăm acest pomelnic în întregime, aşa cum ni s-a transmis de la Paris. [...] Simpla înşiruire a numelor lămureşte totul: sînt în absoluta lor majoritate evrei, cei mai mulţi din casta cetăţenilor neofiţi, care au exact atîta legătură de suflet cu ţărîna Basarabilor cît aveţi d-voastră cu apa Iordanului din Testamentul vechi. [...] E la mijloc, desigur, una dintre acele fantastice învîrteli cu care noi ne-am obişnuit aici acasă, de cîte ori vine vorba de revărsarea bunătăţilor... Ni s-au dat chiar oarecari detalii, ni s-a indicat şi promotorul acestei liste talmudice, în persoana unui domn profesor de la Sorbona, francez naturalizat, pe care protecţiunea şi intervenţia d-lui Iorga l-ar fi avansat arbitru al doleanţelor româneşti la Universitatea din Paris...” (pp. 79-80, subl. n.). N-ar fi lipsit de interes ca un istoric profesionist onest să cerceteze cazul mai îndeaproape, spre a se vedea, între altele, şi în ce măsură a fost implicat N. Iorga (cel care nu demult ţinuse în Neamul Românesc, cot la cot cu un A. C. Cuza, şi cu o retorică încă mai radicală decît a lui Goga, acida rubrică... “Evreii noştri”!).
[8] Art. “Doi băieţi viteji: Moţa şi Marin”, apărut în Neamul românesc din 19 ianuarie 1937, nu trebuie privit ca semn al vreunei simpatii pentru legionari, ci mai degrabă ca un gest de “probitate strategică” (îi laudă pe cei morţi dojenindu-i pe cei vii: “Luptînd pentru credinţa lor creştină şi pentru cinstea poporului lor, pentru ce este etern, scump şi curat în latinitatea nebolşevizată, doi tineri Români, doi Băieţi viteji, Moţa şi Marin, au căzut înaintea Madridului apărat de Roşii. [...] Prinşi de un entuziasm care se cere condus şi nu înăbuşit – pentru că altfel rămîne celălalt entuziasm, contra căruia Statul nu poate lupta îndeajuns şi mai ales singur –, încălziţi de o idee căreia i se închinaseră întregi, ei şi-au zis că e preferabil, decît în România însăşi o agitaţie care nu-i aduce întotdeauna bine, să meargă acolo unde nu sînt discursuri şi demonstraţii de stradă, ci omul stă în fiecare clipă  în faţa morţii, pentru ce crede el sfînt şi mare...”), altminteri în consonanţă cu mai toată opinia publică a momentului.
[9] Pentru un tablou cronologic şi comparativ al violenţelor statului împotriva legionarilor şi ale legionarilor împotriva terorismului de stat, a se vedea Nicolae Roşca, Cronica unor violenţe politice, Editura Mişcării Legionare, Madrid, 1991 (reed. Editura Constant, Sibiu, 2000), concluziile urmînd să le tragă singur fiecare cititor.
[10] Art. “Pe cine au omorît...”, de nenumărate ori publicat, întîi de presa de dreapta din exil, apoi şi de cea postdecembristă din ţară  (cf., de pildă, Puncte cardinale, anul VII, nr. 11/83, noiembrie 1997, p. 7). Ca şi Nae Ionescu, Gh. Racoveanu, la vremea aceea, nu era legionar încadrat, ci doar simpatizant al Legiunii. “Binecuvîntarea” asasinatului ar fi dat-o, conform lui Gh. Racoveanu, inclusiv Patriarhul Miron Cristea (pe atunci şi prim-ministru), chiar într-o predică pascală: “Un om, în ale cărui vine nu curge nici un strop de sînge românesc [calomnie curentă la adresa lui Codreanu, ca şi, mai demult, la cea a lui Eminescu], vrea să dea foc ţării [?!]. Apoi, mai bine să moară unul pentru popor, decît să piară poporul pentru unul!” (parafrază deconcertantă a sfatului lui Caiafa consemnat la Ioan 18, 14).
[11] Şi comentează mai departe: “Nu încape deci scuză pentru cele petrecute în pădurea de la Strejnicu, ci numai – pentru noi, nu pentru ucigaşi – încredinţarea că dreptul şi nedreptul, lumina şi întunericul, binele şi răul sînt distribuite în mod mai pestriţ decît bă­nuiam. Lui Iorga, de altfel, i se aplică întocmai vorbele lui Bossuet despre abatele de Rancé: C'est un homme contre lequel on ne saurait avoir raison”.
[12] Amîndouă în mare suferinţă astăzi…


Puteţi citi pe acest blog:

Simbolistica tradiţională a dreptei
Neamul în Biserică
Mişcarea Legionară: dosar bibliografic
Generaţia lui Mircea Eliade şi Legiunea
Codreanu şi "fenomenul legionar"

INCREDIBIL, DAR ADEVĂRAT !

CNA a sancţionat-o pe d-na Eugenia Vodă pentru interviul cu d-l Ion Cristoiu în care acesta a făcut aprecieri personale cu privire la Corneliu Zelea Codreanu, declarîndu-l un personaj "tragic" şi "romantic"! Motivaţia este aiuritoare: realizatoarea emisiunii n-ar fi asigurat "pluralitatea punctelor de vedere", deşi nu avea în emisiune decît un singur invitat !!!
Citiţi o prezentare pe larg a cazului - inclusiv comentariile d-lui Cristoiu despre decizia ridicol-absurdă a CNA - aici.
Prostia, laşitatea şi oportunismul stau nestingherite în fotoliile de judecată ale societăţii româneşti, prefăcînd libertatea de opinie şi de exprimare într-un simplu clişeu demagogic. Cea mai bună emisiune TV a ultimilor ani a ajuns pe taraba josniciei ambiante, fără ca vreun obraz oficial să crape de ruşine... Şi ceva îmi spune că-i numai începutul...  
(R. C.)

212 comentarii:

La 25/11/10 10:25 a.m. , Blogger hamlet a spus...

exceptional articol! si ar fi bine sa putem gandi in termeni mai putin intunecati de ceata trecutului, prin care unele personaje - gratie operei lor - pot parea scuzate de nimicnicia de care au dat dovada in viata.
excluzand tragicul sfarsit - ale tale dintru ale tale, cum spunea Eminescu despre "tentativa de asasinat" la care fusese "victima" Bratianu - personalitatea lui Iorga - pentru cei de azi ar putea fi comparata - mutadis mutandis - cu cea a unui, sa zicem Paunescu, sau Barbu. Cand din ei nu va mai ramane decat opera - nu ca ar fi mare branza de capul ei, dar quand meme... ar putea parea drept personaje frecventabile.
Si cei care i-au injurat de-a lungul anilor, pot parea niste nerecunoscatori. ca au murit de moarte buna se poate datora si vremurilor. care ar fi fost soarta unui paunescu, in '89, cu moravurile aspre din 39, oare?
evident, cum spunea cineva, asasinarea lui Iorga e mai mult decat o crima, e o gafa istorica. Nimeni, probail nu marita sa fie omorat, dar multi ar cam merita sa moara. Iorga era unul dintre ei, pentru ca tradatorul e intotdeauna mai josnic. Nu si adversarul.

 
La 25/11/10 11:03 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Mi se pare cel puţin riscată analogia cu Păunescu şi Barbu, chiar şi sub rezerva lui "mutatis mutandis"...
Pe de altă parte, uciderea lui Iorga (crimă şi gafă istorică deopotrivă) e o dovadă că pe această cale nu numai că nu se rezolvă nimic, dar se pierde mai mult decît s-ar putea recupera vreodată.
E bine de observat cum Dumnezeu a rînduit ca toţi să plătească, iar noi să ne alegem cu o lecţie istorică din care am însă impresia că încă n-am învăţat ce şi cît s-ar cuveni.
Demistificarea mi se pare condiţia minimală ca această lecţie să fie însuşită pînă la capăt de toate părţile, iar în această privinţă aţi sesizat corect miza articolului.

 
La 25/11/10 1:04 p.m. , Blogger hamlet a spus...

sub rezerva lui mutandis mutandi nu mi se pare deplasata (daca mi se parea, evident, n-o faceam) dar sunt interesant ce ar fi mai putin comparabil - opera, sau ticalosia?

 
La 25/11/10 3:08 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

În privinţa operei, mie mi se pare că nu încape comparaţie. Dar şi "ticăloşia" lui Iorga mi se pare de alt gen şi relativ tîrzie (pînă spre 50 de ani nu-s multe care să i se poată reproşa).
Nu vreau să vă contrazic cu orice preţ, dar încerc să nu pierd măsura.
Tema e sensibilă şi complexă, iar pe seama ei se poate cădea lesne în delir. Nu vreau să spun că-i cazul dvs., dar uitaţi-vă, dacă n-aţi apucat s-o faceţi deja, cum mi se "răspunde", chipurile, pe Apologeticum, de către nişte oameni care probabil că-şi închipuie că apără cauza legionară şi pe Iorga în acelaşi timp!

 
La 25/11/10 3:21 p.m. , Anonymous Mosh Guerilla a spus...

Domnule Codrescu, nu va mai potoliti, domnule! Hahaha!
Vedeti ca iar ati starnit mustele de pe buda numita ilegitim (si aproape criminal) apologeticum. Baietii aia, care n-au prea dat pe la scoala si nici nu stiu sa citeasca (daca stiau, citeau textul asta de cand a aparut, in Puncte Cardinale, in Rost sau in vreo carte a dvs), ci numai sa scrie mascari pe internet, au sarit cat colo la vederea acestui articol si reiau acuzatiile la adresa dumneavoastra, dintre care aceea ca sinteti jidan se pare ca le place cel mai mult. Prostovanii n-au inteles nimic. Cu asa aparatori, Legiunea nu mai are nevoie de dusmani. Si nici Biserica.

 
La 25/11/10 3:52 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

MOSH GUERIILLA ALIAS C-TARZIU, mai las-o moarta cu obedienta fata de partenerul tau Adolf. Sa va judece Sfintii si Capitanul pentru actele voastre de denigrare a memoriei Miscarii legionare.

 
La 25/11/10 4:09 p.m. , Blogger hamlet a spus...

trecand peste confuzia pe care o fac cei de pe apologeticum (de care e prima oara cand aud - mea culpa) intre legionari si o atitudine de dementza incrancenata pe care o practica penibil - ramana problema lui Boieru. Mi-e teama ca, din dorinta de a judeca cat mai detasat problema, ca nu cadem in stupizenia de a crede ca adevarul e musai la mijloc, una din marile erezii ale omului "modern". Sunt dintre cei care nu cred ca daca ii admiri pe faraoni trebuie sa te consideri si tu faraon (desi tentatia de a spune "si eu sunt", cand ii vezi pe cei din jur rotindu-si ochii inspaimantati ca ar putea fi considerati ca atare si scuipandu-si in san sa nu fie cumva confundati, e mare), dar daca singura vina a legionarilor pe acest subiect e slaba reactie comunicationala a lui Sima? Care Sima nici nu era, pare-se, un mare comunicator. e "fair" ca - intr-un articol atat de elaborat sa nu pomeniti (daca tineti neaparat sa ne tratarisim cu pronumele de politete) - sa nu mentionati si acest serios dubiu existent in luarile de pozitie ale atator "initiati" in cestiune?

 
La 25/11/10 6:50 p.m. , Blogger Cristi a spus...

Domnule Codreanu,articolul dumneavoastra ar fi trebuit sa elucideze, macar partial, misterul asasinarii lui Iorga. In realitate el nu face decat sa perpetueze confuzia si neclaritatea, pe fondul carora s-a inoculat maselor teoria ca legionarii sunt in spatele acestui asasinat. Faceti o prezentare a evolutiei tensiunilor dintre Miscarea Legionara si savant, ca si cum aceste tensiuni ar fi fost suficiente ca legionarii sa comita crima. Ce va face sa credeti asta in conditiile in care insuti remarcati faptul ca asasinatul se deosebeste fundamental de tiparul celor trei executii enumerate( Duca, Stelescu, Calinescu), cand faptasii s-au predat din proprie initiativa? Pe de alta parte, uciderea miseleasca a lui Zelea Codreanu in padurea de la Tancabesti, fusese deja razbunata prin asasinarea lui Armand Calinescu, si atunci "Razbunatorii" s-au predat, in ciuda asa-numitei "degradari structurale a legionarismului, pe fondul tensionat si confuz de dupa disparitia Capitanului"! Ce ar fi putut sa provoace aceasta alunecare a legionarismului catre lasitate si nemernicie? Probabil salbaticia medievala cu care au actionat autoritatile de atunci impotriva "Razbunatorilor" pe care i-au impuscat fara judecata si i-au lasat sa zaca in strada expusi privirii trecatorilor timp de patru zile? Sau poate valul de ucideri odioase si executii in masa savarsite de aceleasi autoritati impotriva a sute de legionari nevinovati (dupa unele surse ar fi vorba de 256 de legionari executati intr-o singura zi) pe intreg cuprinsul tarii, chiar a doua zi dupa actiunea "Razbunatorilor"? Este demna de luat in seama afirmatia cu privire la apropierea dintre Iorga si masonerie, iar intr-una din note faceti referire si la o tensionare a relatiilor istoricului cu "camarila" si "oculta". De ce evitati sa vorbiti mai clar si amanuntit despre aceste tensiuni? Nu ar fi de mirare ca tocmai aici sa se afle cheia misterului! Personal sunt convins ca in conditiile existentei atator necunoscute, graba de a trage concluzii arata fie superficialitate, fie dorinta perversa de a perpetua mistificarea istoriei.

 
La 25/11/10 11:01 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Multumim pentru articolul obiectiv,domnule Razvan !
Sper ca multi dintre noi sa il citeasca si sa se dumireasca despre momentul Nicolae Iorga din istoria noastra.
Se pare ca pacatul mandriei la impins pe Iorga la acele fapte repropabile vis a vis de Miscare si de profeticul Codreanu!
In alta ordine de idei daca nu se intampla sa fie ucis in 1940, cu siguranta tovarasii bolsevici il aranjau pe Iorga in inchisoare.
Pacat mare ca nu a inteles precum Codreanu marele pericol ce ne pandea de la est,care pana la urma a satanizat o mare parte din tara,cred ca ma intelegeti la ce ma refer.
Poate ca altfel ramanea in istorie Iorga ,asta este parerea mea.
De altfel un foarte mare istoric ,om de cultura dar....
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!
Cu respect si multumire al dumnevoastra,
Ovidiu.

 
La 26/11/10 12:14 a.m. , Anonymous Mosh Guerilla a spus...

@ Anonimului de la 3.52:

Mai baiete, cu toata blandetea si compasiunea iti spun, du-te si te limpezeste la creierii capului, cauta un sanatoriu sau schimba manastirea, ca esti intr-o nauceala care iti face rau. Daca tu crezi ca Miscarea e ceva sfant, iar a vorbi despre ea la modul critic este un sacrilegiu, si ca fondatorul ei este acum in postura de a judeca pe cineva - ai probleme mari. Sa stii ca schizofrenia si paranoia sint boli grave, deci nu incerca sa le duci pe picioare, mergi la doctor.

 
La 26/11/10 12:15 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Pentru Hamlet şi Cristi (care - din pripă şi/sau din dispreţ - m-a botezat Codreanu):

Eu nu mi-am propus să elucidez misterul asasinării lui Iorga, ci doar să pun în evidenţă nişte fapte mai puţin cunoscute, care să ajute la o receptare mai nuanţată a contextului respectiv. N-am tras decît concluziile pe care le îngăduie faptele consemnate, dar care mi se par suficiente pentru destule "învăţăminte" (dacă cineva are bunăvoinţa să le tragă).
Problema rămîne în continuare deschisă şi aşteptăm cu toţii elucidările pe care le pot aduce profesioniştii oneşti ai cercetării istorice (iar nu vociferanţii ulceraţi de la stînga sau de la dreapta - care mă cred unii propagandist legionar, iar ceilalţi denigrator al Legiunii!).

Pentru Sante Ronchi:

V-am respectat dorinţa şi n-am postat. Aţi pus cu umor, ca de obicei, punctul pe i.


Lui Costel Condurache (nepostat):

E un proverb care zice: "Pentru că poartă cărţi în samar, măgarul se crede învăţat". Mai mult nu găsesc de spus.


Mai multor pretinşi neolegionari (nepostaţi din jenă faţă de memoria unor legionari de odinioară, cu care nu au nimic în comun, decît cel mult numărul de la pantofi):

V-aţi creat o ficţiune istorică paralelă cu realitatea şi o colportaţi fără a o putea proba nici măcar minimal. Sînteţi prea elementari şi prea încrîncenaţi pentru a putea cineva să vă considere parte într-o polemică. Se vede că v-aţi simţi mai la largul dvs. să daţi cu pumnul sau să trageţi cu pistolul. Nu faceţi decît să consolidaţi iresponsabil imaginea "sergiunicolaesciană" a a legionarismului (rudimentar, violent, acefal). Îl înţeleg pe tînărul care mi-a dat telefon şi mi-a spus, acum cîteva ceasuri: "Domnule Codrescu, nu-i aşa că legionarii de altădată erau mai puţin tîmpiţi decît cei care se pretind acum legionari?". Din fericire, eu am avut ocazia să cunosc şi mulţi legionari de altădată, pe cînd el, din nefericire, n-are decît ocazia să vă cunoască pe dvs., din discursul toxic şi agramat prin care perpetuaţi toate defectele Legiunii şi nici una dintre virtuţile ei...
Nici eu şi nici dvs., din citite sau din auzite, nu ştim exact cum au stat lucrurile. Diferenţa este că eu nu ştiu şi ştiu că nu ştiu, pe cînd dvs. nu ştiţi şi credeţi că ştiţi totul. Poate că tînărul menţionat n-a nimerit cuvîntul atunci cînd v-a calificat drept tîmpiţi: mie mi se pare că tîmpenia este pentru dvs. o treaptă foarte înaltă, la care s-ar putea să nu ajungeţi niciodată...

 
La 26/11/10 12:34 a.m. , Anonymous Gabriela a spus...

Deocamdata, domnule Codrescu, va ataca prolegionarii. Stati sa vedeti cand or incepe antilegionarii!
Totusi eu cred ca nu poate fi decat semn bun: daca ati deranjat ambele extreme, inseamna ca sunteti pe calea de echilibru (si eu una sper sa ramaneti pe ea, caci altfel ati dezamagi multi cititori fideli ai acestui blog).

 
La 26/11/10 2:29 a.m. , Blogger Iulian Capsali a spus...

Draga Razvan, cred ca blogul de mascarici cautionat de Petru Voda nu face decat sa deserveasca si manastirea, dar si unei minime luciditati. Este complet neclar ce vor aceste minti naclaite, care dupa ce striga:
"Traiasca Legiunea si Capitanul!
Traiasca Sfântul Românilor Justin Pârvu!", vor sa te ameninte (spun asta pentru ca nu pot fi luati in serios niste pui de sticleti):

"Acest personaj – R.Codrescu – îsi da aere de intelectual, dar, de fapt, nu spune nimic….reuseste, din pacate, sa denigreze oameni de valoare, DAR NU PENTRU MULTA VREME…..(s. mea)
Acum, în urma “Simpozionului de martirologie” acest ticalos Razvan Codrescu si-a dat arama pe fata si stim cui îi slujeste…….."
Asta in timp ce admin. exulta si ne cere scosi din peisaj "spre binele nostru si al educatiei copiilor nostri". Eu ma indoiesc sa aiba copii in ingrijire astfel de ipochimeni, la care educatia se confunda cu spalarea pe creier. Cel putin asa sper, pentru binele copiilor.

Crima de a fi prezent la Simpozionul de Martirologie pare a fi mai mare decat credeam. Ma intrebam zilele trecute ce i se pregateste Pr. Prof. Dr. Georgios Metallinos, care a scris atat de cald si elogios despre Simpozion? Lapidarea? Asta dupa ce unuia dintre organizatori, Dan Puric, duhovnicul manastirii Petru Voda cere unui ucenic sa-i dea una “acolo, in cap, imediat”... Probabil s-au facut liste negre in subsolurile zelotiste cu participantii la Simpozion. E de ras sau de plans? Nici nu mai stii...

Lasand acest blog pe care il citesc, probabil, multi frustrati pe care nu-i intereseaza Hristos, ci doar instrumentalizarea Sa, trebuie sa-ti spun ca ai reusit iar sa fii tu insuti, adica sa prezinti un caz in toata rotunjimea, fara menajamente si cu toata binecunoscuta ta acribie, fapt din ce in ce mai greu de realizat in ziua de azi (dupa cum se si vede:), mai ales cand se ating puncte nevralgice din istorie. Cert este ca, despre Miscarea Legionara, nu poti scrie cu detasare pentru ca te ameninta neolegionarii de tabla si intelectualii de creta. Primii se intind perfect ca sa poata scrie cei din urma "adevarul istoric". Astfel, adevarul umbla cu capul spart... cu voie de la manastire!

 
La 26/11/10 5:16 a.m. , Anonymous Viorel a spus...

Razvan, invitatia acestui articol la buna cumpanire, bun simt si onestitate este inutila extremelor!
De altfel nu cred ca la aceasta categorie de cititori te-ai adresat.
CRED INSA CA SE MERITTA EFORTUL!
Daca articolul tau va fi un punct de plecare in cautarea adevarului pentru cei ce stiu ca nu l-au gasit inca, ti-ai facut datoria. Curajul de a demara un astfel de subiect intr-o lume care de mult nu mai vrea sau nu mai area timp sa judece logic este demn de subliniat!

 
La 26/11/10 10:04 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Mulţumesc, Gabriela, Iulian şi Viorel, pentru gîndurile bune.
M-am întrebat şi eu ce-ar vrea, de fapt, ipochimenii. Ar vrea să nu existe alt punct de vedere decît al lor, şi pe acela numai ei să-l exprime. Ar vrea să aibă (şi chiar îşi închipuie că au) monopol absolut pe Ortodoxie şi pe legionarism (care, pentru ei, acoperă integral românismul: dacă nu eşti legionar, nu poţi fi decît antiromân; şi nu legionar cum ai vrea tu, ci legionar cum vor ei!). Este clar că martirii se subsumează şi ei acestui monopol, pentru că martirul adevărat nu poate fi decît ortodox şi legionar. S-au dus vremurile cînd sufla Duhul unde vrea El: de-acum suflă numai unde li se pare lor!
Cît despre "recuzita" folosită, ce-aţi vrea să facă? De alta nu dispun, sărmanii. Toate cărţile pe care le-au citit/răsfoit încap în sacul lui Costel Condurache (care altminteri este un băiat de toată isprava). Ideile trebuie să fie puţine şi fixe; dacă sînt multe şi dinamice, atunci sperie şi smintesc. Credinţa însăşi este pentru ei cea mai importantă dintre ideile fixe.
Cei care nu sînt cu ei (şi care nu pot fi musai decît împotriva lor) reprezintă tot atîtea greşeli ale lui Dumnezeu în creaţia şi cîrmuirea lumii (dar pe Dumnezeu Îl tolerează, cu toate greşelile Lui, de hatîrul Sfîntului Părinte Justin - fără de care ar fi cu toţii nişte nimeni).
Ortodoxia de gaşcă este floarea (a)sfinţitoare (de tîrziu de lume) a caragialismului căzut în habotnicie. Nevricoasă şi mitocănească prin firea ei, această pseudomorfoză a comicului în tragic este poate provocarea internă pe care Dumnezeu o îngăduie spre lămurirea conştiinţei ortodoxe româneşti. Care şi cîtă va fi lamura, rămîne de văzut.

 
La 26/11/10 10:17 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Mă uit la fotografii si constat ca Iorga, de la început şi pana la sfarsit, e din ce in ce mai mic…

 
La 26/11/10 10:55 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Chestie de perspectivă…
Mă miră însă că n-aţi constatat că pînă la urmă chiar dispare de tot, rămînînd numai casa (memorială)…

 
La 26/11/10 3:13 p.m. , Anonymous M. M. a spus...

Felul in care pun problema cei care va ataca este inadmisibil (cred ca este vorba de niste oameni bolnavi si nu doar lipsiti de orice orizont istoric sau cultural). Dar mie mi se pare greu de admis chiar si modul in care dumneavoastra vreti sa scuzati niste crime legionare indiferent de cum a fost sau nu a fost N. Iorga ca om. Chiar daca ar fi fost vorba de oricine altcineva crima ar fi ramas crima si criminalul criminal. Cum sa fii ortodox dar sa accepti crima?!

 
La 26/11/10 4:59 p.m. , Blogger Donkeypapuas a spus...

"Inconştienţa bestială devenise o eclipsă colectivă de sectă satisfăcută, incapabilă să priceapă că această faptă va sângera pentru vecie în memoria poporului român ca o veşnică osândă a numelui de legionar. [...]Asasinarea lui Nicolae Iorga e un sacrilegiu săvârşit în patrimoniul româniemului. [...] Ciudăţenia ciudăţeniilor e satsifacţia pe care am avăzut-o a doua zi pe obrazul germanilor din Bucureşti." Nichifor Crainic, Zile albe-zile negre, Bucureşti, 1991, p. 330-331.
Nu e de mirare că aţi evitat citarea acestui adevărat reprezentant al dreptei româneşti.
Poate îmi explicaţi şi mie dacă asasinarea lui Stelescu se înscrie sau nu în şirul cazurilor clinice, de demenţă colectivă: 10 inşi se duc la patul de spital al lui Stelescu, îşi descarcă toţi, în întregime pistoalele apoi îl hăcuiesc cu barda!

 
La 26/11/10 10:50 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Stimate domnule Codrescu,
Stau si ma-ntreb, cati dintre cei care va acuza si va cer explicatii pe un ton inchizitorial, se considera crestini ortodocsi?
Toti cei care va ameninta, sunt in mod sigur !
Ar trebui, la varsta dumneavoastra, sa va dati seama ca toti o fac din dragoste crestineasca, iar cei care va incurajeaza sunt farisei.
Evident ca si eu sunt ...Claudiu Tarziu.
Pentru a-i cali in lupta pe acesti ortodocsi, va rog sa deschideti o noua polemica : "paganismul lui Eminescu" !
Atunci sa vedeti cum "moderatorul duhovnicului neamului" se umple din nou de smerenie, o caracteristica intrinseca a lui si a altora ca el.

Un Fariseu care va incurajeaza sa continuati !
Adica ... Claudiu Tarziu.
Ba da, eu sunt :-)

 
La 26/11/10 10:56 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Pentru M. M.:

Nu ştiu de unde aţi scos că eu aş fi avut vreo clipă intenţia să-i "scuz" pe asasini. Am spus de mai multe ori, de-a lungul articolului, că nici nu poate fi vorba de scuze. Numai că dacă dacă mă indignez de crimele săvîrşite de legionari, nu văd de ce nu m-aş indigna în aceeaşi măsură şi de crimele săvîrşite împotriva legionarilor.
Eu nu mi-am propus să scuz sau să acuz, ci doar să înlesnesc înţelegerea unui context tragic şi tragerea unor învăţături (dintre care cea mai importantă este tocmai aceea că prin crima politică nu se rezolvă nimic, ci mai degrabă se pierde totul). Am mai spus-o şi într-un comentariu anterior: "uciderea lui Iorga (crimă şi gafă istorică deopotrivă) e o dovadă că pe această cale nu numai că nu se rezolvă nimic, dar se pierde mai mult decît s-ar putea recupera vreodată".
Sigur că, dacă afirmăm şi o poziţionare ortodoxă, crima - ba chiar şi ideea de crimă - este cu atît mai de neadmis. Acesta este şi paradoxul fundamental al celor care exaltă legionarismul şi mă acuză pe mine de mistificări denigratoare: o fac de pe poziţiile unei pretinse ortodoxii şi sînt chiar oameni de mănăstire!
Ce-i drept, ei zic că pe Iorga nu l-ar fi omorît legionarii. Dar pe Duca, pe Stelescu sau pe Călinescu? Problema rămîne, cu sau fără cazul Iorga.
Trebuie, totuşi, subliniat un lucru: că asasinatele săvîrşite de UNII legionarii nu pot fi imputate generalizator şi abrupt TUTUROR legionarilor (cu atît mai mult cu cît n-a fost vorba în nici una dintre împrejurări de acte premeditate şi ordonate de conducerea mişcării, iar crima n-a fost niciodată pentru legionari punct de doctrină, cum se minte fără scrupule în mod curent).
Altminteri, sînt perfect de acord cu dvs.: "Chiar daca ar fi fost vorba de oricine altcineva, crima ar fi ramas crima si criminalul criminal. Cum sa fii ortodox dar sa accepti crima?!".

Pentru Donkeypapuas:

Dvs. n-am să vă explic nimic în plus faţă de cele de mai sus. Nici măcar nu sînteţi un maestru al insinuării, cum v-aţi dori (sau cum vă şi credeţi poate), ci doar un cîrtitor mereu alăturea de drum.

 
La 26/11/10 11:14 p.m. , Anonymous Lucian Popescu a spus...

Domnilor, se pare ca sinteti cu totii in eroare, caci iata ce spune dl.Andrei Plesu, acest reper oficial al dreptei, dupa ce dl.Alexandru George opineaza ca asasinarea lui Codreanu a fost unul dintre cele mai mari acte de banditism din istoria Romaniei si dupa ce dl.Neagu Djuvara zice ca Legiunea a fost o nebunie care a atins unii dintre cei mai inteligenti romani (intre care, din pricina nebuniei tineresti, se numara si pe sine):
"Nu mi s-a parut fericita ideea sa demaram in acest simpozion vorbind oarecum intelegator despre un episod al politicii care, cu toate ale lui, ramane pana la urma un spectru apasator al constiintei noastre publice. Eu cred ca o doctrina care se termina cu cadavrele lui Duca, al lui Iorga si alte cadavre nu este una care poate fi scuzata sau lamurita. Mi se pare o doctrina neromaneasca si necrestineasca."
Vedeti, domnilor ce simplu este? Legionarismul e o doctrina care se termina cu niste cadavre.
Si, atentie, e ceva neromanesc si, mai ales, necrestinesc.
Asta trebuie sa va dea de gindit. Si la Legiune, si la dl.Plesu si, de ce nu, si la bietul Constantin Noica.

 
La 27/11/10 1:10 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Pentru că a venit vorba de colocviul respectiv (din care dreapta a fost, pînă la urmă, marea absentă), aş vrea să semnalez o altă prostie spusă în mod curent (de data aceasta formulată de d-l Alexandru George, cel devenit celebru prin enormitatea mai veche, repetată obsedant, că "legionarii au fost bolşevicii noştri"): că pe Iorga l-ar fi lichidat "copiii lui", pe care-i moşise cîndva şi cu care împărtăşea fundamental aceleaşi idei.
Mai întîi că Iorga influenţase într-o oarecare măsură numai prima generaţie de legionari (cea a lui Codreanu şi a "văcăreştenilor"), dar nu aceia l-au ucis (cei mai mulţi dintre ei - în frunte cu Codreanu - nici nu mai erau în viaţă la 1940, pentru că-i decimase pe rînd Carol II!); Boeru şi ceilalţi asasini ai lui Iorga nu erau în nici un fel "copiii lui" şi-l considerau cel mult un mit expirat, ba chiar un adversar ireductibil al Legiunii.
Divorţul majorităţii tineretului naţionalist de Iorga se produsese demult, chiar dinainte de înfiinţarea efectivă a Legiunii (vara lui 1927), concomitent cu divorţul de A. C. Cuza şi de generaţia "bătrînilor" în genere.
Dimensiunea "mistică" a naţionalismului legionar, promovată îndeosebi de Codreanu şi Moţa, era complet străină de spiritul lui Iorga şi al "sămănătoriştilor". Despărţirea de Iorga şi de generaţia lui a fost aproape un pariu al "noii generaţii" (nu numai al legionarilor: vezi "Manifestul Crinului Alb"), iar cine cunoaşte cît de superficial dezbaterile de idei şi atitudini din presa epocii ştie bine că "bătrînii" şi "tinerii" (legionari, dar şi nelegionari) reprezentau deja paradigme distincte şi în polemică deschisă încă dinainte de 1930.
Dar şi dacă mai rămăsese o minimă legătură între Iorga şi legionarism, ea a fost fără rest anulată de cunoscuta scrisoare de răspuns a lui Codreanu din 1938 (ca să nu mai vorbesc de alte referinţe mai vechi, ale însuşi întemeietorului şi şefului Legiunii, din "Pentru legionari" şi din comunicatele curente - aşa-numitele "circulări").
Numai cineva penibil de ignorant în materie, sau cu intenţii mistificatoare, poate susţine aberaţia "paricidului" în cazul Iorga (aberaţie de care se prevalează, la extrema cealaltă, din alte raţiuni, şi cei de la Apologeticum, care, prefăcîndu-se a uita cursul evenimentelor şi cuvintele fără echivoc ale lui Codreanu, delirează despre o închipuită convergenţă între ideile lui Iorga şi crezul legionar).

 
La 27/11/10 2:19 a.m. , Anonymous Big Ben a spus...

As vrea sa stiu ce mai inseamna dreapta in Romania de azi. Avem vreun partid viu de dreapta? Cunoastem personalitati de dreapta active in plan poltic? Care este doctrina curenta de dreapta?
Dl. Baconschi spunea ca va incerca sa reformeze PDL-ul cu ajutorul Fundatiei Crestin-Democrate, impingandu-l mai spre dreapta... Tare mi-e teama ca PDL va influenta Fundatia trimitand-o intr-o fundatura crestin-democrata. Recent dl. Baconschi ii ridica ode Elenei Udrea (oare la ce s-o fi asteptand de la dansa?) care ma pun pe ganduri. In cadrul conferintei alegerilor pentru sefia PDL Bucuresti dansul a afirmat:
"Eu, Elena, sunt foarte bucuros sa lucrez cu tine. Trebuie sa faci eforturi monumentale ca sa nu cazi sub farmecul tau, in calitate de coleg. Esti inteligenta, esti frumoasa, esti tenace, ai anduranta la mediul general dezgustator al politicii romanesti si nu te deranjeaza vecinatatea oamenilor de valoare, ceea ce inseamna ca vei putea face cu oricine echipe de valoare si PDL are probabil nevoie de acest lucru". Ce penibil!
Nu stiu unde o sa ajungem cu oamenii nostri de dreapta care inca mai au reflexe de stanga.

 
La 27/11/10 3:12 a.m. , Blogger Iulian Capsali a spus...

Paralelismul Al. George - Apologeticum se sustine numai in parte, intrucat motivele invocate sunt opuse. Trebuie sa-i recunosti lui Al. George meritul de a fi pus in discutie crimele abominabile ale lui Carol al II-lea, spre stupoarea celor prezenti la intalnirea "dreptei" (frumoasa, dar cam ascunsa in detalii).

Ca Iorga a inspirat nationalismul epocii, este fara tagada. Ca a esuat riguros (si) permanent in politica, asta dovedeste inca o data faptul ca nu toate geniile sunt dotate cu simtul situatiei, fara de care realitatea devine o demonstratie a propriilor idei/idiosincrazii. Aici ai adus toate nuantarile care produc limpezirea cazului (cui are putina minte sa judece singur, certamente). In schimb, administratorul blogului descreierat si frustrat (o combinatie letala!) face, impreuna cu toti emulii lui de aceeasi extractie, urmatorul rationament: este imposibil sa-l fi omorat legionarii pe Iorga, pentru ca era de-al lor, facandu-se ca nu ar fi existat niciun conflict major intre acestia. Falsul este evident, in stil rollerian pe dos, dar il fac toti cei care vor sa rescrie istoria si denota o mentalitate reprimatoare.
Concluzia: lui Al. George ii place fronda, dar are cu ce; astorlalti le place si lor, dar -vai!- au doar vagi urme de ratiune, cultura si de bun simt. Mai grav este ca isi bat joc de Adevar prin instrumentalizare si ideologizare, adica tot ce este mai strain de spiritul ortodoxiei.

 
La 27/11/10 7:08 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Pentru Big Ben:

Sună penibil, fără îndoială, oricît am lua în calcul o anume curtenie. Părerea mea este că T. B. încearcă pe orice cale să obţină bunăvoinţă şi sprijin înăuntrul partidului pentru FCD, care nu poate funcţiona numai cu bunele intenţii ale fondatorilor. Frumoasă sau urîtă, proastă sau deşteaptă, Elena Udrea înseamnă bani şi relaţii.


Pentru mai mulţi nepostaţi:

Nu înţeleg de ce, dacă credeţi în tăria argumentelor dvs., e nevoie de un limbaj atît de vadimist (care, în paranteză fie spus, nu cadrează deloc nici cu pretenţiile de ortodoxie). Mai degrabă înclin să cred că excesele de limbaj caută să suplinească mahalageşte slăbiciunea argumentelor şi impuritatea cauzelor care vă mînă în luptă.
În orice caz, cu un asemenea limbaj grobian nu veţi fi niciodată postaţi aici: vă pierdeţi timpul degeaba.

 
La 27/11/10 8:25 a.m. , Anonymous Gabriela a spus...

Domnule Codrescu, oamenii acestia nu pot vorbi altfel, pentru că nu-i duce capul şi sunt complet neslefuiti. Ei au crezut probabil ca ortodoxia e un fel de acoperamant spiritual pentru putinatatea culturala si nici macar nu-si dau seama ca nu fac decat sa o injoseasca si sa o compromita de cum deschid gura sau apasa tastatura. Eu, daca as sti ca numai ei au ramas din ortodoxie, as trece cu ochii inchisi la catolici sau la protestanti. Nu cred ca parintele Justin Parvu sau vreun alt mare duhovnic ii invata si le da binecuvantarea sa vobeasca asa: cred ca daca parintele ar putea citi ce scriu ei pe internet, i-ar goni din manastire cu batul in mana. Aceasta vadimizare a ortodoxiei e lucrul cel mai rau care ni se intampla azi si ar trebui poate sa se sesizeze chiar ocarmuitorii Bisericii (daca mai sunt cu adevarat ocarmuitori).
Eu as sugera ca acesti oameni sa nu mai fie deloc bagati in seama, ca si aşa, cum s-a dovedit de atatea ori, nu se lasa convinsi de nici o evidenta.

 
La 27/11/10 12:06 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

vad ca ti-au venit in aparare toti poponarii tai, mai Adolfe...

 
La 27/11/10 12:50 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Eroului anonim de la 12.06 PM:

După cum se vede, nu numai "poponarii", ci şi "poponarele". Ce să le fac eu anonimilor proşti dacă au înţeles să rămînă singurii nepoponari din România?! Vorba aceea: "Popou ai, minte ce-ţi mai trebuie!"...
Dar dacă totul e de fapt, ortodox vorbind, chestiune de poponeaţă, atunci, fiind vorba de internauţi, v-aş sugera termenul de "poponauţi", pentru un plus de exactitate şi pentru evitarea monotoniei lexicale (dacă cea de idei nu poate fi evitată).

(Îmi cer iertare faţă de cititorii "popo" ai blogului, dar am ţinut să postez măcar această mostră de graţie polemică, spre a se vedea cum înţeleg să pună problema apologeţii "principiali" ai legionarismului. Credeţi-mă că am respins zilele astea o duzină de astfel de "comentarii", dintre care unele mult mai puţin sintetice. Ca să sintetizez eu în locul lor, spre informarea lumii largi, sînt: jidan/jidov, poponar, labagiu, iudă ţigănească, franc-mason, securist, puricist, cîrnat de Pleşoi şi vierme de mormînt. Deocamdată...)

 
La 27/11/10 1:26 p.m. , Anonymous Bloggoslovul a spus...

ILFOVITA lui Petre Ţuţea, domnule Codrescu: CRETINISM, CRIMINALITATE ŞI VOIE BUNĂ !
Astfel de specimene patibulare au compromis şi în anii 40 toată partea de nobleţe a idealurilor legionare. Nu e adevărat că mişcarea legionară a fost distrusă în primul rând de duşmanii ei: ea a fost distrusă în primul rînd de secăturile strecurate la sânul ei mai ales după moartea lui Corneliu Zelea Codreanu.

 
La 27/11/10 2:03 p.m. , Anonymous Blogg-trotter a spus...

A se vedea, pentru cazul Iorga, si un alt excelent articol: http://www.reportervirtual.ro/2010/11/asasinarea-lui-iorga-crima-odioasa-sau-razbunare-justificata.html

 
La 27/11/10 4:00 p.m. , Anonymous Alexandru D. a spus...

Iată cum rămășitele ideologice ale Mișcării Legionare țâșnesc ca un puroi pe blogul dvs. Pare că Dumnezeu a vrut ca această mișcare sa dispară, pentru că are în ea încuibată violența. Dacă nu și-o poate ține în frâu nici un duhovnic și cere ca Dan Puric să fie pocnit în cap, ce pretenții să mai aveți de la anonimii creștini, aplogeți ai urii? Mișcarea trebuia dizolvata în iadul pușcăriilor, ca sa se curețe de acest rău primordial. Legionarii au confundat eroismul și mesianismul cu crima, iar crima era acoperită de răzbunare, cu acel talionic "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Erau pregătiți pentru moarte, dar nu și ca să facă voia lui Hristos, care din dragoste pentru ei i-a ridicat la El prin jertfă, pentru ca de pe înălțimea Crucii nu se vede decât pacea dată de iertare.
"Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu;
Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi.
Iar el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi în temniţă şi la moarte." (Luca, cap. 22)
Unii legionari au mers cu El în temniță și au rămas cu El, alții au căzut si au rămas căzuți, alții s-au ridicat după cădere și s-au jertfit, devenind învățători pană la moarte, întocmai ca Petru, iar pe alții satana vrea să-i cearnă pana la sfârșit, pentru ca pendulează încă între talion și Hristos, intre mesianismul hristic si cel național, intre par și cruce, aşa cum se vede la părintele Iustin Pârvu si la alți foști legionari. Din acestă tensiune "profetică" iese si instinctivitatea devălmașă de la Petru Vodă, unde erezia filetistă face ca sufletele să fie încă învrăjbite, iar Apologeticum, Danion, Roncea si monahul Filoteu sa fie mlădițele acestei mișcări meta-sectare.
Să deie Domnul ca sa-și vină în fire, pana nu e prea târziu.

 
La 27/11/10 5:48 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Nu pot să spun decît că eu am cunoscut şi cu totul alt fel de legionari...
Este însă clar că avem o problemă gravă de pseudomorfoză mişcăristă, care riscă să compromită în ochii lumii, pe termen lung, orice nouă tentativă de dreaptă creştină românească, legionară sau nelegionară.
În ce-l priveşte pe părintele Iustin, continui să-l cred mai degrabă o victimă a contextului.
Nu părintele Iustin este problema, ci ceea ce tinde să rămînă în urma sa.
Nu mă îngrijorează ideologia sau radicalismul acestor oameni, ci incredibila lor elementaritate (fără precedent pe scena publică românească, chiar dacă figuri grobiene au existat destule şi în trecut, fie la dreapta, fie la stînga). Poate numai "cozile de topor" ale stalinismului să se mai fi apropiat de un asemenea grad de elementaritate: oameni impenetrabili la orice argument, bîntuiţi de o ură bolnavă, incapabili să-şi exprime un gînd fără să înjure şi să scuipe, outişti şi faţă de realităţile trecutului, şi faţă de realităţile prezentului, speriaţi organic de orice umbră de scrupul sau de orice accent dialogal...
Şi - nota bene - oamenii aceştia au publicul lor, care-i citeşte, care-i creditează, care-i idealizează chiar, în dispreţul oricăror evidenţe!
Care o fi raportul acestui public cu acea "Românie profundă" a vedeniilor mesianice? Poate ne spun d-nii Platon, Fedorovici sau Hurduzeu, care tac complice, de ani de zile, fără să le crape obrazul, în faţa acestui potop de elementaritate agresivă şi pustiitoare, care se mai şi crede biciul lui Dumnezeu pe pămînt!

 
La 27/11/10 6:07 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Intr-adevar excelent articolul semnalat de Blogg-trotter si in multe puncte consonant cu cel al dlui. Codrescu! Vi-l recomand tuturor calduros la randul meu.

Pr. Nicolae

 
La 27/11/10 9:01 p.m. , Anonymous Baba Novac a spus...

D-le Codrescu, nu stiu ce va casunat pe OH, MP si GF. Ce vina au ei ca Romania profunda a cazut in buda istoriei si apoi s-a tras apa dupa ea?
Pentru cei care se pricep cat de cat la epurarea apelor reziduale sper ca metafora mea nu le va intoarce stomacul pe dos. Da, Romania profunda a intrat in buda acum 60-70 de ani si comunistii au innamolit-o profund laolalta cu propriile lor dejectii sociale. De zeci de ani reziduuri ale Romaniei profunde strabat canalizarile pestilentiale ale Romaniei mai vechi si mai noi. Pana la urma aceste reziduuri vor ajunge intr-o statie de epurare (o parte din ea a si ajuns) unde dupa filtrare (!) microorganismele ajuta la purificarea apei. In opinia mea domnii OH, MP, GH si altii ca ei joaca rolul biomasei. Odata purificata Romania profunda va fi eliberata spre matca ei originala. Se va varsa in sistemul hidrologic al neamului si, cu ajutorul circulatiei apei in natura, primenirea Romaniei va continua. Liderii nu vor intarzia sa apara. Vom fi din nu ce-am fost, ba chiar mai mult decat atat. Pana atunci rabdare si tutun!

 
La 27/11/10 9:51 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Pentru Baba Novac:

Nici pomeneală să le fac domnilor respectivi vreo vină pentru starea în care se află România. Pentru ei, însă, "România profundă" nu-i cea căzută în buda istoriei şi cu gura plină de rahat, ci tocmai restul de sănătate şi curăţenie naţională care ne-ar fi rămas după atîtea cumplite încercări şi pe temeiul căruia ar fi posibilă o resurecţie istorică şi morală. Acest rest eu reuşesc însă mai greu să-l identific, iar ceea ce mă agresează din teritoriu, de la un nivel sau altul, sînt numai dejecţiile pe care şi dvs. le constataţi. Or, aceste dejecţii - care nu sînt doar o proiecţie intelectuală, ci realitatea cea mai păstoasă - par tolerate fără reacţie de domnii respectivi, a căror atitudine ar conta în context, fiind oameni cu credit moral şi intelectual, şi cu sinceră angajare creştin-ortodoxă, cărora nu se poate să nu le pese de asemenea distorsiuni ale ideii de dreapta şi de asemenea siluiri ideologice ale Ortodoxiei (pe lîngă care smintelile unei anumite "elite", aspru şi îndelung criticate în scrisul lor, par numai nişte tumori benigne).
I-am invocat aici tocmai pentru că îi preţuiesc şi pentru că văd incompatibil proiectul lor de dreapta cu această pseudo-dreaptă patibulară, care sugerează uneori că i-ar avea... "tovarăşi de drum".

 
La 27/11/10 10:17 p.m. , Anonymous Baba Novac a spus...

Acum va inteleg. Am aceleasi nedumeriri si niciun raspuns.
Eu unul nu pot identifica "restul de sănătate şi curăţenie naţională" pentru ca nu am termen de comparatie. Nu stiu ce si cum a fost inainte de '47 oricat as citi. Daca eram poet as fi avut vreo revelatie, ma gandesc.

 
La 27/11/10 10:23 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Stimate Domnule Codrescu,

Tocmai am citit raspunsurile la articolul Dvs despre Iorga si le'am gasit simptomatice pt parioada pe care (cu greu) o traverseaza tara; nu'i de mirare. Am mai multe remarci:

1) cazul "Petru Voda" pe care nu'l cunosc personal, fiind departe geografic: lasand la o parte doza considerabila de primitivism, eu sugerez ca ar putea fi vorba de o manipulare neo-securista. Cei care cred ca "fostii" nu mai sunt activi, se inseala. Ei sunt, fie in persoana prin diferite canale, fie prin cei pe care i'au pus (tot ei) in locul lor, formati la aceeasi scoala ideologica, antiromaneasca. Iar scopul lor este sa impiedice re-crearea unei veritabile drepte crestine. Eu sunt convins ca desi nu toti dintre cei din "servicii" o pricep (fiind prea ocupati cu "ale lor"), unii stiu prea bine ce fac, fiind la solda intereselor antinationale. Atentie deci la cei care se straduiesc prin parazitare (creind o falsa miscare nationalista) sa compromita ideile de nationalism. Astea's clar actiuni de sabotaj-dezinformare dirijate de profesionisti, care stiu ce fac, actiuni in care "idiotii utili" isi au rostul lor.

2) nu neglijati deloc consecintele lipsei de educatie/informatie. Multe din comentariile citite de mine tradeaza o logica de "creiere spalate". E normal, am fost torturati si intelectuliceste timp de 42+20 de ani. Singura solutie este - cum spuneati si Dvs - educatia si satisfacerea nevoii de adevar. Asta cere actiuni radicale, de anvergura. Lumea nu poate fi tinuta ignoranta la infinit, incet-incet lumea se va trezi. De aceea sugerez postarea - unde credeti ca'i mai bine! - a unei baze de lucrari care sa prezinte istoria veacului trecut asa cum a fost ea, cu toate adevarurile deranjante. Paul Goma si'a pus totul pe site-ul lui: ar putea exemplul lui sa fie imitat? Stiu ca sunt probleme de copyright etc., dar cred ca situatiile exceptionale cer actiuni exceptionale. Daca iau doar cazul meu, abia anul trecut am gasit, venind in tara o carte de'a lui N. Baciu despre Yalta (si am luat'o la mine), abia anul asta am descoperit tragedia Basarabiei citind pe site-ul Dlui Goma (si bunicul meu a fost membru in statul major al Gen. Dascalescu, "istorii" despre front stiam destule), si prin primavara "Punctele cardinale"... si ceva din "Sah la rege"; am cerut unor prieteni sa'mi caute "Sah la rege", iar ei mi'au spus ca n'au auzit niciodata nici de "Sah la rege", nici de "Punctele cardinale" etc., si ei sunt de acasa! Pe de alta parte nici nu'mi pot permite sa dau sfaturi... sugerez numai: o baza de date cu cartile Dvs, Baciu, Constantinescu etc., din care lumea sa invete, apoi sa inteleaga istoria asa cum a fost ea, cu ale ei bune si rele; numai dupa aia putem avea dezbateri care au sens, si cei cu vederi antinationale se vor exclude ei insisi! Pot sa va spun ca de la fereastra mea, pe 1 decembrie anul trecut, am vazut un grup de studenti romani, veniti pe aici la studii, mergand la cursuri dimineata, pe la vreo 7:30, prin ceata, cantand "Treceti batalioane"... Nu mi'a venit sa cred! Deci fibra este vie, slava Domnului! Si ei sunt tineri care poate stiu chiar mai putina istorie decat mine...

Toate cele bune si sper sa va citesc cat mai curand!

 
La 27/11/10 11:01 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Pentru "Filolog"
(nepostat, conform dorinţei sale):

1) Nu sînt răspunzător de greşelile de limbă (română, franceză, latină etc.) din comentariile aferente fiecărei postări, ci doar de eventualele greşeli din textele mele (pe care v-aş rămîne recunoscător să mi le semnalaţi, cînd ar fi cazul).

2) Multe dintre greşelile strecurate în comentarii sînt făcute din grabă şi neatenţie, iar nu din ignoranţă. Nu contest că la unii este evidentă şi incultura (mai ales cînd repetă una şi aceeaşi greşeală), dar este o situaţie pe care n-o pot rezolva eu personal.

3) Cîteodată atrag atenţia, direct sau doar aluziv, dar nu pot face asta de fiecare dată (şi probabil că aş deveni foarte antipatic - vreau să spun: mai antipatic decît sînt - dacă aş face-o).

 
La 27/11/10 11:18 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Culmea este ca acesti "pui de securisti" reusesc sa creeze impresia,ba chiar convingerea, ca "echipa Tarziu-Codrescu" este cu "ei", apoi ca "echipa Platon-Hurduzeu" este cu "ei", cand in fapt nicio "echipa" de mai sus nu este cu "ei".Totul este sa urmaresti Faptele !
Cel mai bun exemplu este ca Hurduzeu este oarecum "racit" in relatia cu Platon, Platon oarecum "racit" in relatia cu Tarziu, etc.
Dar cel mai bun exemplu este Emilia Corbu, care acum este "foarte racita" in relatia cu Tarziu si Codrescu.
Emisiunea facuta de cei trei (Corbu,Codrescu si Tarziu la B1)si mai ales Expozitia itineranta despre martirii inchisorilor a deranjat atat de tare...incat "baietii" au actionat in forta. Si, pentru moment au reusit.
Exceptionala analiza de la 10:23.
Ich

 
La 27/11/10 11:49 p.m. , Anonymous Adrian D a spus...

I-ați cunoscut pe legionari după ce fuseseră cernuți de Dumnezeu în închisori. Acesta este avantajul dvs. și neajunsul, în același timp. Ei sunt alți oameni acum, complet schimbați. Majoritatea intrați în detenție ca frați de cruce, adică niște adolescenți. Nu ați vorbit cu Nicadorii sau cu Decemvirii; nu ați cunoscut pe nici unul dintre cei care l-au hăcuit pe Stelescu. Domnule Codrescu, cântecele legionare aminteau de ei ca de niște eroi; nu erau nicidecum marginali în Mișcare, ci figurile emblematice! De aceea și opiniile pe care vi le-ați format sunt, în general, întemeiate pe o experiența mediată, în care bătrânii legionari sunt practic alți oameni, transformați de o experiență zguduitoare. I-ați cunoscut dupa schimbarea la față. Departe de mine gândul ca toți erau niște patibulari setoși de sânge, însă mulți cochetau cu credința că trebuie să schimbe lumea. Unul dintre mijloace putea fi silirea realității; scopul era prea nobil pentru ca lumea sa nu accepte și forța. Asta era epoca. În lume, dorința, setea de schimbare primea confirmarea permanentă.

În urma părintelui Iustin o sa rămână ceea ce lasă ucenicilor: un creștinism ideologizat și filetist precum și credința că numai acolo, la Petru Vodă, stă Duhul Sfânt care vorbește prin gura "duhovnicului neamului". Ca și în cazul Zelea Codreanu, asistăm la un cult al personalității pe care vă este imposibil să-l eludați. În locul dumneavoastră aș fi ingrijorat de ideologia și radicalismul acestora, și mai puțin la ceea ce o sa rămână în urma părintelui. La cine au căzut semințele pe pământ bun, o sa rodească, însă cei fără discernământ o să sufere. Ca și în cazul Mișcării Legionare după moartea lui Zelea Codreanu, în urma morții părintelui gruparea de la Petru Vodă o sa dispară in substanță, cu un Filoteu pe post de Horia Sima, dezavuat de "adevărații fii duhovnicești" ai părintelui Iustin. Degeaba, smochinul nu o să mai rodească. Ideologic, gruparea de la Petru Vodă este un fiasco deplin. Duhovnicul Iustin o sa lase și semne bune între cei care au avut discernământul de a lua ceea ce este bun și ziditor. Vorba unui preopinent, să avem răbdare. Cât despre tutun, răspopitul Arghezi spunea să nu vorbim una, și alta să fumăm.

Intelectualii creștini care au fundamentat conceptul României Profunde nu cred ca sunt subiectul discuției. Important este ca aceia ce pot sa meargă împreuna, să o facă. Orgoliile distrug orice legătură creștină, iar cel necurat stă la pânda. Nu știu ce vă desparte, dar nu cred că este ceva esențial. Sper să vă regăsiți cu toții pe același drum, căci vremile sunt peste oameni acum.

Să auzim și de mai bine!

 
La 28/11/10 2:10 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Lui Adrian D.:

Hotărîţi-vă dacă sînteţi "Alexandru D." sau "Adrian D."!...
Credeţi-mă că vă respect punctul de vedere, dar mai credeţi-mă şi că nu mă bazez doar pe experienţele mele directe (limitate şi fatalmente subiective), ci şi pe o substanţială bibliografie (pe care o găsiţi postată şi pe blogul meu - numai parţial, pentru că nu-s trecute acolo decît în mod excepţional articolele din ziare sau periodice). N-am încercat niciodată să eludez excesele reprobabile ale legionarismului, dar din studiul atent al surselor realitatea rezultă infinit mai complexă decît poate părea astăzi. În nici un caz legionarii nu pot fi reduşi cu toţii la un singur numitor (violenţa, sau forţa, sau exaltarea), iar uneori unul şi acelaşi om este aproape altul la diferenţă de 10 sau 20 de ani.
Marele necaz este că posteritatea pare înclinată să perpetueze, prin oameni de mîna a doua şi a treia, mai degrabă laturile întunecate şi reprobabile ale "fenomenului legionar", atît în latura discursivă, cît şi în cea comportamentală. Şi mai ales nu se înţelege că "fenomenul legionar" nu este - nu poate fi - repetabil ca atare (cum nimic nu se repetă ca atare în istorie), ci nu poate fi decît avut în vedere, ca referinţă şi lecţie istorică, în tentativele de constituire a unei NOI drepte creştine româneşti, adecvate realităţilor actuale. Simplul epigonism sau maimuţărirea decerebrată a legionarismului e perdantă (cum s-a dovedit cu prisosinţă de 20 de ani încoace) şi poate fi chiar monstruoasă (cum o dovedesc chiar spusele şi faptele care v-au/ne-au stîrnit pe bună dreptate îngrijorarea).
Sînt, deci, două probleme relativ distincte: 1) evaluarea critică a "fenomenului legionar" ca istorie consumată şi 2) reiterarea necritică şi fatalmente distorsionată a legionarismului într-o actualitate groaznic de suferindă.
Alternativa mi se pare clară: ori reuşim să construim o NOUĂ dreaptă creştină românească (în care nu exclud s-ar putea regăsi, cernute prin sita unui discernămînt realist, şi anumite principii sau aspiraţii legionare), ori dreapta creştină piere din România pe limba şi în fundătura trecutului.


Pentru Donkeypapuas (nepostat):

Încurcaţi iarăşi borcanele. Nae Ionescu (ca şi Nichifor Crainic, încă şi mai "iorghist") vorbea în numele generaţiei lui, care-i alta decît generaţia legionară. Şi fiţi sigur că ceea ce spunea în 1930 n-ar mai fi spus în 1940, cu "limbă de moarte"... Gîci de ce?

 
La 28/11/10 2:47 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Comentariul de la 11:18 si mai ales sfarsitul urmatorului :
"...Intelectualii creștini care au fundamentat conceptul României Profunde nu cred ca sunt subiectul discuției. Important este ca aceia ce pot sa meargă împreuna, să o facă. Orgoliile distrug orice legătură creștină, iar cel necurat stă la pânda. Nu știu ce vă desparte, dar nu cred că este ceva esențial. Sper să vă regăsiți cu toții pe același drum, căci vremile sunt peste oameni acum..." cred ca sunt decisive in a se trage o concluzie:
OAMENII, TOT MAI MULTI, AU VAZUT FAPTELE LUI HURDUZEU,PLATON,FEDOROVICI,CORBU,CODRESCU,TARZIU, CAPSALI, ETC.,ETC.
AU INTELES CA ADEVARATA DREAPTA EXISTA,DAR ESTE DEZBINATA (SE OBSERVA DE CINE !)
SE MAI OBSERVA CA DREAPTA OFICIALA :PLESU,PATAPIEVICI,LIICEANU,ETC., ESTE O FACATURA OPORTUNISTA SI GLOBALISTA.
Ar trebui sa ne dam seama ca si adevartilor crestini li-se pune in fata mandria, dar daca sunt adevarati orodocsi, si eu nadajduiesc si ma rog sa fie,ar trebui sa-si ceara iertare unii altora si sa purceada la treaba impreuna, asa cum ne-a invatat Hristos si cat inca ne mai rabda Dumnezeu !
Doamne ajuta !
E.Badauta

 
La 28/11/10 5:40 a.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

Domnule Codrescu,
Incercarea dumneavoastra de a “decriminaliza” legionarismul ca ideologie mi se pare cat se poate de subreda. Sa luam ca exemplu doar acest fragment (poate cel mai strident, dar mai sunt o gramada) din magnum opus-ul codrenist, « Pentru Legionari », unde Codreanu il citeaza pe mentorul sau A.C. Cuza. Este vorba de un articol al lui A.C. Cuza intitulat « Stiinta Antisemitismului », pe care Codreanu marturiseste ca il citea, citez, « cu religiozitate ». Ia sa vezi aici mostra de iubire crestineasca :
« Antropologia: constata ca jidanii sunt un amestec de rase diferite între dansele, neinrudite, ca semitii, arianii, negrii, mongolii. Stiinta antisemitismului explica sterilitatea natiei jidanesti în domeniul culturii (in treacat fie spus, trebuie sa fii de-a dreptul retardat ca sa afirmi asa ceva –observatia mea, evident) ca un efect al acestei corciri si arata ca aceastã corcitura nu poate servi cu nimic cultura celorlalte natii, pe care numai o falsifica, denaturand caracterele ei.

Instinctul antisemitismului: poate fi insotit uneori de salbaticie si ura. Pentru ca instinctul e orb - cum se zice - desi e asa de sigur in apararea vietii.
Constiinta antisemitismului se adauga, insa, instinctului, intarind pornirile lui, oricat ar fi de „salbatice”. Caci pentru a fi „civilizat”, trebuie mai intai sa existi.

Stiinta antisemitismului: vine, in sfarsit, si explicã fenomenul, luminand tot mai mult constiinta multimii si dand satisfactie deplina instinctului ei, cu izbucnirile lui violente, pe care le legitimeaza, dezvaluind cauza lor, in parazitismul jidanilor. Astfel, ea ne da formula solutiei stiintifice, a problemei iudaismului - pe care nu ne mai ramane decat s-o punem in functie, pentru a o realiza. Pe constatarile obiective ale diferitelor stiinte speciale – deosebite de dansa, stiinta antisemitismului – isi bazeaza concluziile ei, care toate duc, cu necesitate, la aceeasi solutie : eliminarea jidanilor din mijlocul celorlalte popoare, punand capat existentei lor nefiresti, parazitare ».

Continuare

 
La 28/11/10 5:40 a.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

In alta ordine de idei, dupa umila mea parere, amestecul de aghiazma (intrucat in aceeasi lucrare, Codreanu citeaza si din Corinteni 13, epistola scrisa de unul care, antropologic, era si el tot evreu) si venin al celor de la Apologeticum, mi se pare mai coerent sub raport doctrinar decat diversele incercari de a distila Legionarismul. Indiferent de cat de rudimentari ar fi (in comparatie cu Codreanu care altminteri spunea si multe lucruri frumoase si interesante), aschiile astea mi se par mult mai aproape de trunchi decat sunteti dumneavoastra. Iar celor de la Apologeticum le va fi relativ usor sa puna cap la cap teza (afirmata si pe site-ul lor, de altfel) comform careia Codreanu nu era antisemit, cu evidenta textuala de mai sus. E simplu : acest citat a fost inserat pe furis in Pentru Legionari de niste agenti KGB, care au masluit si sursa (A.C. Cuza). Sunt curios insa sa stiu cum talcuiti dumneavoastra stihurile cu pricina.

Acestea fiind spuse, nu afirm ca Legionarismul se reduce la abjectiile citate mai sus. Insa amestecul de adevar si minciuna, se cheama, la rigoare, minciuna mai bine pusa la punct. Nici nu afirm ca toti legionarii si toti fratiorii, actuali sau fosti, din toate timpurile, au gandit sau gandesc in termenii enuntati mai sus. Doar ca, mare parte (mai toti?) din ei, refuza sa admita adevarul despre Codreanu. Probail e o contrareactie psihologica de indarjire (auto-orbire), aproape existentiala, cauzata de reeducarea prin care au trecut. De aceea nici nu pot sa-i judec pe oamenii astia. Insa eu unul, pe care Pronia m-a crutat de ororile prin care au trecut ei, nu pot decat sa fiu de acord (de data asta) cu domnul Plesu : chestia n-a fost nici crestineasca si nici romaneasca. Pentru ca, vorba fratelui Capsali, m-am saturat sa fac parte din neamul care se masoara cu asemenea masuri. Iar daca Dumnezeu mi-a dat ochi, socotesc ca-mi cere sa vad, sa vad realitatea, oricat de deconcertanta ar fi ea. Iar daca ma complac in minciuna, voi da socoteala.

Cu prietenie,

Alexandru Racu

 
La 28/11/10 12:46 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Observ cu neplacere ca ceea ce ne caracterizeaza de foarte multa vreme, dezbinarea,continua si atinge cote paroxistice.
"Tara arde..." si intelectualii nostri, fie ei de "elita" sau nu, fie ei de aici sau "de pe aiurea", continua sa se reclame de la "adevarata dreapta", in timp ce poporul roman reclama(chiar si inconstient) cu insistenta "domnia cvasitotala a stangii".
Aceasta ("stanga") isi vede netulburata de drum si isi "rade in barba", a celor care o au, si nici "in freza" nu o doare de cei mai mult sau mai putin "satui".
Evident ca unii isi fac freza "pe dreapta" si automat se declara patrioti.
Confuzia intre patriotism si ortodoxie este subtil intretinuta si se profita de orice prilej pentru a le identifica din interese meschine sau pur si simplu din prostie.
Am vazut pe aici o recomandare, ca la un moment dat sa discutati despre patriotismul lui Eminescu vs. paganismul lui.
Oare domnul Plesu, care din curiozitate a fost "un pic" transcedental (nu i-a placut ca trebuia sa se descalte), ce pareri ar debita, evident ca dintr-un "izvor cu apa vie", din "inaltimea" filosofiei dansului, ca "ucenic" al lui Noica ?
Iar Noica, stim cu totii a fost un "mare crestin" roman.
Nu vreu sa intru in niciun fel de polemica cu dl. Racu. Si nici n-am sa intru. Poate dumneavoastra daca veti dori. Sau domnul Capsali.
As dori numai sa ii transmit ca suntem in "postul Craciunului" si ar trebui sa fim un pic,atat cat putem fiecare, mai putin "satui".
Doamne ajuta !
E.Badauta

 
La 28/11/10 12:56 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Intru apararea lui Costel Condurache (
"Pentru că poartă cărţi în samar, măgarul se crede învăţat") doar un cuvant ( ultimul il va avea proprietarul); Mai magari imi par cei care deformeaza ideile din cartile citite, despre o epoca plina de jertfe.

 
La 28/11/10 1:49 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Anonimului de la 12.56:

De acord. Poate că l-am nedreptăţit, în contextul de iritare care s-a creat, pe d-l Condurache (nu şi atunci cînd am afirmat că e "un băiat de toată isprava"). Întrebarea este: cine "deformează ideile" mai abitir - eu? Apologeticum? D-l Racu? D-l V. Roncea? D-l Târziu? Donkeypapuas şi feluriţii anonimi?
Cred că răspunsul ar putea începe de la ce-i mînă în luptă pe fiecare...

Dlui Alexandru Racu:

La intervenţia dvs. sînt ceva mai multe de spus. Voi reveni.

 
La 28/11/10 7:35 p.m. , Blogger Cristi a spus...

Domnule Codrescu, socotesc extrem de utila lecturarea de cat mai multi a urmatorului material care poate aduce mai multa lumina in problema asasinarii lui Iorga :http://ro.altermedia.info/istorie-alternativa/nicolae-iorga-asasinat-in-ordinul-lui-stalin_1913.html. Este posibil sa stiti de existenta lui; este posibil sa aveti rezerve cu privire la teoria destul de probabila ca agenti KGB s-ar afla in spatele asasinatului, si este dreptul dumneavoastra sa luati in seama sau nu aceasta ipoteza. Dar ceea ce va reprosez este ca, in conditiile atator necunoscute si ipoteze contradictorii, dumneavoastra lasati sa se inteleaga ca totusi legionarismul, chiar si decadent, este la originea abominabilei crime. Onestitatea cercetatorului v-ar fi obligat sa pastrati neutralitatea, cu atat mai mult cu cat subiectul este delicat si poate incinge usor mintile, atat pe cele pro cat si pe cele contra spiritului legionar. Deja sunt ridiculizati toti cei care se manifesta intempestiv si fara eleganta in apararea legionarilor, trecandu-se cu vederea ca prea mult si grosolan s-a mintit si se minte in continuare impotriva lor. Istoria bolsevizata i-a prezentat mereu ca pe niste criminali fascisti, iar filmele de propaganda comunista ale lui Sergiu Nicolaescu i-au aratat ca pe niste talhari de drumul mare, cu haine de piele sub care-si ascundeau armele ucigase. Este foarte simplu si totodata diabolic sa provoci pe cineva denigrandu-l constant, si apoi sa-l arati cu degetul batjocoritor pentru ca nu-si poate controla indignarea. Oare cat de elementari erau demostrantii care in iunie 1990 srigau penibil pe strazile Bucurestiului" Jos legionarii!", dupa ce emanatul Iliescu afirmase tembel si tot atat de elementar ca Televiziunea isi intrerupsese emisia cu o seara inainte din cauza unei "rebeliuni de tip legionar" ? Nu sunt simpatizant al legionarilor, dar nu pot sa nu constat ca au avut dreptate in foarte multe chestiuni de importanta nationala pentru perioada in care au trait, si ca idealurile pentru care au luptat si au fost prigoniti cu salbaticie raman valabile si astazi. Sigur ca unii au comis greseli impardonabile, dar au platit cu varf si indesat pentru ele. In cazul Iorga nu putem trage, insa, nici o invatatura fara rostirea adevarului pana la capat. Chiar daca adevarul deranjeaza pe urzitorii de profesie. Pentru ca jumatatea de adevar este sinonima cu minciuna. Feriti-va, asadar, sa spuneti jumatati de adevar, ca sa nu cadeti, chiar si fara voie, in minciuna !

P.S. Nu am avut intentia nici sa va dispretuiesc, nici sa va batjocoresc shimbandu-va numele. A fost o banala eroare!

 
La 28/11/10 11:07 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

RĂSPUNS D-LUI ALEXANDRU RACU (1)

Oare ce-s eu pînă la urmă: „incriminator” al legionarilor, cum mă califică Apologeticum et. comp., cu sfîntă mînie camaraderească, sau „decriminalizator” al legionarilor, cum mă califică – prieteneşte, altminteri – d-l Alexandru Racu? Probabil că sunt „dialectic”, adică şi una, şi alta (dacă nu cumva nici una, nici alta). Sau sînt poate diversionist? Sau poate, pur şi simplu, nu-s întreg la cap? Pas de mai înţelege ceva! La noi, cum pui o problemă, cum eşti bănuit musai de o formă de partizanat – şi fiecare te judecă prin prisma lui (sau care îi convine lui conjunctural): verdelui i se pare că eşti roşu, roşului că eşti verde, amîndurora că eşti smintit, iar cum eşti tu de fapt nici nu mai contează şi nici nu interesează pe nimeni. Ideea este să poţi fi bănuit de ceva ascuns sau impur, să se arate că nu ai şi nu poţi avea dreptate (pentru că fiecare e convins că dreptatea, cîtă există pe lume, este numai şi numai în posesia lui), şi că lipsa ta de dreptate nu-i doar o opinie îndoielnică între altele, ci primejduieşte mediul ambiant, dacă nu cumva pregăteşte apocalipsa.
Dacă n-aş fi avut, d-le Racu, ocazia (nu mă sfiesc să spun chiar: bucuria) de a vă cunoaşte, din scris şi nu numai, aş fi căzut poate şi eu la bănuieli impure (căci, în multe privinţe, nu-s mai breaz decît alţii). Cunoscîndu-vă şi preţuindu-vă, nu mă gîndesc însă nici o clipă că aţi fi avut vreo intenţie impură, ca unul sau altul, iar în multe privinţe nu am cum să nu vă dau dreptate. Şi mie îmi repugnă genul acesta de discurs (şi înţeleg perfect înfiorarea d-lui Pleşu), chiar dacă sunt conştient, ca şi dvs., că „legionarismul nu se reduce la abjecţiile citate mai sus”. Ceea ce v-aş putea reproşa – tot prieteneşte, desigur – este doar o anume pripă şi un anume necavalerism în alegerea momentului pentru o asemenea discuţie. (Vezi continuarea)

 
La 28/11/10 11:10 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

RĂSPUNS D-LUI ALEXANDRU RACU (2):

Fără să aibă legătură directă cu cazul asasinării lui Iorga, chestiunea raportului dintre legionarism şi antisemitism nu-i nici una simplă, nici una marginală. Eu am mai discutat-o pe vremuri (inclusiv în cartea mea "În căutatrea Legiunii pierdute@), în polemică principială cu d-l Andrei Pleşu, dar nu e cazul să readuc aici observaţiile de acolo, mai ales că oricine ar fi interesat poate citi texul chiar pe acest blog (este vorba de partea a treia din „Codreanu şi «fenomenul legionar»”). Nici vorbă să laud sau să scuz excesele pe această linie, dar asta nu înseamnă că n-ar mai rămîne loc de anumite explicaţii în măsură să lumineze contextul şi complexitatea unor realităţi.
Codreanu a fost indiscutabil antisemit (ca mai toţi naţionaliştii interbelici – nu numai din România, ci din întreaga Europă), iar eu am spus chiar că antisemitismul a fost una dintre obsesiile vieţii lui (deci nici vorbă că aş fi căutat să i-l ascund retrospectiv). Am invitat însă să se constate, din simplă probitate istorică, că la el, ca şi la mulţi alţi legionari, antisemitismul discursiv nu s-a tradus în fapte pe măsură, ca în cazul nazismului: în 15 ani cît a fost în fruntea Mişcării Legionare, nu s-a pus de nici pogrom şi n-a fost ucis nici un singur evreu. După moartea lui, s-au făcut unele abuzuri, mai ales în toamna lui 1940, dar fapt este că în statul naţional-legionar, în loc să se pună de vreun lagăr de exterminare a evreilor, după modelul nazist, li s-a ridicat acestora teatru (Baraşeum). Ce s-a întîmplat mai tîrziu, după ianuarie 1941, nu mai cade în lotul legionarilor. (Vezi continuarea)

 
La 28/11/10 11:13 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

RĂSPUNS D-LUI ALEXANDRU RACU (3):

Decupaţi un citat din cartea lui Codreanu; de fapt, îl citaţi pe Cuza ca să-l incriminaţi pe Codreanu, dar eludaţi şi chiar ajustaţi contextul. Spuneţi despre Codreanu că citea „cu religiozitate” mizeriile respective (şi cititorul şi-l şi imaginează ca pe un monstru singuratic care adînceşte la lumina lunii „Ştiinţa antisemitismului”), cînd de fapt acolo scrie: „Articolele profesorilor Cuza şi Paulescu erau citite cu religiozitate de tot tineretul şi aveau pretutindeni în rândurile studenţilor, şi la Bucureşti, şi la Cluj, un mare răsunet”. Codreanu istoriseşte de fapt povestea devenirii lui şi a unei generaţii, din care face parte şi acest episod de tinereţe (e vorba de începutul anilor 20), prin care se explică oarecum genetic ingredientul antisemit al legionarismului ulterior, dar corect ar fi fost să spuneţi şi că el, împreună cu alţi fondatori ai Legiunii, s-a despărţit ulterior (1927) de autorul rîndurilor respective: „Domnule Profesor, am venit acum pentru cea din urmă dată la Dvs. ca să ne luăm rămas bun şi să vă rugăm să ne dezlegaţi de toate jurămintele depuse. Pe calea care mergeţi acum, noi nu vă mai putem urma, deoarece nu mai credem într-însa. A merge fără credinţă nu putem, deoarece, nouă, credinţa ne-a dat tot avântul în luptă. Rugându-vă să ne dezlegaţi de jurăminte, noi rămânem să luptăm singuri, după cum ne va conduce mintea şi inima noastră”. Tinerii îi reproşau profesorului lipsa de receptivitate faţă de credinţa creştină (cu reflex şi asupra chestiunii antisemite).
Dacă eu aş decupa din context, ca să rămînem tot la cartea lui Codreanu, acest pasaj, ca să arăt, chipurile, cît era de principial şi cînd era vorba de evrei, dvs. nu cred că m-aţi lua prea în serios (cum aţi vrea să vă iau eu pe dvs.): „La Dorna Cozăneşti s-a întâmplat ceva mai grav, nu ca efect, ci ca dezvăluire de construcţie sufletească. Patru tineri s-au dus la o cârciumă jidovească, au cerut sarmale, pâine, vin şi după ce au mâncat bine, s-au sculat şi, în loc de plată, unul dintre ei a scos revolverul, eroic, şi a ameninţat pe jidan că îl împuşcă dacă spune ceva, sub cuvânt că sunt din grupul lui Corneliu Codreanu. L-am pedepsit. Tânărul, dacă-l voi lăsa aşa, se va nenoroci el, nu jidanul căruia i-a furat o cutie de sardele. De altfel în lumea legionară pedeapsa nu poate da naştere la supărare. Pentru că toţi suntem supuşi greşelii. Pedeapsa înseamnă, în concepţia noastră, obligaţia pe care o are omul de onoare de a repara greşeala sa”. (Vezi continuarea)

 
La 28/11/10 11:15 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

RĂSPUNS D-LUI ALEXANDRU RACU (4):

Da, Codreanu a respirat în tinereţe aerul toxic al învăţăturilor lui Cuza (care, în paranteză fie spus, au fost parţial consonante, ani de-a rîndul, şi cu cele ale lui Iorga), iar aceasta n-a rămas fără urmări, dar totuşi Codreanu n-a ajuns „mîncătorul de evrei” pe care-l visase Cuza, iar dvs. nu se poate să nu cunoaşteţi episodul atît de relevant al întîlnirii dintre David Şafran şi Corneliu Codreanu la Casa Verde, în 1937, relatat chiar de ulteriorul rabin (în cartea sa bilingvă "Karl Marx, antisemit", Ierusalim, 1979, pp. 106-115) şi postat mai demult şi pe acest blog (citez aici doar unul dintre pasajele finale):
„Intrasem la Casa Verde la ora 1 şi 20. Vorbeam de-acum de peste două ceasuri. Eram decis să mai rămîn, pentru a pleca limpezit. Nu era o discuţie de cabinet, ci s-au amestecat aici durerile lumii. Ştiam că l-am pus într-o situaţie delicată. De afară, răzbăteau voci, care ne împiedicau să ne concentrăm. Adevărurile lui şi ale mele, ardeau, chinuiau gînd şi suflet, cerşindu-şi răspunsuri, argumente, pentru a ne despărţi ca prieteni. Venisem la el cu sinceritate.
Îl văd cum se ridică, îmi întinde mîna şi-mi spune:
- Am avut mare plăcere de întîlnirea noastră. Nu ştiu dacă am rezolvat probleme, dar am învăţat fărîme din taina infinită a credinţei. Eu n-am venit să provoc ură sau răbufnire. Sufletul mi-e curat. Nu ştiu dacă toţi legionarii, gîndesc ca mine. Dacă un evreu a fost lovit sau rănit ori jignit pe plan moral, iartă-i pe răufăcători. Ei nu-s decît oameni, poate chiar buni creştini. Nu pe omul superior noi cercăm să-l şlefuim, ci pe omul-om.
Am plecat. Am cîntărit mult, ultimul său răspuns. Am văzut în trăirea lui un început de logică”. Rabinul zice.
Nu-i nici o „decriminalizare”, d-le Racu: e complexitatea deconcertantă a realităţii, pe care istoricul n-are voie s-o reducă din raţiuni ideologice sau sentimentale, oricît ar fi de sătul de nedesăvîrşirile umanului.

 
La 28/11/10 11:23 p.m. , Blogger Iulian Capsali a spus...

E. Badauta imi place in primul comentariu, dar cred ca exagereaza in cel de-al doilea. Si nuanta introdusa de Razvan Codrescu in legatura cu cei trei fosti tovarasi de drum este indreptatita. Consecventa razboiului exclusiv cu "acea elita de dreapta" pe care o demasca si E. Badauta, si crutarea dreptei "decerebrate", care ne-a fost lasata in exclusivitate noua, celor ramasi impreuna (si il includ aici si pe prietenul Alex. Racu), nu a facut decat sa buimaceasca intreaga lume apropiata de ideile pe care le reprezentam. Cu remarca faptului ca avem inca relatii amicale cu Ovidiu Hurduzeu, care insa este preocupat in mod special de creionarea unei politici economice a unei a treia cai, sa-i spunem (distributism). Deplor starea de fapt, cred ca doar "orgoliile distrug orice legătură creștină, iar cel necurat stă la pânda" (apud Alexandru/Adrian!? D). Ceea ce mi se pare exagerat este, in al doilea comentariu al lui E. Badauta, faptul ca ne pierdem in contradictii care risca sa distruga unitatea dintre noi. Il asigur ca nu este cazul. Alex. Racu polemizeaza amical cu razvan Codrescu si nimeni nu o sa se certe, pentru ca amandoi se simpatizeaza si, cunoscandu-i, nu imi inchipui nici o clipa ca se poate intampla ceva neprevazut. Este o polemica fireasca, o dezbatere de idei in care fiecare isi expune, pe scurt, convingerile. Absolut toti cei prezenti, cu extrem de putine exceptii lasate de proprietar ca sa ilustreze ineptia si grobianismul, (majoritatea se pare ca au fost cenzurate de R.C. din motive de igiena mentala), au intrat intr-o dezbatere care incearca sa lamureasca o epoca greu de inteles si dificil de abordat. Pro sau contra, acest schimb de idei nu poate sa supere pe nimeni, atata timp cat se pastreaza o decenta a dezbaterii. Ne leaga prea multe lucruri ca sa ne desparta o dezbatere asupra trecutului. Sigur ca "decerebratii" or sa spumege, pentru ca ei prefera tabuizarea temei. Ei spumega oricum, nu-i bai. Dar asta nu o sa ne impiedica sa putem dezbate in contradictoriu, ramanand prieteni. Hristos nu ne permite (mai ales in Post, cum s-a observat) aceasta.

 
La 28/11/10 11:28 p.m. , Blogger Iulian Capsali a spus...

Am uitat sa spun ca, personal, mi se pare o dezbatere extrem de interesanta, peste nivelul asteptarilor mele.

 
La 28/11/10 11:33 p.m. , Blogger Cristian a spus...

Se vede treaba ca nu exista niciun expert in problema legionarismului. Dl. Codrescu e poet, poate afirma orice. Pretinde ca istoricii cunoscuti sunt lipsiti de onestitate insa fara a preciza motivul. Si de ce as crede ca dl. Codrescu e onest? Doar pentru ca si-a dat foc la valiza (asa cum afirma intr-un comentariu) acum vreo 20 de ani scriind despre spiritul dreptei (extreme)? Istoricii cunoscuti sunt speriati de fantomele trecutului si le ignora. Tarcovnicii de la Apologeticum sunt bantuiti de stafii verzi si viseaza o Romanie verde. Chiar nu poate face nimeni lumina in aceasta chestiune din ce in ce mai bizara? Prin decembrie iar o sa ne lipeasca Iliescu eticheta de legionari si nu vom sti de ce.

 
La 29/11/10 12:08 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Pentru Cristi:

E o supoziţie mai veche, care nu s-a putut dovedi în mod serios, dar pe care eu nu am exclus-o (dacă aţi citit cu atenţie textul meu).
Cînd este vorba de un fapt istoric, el e mereu produsul unui context, nu-i ceva ivit din hazard, peste noapte. Asasinarea lui Iorga stă - că ne place sau nu ne place - în legatura cu cea a lui Madgearu, dar şi cu asasinatele de la Jilava (care in mod sigur n-au fost opera KGB-ului). Cine cunoaşte bine epoca, ştie cîte scrisori de ameninţare a primit Iorga în prealabil, cum a fost el atacat constant în presa legionară din 1940, cum conducerea Legiunii s-a raportat la crimă, ce discuţii dure au avut loc pe această temă cu Antonescu, cum au jubilat oficialităţile nemţeşti (nu ruseşti!), cum mulţi legionari nu s-au putut abţine să nu-şi manifeste satisfacţia ş.a.m.d.
Numai cineva complet ignorant sau pus pe mistificare cu orice preţ poate eluda tot acest context şi absolutiza o ipoteză vagă (care, recunosc, mi-ar plăcea şi mie să se dovedească a fi adevărul).
Numai că atunci cînd vine vorba despre crimele legionare, Iorga şi Madgearu sînt numai două dintre ele: pe acestea le poţi pune în seama altcuiva, dar rămîn în discuţie toate celelalte. Pînă la urmă nu mai e vorba de un caz sau altul, ci de compatibilitatea dintre o mişcare creştină şi recursul la asasinat.
E limpede că dacă ceva e de păstrat din experienţa legionară (şi eu cred că sînt de păstrat multe), în nici un caz nu se poate păstra devierea nefericită spre violenţă şi crimă, indiferent cine ar fi fost victimele şi care ar fi fost motivaţiile.
Ce a fost bun din legionarism nu se poate recupera de-a valma cu ce-a fost rău, nici prin mistificarea istoriei, ci prin discernămîntul bazat pe o documentare cît mai corectă.
Iar ceea ce s-ar putea astfel recupera nu este pentru o imitaţie a trecutului în prezent, ci pentru o eventuală nouă construcţie de dreapta, epurată de erorile trecutului, însufleţită de virtuţile lui şi amăsurată realităţilor lumii de azi, care - iarăşi: fie că ne place, fie că nu - nu mai este lumea de acum 70 sau 80 de ani (şi nici nu va mai fi noiciodată, căci aceasta este legea inexorabilă a istoriei).

 
La 29/11/10 12:34 a.m. , Anonymous Păstorelul a spus...

Cristiane, cine-oi fi,
Ce-ai, măi nene, cu poeţii?!
De-ai pricepe ce-ai citi,
Ţi-ar părea mai moi pesmeţii...

 
La 29/11/10 12:39 a.m. , Blogger Iulian Capsali a spus...

...dezamagitoare insa postarea lui "Cristi", care mi se pare sub nivelul sau de inteligenta. Vrea, nu vrea, trebuie sa accepte faptul ca Razvan Codrescu este unul dintre putinii intelectuali care s-au ocupat de subiect. A-l expedia ca "poet", deci nevrednic de complexitatea temei istorice - doar pentru ca are Cristi o evidenta simpatie, dificil de mascat, in ceea ce priveste Miscarea legionara - mi se pare o necuviinta.
Ipoteza ca Iorga a fost asasinat de KGB este interesanta, dar buna pentru un alt film de istorie fictiva, facut de un Sergiu Nicolaescu de simpatie contrara.

 
La 29/11/10 12:41 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Pastorelului histrionic
Ne sutor ultra crepidam e valabil si pentru unii poeti.
Cristian

 
La 29/11/10 1:04 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Ia-o mai încet, Iuliane! Nu-i deloc clar că "Cristian" şi "Cristi" ar fi una şi aceeaşi persoană.
Dincolo de această posibilă confuzie, simptomatic este, pentru "cristianitatea" noastră românească, faptul de a ţi se pune înainte de toate onestitatea la îndoială. Trăim, probabil, în cea mai ulcerată dintre lumile posibile. Iar cînd sictirul e absolut, o dăm pe latineşte...
Un lucru îi rog pe amicii comentatori: să nu se supere ei mai mult decît m-aş putea supăra eu.

 
La 29/11/10 1:24 a.m. , Anonymous Peregrinul transilvan a spus...

Indiferent cine a facut-o, a facut-o cu complicitatea unor membri ai Legiunii. O fi fost mintea lui Stalin (alte treburi chiar n-o mai fi avut el in plin razboi decat sa le faca o bucurie nemtilor omorand un mosneag iesit din carti!?), dar mana a fost al lui Boeru (care in anii 70 se plimba nestingherit prin RFG, nu prin URSS).

 
La 29/11/10 1:34 a.m. , Blogger Iulian Capsali a spus...

Ai dreptate, si intr-o privinta, si in alta... Scuzele mele pentru "cristianitate"...
Vaz ca bazdacul si cinismul mistocaresc (drapat in toga latina)sunt preferate unui schimb de opinii la subiect. Sancta simplicitas! :)

 
La 29/11/10 1:48 a.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

Domnule Codrescu,
Nicaieri in Pentru Legionari, Codreanu nu mentioneaza faptul ca s-ar fi despartit de A.C. Cuza din pricina antisemitismului acestuia din urma. Ruptura s-a produs datroita modului diferit in care cei doi considerau ca trebuie organizata lupta politica, iar in acest sens este adevarat faptul conform caruia Codreanu era mai mult decat “un simplu pogromist”, asa cum ati mentionat si dumneavoastra (insa avea clar si aceasta componenta, pogromista). Nicaieri Codreanu nu spune in volumul cu pricina (publicat cu doar doi ani inaintea mortii) ca regreta ca a impartasit candva aceste idei. De fapt, nu spune ca regreta nimic din cele spuse si facute. Or, la cat de oribile erau ideile cu pricina, se cuvine sa se fi lepadat de ele cu maxima fermitate. Nicaieri nu spune ca regreta faptul ca a incercat sa asasineze rabini si bancheri evrei, plus politicieni romani. In schimb, o tine intr-una cu expresii de gen : « focare de infectie jidaneasca », « evrei cu ochi satanici » si spune ca daca vor mai fi provocati se vor retrage in munti de unde vor raspandi moarte asupra « viesparelor jidanesti ». In repetate randuri il ridica in slavi pe Adolf Hitler, si vrea sa apere alaturi de acesta « crucea, cultura si civilizatia crestina » (declaratia de dupa alegerile din 1937, cand, asa cum amintea un cititor al blogului dumneavoastra, presa relata pe larg despre barbariile hitleriste).

 
La 29/11/10 1:49 a.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

CONTINUARE
Nicaieri, in acelasi volum, nu face distinctie intre evrei « buni » si jidani « rai », ci povesteste cum dupa ce un evreu l-a pocnit in nas pe A.C. Cuza pe strazile Iasului, el, Mota si cu gasca intrau prin carciumi si cafteau fiecare « jidan » pe care il intalneau. Nu avem asadar, cel putin pana la momentul asta, nici o umbra de justitie noncolectivista, adica adevarata justitie, atat cat ii sta in putinta omului sa o infaptuiasca. Cat despre guvernarea legionara, pe langa Teatrul Evreiesc mentionat, va indic si un articol citat de Giurescu in cartea Romania in cel de-al Doilea Razboi Mondial, articol aparut in presa legionara din acea vreme, in care se solicita, dupa model nazist, sterilizarea elementelor jidanesti, tiganesti si fanariote (ca veni vorba de infratirea ortodoxa).

 
La 29/11/10 1:49 a.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

CONTINUARE
La fel ca si dumneavoastra (iar aici chiar ne situam pe aceeasi lungime de unda) nu neg faptul ca invataturile lui Codreanu contin multe lucruri frumoase si folositoare, care uneori ating chiar sublimul. Da, scoase din context, multe dintre ele reprezinta niste idei pe care le pot cita oricand. Nici nu neg ca, la amurgul constiintei sale, e posibil sa fii inceput sa vada lucrurile altfel. Insa per ansamblu, omul este profund incoerent, asa cum este oricine care il citeaza la pachet pe A.C. Cuza si pe Sfantul Pavel. La fel ca si Che Guevarra, Codreanu nu a fost o jigodie ordinara sau un ipocrit, ci un idealist fanatic cazut prada indracirii ideologice (motiv pentru care ambii au reusit sa seduca o gramada de baieti buni). Insa incoerenta este de la diavol, nu de la Dumnezeu. La fel cum este amestecul de bine si de rau, care se cheama pervertire a binelui (iarasi marca a ideologiei, intrucat si comunismul avea idealuri nobile). Binele nu suporta amestecare. Iar aici nu vorbim de individul x sau y, inevitabil pacatos, ci de invatatura morala a Bisericii, de la care Codreanu se revendica, invatatura care este si trebuie sa ramana fara pata.

 
La 29/11/10 1:49 a.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

CONTINUARE
Nu poti sa te pretinzi crestin si sa « citezi » asemenea mizerii, iar apoi sa te refugiezi intr-o ambiguitate hipercazuistica de gen : asta credeam cu religiozitate cand eram tanar, le citez la batranete la pachet cu o serie de alte mostre de ura (ce-i drept, poate nu la fel de explicite), nu le dezavuez, dar, vezi Doamne, nu am spus explicit ca inca impartasesc ideile, deci, iata portita de scapare de care pot uza postum exegetii binevoitori. Atat eu cat si dumneavoastra cadem de acord asupra faptului ca in cazul Codreanu, realitatea este deconcertanta. Ne diferentiem insa prin aceea ca eu sustin ca este mult mai deconcertanta decat o prezentati dumneavoastra. Pentru ca dumneavoastra spuneti, citez, ca : « In cartile lui Codreanu, care constituie indreptarele absolute ale legionarismului, violenta este mai degraba dezavuata, iar de indemnuri la asasinat nu poate fi vorba ». Or, dupa cum am incercat sa demonstrez in cele de mai sus, factual, dumneavoastra nu spuneti adevarul. Ne despartim asadar la nivel de hermeneutica.

 
La 29/11/10 1:50 a.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

CONTINUARE
Mi-ati reprosat lipsa de cavalerism. Va asigur ca interventia mea a fost motivata doar de credinta ca, asa cum ati spus si dumneavoastra, daca ne mai poate salva ceva dupa 45 de ani de comunism si 20 de ani de neocomunism, acest ceva este adevarul. Iar adevarul trebuie spus oricand (si pe fata, nu bombanit pe la colturi), fie in postul Craciunului, fie in postul Pastelui. Le-ati reprosat domnilor Platon, Hurduzeu si Fedorovici o tacere complice cu privire la isteria apologetica care face rau Bisericii noastre. Aveti dreptate, la fel cum si M. Platon are dreptate cand va reproseaza sustinerea pe care i-o acordati « crestin – democratului » Teodor Baconsky, care vorba lui M. Platon, « trateaza Sfanta Impartasanie ca pe o acciza europeana » si spune ca « UE trebuie sa ne minta pentru binele nostru ». Dar asta este o alta problema, pe marginea careia chiar nu vreau sa polemizez cu dumneavoastra.

 
La 29/11/10 1:50 a.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

CONTINUARE
Revenind, consider ca aceasta complicitate a tacerii este mult mai extinsa si mult mai complexa si ca, se extinde, in cazul de fata, si la subiectul Miscarea Legionara. Consider ca raul trebuie taiat de la radacina. Starea actuala a doctrinei crestine si nationale in spatiul romanesc reprezinta rodul a zeci de ani de ochi inchisi si de urechi astupate, fie doar si pe jumatate, rodul multor pacate neasumate. Cred ca nu vom scapa de autoincriminarea patologica si de supralicitarea tembela a sentimentului national, cele doua maladii ale spiritului romanesc care tradeaza imaturitatea constiintei nationale, decat prin terapia obiectivitatii (parintele meu duhovnic spunea ca smerenia nu inseamna sa te umpli pe tine de ocari ci sa te vezi asa cum esti – nici mai rau, nici mai bun). Ne trebuie pentru un timp terapia adevarului dureros, o terapie de soc, careia sa ii supravietuiasca doar elementele care merita sa supravietuiasca, elementele cu care se va putea pune inceput nou (sper ca ati remarcat caracterul metaforic al formularii). Un fel de darwinism spiritual, in replica la darwinismul biologic al lui A.C. Cuza, « citat » de Codreanu. In rest, va asigur in continuare de respectul si pretuirea mea si sper ca veti reusi sa ma umiliti, prin intermediul unei argumentatii mai bine pusa la punct decat a mea, astfel incat adevarul sa invinga si Racu sa fie facut de ocara.

 
La 29/11/10 1:54 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Pentru "Madgearu" (nepostat):

O să-mi iau îngăduinţa de a nu vă tutui. Să ştiţi că, dacă sînteţi dispus şi priceput să căutaţi, găsiţi pe acest blog chiar şi ditamai articolul despre Corneliu Codreanu. S-ar putea să vă placă mai mult. Dacă prindeţi cumva gustul lecturii (cel mai sigur leac, totuşi, împotriva troglodelii), vă pot pune la dispozitie tot ce am scris pe această temă de 20 de ani încoace. Sînt vreo 5-6 cărţi şi vreo 200 de articole. Să nu vi se pară mult, că unii cam atîta citesc lună de lună...

 
La 29/11/10 1:57 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Tot pentru "Madgearu":

Am uitat să spun de ce nu v-am postat, dar cred că v-aţi prins şi singur...

 
La 29/11/10 3:11 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

D-lui Alexandru Racu:

Eu nu vreau să umilesc pe nimeni, domnule Racu, şi cu atît mai puţin vă doresc să ajungeţi de ocara cuiva. Am crezut că putem discuta, dar constat că dvs. nu admiteţi că ar mai fi ceva de discutat. Eu nu mai am, pe de altă parte, entuziasmele polemice de pe vremea cînd eram de vîrsta dvs.: am tot spus ce am avut de spus, cît am priceput şi cum m-am priceput. De-acum e rîndul dvs. - şi n-o să vă urăsc pentru asta, ca Iorga pe legionari (sigur că eu nu sînt Iorga, cum nici dvs. nu sînteţi legionar, doar vorba vine). Am însă impresia (şi admit că s-ar putea să fie o impresie greşită) că aţi început prin a vă identifica prost adversarii (nu ştiu dacă şi prietenii). N-o să mă apuc să vă ţin predici (n-am nici timpul, nici căderea), ci doar vă urez succes în reformarea benefică a conştiinţei naţionale (avem atîta nevoie!) şi în creştineasca siguranţă de sine (de care nu se dă socoteală oamenilor, ci lui Dumnezeu). Alţii, poate, vor găsi mai multe să vă spună. Şi poate că şi dvs., după ce v-aţi ilustrat atît de furtunos, şi aţi pus într-o paranteză salubră, de om umblat prin lume, iluziile şi suferinţele cîtorva generaţii mucenicite de pe acasă, veţi găsi un plus de pace dialogală, pe care eu nu m-am priceput să vi-l înlesnesc.

 
La 29/11/10 10:09 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Lui Alexandru Racu:

Cum le spui tu, mai rar ...!
Esti mai catolic decat Papa! Cum judeci dumneata legionarismul, cu mintea de acum, ne intelegand vremurile de atunci! Daca le-ai fi trait, mai ca te-as fi vazut in echipa lui Boeru ...!!!
In rest, numai de bine!

 
La 29/11/10 10:18 a.m. , Blogger hamlet a spus...

vad ca s-a ajuns la antisemitismul lui Codreanu, si iar dintr-o perspectiva stupida, cea a anilor nostri. Pai in perioada dinaintea razboilului al doilea mondial, doar evrei nu erau antisemiti, sa fim seriosi. Ba chiar si ei erau, in functie de tribul din care proveneau, pe celelalte triburi, sionistii pe nesionisti etc.dar asta e o alta discutie.
Sa-l acuzi pe Codreanu de antisemitism, azi, in mod real, e la fel de stupid cum ar fi sa-l acuze cineva pe Razvan, peste 100 de ani, ca folosea telefonul mobil. Haideti sa pastram proportiile si sa nu cadem in plasa corectitudinii politice, macar aici, pe un asemenea blog. Era crestinesc antisemitismul? nu stiu, e discutabil, nu am cunostiinta ca ortodoxia sa-i fi iertat pe evrei pentru uciderea lui Isus Hristos. Dar nici asta nu ar fi atat de important. Lumea europeana a fost intotdeauna antisemita. Punct! Ca asta nu inseamna automat ca toti simteau nevoia sa le taie gatul, e cu totul altceva. Ca e reprobabil si nu pot fi scuzati cei care au facut-o, iar e altceva. Mai pot afirma si altceva, fara sa imi fie frica: cei care au iesit in strada in 89 erau anticomunisti! Si eu am iesit si eu am fost si sunt anticomunist. Am luat la bataie vreun comunist de atunci si pana acum? Am omorat vreunul? A facut-o cineva dintre cei care au iesit atunci? sa nu confundam borcanele. Cu totul altele sunt cele ce definesc spiritul legionar. antisemitismul e un amanunt total nediferentiator intre miscarea legionara si restul.Cititi documente ale epocii, din oricare tara, cititi jules verne, un scriitor atat de bonom, altminteri si va veti convinge. denominativul de "jidan" nu era atunci mai reprobabil decat ar fi azi cel de tigan. haideti sa revenim cu picioarele pe pamant si sa nu mai aberam dilematic.
Razvane, absolut de acord cu viziunea ta despre istorismul miscarii legionare. De 20 de ani ma zbat (din ce in ce mai putin, recunosc) sa conving lumea ca miscare legionara e moarta, cum trebuie sa fie bobul de grau ca sa rodeasca. Si pana nu se va intelege acest lucru, pana cand vor continua sa-i tina trupul mort pe cal ca sa se sperie, chipurile, maurii, vom avea de-a face numai cu viermii albi cu capul negru - cum spunea cronicarul, colcaind pe trupul ei si impiedicand-o sa rodeasca.

 
La 29/11/10 10:42 a.m. , Blogger Paul Slayer Grigoriu a spus...

Domnule Racu, ma iertati, dar a-l compara pe Corneliu Codreanu cu Che Guevara mi se pare o "mica" gogomanie. Pentru ca unul, cu toate greselile si confuziile lui, Il marturiseste pe Hristos, in timp ce celalalt i se inchina lui Marx.
In alta ordine de idei, nu as vrea sa smintesc pe nimeni, dar poate ar trebui sa aruncati un ochi in biografiile unor sfinti. Nu-l numesc pe cel la care ma gandesc, tocmai pentru a nu produce sminteala, dar este vorba despre un mare parinte despre care se spune ca ar fi scris ca "a ucide un valah nu e pacat". Desigur, este vorba despre o enormitate, insa aceasta nu-l face mai putin duhovnicesc pe acela. Ci doar om, supus greselii, dar a carui valoare duhovniceasca nu trebuie judecata prin prisma unei rataciri, dupa cum nu poate fi pusa la indoiala nici sfintenia lui. Dovada ca Biserica stie cel mai bine sa judece si sa discearna este ca exista si destui "valahi" care au evlavie la acel sfant.
Nu vreau sa-l fac prin aceasta sfant pe Corneliu Codreanu: nu am caderea. Insa in Ortodoxie valoarea si/sau sfintenia unui om sunt apreciate in functie de ansamblul vietii si invataturii aceluia, nu punand in balanta meritele, ca la catolici. Ispita careia mi se pare ca ii cadeti usor prada in aprecierile de mai sus. Ma iertati.

 
La 29/11/10 12:40 p.m. , Anonymous Pr. Mihai-Andrei Aldea a spus...

Mi se pare o reușită uimitoare acest articol. Încercarea unei apropieri, diplomatice, de privirea obiectivă a unor evenimente grave este întotdeauna foarte grea. Iar când vorbim despre lucruri asupra cărora s-au ante-pronunțat patimile și prejudecățile de toate felurile, este aproape cu neputință.

Dincolo de această apreciere, ca o părere personală, voi spune ceea ce cred că, poate, ar fi fost de adăugat. Nu pentru a intra în polemici cu unii sau cu alții. Ci, așa cum am spus, ca o părere personală.

În primul rând, cred că ar fi fost dreaptă și foarte folositoare amintirea discuției asupra apartenenței lui Boieru la serviciile secrete străine. Colaborarea lui cu Gestapo-ul mi se pare, ca istoric, îndeajuns de bine dovedită pentru a fi un fapt. De asemenea, atitudinea foarte binevoitoare a NKVD-ului (mai târziu KGB) față de el.
Contextul istoric nu trebuie, desigur, ignorat. Dar nu trebuie ignorat sub niciunul dintre aspecte!
Faptul că țăranii români de la câmpie, în foarte mare parte, o duceau rău la sfârșitul sec. XIX, începutul sec. XX, de pildă, este un context istoric real.
Dar tot real și bine documentat este și faptul implicării serviciilor secrete rusești (Ohrana) în răscoalele țărănești din acea vreme! O istorie obiectivă trebuie, trebuie neapărat, cred eu, să țină seama de amândouă aspectele și să le pună în ecuație, să le discute, să le cumpănească.

La fel stau lucrurile și în cazul Boieru.

Dacă vorbim de context istoric, este, mi se pare, cu neputință, dacă vrem să fim cinstiți, să vorbim unitar despre Mișcarea Legionară după asasinatul de la Tâncăbești. Acest act a sfărâmat Mișcarea Legionară în mai multe părți, cu politici și chiar doctrine sensibil diferite. Este un fapt de cea mai mare însemnătate!
De ce?
Pentru că, dintr-o dată, a vorbi despre „asasinarea lui Nicolae Iorga de legionari” este totuna cu a vorbi despre „asasinarea lui Nicolae Iorga de rezerviști”, „asasinarea lui Nicolae Iorga de români” sau „asasinarea lui Nicolae Iorga de bărbați”. Pentru că asasinii, deși fuseseră legionari, în clipa asasinatului nu mai ascultau de sfărâmata Mișcare Legionară, formând un grup separat, deci definirea lor ca legionari este destul de discutabilă. Dar cu siguranță asasinii erau rezerviști, erau cetățeni români, erau bărbați! Asta nu înseamnă că apartenența la aceste categorii incumbă vreo vinovăție categoriilor respective pentru asasinat!
O asemenea gândire ține de subiectivism, iar nu de obiectivitatea istorică pe care (ar trebui să) o căutăm.

Chiar și admițând că grupul Boieru ar fi fost un grup de legionari „cu acte în regulă”, dintr-o Mișcare Legionară unitară, închegată, bine definită, tot mai trebuie ceva, pentru a numi asasinatul lor ca „legionar”: ordinul!
Fără un ordin dat de acea Mișcare Legionară, de autoritățile ei executive, asasinatul acesta devine o chestiune personală.
Exemplu:
Nu orice crimă comisă de un membru P.C.R. este o „crimă comunistă”, nu orice crimă comisă de un membru P.N.L. este o „crimă liberală” șamd.
Fără o relație reală de cauzalitate (de tipul ordin - executarea ordinului) calificarea partinică ține de o poziție exclusiv subiectivă și esențial nedreaptă.

Din pricina împrejurărilor istorice și a patimilor, lămurirea asasinatului lui Nicolae Iorga nu a beneficiat niciodată de cercetarea serioasă și obiectivă la care avea dreptul. Categorisirile la care mulți se hazardează nu au, de fapt, nicio legătură cu principiile fundamentale ale cercetării obiective istorice sau juridice.

Acesta este raționamentul pe temeiul căruia cred că ar fi fost necesară o prezentare mai extinsă a implicării serviciilor secrete străine în asasinarea lui Nicolae Iorga. Și, implicit, a legăturilor dintre grupul Boierescu și aceste servicii.

Despre un alt aspect vrednic de luat în seamă voi încerca, dacă îmi va fi cu putință, să vorbesc în următorul comentariu.

 
La 29/11/10 2:08 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Pentru Pr. Mihai-Andrei Aldea:

Foarte juste observaţiile dvs. şi foarte strînse raţionamentele. Aşa s-ar cădea să se poarte discuţia.
Din păcate, eventuala implicare a NKVD-ului este greu de abordat credibil în actualul stadiu documentar. Pe de altă parte, a oricui unealtă va fi fost Boeru, necazul este că era formal şi legionar şi că a putut acţiona astfel în numele a ceea ce mai rămăsese din vechea Legiune ca vizibilitate publică. Iar Horia Sima n-a avut înţelepciunea sau disponiblitatea de a reacţiona prompt, dezicîndu-se imediat, public şi categoric, de actul respectiv, ci l-a lăsat să fie trecut fără nuanţe în contul Legiunii de nişte adversari care numai atîta aşteptau. Explicaţiile publice tardive, din 1961, date în perimetrul restrîns al presei proprii din exil, n-au mai putut influenţa semnificativ percepţia publică a tristului eveniment. Neşansă a fost şi imediata vecinătate a celorlalte asasinate din acel noiembrie întunecat, cu care cazul Iorga a fost pus fatalmente în corelaţie.
Venim astfel la o altă problemă controversată, cu cele mai grave consecinţe în epocă şi în posteritate: scăparea din mînă a Mişcării de către propria ei conducere, fatala ei disipare, penetrarea ei cu elemente oportuniste şi/sau dubioase (prin iresponsabila deschidere largă a porţilor Legiunii în septembrie 1940). Boeru (şi alţii - totuşi mai puţin numeroşi decît se crede îndeobşte) numai pe acest fond au putut fi şi legionari, şi agenţi dubli sau chiar tripli, compromiţînd Mişcarea dinăuntru în solda unor interese din afară.
Toate acestea vor trebui cercetate atent şi puse cap la cap de istorici profesionişti (nu de Coja, Milcoveanu, Radu Crişan sau, eventual, Răzvan Codrescu), pentru a se putea trage în cele din urmă o concluzie clară şi viabilă, convingătoare pentru toată lumea.
Dacă însă discursul legionar ar avea pertinenţa şi eleganţa celui al părintelui Aldea, mai că-mi vine să cred că ar putea convinge chiar în stadiul de supoziţie minimal documentată. În schimb, dacă el va urma calea apologeticilor care fac spume la gură şi arată parul la fiecare colţ de discuţie, atunci nici chiar cea mai severă documentare nu va mai putea modifica percepţia publică a legionarismului ca bastion sîngeros al violenţei tribale de ieri, de azi sau de mîine.
De aceea, eu cred că urgenţa, pentru cei ce se pretind neolegionari ortodocşi şi oameni de dreapta în genere, nu este atît scormonirea trecutului, cît salubrizarea prezentului, măcar pînă la stadiul de a putea purta o discuţie şi de a nu confunda mănăstirea cu cuibul şi naţionalismul legionar cu naţional-comunismul securist. Atunci şi morţii, şi viii s-ar odihni mai liniştiţi, iar părintele Iustin însuşi şi-at putea trăi netulburat bătrîneţile pe care le merită.

 
La 29/11/10 2:26 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Apreciez in mod deosebit raspunsul lamuritor al domnului Capsali.
Nu stim ca domnul Codrescu este prieten cu domnul Racu. Tot ceea ce stiam era ca domnul Hurduzeu i-a salutat cu entuziasm comentariile (d-lui Racu) pe un alt blog, de altfel foarte pertinente si cu influenta interogativ "platonica". Ca un cititor al tuturor cartilor celor doi (OH,MP) deja imi pot permite sa spun ca depistez astfel de nuante diferite de abordare intre cei doi.
Faptul ca pana la urma domnul Codrescu a raspuns si dansul "mesajelor" domnului Racu, m-au lamurit insa si mai mult, inclusiv in ceea ce ii priveste pe Iorga si Codreanu, ca parca despre asta era vorba aici :-)
Nu as vrea sa discut sub nicio forma invaturile duhovnicului domnului Racu, mai ales ca sunt absolut adevarate.
Am vrut numai sa spun, si imi cer iertare daca nu am reusit, ca daca Adevarul trebuie spus tot timpul, momentul trebuie ales cu grija, mai ales ca aici nu suntem la tribunal.
De altfel, imi pare ca si domnul Codrescu zice, si nu o data, acelasi lucru.
Si pentru ca am gresit si nu am fost suficient de clar, as vrea sa va citez un scurt pasaj dintr-o carte a Parintelui Bastovoi. Acesta adusese niste carti sfinte din Romania duhovnicului sau Parintele Selafiil, care era orb de 23 de ani la acel moment.
E.Badauta
(vezi continuarea)

 
La 29/11/10 2:31 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

“ […] Este mare lucru sa te feresti sa faci faptele care stii ca-l supara pe aproapele tau.[…] Acum statea la marginea patului si astepta sa vada ce fel de carti din Sfintii Parinti avem noi. Am tras masina. Dar parintele se opreste si zice :”Mai. Da s-o-nserat afara?”. Zic :” Nu, Parinte, inca nu”. “ Ei- zice Parintele- , hai mai bine sa mai asteptam oleaca sa se-nsereze. Ca daca aducem amu cartile poate sa vada vreun frate si sa se mahneasca, sa zica: uite cate carti au astia”. Atat de atent era Parintele, ca nu cumva , fratele, vazand, sa vrea si el din cartile alea si sa se mahneasca. Si am asteptat ca nu cumva sa atingem cugetul cuiva si sa-l bagam in ispita. […]”.
Asta am vrut sa spun cu Postul Craciunului.
Atat si nimic mai mult. Cu toate ca asa ar trebui sa procedam nu numai in Post.Sa nu ne bagam unul pe altul in ispita !
Intre prieteni cu atat mai mult.
Eu asa cred ca este bine. Trag nadejde ca nu numai eu.
Cu iertare pentru tulburare !
E.Badauta

 
La 29/11/10 2:32 p.m. , Anonymous Mosh Guerilla a spus...

Nuantele sint numai la dreapta autentica, nu la partizanii ticalosi si/sau decerebrati:

"O scrisoare de protest a fost trimisă preşedintelui TVR, Alexandru Lazescu, precum şi ambasadorilor la Bucureşti din SUA, Germania, Anglia, Israel şi Franţa in care este criticata o emisiune realizată de Eugenia Vodă şi difuzată pe TVR 1, in care ziaristul Ion Cristoiu l-a prezentat pe Corneliu Zelea Codreanu drept un personaj romantic."

http://www.agentia.org/anchete/ion-cristoiu-e-acuzat-de-evrei-ca-i-face-statuie-lui-zelea-codreanu-7248.html

 
La 29/11/10 2:38 p.m. , Anonymous Fratele Alexandru a spus...

Imi pare rau dar nu pot sa fiu de acord cu d.voastra, d.le Codrescu, ca numitul Alexandru Racu nu ar avea nici o "intentie impura". Daca nu e rau intetionat, atunci de ce a tras discutia inapoi, ca Racu, de la prezent la trecut cu un subiect fara nici o legatura nici cu ce se intampla azi, nici cu asasinarea savantului IOrga ? Si daca il arde asa de tare problema agresivitatii legionare, atunci de ce, in loc sa ii puna la punct pe cei cu adevarat agresivi si primitivi, el va ataca inversunat numai pe d.voastra ? Iar cei care va ataca pe d.voastra in numele ortodoxiei legionare de ce oare nu se reped si asupra lui, care spune chestii mult mai neconvenabile pentru ei despre Legiune si Capitan ? Deci in loc sa se lupte unii cu altii, ei se tolereaza reciproc si se arunca toti numai pe d.voastra ! Si spuneti ca aici nu sunt intentii impure ? Mie imi face impresia ca sunt chiar intelesi intre ei si ca miza nu este, nici pentru unii nici pentru altii, aflarea adevarului, ci inchiderea gurii lui Codrescu si pe cat posibil compromiterea lui in ochii lumii. Daca asta nu e "lucratura", d.le Codrescu, atunci nici pe mine nu ma mai cheama Alexandru !

 
La 29/11/10 3:20 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

O mica informatie, aflata de la batranii legionari: Traian Boeru a fost exclus din Legiune in 1936, la Carmen Sylva, de catre Capitan, pentru comportament neadecvat. A revenit insa in septembrie 1940.

 
La 29/11/10 3:21 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Pentru Fratele Alexandru:

Am motivele mele să nu continui disputa sterilă şi deviantă cu d-l Racu, dar, pînă la proba contrară, cred despre dumnealui ceea ce am spus şi nu altceva. Paracopitatele nici nu intră în discuţie.
Pe de altă parte, paradoxurile pe care le observaţi sînt de natură să pună pe gînduri. Ştiţi însă şi dvs. că nu-i ceva nou sau rar în ambianţa românească de azi: la noi ura sau antipatia faţă de indivizi sau grupuri este mult mai puternică decît dragostea sau simpatia faţă de principii sau idei. Nu spun că e cazul d-lui Racu, dar sigur e cazul celor de la Apologeticum: esenţial în toată afacerea este nu să iasă la lumină adevărul, ci să iasă şifonat Codrescu. Cu adevărul, mai vedem noi…


Pentru d-l E. Bădăuţă:

Vă apreciez eforturile de mediere pacificatoare şi vă mulţumesc pentru duhul creştin curat pe care ni-l îmbiaţi printre rînduri. Nu ştiu ce s-ar întîmpla dacă am fi toţi legionari, dar mare lucru ar fi să ne dovedim toţi cu adevărat creştini!

 
La 29/11/10 3:36 p.m. , Anonymous Păstorel a spus...

Domnului Codrescu:


Pluriparacopitatele, vreţi să spuneţi...

 
La 29/11/10 9:04 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Atentie! discutia s-a mutat la fel de interesanta pe blogul domnului Tarziu. Ar fi bine daca unele comentarii ar putea sa apara si pe un blog si pe altul.

 
La 29/11/10 9:10 p.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

@PSGrigoriu

Probabil ca Che Guevarra, la fel ca si Engels, il considera pe Iisus Hristos drept primul revolutionar din istorie; Codreanu il vedea ca pe un complement sau ocrotitor al lui Adolf si Benito, din moment ce voia sa apere alaturi de acestia din urma "crucea, cultura si civilizatia crestina". Amandoi judecau eretic, desi ereziile lor erau diferite. Amandoi au vrut sa puna capat asupririlor, "prin lupta cu elita conducatoare" ca sa-l parafrazez pe Codreanu. La fel ca si Codreanu, si Che Guevarra si-a sacrificat tineretile pentru un ideal prost ales. Desigur, Codreanu avea mai multe posibilitati decat Che Guevarra sa se intoarca cu totul la Hristos (credinta lui era sincera, doar ca profund derutata de veacul tulbure in care traia) si e posibil sa fii facut acest lucru spre finalul, tragic, al vietii sale. In fine, sunt multi sfinti care au avut si pacate in cursul vietii lor; conteaza starea in care i-a gasit moartea. Exista pocainta. Dar daca un sfant a murit convins de faptul ca a omori un valah, asa, doar pentru faptul ca e valah, nu e pacat, acela nu e sfant, pentru simplu motiv ca are o alta invatatura decat invatatura Bisericii Apostolice si a Mantuitorului. Eu unul, ca valah originar din Bucuresti, nu prea pot sa am evlavie fata de un astfel de sfant. Cum sa ma rog la unul care imi vrea moartea, "for no reason"? Chiar sunt curios sa stiu despre ce sfant este vorba. Sau mai bine sa ne oprim aici cu scormonirea trecutului.

 
La 29/11/10 9:32 p.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

@Fratele Alexandru

Asa e frate, sunt agent KGB infiltrat. Urmeaza sa-l asasinez pe domnul Codrescu cand vin in Romania, cu scopul de a-i compromite pe cei de la Apologeticum. Domnul Codrescu stie mai bine ca atunci cand a fost cazul i-am atacat si pe cei "agresivi si primitivi".

@Razvan Codrescu

Sper totusi sa ma credeti ca nu a fost vorba de un atac la persoana. Pur si simplu nu sunt de acord cu modul in care dumneavoastra interpretati niste aspecte extrem de importante ale istoriei noastre. Atat tot. Si v-am spus de ce. Nu v-am pus niciodata pe acleasi plan cu Apologeticum. Dimpotriva. Chiar daca nu sunt intotdeauna de acord cu dumneavoastra va apreciez macar si pentru faptul ca de mult inotati impotriva curentului. Asadar, nu e vorba de prieteni si dusmani ci de adevar. Stiti cum spune Aristotel: "mi-e prieten Platon, dar imi este mai prieten adevarul". Si va incredintez de faptul ca nu ma consider (cel putin ma straduiesc si ma rog la Maica Domnului sa ma pazeasca) noul Aristotel al teologiei politice mioritice. Sugestia ca as nesocoti suferinta a generatii intregi martirizate a reprezentat o lovitura sub centura, care nu se sustine prin nimic din ceea ce am scris eu vreodata. Dar promit ca nu am sa va port ranchiuna. La fel cum va rog sa ma iertati daca intr-un fel sau altul v-am provocat tulburare.

P.S. Si eu apreciez atitudinea duhovniceasca a domnului Badauta

 
La 29/11/10 9:41 p.m. , Anonymous Peregrinul transilvan a spus...

Che Guevarra nu exista. Este vorba, desigur, de Che Guevara. Dar intre acesta din urma si Corneliu Zelea-Codreanu e cam diferenta dintre Alexandru Racu si Alexandru Macedon.

 
La 29/11/10 10:15 p.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

@Peregrinul transilvan

Aveti dreptate. Probabil ca vine din instinctul rromanesc (valah in mod particular) de apune accentul pe litera "r"

 
La 29/11/10 10:15 p.m. , Blogger Claudiu Târziu a spus...

As fi vrut sa intervin aici si chiar am inceput sa scriu un text. Insa, vazind ca se lungeste nepermis si ca sint si alte subiecte conexe, am decis sa scriu o postare cam lunga pe blogul meu.
Asa ca va rog sa considerati ca particip la dezbatere, in caz ca va interesa parerea mea :)

PS:
Celor care-mi poarta grija.
N-am de ce sa intervin cu pseudonim. Cind am ceva de spus, spun si gata. Chiar daca asa mi-am pierdut vreo doi amici.

 
La 29/11/10 10:28 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Pentru d-l Alexandru Racu:

La raporturile dintre Plato(n) şi Aristotel mă pricep mai puţin...
Iar mai pe sufletul meu decît formula "Prieten mi-e Plato, dar mai prieten mi-e adevărul" este formula Dostoievski-Steinhardt: "De-ar fi adevărul altceva decît Hristos, eu tot voi rămîne, orice s-ar întîmpla, cu Hristos".
Îmi pare rău dacă, încercînd să sintetizez esenţa demersului dvs., am putut lăsa impresia unei "lovituri sun centură". Poate că a fost o formulare nefericită...
Încerc, cu slabele mele puteri, să vă înţeleg pe dvs., dar să înţeleg şi ceea ce ostracizaţi dvs.; nu din cine ştie ce afinităţi ideologice, ci pur şi simplu pentru că "paradoxalul" Codreanu, dincolo de toate păcatele sau limitele ce i s-ar putea imputa (care om în carne şi oase n-are limite şi păcate?), a sfîrşit totuşi ca martir, plătindu-şi şi răscumpărîndu-şi totdeodată păcatele şi limitele, cîte le va fi avut. A-l judeca numai după un anumit etalon (de pildă: "I-a lezat pe evrei şi nu şi-a cerut iertare") mi se pare cel puţin insuficient (ca să nu zic altfel - şi să se spună pe urmă că aş fi "lovit sub centură").
Vă încredinţez că în urma acestor discuţii nu vă preţuiesc mai puţin. Rămîn doar cu o umbră de amărăciune strict personală, care nu mai face obiectul vreunei "bloggăreli".

 
La 29/11/10 10:53 p.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

V-am zis de la bun inceput ca nu-l judec cu un singur etalon. Sper ca s-a inteles asta. Niciun om nu se judeca cu un singur etalon. Singura chestie pe care am spus-o e ca partea buna nu scuza partea rea, chestie cu care si dumneavoastra sunteti de acord. In fine, singura chestie pe care v-am reprosat-o este ca aplecarea dumneavoastra asupra subiectului este sensibil partinitoare (parerea mea, de politolog care mai are inca de citit pe tema Miscarea Legionara). Asta probabil datorita faptului ca ati avut ocazia sa cunoasteti niste oameni pe care eu nu i-am cunoscut si pentru ca aveti o vizibila simpatie pentru personajul in cauza. Acum sincer, din multe puncte de vedere si pe mine omul m-a fascinat si m-a sedus, chestie care probabil ca ma sperie si imi starneste o oarecare atitudine intempestiva. Credeti-ma ca as fi vrut din toata inima ca astazi sa vorbim despre un Codreanu lipsit de acele pasaje reprobabile. Sa nu existe acele parti ale puzzle-ului care pur si simplu nu se potrivesc. Un Codreanu ideal (ma rog, mai ideal decat a fost si cum persist in a crede ca putea sa fie) intr-o Romanie ideala. Esecurile lui sunt niste esecuri nationale. Poate ca asta si explica maniera extrem de patimasa in care subiectul este abordat la noi.

Dar n-a fost sa fie. Drept pentru care, acum avem datoria sa-l prezentam exact asa cum a fost. Si mi se pare ca, nu in ultimul rand, avem aceasta datorie si fata de el. In fine, daca imi da Dumnezeu timp si sanatate ca sa ma documentez serios, am sa incerc sa ma ocup ei eu de tema mai pe larg. Insa nu am pretentia ca sunt eu acela randuit ca sa spuna ultimul cuvant cu privire la marile teme ale istoriei nationale. Sa ne fereasca Dumnezeu pe toti de o astfel de sminteala.

 
La 29/11/10 10:56 p.m. , Anonymous Lucian Popescu a spus...

Domnule Racu, sa afirmi ca Hristos era vazut de Codreanu ca un complement sau ocrotitor al lui Adolf si Benito, e corect doar politic. Altminteri, nu ca e incorect, e de-a dreptul straniu.
Si e straniu pentru ca vine de la un om cu exceptionalele daruri ale dumneavoastra.
Pe filiera rationamentelor de tipul asta poti compara, nu doar pe Codreanu cu Guevara, ci pe oricine cu oricine.
Dar aveti mare dreptate scriind ca e bine sa se puna punct scormonelilor pentru ca ispita unei anume insistente intr-o astfel de discutie duce negresit la diluarea ei. Si creaza tensiuni cel putin necrestine, daca nu cumva si neromanesti...
Totusi, domnilor, e important sa reflectam in continuare cu totii la aceasta parte a istoriei noastre si a Bisericii noastre in care, asta este, vom gasi si bune, si rele, si tilhari, si sfinti.
Si, indiferent unde ne aseaza judecata noastra, adica fie ca sintem "noi", fie ca sinteti "voi", sa rezistam cu totii tentatiei "derapajelor controlate".

 
La 29/11/10 11:07 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

D-lui Alexandru Racu:

Înţeleg. Amin.

 
La 29/11/10 11:26 p.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

@ Lucian Popescu

Daca zicea ca vrea sa apere "crucea, cultura si civlizatia crestina" in alainta cu Germania Nazista si Italia Fascista, eu ce sa inteleg din asta?

Gata, eu i-am pus punct. Va las ultimul cuvant.

 
La 29/11/10 11:40 p.m. , Anonymous Cornel a spus...

Ce atatea menajamente!? De ce nu i se spune verde lui Racu: nu era momentul, domnule! Si de ce nu este somat cu intrebarea (care vad ca nimeni nu si-o mai pune azi): evreii aia "lezati" (auzi vorba!) de Codreanu erau toti niste mielusei nevinovati si toti oameni mari ai Romaniei (Hasdeu, Eminescu, Bratianu, Paulescu, Iorga, Goga, Codreanu, Nae Ionescu, Crainic, Eliade, Noica, Cioran, Ion Barbu, Antonescu etc) niste nebuni descreierati? Care era chestia ATUNCI cu evreii? Sau nu da bine sa pui intrebari "incorecte politic"?

 
La 30/11/10 12:10 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Pentru Cornel:

În general, spre deosebire de roşu, verdele (chiar şi cînd e vorba de "spunere") nu prea dă bine azi. Dar n-aveţi nici o grijă: d-l Racu e prea inteligent ca să nu-şi fi pus şi singur aceste întrebări. Poate cu timpul le va şi răspunde. Nu încape totul în spaţiul unui blog.

D-lui Alexandru Racu:

Civilizaţiile şi culturile italiană şi germană sînt şi rămîn creştine prin tradiţiile lor milenare independent şi indiferent de faptul că un Mussolini sau un Hitler erau mai degrabă atei. A opune paradigma tradiţională a acestor culturi şi civilizaţii europene şi creştine paradigmei internaţionaliste "iudeo-democrate" sau "iudeo-comuniste" (cum se spunea în limbajul de dreapta al epocii) era un fel de a apăra "crucea", chiar dacă nu în sens strict religios.

 
La 30/11/10 12:11 a.m. , Anonymous Lucian Popescu a spus...

Siti bine ca vreti sa va lamuriti singur, nu sa va lamureasca altii.
Aveti sau veti dobindi toate datele. Nu e o sarada, ci e o realitate complicata, istorica si spirituala deopotriva. Sinteti de acord cu asta, nu-i asa?
Nu e nevoie de initieri, dar ratiunea si documentul vor fi inca insuficiente. Vor fi tentatii de-a dreapta si de-a stinga.
Ultimul cuvint este o invitatie de a cauta sa ii cunoasteti pe unii dintre "ei", cei care inca mai traiesc. Foarte putini, dar foarte interesanti. Cei din rindul carora s-au cernut sfintii inchisorilor. V-ar trebui timp si indrazneala. Indrazneala aveti! Nu si timp...
Doamne ajuta!

 
La 30/11/10 12:32 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Mi-e teamă, dragă Lucian, că timpul a cam trecut deja. Experienţa lămuritoare de care vorbeşti putea fi făcută plenar (cum noi am nimerit şansa s-o facem) acum 30, 20 sau măcar 10 ani. Acum cei mai mulţi dintre supravieţuitorii "grei" s-au cam dus (Dumnezeu să-i odihnească). D-l Racu n-are nici o vină în această privinţă. Mi se pare că lămurirea dumnealui e sortită să se structureze altfel.

 
La 30/11/10 12:51 a.m. , Blogger Iulian Capsali a spus...

Plecaciunea mea domnului E. Badauta. Nu pot trece cu vederea delicatetea sufleteasca a acestui om, care a adus discutia in spatiul filocalic. Va imbratisez si va pretuiesc ca pe un frate intru Hristos. Domnul sa ne dea darul deosebirii!

 
La 30/11/10 1:02 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Bravo, Cornel! În sfarsit, a pus cineva punctul si pe i (nu numai pe "r").

 
La 30/11/10 4:58 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Domnule Alexandru Racu, dvs va pretindeti conservator dar va scaldati intre simpatizanti ai Legiunii. In aceste conditii sa nu va mire ca Dreapta crestina va ramane pe mai departe in spatiul virtual, unde va fi foarte vocala si sententioasa, ce-i drept. Nimeni nu se va inrola sub flamurile Dreptei discret-legionare.

 
La 30/11/10 6:59 a.m. , Blogger Mirel CT a spus...

Foarte interesanta dezbaterea, m-a tinut treaz noaptea si visator ziua asa incat ceasul meu biologic s-a dat peste cap. Insa a meritat. Pe toti i-am inteles mai putin pe cei de la Apologeticum. Mai ramane sa ma inteleg pe mine insumi in raport cu acest fenomen la care nu m-am mai gandit de ani de zile. Poate ma ajuta amicul Iulian Capsali recomandandu-mi cateva carti :)
Hasta la vista!

 
La 30/11/10 11:02 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Anonimului de la 4.58 AM:

Nu ştiu dacă şi ce vă va răspunde d-l Racu, dar eu, întrucît v-am postat comentariul, mă simt dator să vă spun că aici nu e vorba de nici o ofertă politică şi de nici o înregimentare, ci se discută pur şi simplu nişte aspecte istorice şi nişte atitudini principiale, fiind loc - după cum puteţi constata - pentru toate punctele de vedere.

 
La 30/11/10 1:35 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Si eu va imbratisez stimate domnule Capsali !
Sa va auda Dumnezeu !
EB

 
La 30/11/10 2:53 p.m. , Blogger Iulian Capsali a spus...

Dragul meu Mirel, cred ca expertul in materie este Razvan Codrescu. Are o intreaga bibliografie pe care a postat-o pe acest blog, precum si articole pe tema, care incearca sa aduca lumina in acest spatiu atat de cetos. Faptul ca reuseste sa gaseasca o cale de mijoc se regaseste in virulenta atacurilor (unele inepte, ale apologetilor tembelismului national), precum si in antipatiile de moment ale unor prieteni. Cred ca, la ora asta, Razvan Codrescu este singurul care se incumeta sa dezbata subiectul pastrand o masura.

Pentru mine, intelectualul roman ortodox paradigmatic este martirul Mircea Vulcanescu, cel care nu a intrat in Legiune - asta demonstreaza ca nu absolut toata intelighentia romaneasca a epocii a fost mesmerizata de Miscare - aceasta neimpiedicandu-l sa fie prieten cu toti intelectualii legionari ai epocii. Acest geniu - sociolog, filosof, teolog, finantist - cred ca este cel care, si prin martiriul sau, poate sa ne adune pe cei care simtim si gandim din perspectiva traditionalista, pentru ca respira duh ortodox oriunde isi apleaca gandul.

Pana la urma, intrebarea pe care mi-am pus-o este: cat de ortodoxa este Miscarea Legionara? Idealista, mistica, disciplinatoare, dispusa permanent la sacrificiu, asta este evident ca a fost. Ceea ce cred ca nu au inteles, nici Codreanu, nici intelectualii afiliati Miscarii, este tocmai mesajul hristic:
"Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici." Ioan 18-36
Cred ca pacatul originar al Legiunii consta in incercarea de a aduce lumea lui Dumnezeu pe pamant, cu orice consecinte. De asemenea cred ca, multi, nu toti dar multi, au fost pregatiti ca sa devina martiri; Miscarea a fost o anticamera a sfinteniei capatata in inchisori. Dumnezeu a vrut nu numai sa gaseasca duhul ortodox, dar sa devina Sfinti.
Acest fals duh profetic insufleteste, din pacate, si sufletele zelotiste stranse in jurul manastirii Petru Voda, pentru ca si ei vor sa infaptuiasca imparatia lui Dumnezeu hic et nunc. Nadajduiesc ca sa nu cante cocosul de trei ori ca sa-i vedem cum se leapada, ci sa gaseasca Pronia calea de a-i aduce in Adevar.

Sfantul Andrei, ocrotitorul acestui neam, sa ne mijloceasca la Domnul! La multi ani tuturor ortodocsilor romani, si in special celor ce poarta numele Sfantului. Am vazut anul acesta crucea in X pe care a fost rastignit, aflata, ca si moastele sale (capul), in catedrala din Patras. Credeti-ma ca este o imagine extrem de puternica. Nu este dat oricui sa fie mucenic...

 
La 30/11/10 2:58 p.m. , Blogger Cristi a spus...

Ma bucur ca prin interventia Parintelui Aldea se confirma apartenenta lui Traian Boieru la serviciile secrete straine, si ca ipoteza implicarii NKVD-lui in asasinarea lui Iorga nu e doar o aberatie scoasa din contextul istoric. In ceea ce priveste dovezile, ma intreb ce interes ar avea un serviciu secret sa lase urme sau dovezi care sa-l incrimineze in cazul Iorga?
Pentru Iulian Capsali:
Din ironia cu care imi raspunzi reiese, totusi, o idee clara: Sergiu Nicolaescu, indiferent de simpatiile sale politice, nu este decat un regizor oportunist, maestru al istoriei fictive. Esti de acord? As fi preferat, totusi, sa ma contrazici cu un argumest istoric, nu cu o zeflemea ieftina!
Si inca o clarificare necesara: Am postat cu numele Cristi, si nu vreau sa fiu confundat cu Cristian.

 
La 30/11/10 8:41 p.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

@Razvan Codrescu

Daca o luam asa, toate culturile nationale europene sunt si raman crestine, indiferent de ingineriile sociale de tip satanist la care au fost supuse diverse tari europene in secolul XX. De aceea, criticand deviatiile totalitare ale extremei drepte, eu nu ma ating nici de natiunile europene, nici de credinta crestina. Dimpotriva, spre deosebire de un Tismaneanu, critic ideologiile cu pricina tocmai pentru a recupera natiunea si credinta, categorii teologico-politice care au intrat in criza nu doar datorita atacurilor bolsevice si neobolsevice, ci, intr-un mod mult mai profund, datorita modului barbar in care au fost pervertite de extrema dreapta interbelica. Revenind, daca o luam asa, nu vad de ce ramane Germania Nazificata crestina si nu ramane asa si Rusia bolsevizata. De ce se apara mai degraba civilizatia crestina alaturi de nazisti, impotriva sovieticilor, decat alaturi de sovietici, impotriva nasiztilor. In fine, cu toate neajunsurile ei, care nu sunt putine, cred ca cea mai putin necrestina, in contextul respectiv, ramanea democratia (sau "iudeo-democratia", dupa cum preferati sa o numiti). De fapt, am mai lamurit subiectul acesta intr-o polemica purtata in Rost cu un istoric, pe nume Daniel Focsa. In plus, stiti bine ca in cazul lui CZCodreanu avem niste afinitati ideologice pe care respectivul le marturiseste cat se poate de clar. Nu mai merg din nou la citate.

 
La 30/11/10 8:59 p.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

@ Cornel

Evreii, ca si romanii, au si ei pacatele lor, cu diferentele care se aplica de la caz individual la caz individual. Chestiunea vinovatiei e complexa. Vina nu este niciodata strict individuala (depinde de ce inveti acasa, la scoala, la biserica, etc.), nici strict sociala (pentru ca avem cu totii ceea ce se cheama liber arbitru). Ecuatia nu o poate rezolva nimeni in detaliu: numai Dumnezeu. Inevitabil imperfecta, justitia noastra nu se poate ocupa decat de indivizi. Atat ii este ingaduit omului. Judecata neamurilor o face numai Dumnezeu. Din nefericire, arogandu-si dreptul unei justitii colectiviste, care se transforma inevitabil in oroare totalitara, legionarii au pacatuit.

Acestea fiind spuse, marturisesc ca sunt multi evrei care ma irita cumplit (dar nu pentru faptul ca au nas coroiat). La fel cum sunt si destui romani de acest gen (antipatici). Resping insa, pentru motivele enumerate mai sus, orice idee de infaptuire a justitiei pe pamant, care eludeaza principiile statului de drept, punandu-i pe unii mai presus de lege si pe altii mai prejos de lege. Asta au facut, in buna masura si legionarii. Daca n-ar fi facut-o (si mai lucrau la unele detalii), probabil ca ma faceam si eu legionar.

Nu stiu daca dupa criteriile dumneavoastra am fost "politically correct" sau "politically incorrect". Oricum, cu ocazia aniversarii Marii Uniri, va urez, de aici din Canada, un calduros la multi ani!

PS: Unui anonim: daca tot ati pus punctul pe "i", poate faceati bine si atasati si o semnatura.

 
La 30/11/10 9:05 p.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

Anonimului de la 4:58 AM

Cum tara e plina de neolegionari, neoliberali, neocomunisti, cu nuantele care se aplica de la caz la caz, ma scald si eu pe unde pot. Cel mai bine m-am simtit cand m-am scaldat in apa botezului. Si cel mai bine ma simt la Biserica, atunci cand nu mi se vorbeste de politica.

 
La 30/11/10 10:12 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

D-lui Alexandru Racu:

Diferenţa între Rusia bolşevizată şi Germania nazificată, în ceea ce priveşte strict raportul cu creştinismul şi cu religia în general, este că în Germania ateismul n-a fost doctrină oficială de stat, Biserica şi credincioşii n-au suferit prigoanele din Rusia stalinistă, tradiţia nu a fost abolită şi diabolizată, iar svastica, orice s-ar zice, era mai aproape de cruce (fie şi numai simbolic) decît secera şi ciocanul.
Că la capitolul ororilor comise, aflăm mari similitudini între nazism şi bolşevism, aceasta este adevărat, dar este o cu totul altă discuţie. Din epocă lucrurile nu se vedeau la fel de clar cum se văd din posteritate şi, în raport cu bezbojnicia bolşevică, fascismele occidentale au putut trece în ochii contemporanilor drept o contrapondere creştină şi un răspuns "european" la sălbăticia "asiatică" (deşi astăzi lucrurile ni se înfăţişează mult mai amestecate). De aceea s-a şi putut vorbi de un "război sfînt" sau de o "cruciadă" împotriva bolşevismului (iar aceste percepţii şi formule nu sînt invenţii legionare, ci elemente curente în mentalitatea şi limbajul epocii, din Pirinei şi pînă în Balcani).

 
La 30/11/10 10:45 p.m. , Blogger Mirel CT a spus...

d-lui Iulian Capsali
Si eu cred ca expertul in materie este dl. Codrescu numai ca eram curios sa aflu ce carti au aparut in ultimii 10-15 ani in afara de cele scrise de dansul ("5-6 cărţi şi vreo 200 de articole"). Deocamdata ma multumesc cu ce gasesc pe acest blog si pe site-rile univ. americane insa nu stiu cat adevar e aici, de exemplu: http://www.claremontmckenna.edu/hist/jpetropoulos/ironguard/ideology.htm
Am uitat cam tot ce am citit despre legionari insa niciodata nu voi uita sentimentul pe care l-am avut de fiecare data cand am intrat in pestera Sfantului Apostol Andrei.
Doamne-ajuta!

 
La 30/11/10 11:09 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Un dosar bibliografic mai complet n-o sa gasiti nicaieri:
http://razvan-codrescu.blogspot.com/2009/09/miscarea-legionara-dosar-bibliografic.html

 
La 30/11/10 11:34 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

E un dosar cuprinzător, dar departe de a fi exhaustiv.
Cred că cel mai bine se poate lămuri cineva citind în primul rînd cărţile legionare "clasice" (mai ales cele ale lui Codreanu, Moţa şi Marin), iar în al doilea rînd cărţile despre legionarismul românesc ale unor autori străini (de regulă mult mai riguroşi şi mai obiectivi decît autorii români, la care se simt în mai mare măsură notele "pătimaşe" pro sau contra). Aş recomanda cu precădere cărţile lui A. Heinen şi C. Mutti.

 
La 1/12/10 9:22 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Unul dintre comentatorii postaţi mai sus îmi reproşează, patetic-indignat, că nu l-aş fi băgat suficient în seamă şi n-aş fi răspuns destul de prompt sau de punctual observaţiilor dumisale. Ţin să-i încredinţez - pe dumnealui şi pe alţii ce ar putea avea aceeaşi inmpresie - că nu-i la mijloc nici rea-voinţă, nici "discriminare" de vreun fel, ci pur şi simplu timpul nu-mi permite mai mult. Şi aşa, fiind un om destul de ocupat, fac eforturi mari să întreţin minima "interactivitate" a blogului, investind poate chiar neînţelept de mult timp în această aventură on-line (fără să-mi fi răspuns încă la întrebarea dacă, pînă la urmă, merită cu adevărat, mai ales cînd sînt pus, nu o dată, în situaţia de a îndura indelicateţi aproape incredibile din partea a fel de fel de anonimi nervoşi şi rudimentari, care însă au cu toţii "tăria opiniunilor" lor). Dar chiar şi dacă m-aş ocupa pe lume numai cu "bloggăreala", mi-e că tot n-aş putea împăca pe deplin toate aşteptările, aşa că îmi îngădui să cer un pic de cumpănire înţelegătoare măcar din partea frecventatorilor oneşti ai blogului, pe care-i asigur de întreaga mea simpatie (exprimată sau neexprimată).

 
La 1/12/10 10:09 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

D-lui Racu:

Am mai scris: sunteti mai catolic decat Papa! Ce usor este sa ti lectii de romanism din ... Canada!
Si sa mai intelegi si anii 30 - 40!
Curat vocea patriotului nationale! Sa ne traiesti, nene Iancule!

 
La 1/12/10 11:14 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

UmbraSerii
Este interesant domnilor cum se poate comenta un subiect sensibil de catre intelectuali din aceeasi postura de imaculati aflati intr-un turn de fildesh. Spun "aceeasi postura", pentru ca de multi ani incoace, de cand adevarata noastra intelectualitate a fost bagata dupa gratii, cei care incearca sa suplineasca acest gol nu reusesc (si asta include din pacate si perioada post decembrista) decat sa se pastreze intr-o calduta atitudine "neutra" si sa formuleze aparent doct ipoteze si pareri personale, mai mult sau mai putin documentate, dar cu pretentia de obiectivitate, bun simt si suverana capacitate de a discerne binele de rau.
Nu vreau sa intru in mai multe detalii, dar exemplul acestui Alexandru Racu este elocvent asupra modului in care suntem buni sa ne dam cu parerea, dar din pacate nu ne mai putem ascunde ignoranta si superficialitatea dupa justificarea ca nu am avut de unde sa ne documentam sau de la cine sa ne informam.
Plus ca, din pacate, de prea multe ori "a sti" este confundat cu "a intelege" ...

 
La 1/12/10 12:01 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Unui anonim nepostat:

M-am uitat pe site-ul indicat: sînt şi informaţii corecte, dar şi multe "urechisme" şi ipoteze fără acoperire. E de preferat să mergeţi la surse istoriografice mai serioase. O lucrare relativ pertinentă este, de pildă, cea alcătuită de istoricul Gh. Buzatu şi colaboratori: "Radiografia dreptei româneşti" (vedeţi bibliografia de pe acest blog).

 
La 2/12/10 2:03 a.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

Domnului Razvan Codrescu

a) Ca la finele anilor 30' puteau fi inca unii oameni care sa socoteasca Nazismul mai putin rau decat Comunismul, poate fi de inteles. Mai mult chiar, se poate intelege si de ce unii politicieni romani, gandind strict in termeni machiavelici, de ratiune de stat, ar fi socotit oportuna o schimbare a aliantelor. Eu unul personal refuz modul machiavelic de a intelege politica si, in mod paradoxal, acesta era si cazul lui Corneliu Zelea Codreanu. Evident, orice judecata trebuie asezata in contextul istoric.

b) Insa nu absorbita de contextul istoric. A vorbi la momentul 1937 de apararea crucii prin intermediul zvasticii, denota fie o foarte proasta informare factuala (ceea ce nu cred ca era cazul), fie o foarte proasta intelegere a spiritului crestinismului. Dumneavoastra tot insistati cu spiritul epocii, uitand ca in epoca mai existau si crestini cu capul pe umeri, din acest punct de vedere, fie ca e vorba de un Sandu Tudor, un Francois Mauriac, un Jacques Maritain, un Miguel de Unamuno (pe care era cat pe ce sa-l linseze "cruciatii" in Spania). Ba de ce sa nu-l aducem in discutie pe insusi Papa de la Roma (ca tot zic unii pe blogul asta ca sunt mai catolic decat papa) care, se presupune, in ciuda deficitului lui inevitabil de pravoslavnicie, era mult mai avizat sa-si dea cu parerea pe subiect decat Corneliu Zelea Codreanu. Or, in anul de gratie 1937, o enciclica papala avea sa condamne in termeni cat se poate de clari Nazismul.

c) Faptul ca unii persista chiar si astazi in acest gen de retorica - "razboiul sfant impotriva bolsevismului alaturi de <>" ( nu zic ca ar fi cazul dumneavoastra ) mi se pare deopotriva sinistru si deplorabil.

 
La 2/12/10 2:05 a.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

CONTINUARE

d) In Germania Nazista, credinciosii nu erau persecutati decat daca il marturiseau pe Hristos prin piosenii irelevante, spuse intre patru ziduri, sau prin axioane inchinate Furher-ului (in unele cazuri). Daca-l marturiseau asa cum se cere, denuntand pe stapanitorul veacului acestuia, lucrurile isi schimbau automat coloratura roz. Iar evreilor crestinati nu le ajuta cu nimic faptul ca aveau si un certificat de botez ( nu ca deprivarea de drepturi elementare si terorizarea necrestinilor pe criterii rasiale nu este indeajuns de incompatibila cu duhul crestinismului ), la fel cum nu le-a ajutat nici polonezilor, sarbilor, grecilor, etc. "killeritzi" de nazisti. De altfel, si pe la noi, in ciuda ateismului oficial sub care am trait nu de mult, multi clerici (plimabtori pe la conferinte pentru pace) au dus-o bine, atata timp cat urmau, in context comunist, zicala lui Goebbles (citez din memorie): "lasati-ne noua pamantul si voi ocupati-va doar de cer". In acest sens, va recomand si un text al unui faimos teolog protestant, tradus de Mircea Platon la http://www.ziuaonline.ro/opinii/14-opinii/5931-emil-brunner-despre-comunism-capitalism-si-crestinism.html.

e) Am avut ocazia sa cunosc si ortodocsi, practicanti, de pe alte meleaguri (mai de la Rasarit) care tot asa, crestineste, operau rationamente similare care demonstrau, dimpotriva, de ce "fie si numai din punct de vedere simbolic, secera si ciocanul erau mai aproape de cruce decat svastica", ca na, si ele tot incrucisate sad pe flamura rosie. Eu unul incerc sa gandesc dincolo de geografie si ideologie. Poate datorita faptului ca m-am plimbat prea mult prin lume si mi-am pierdut pedigree-ul de bun roman. Parerea mea sincera este ca, din nefericire, argumentatia dumneavoastra, explica in buna masura de ce a incaput procesul comunismului pe mana lui Tismaneanu. Desi nu trebuie sa bombanim excesiv, ca si el (nebotezat cum probabil e), e mai aproape de Hristos decat Iliescu. Cum zicea prietenul Mircea Platon, intr-un alt context, care se intersecteaza in maniera extrem de bizara cu actualul context. Strict teologic, nici dracu' nu-i suta la suta rau. Ca tot faptura lui Dumnezeu ii. Mai mult, zic babele ca prin el, uneori lucreaza chiar si Dumnezeu.

 
La 2/12/10 2:05 a.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

CONTINUARE

d) In Germania Nazista, credinciosii nu erau persecutati decat daca il marturiseau pe Hristos prin piosenii irelevante, spuse intre patru ziduri, sau prin axioane inchinate Furher-ului (in unele cazuri). Daca-l marturiseau asa cum se cere, denuntand pe stapanitorul veacului acestuia, lucrurile isi schimbau automat coloratura roz. Iar evreilor crestinati nu le ajuta cu nimic faptul ca aveau si un certificat de botez ( nu ca deprivarea de drepturi elementare si terorizarea necrestinilor pe criterii rasiale nu este indeajuns de incompatibila cu duhul crestinismului ), la fel cum nu le-a ajutat nici polonezilor, sarbilor, grecilor, etc. "killeritzi" de nazisti. De altfel, si pe la noi, in ciuda ateismului oficial sub care am trait nu de mult, multi clerici (plimabtori pe la conferinte pentru pace) au dus-o bine, atata timp cat urmau, in context comunist, zicala lui Goebbles (citez din memorie): "lasati-ne noua pamantul si voi ocupati-va doar de cer". In acest sens, va recomand si un text al unui faimos teolog protestant, tradus de Mircea Platon la http://www.ziuaonline.ro/opinii/14-opinii/5931-emil-brunner-despre-comunism-capitalism-si-crestinism.html.

 
La 2/12/10 2:06 a.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

CONTINUARE

e) Am avut ocazia sa cunosc si ortodocsi, practicanti, de pe alte meleaguri (mai de la Rasarit) care tot asa, crestineste, operau rationamente similare care demonstrau, dimpotriva, de ce "fie si numai din punct de vedere simbolic, secera si ciocanul erau mai aproape de cruce decat svastica", ca na, si ele tot incrucisate sad pe flamura rosie. Eu unul incerc sa gandesc dincolo de geografie si ideologie. Poate datorita faptului ca m-am plimbat prea mult prin lume si mi-am pierdut pedigree-ul de bun roman. Parerea mea sincera este ca, din nefericire, argumentatia dumneavoastra, explica in buna masura de ce a incaput procesul comunismului pe mana lui Tismaneanu. Desi nu trebuie sa bombanim excesiv, ca si el (nebotezat cum probabil e), e mai aproape de Hristos decat Iliescu. Cum zicea prietenul Mircea Platon, intr-un alt context, care se intersecteaza in maniera extrem de bizara cu actualul context. Strict teologic, nici dracu' nu-i suta la suta rau. Ca tot faptura lui Dumnezeu ii. Mai mult, zic babele ca prin el, uneori lucreaza chiar si Dumnezeu.

 
La 2/12/10 5:04 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Domnule Racu,
Faceţi multe observaţii principial valabile, în zelul firesc de a avea pînă la capăt şi cu orice preţ dreptate, numai că eu n-am afirmat nici o clipă virtuţile creştine ale Germaniei naziste, ci am spus doar că, DACĂ O COMPARĂM ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ CU UNIUNEA SOVIETICĂ, Germania nazistă, deşi i se pot imputa multe, inclusiv devierea spre păgînism (mai mult decît spre ateism), rezultă mai puţin prigonitoare a creştinismului şi a ideii de religie, PUTÎND LĂSA CONTEMPORANILOE IMPRESIA (cum a şi lăsat-o de altfel multora) că ar păzi ordinea tradiţională creştină a Europei faţă de disoluţia radicală adusă de bolşevism. Nimic mai mult.
Nici măcar războiul nu a fost, o vreme, pe deplin trezitor şi lămuritor pentru contemporani (or, la data afirmaţiei făcute de Codreanu, războiul era încă departe de a fi izbucnit). Nu numai Codreanu, ci aproape orice om de dreapta din Europa s-ar fi pronunţat în acelaşi sens LA 1937. Cei pe care-i citaţi dvs. sînt nişte marginali în contextul dreptei europene (Sandu Tudor, de pildă, era atunci de-a dreptul de stînga), iar Unamuno nici nu poate fi socotit un creştin referenţial, oricît ar fi cochetat filosoficeşte cu religia. Cît despre Papalitate, situaţia e complexă (cum nu se poate să nu fi aflat, mai ales prin cele străinătăţuri): dacă Papa Pius XI, după ce se înţelesese cu Mussolini în 1929, a criticat într-adevăr fascismul (nota bene: la paritate cu comunismul), nu abia în 1937 (Divini Redemptoris, Quadragesimo Anno), ci încă din 1931 (Non abbiamo bisogno), la Vatican erau şi destui simpatizanţi ai fascismului, iar poziţia Papei Pius XII, deşi s-a pronunţat constant în favoarea păcii, a fost mai ambiguă în anii fierbinţi care au urmat (ceea ce a şi lăsat loc unor critici şi acuze evreieşri desigur exagerate). Codreanu însă nu era nici catolic şi nici cleric; el se pronunţa dintr-un alt unghi de vedere, într-o ţară din imediata vecinătate a monstrului de la Răsărit (de unde nenorocirea noastră istorică a şi venit în cele din urmă - şi ne urmăreşte pînă în ziua de azi).
Paradoxul pe care-l eludaţi, după şabloanele gîndirii occidentale (de parcă n-aţi fi român), este că pînă la urmă s-a mers cu Axa şi fără Codreanu, iar "întoarcerea armelor" în 1944 n-a fost un dezastru mai mic pentru ţară. În comparaţie cu ce ne-a făcut Stalin (cu asentimentul abject al Marilor Puteri), dementul de Hitler a fost un mieluşel! Dar dvs. păreţi mai pătruns şi mai preocupat de perspectiva evreiască asupra lucrurilor mai mult decît de cea românească. Eu nu zic că evreii n-au dreptatea lor, dar avem şi noi, pe undeva, dreptatea noastră (chiar dacă, vorba lui Eliade, "istoria a făcut pipi pe noi"). Părerea mea este că, deşi mobilizat de cele mai juste principii, decontextualizaţi şi judecaţi abstract. Iar partea cea mai deconcertantă este că n-aţi admite în ruptul capului că este aşa...
Eu nu-mi fac un scop din a polemiza cu dvs. şi nici nu ţin să impun cuiva punctul meu de vedere: caut doar să mă lămuresc pe mine şi să-i provoc şi pe alţii la o abordare ceva mai complexă decît cea curentă, dacă se poate. Dacă nu, nu. La vîrsta mea mi s-au tocit şi ambiţiile, şi orgoliile. Nu aspir la nici un "ciolan", nu vreau să am adepţi sau "fani", nu vreau să fac partide, nu vreau nici măcar să urc în topul blogurilor. De aceea m-am eschivat de la o polemică pînă la urmă oţioasă (din punctul meu de vedere) şi vă comunic, sincer amical, că dacă vreţi să polemizaţi aici cu alţii, vă găzduiesc oricînd, dar eu nu mă mai implic. De citit, vă voi citi cu interes, chiar şi cînd mi se va părea că nu aveţi dreptate: aceasta-i forma de preţuire pe care nu voi înceta să v-o port (cum n-am încetat s-o port nici prietenului pe care-l evocaţi recurent, d-l Mircea Platon).

 
La 2/12/10 6:55 a.m. , Anonymous gheorghe a spus...

Citind comentariile "intelectualilor" contemporani te apuca plansul! Vorba unui parinte:

"Sa stiti ca a fost o vreme cand trebuia sa manuiesti si spada! Noi cu ochiul nostru contemporan si cu mintea noastra academica nu putem sa judecam, e sfant sau nu Stefan!
'Stii parinte, esti tanar, dar noi am citit, noi am studiat, dumneata stai acolo inchis in manastire dar noi am facut studii domne cand dumneata te chinuiai cu roaba sa pui pe varf de munte o piatra de temelie la biserica, noi am facut deja vreo trei facultati! Acesta a fost cam crud!'

Hmm! Domnule academician! Credeti dumneavoastra ca Stefan ar fi putut sa zica:
'Domnilor turci, va rugam, parasiti tara! Dar nu ne violati nevestele! Nu ne luati copiii! Lasati mieluseii acolo! Nu purcelul acela... Nu calcati pe iarba aia, nu porumbul acela, am prasit la el!'

Credeti voi ca ar fi fost vreo sansa? Radem, pentru ca sigur nu ne ataca nimeni cand iesim din sala, sigur avem curent electric, sigur mergem si ne uitam la televizor, sigur avem masina care porneste, sigur totul!"

Cam asa si cu academicienii nostri scoliti prin strainataturi la diferite burse Soros, Fulbright, samd. E usor sa judeci din confortul zilei de astazi actiunile celor din perioada interbelica, cand ardea camasa pe ei, comunismul era in coasta, partidele politice istorice inhaitate cu camarila regala jefuiau tara din scandal in scandal, nedandu-se inapoi nici la a pune tunurile pe tarani sau pustile pe muncitori... Iar bogatiile tarii erau concesionate pe zeci de ani la jocurile de noroc ale duducii Elena...

Oare cand ni se va spune ca si Stefan cel Mare, Vlad Tepes, Mihai Viteazul, samd au fost niste criminali ca doar printre primele lucruri facute a fost trecerea prin sabie a boierilor tradatori? Cum bine scria Dl. Codrescu mai demult intr-un articol de referinta, "Lupta cu temeiurile..."
Ce te faci cand dusmanii nu sunt numai externi, ci interni? Cand ai tai te tradeaza?

 
La 2/12/10 7:21 a.m. , Anonymous gheorghe a spus...

Nu este usor pentru tinerii intelectuali de azi sa nu-si vanda constiinta pentru o bursa, un post, un viitor stralucit. Si aici ma gandesc la doua exemple, Maica Heruvima inmormantata la Petru Voda, care a preferat sa moara decat sa-si tradeze credinta. Iar la polul opus "tinerii lupi", scoliti pe la Budapesta samd. care scriu tot felul de lucrari impotriva neamului, credintei, samd subiectele fiind "sugerate" de sponsori. Si-mi vine in gand doar fostul ministru de externe...

Parintele Calciu spunea despre integrarea europeana, UE, samd."Incercam sa intram in iad, sa deschidem portile iadului!" iar alti duhovnici au fost chiar mai categorici!

Domnule Racu, m-ati facut curios cu incrancenarea si risipa de energie de care dati dovada vis a vis de acest subiect si o simpla cautare pe google, printre altele, arata ca puneti, sau ati pus, si dumneavoastra umarul la succesul acestui proiect antihristic, integrarea europeana a Albaniei, samd.
Deci, atunci cand judecati doar prin prisma crestina, nu dati dovada de fariseism?

N-am avut timp sa citesc cu atentie lucrarea despre Carl Schmitt, un subiect interesant tinand cont de reputatia lui de "Kronjurist des Dritten Reiches"...

 
La 2/12/10 9:00 a.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

Am dat exemplul unei enciclice, care dupa cum bine stiti, are validitate doctrinara. Enciclica unui Papa, care din punctul asta de vedere s-a dovedit a fi vrednic de pomenire. Nu am zis ca Biserica Catolica este padure lipsita de uscaturi (specimene precum "Fericitul" Cardinal Stepinac).

Daca Zelea Codreanu ar fi gandit strict in termeni geopolitici, in termeni strict pragmatici, ar fi trebuit sa reformuleze fraza. Am specificat clar lucrul acesta. Iar dumneavoastra stiti bine ca Zelea Codreanu nu gandea in termenii astia. Deoarece civilizatia crestina fie o aparam cu metode ortodoxe, tinand cont de zicala "corb la corb nu scoate ochii"(a se vedea si pactul Ribbentrop-Molotov daca tot veni vorba de cum ne-au nenorocit unii si altii), fie o scoatem din discursul public si discutam politica in termeni strict machiavelici. Daca amestecam planurile, fie instrumentalizam constient crestinismul, fie nu suntem constienti de faptul ca ne aflam in erezie.

Cat despre intoarcerea armelor, in August 1944conturile fusesera incheiate si, din nou, daca discutam strict pragmatic, daca mergeam mai departe continuam un razboi din care nu mai era nimic de castigat. Se puteau pierde eventual teritorii in Vest. Iar daca nu ne pazea Dumnezeu si ii iesea lui Horthy tradarea, astazi am fi sarbatorit cu siguranta 1 Decembrie cu un gust foarte amar. Cat despre ideea ca vezi Doamne, ce urat din partea noastra ca ne-am tradat "aliatul", sa fiu scutit...Insa despre aceste lucruri am scris pe larg in ROST, in articolele in care am polemizat cu D. Focsa.

Pe mine nu ma intereseaza unde se situeaza "oamenii de dreapta", atat cei de azi cat si cei de ieri. Pe mine ma intereseaza pozitia crestinilor, mai exact a celor care intrupeaza istoric sfintele dogme. De aceea ma intereseaza mai mult crestinii cu fapta decat aia cu teoria, si am alergie la aia care amesteca teoriile, fie din ignoranta fie din Machiavelism. Un crestin adevarat se masoara dupa masura iubirii si a discernamantului. Iar la capitolul asta, toate exemplele pe care le-am invocat stau mai bine decat Corneliu Zelea Codreanu. Unamuno care a sustinut initial tabara nationalista, dar, vazand ce se intampla de ambele parti, a ales, cu riscul vietii, refuzul oricarei forme de partizanat in plin razboi civil, a intuit ca si Dostoievski un adevar fundamental al crestinismului. Anume faptul ca fericirea generala sau orice alta cauza mareata care se bazeaza macar si pe o singura crima - pe calcarea in picioare a unei singure fapturi nevinovate - este o comedie sinistra, de care nu pot sa se bucure decat idiotii si cinicii.

 
La 2/12/10 9:02 a.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

CONTINUARE

Pe mine nu ma intereseaza unde se situeaza "oamenii de dreapta", atat cei de azi cat si cei de ieri. Pe mine ma intereseaza pozitia crestinilor, mai exact a celor care intrupeaza istoric sfintele dogme. De aceea ma intereseaza mai mult crestinii cu fapta decat aia cu teoria, si am alergie la aia care amesteca teoriile, fie din ignoranta fie din Machiavelism. Un crestin adevarat se masoara dupa masura iubirii si a discernamantului. Iar la capitolul asta, toate exemplele pe care le-am invocat stau mai bine decat Corneliu Zelea Codreanu. Unamuno care a sustinut initial tabara nationalista, dar, vazand ce se intampla de ambele parti, a ales, cu riscul vietii, refuzul oricarei forme de partizanat in plin razboi civil, a intuit ca si Dostoievski un adevar fundamental al crestinismului. Anume faptul ca fericirea generala sau orice alta cauza mareata care se bazeaza macar si pe o singura crima - pe calcarea in picioare a unei singure fapturi nevinovate - este o comedie sinistra, de care nu pot sa se bucure decat idiotii si cinicii.

Lupta impotriva coruptiei, atat cea interioara cat si cea exterioara, pe care au propovaduit-o legionarii, este perfect valabila si astazi, de principiu (fireste, metodele se cer revizuite), mai ales intr-o tara atat de corupta precum Romania. Ca roman, nu-mi face placere sa se pise nimeni pe mine. Dar intr-un sens mult mai profund, nu vreau sa o duc eu bine pe seama suferintei altora. Pentru ca mi se face greata. Imi sta in gat. Si cred ca aceasta este principala lectie morala pe care ar trebui sa o asimilam ca popor la modul cel mai profund. Iar daca o vom face, si Dumnezeu ne va ajuta. Restul - incriminari si dezincriminari ale trecutului - e apa de ploaie, teme pe care putem vorbi la nesfarsit fara niciun folos.

 
La 2/12/10 9:03 a.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

In viata personala nu reusesc sa ma ridic la masura idealurilor mele, pe care le-am invatat nu din tratatele despre drepturile omului ci le-am invatat in Biserica in care de mii de ani se roaga poporul din care fac parte. Asta am inteles eu din crestinism. Ceea ce scriu aici nu valoreaza nimic atata timp cat nu se traduce in fapte, iar aici mai am mult si bine de lucrat.

Sper ca aceasta ultima postare (va las ultimul cuvant) sa va fi lamurit de ce am scris ce am scris. Personal, mi-a facut sincer placere sa polemizez cu dumneavoastra. Si eu va incredintez de faptul ca, dincolo de diferentele de opinie, relatia noastra ramane una amiabila.

 
La 2/12/10 9:57 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

D-lui Alexandru Racu:

E mai bine ca ultimul cuvînt să rămînă acesta al dvs., căci reprezentaţi viitorul (cu toate răspunderile lui).
Vă doresc, pe termewn scurt, un Crăciun plin de bucurie, iar pe termen mai lung, buna chivernisire a darurilor pe care vi le-a dat Dumnezeu.

 
La 2/12/10 2:14 p.m. , Anonymous Pr. Mihai-Andrei Aldea a spus...

text non-polemic! mulțumesc!

Țin, în primul rând, să mulțumesc pentru aprecieri gazdei.
Foarte sincer, nu mi-am dorit și nu-mi doresc în asemenea scriituri nici să am eleganță, nici să fiu convingător. Adevărul este cel pe care vreau să-l exprim. În măsura, desigur, în care izbutesc să-l înțeleg și să-l redau.

Acestea fiind zis, aș încerca să merg mai departe, la al doilea aspect care cred că ar fi fost trebuincios eseului (din punctul meu de vedere, se înțelege).
Pe de altă parte, trebuie s-o spun, înțeleg și faptul că ar fi fost cu neputință să fie cuprins în eseu, deoarece el însuși ar putea fi tema nu unuia, ci multor eseuri.
Dar era atât de necesar!
Este de ajuns să citim doar o parte din comentarii pentru a vedea aceeași problemă:
proprietatea termenilor sau conceptelor și categoriilor.

Logica pare să își fi pierdut, de multă vreme, esența. Deși este adesea invocată, de mulți.
A fost înlocuită cu discursul sofistic, în care într-o formă sau alta sunt eliminate părți ale realității astfel încât imaginea desenată de autorul discursului să se potrivească părerilor sale.
Face oare parte acest lucru din pușcăria tot mai bine zidită a realităților virtuale? Probabil.
Oricum, rămâne faptul că orice demers la gândire logică aduce după sine injurii „multilateral dezvoltate”, așa cum s-a întâmplat și cu acest eseu.

Dincolo de aceste constatări, destul de amare, nu știu dacă mai merită spus ceva. Nu știu dacă mai este cineva interesat de așezarea firească a lucrurilor, într-o ordine dreaptă, dacă mai are rost să încerci să reamintești rosturile atât de mult uitate astăzi...

De pildă, eseul este despre moartea lui Nicolae Iorga.
De aici se ajunge, amețitor, la „antisemitismul lui Codreanu” și la acuzarea lui de crimă.
Absurditate desăvârșită, sofism tipic.
S-o luăm, vorba Părintelui Nicolae Steinhardt, pe linia bunului simț țărănesc!

L-a ucis Corneliu Zelea Codreanu pe Nicolae Iorga?
Nu.

A îndemnat Corneliu Zelea Codreanu la uciderea lui Nicolae Iorga?
Nu. Dimpotrivă, a cerut repetat și cu autoritate să nu-i facă nimeni niciun rău.

Criminalii au acționat împotriva ordinelor date de Corneliu Zelea Codreanu?
Da.

Prin urmare, logic, este cu totul nedreaptă și/sau desăvârșit răuvoitoare orice încercare de așezare a lui Corneliu Zelea Codreanu în rândul vinovaților direcți sau indirecți de moartea lui Nicolae Iorga.
Nici măcar moral nu i se poate reproșa ceva în această privință, câtă vreme a insistat asupra apărării lui Nicolae Iorga de orice fel de răzbunare pentru ceea ce au avut de suferit el (C.Z.C.), Mișcarea Legionară și Țara de pe urma celebrului istoric.

Dar Mișcarea Legionară este vinovată de asasinarea lui Nicolae Iorga?
Să vedem ce spune bunul simț!

Cine conducea Mișcarea Legionară după moartea lui Corneliu Zelea Codreanu?
După moartea lui Corneliu Zelea Codreanu Mișcarea Legionară s-a divizat. A apărut o parte, cea mai numeroasă, condusă de Horia Sima. A mai fost o parte, condusă de foștii senatori ai Căpitanului, mai puțin numeroasă. Și au mai fost grupuri care s-au desprins căutându-și un drum propriu.
Oficial, care grupare era considerată ca fiind contiuarea Mișcării Legionare codrenistă?
Mai ales gruparea condusă de Horia Sima a fost privită ca atare, deși nu au lipsit voci care să acorde acest statut grupării conduse de foștii senatori legionari.
Vreuna dintre aceste grupări, recunoscute drept continuatoare ale Mișcării Legionare, a dat ordinul executării lui Nicolae Iorga?
Nu.
Vreuna dintre aceste grupări a aprobat asasinarea lui Nicolae Iorga?
Nu.
Asasinarea lui Nicolae Iorga a respectat tipicul execuțiilor legionare (I. G. Duca și A. Călinescu)?
Nu.
Vreuna dintre grupările legionare a sprijinit pe asasinii lui Nicolae Iorga în țară sau străinătate?
Nu.
Dar cine a ajutat grupul Boeru să plece din țară?
Gestapo-ul.

 
La 2/12/10 2:15 p.m. , Anonymous Pr. Mihai-Andrei Aldea a spus...

„Și atunci Ion, uimit, își dădu căciula pe spate și zise:
- Păi și atunci de ce se dă vina pe Mișcarea Legionară?
- Pentru că unii dintre legionari s-au bucurat că a murit Iorga, socotind moartea lui o pedeapsă dumnezeiască pentru răutățile săvârșite.
Ion se scărpină îngândurat în cap și-mi zise:
- Părinte, știi, și văru-meu s-a bucurat când i-a murit soacra, da´ pot să-ți jur că n-a ucis-o. A murit de inimă când el era la câmp.
- Știu, Ioane. Și eu m-am bucurat ieri când a-nceput să ningă, dar nu ningeam eu.”

Logica, săraca, sau bunul simț...
Nu degeaba ziceau Sfinții Părinți că cea mai mare harismă e aceea a deosebirii duhurilor.

 
La 2/12/10 4:57 p.m. , Anonymous Bloggoslovul a spus...

Parintele are dreptate, dar acelasi lucru mai pe scurt si cu alte cuvinte il spusese din capul locului si autorul articolului: ca Iorga a fost executat de o echipa de 7 legionari „obscuri” si „rebeli” (deci nereprezentativi pentru Miscare), ca Miscarea e indoielnic ca poate fi culpabilizata prin ei, ca au actionat fara ordin legionar de sus si pe cont propriu, ca e de presupus amestecul unor forte secrete ostile Romaniei. Citez:
„Că ucigaşii au aparţinut mediilor legionare e una; că însă Mişcarea Legionară ar putea fi culpabilizată generic, aceasta e discutabil.”
„pare să fi fost vorba de o acţiune pe cont propriu, fără implicarea sau girul prealabil al conducătorilor superiori ai Gărzii.”
„lichidarea lui N. Iorga nu mai poartă pecetea “pedepsirii” de tip legionar, ci a unui asasinat politic ordinar, pe cît de monstruos, pe atît de inoportun.”
„Comandamentul Legiunii pretinde a nu fi ordonat şirul de acţiuni criminale de la sfîrşitul lui noiembrie 1940, care ar fi fost iniţiate de un grup rebel, manipulat, poate, de forţe ostile României.”
De ce era nevoie de peste 130 de comentarii ca sa se spuna pana la urma ceea ce se spusese deja? Probabil ca din reaua vointa a celor care s-au prefacut ca nu au inteles numai ca sa faca pe Gica contra!

 
La 2/12/10 5:21 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

S-au facut si se fac multe greseli in istorie (de abordare, de intrepretare etc). Pe Arghezi l-a costat scump chiar si o simpla greseala de corectura - un z in loc de l ("Regina Maria da pilda ostirii romane"). Iorga, vizitandu-l in puscarie, l-a mustrat pe " papagal"; "Chiar asa?...". Arghezi i-a raspuns atunci. "Acu, asta e, a scapat"...

 
La 2/12/10 6:12 p.m. , Anonymous Pr. Mihai-Andrei Aldea a spus...

Așa este.
Dar avem de înfruntat lipsa proprietății termenilor (conceptelor) și categoriilor, obișnuința gândirii sofistice, confuzia între convingerea interioară și demonstrabilitatea (convingătoare pentru ceilalți) a părerilor... și altele asemenea.
Pace tuturor!

 
La 2/12/10 7:13 p.m. , Anonymous Daniela a spus...

Blogoslovului:

Nu sunt de acord. Mie comentariile mi-au fost in mare majoritate folositoare, fie referitor la problema cu Nicolae Iorga, fie referitor si la alte aspecte colaterale. Vreau sa multumesc in mod deosebit parintelui Aldea.

 
La 2/12/10 7:17 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Cred că am respins din greşeală un comentatiu semnat "Baba Novac". Îmi cer iertare şi vă rog să retrimiteţi.

 
La 2/12/10 7:28 p.m. , Blogger Ion a spus...

Iorga a fost impuscat de un agent NKVD,ca era plin de ei,dupa ce s-au dat ,,refugiati basarabeni,, (din URSS de fapt)

 
La 2/12/10 7:40 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Se prea poate. Dar pe ce vă bazaţi?

 
La 2/12/10 7:40 p.m. , Anonymous Baba Novac a spus...

Va multumesc, dar nu era nimic important. Imi exprimam doar regretul ca un doctorand in stiinte politice este trimis la plimbare de anonimii majoritari.
D-le Codrescu, as vrea sa va vad pe scaunul lui Ion Cristoiu in fata Eugeniei Voda discutand despre aceste probleme serioase. Se risipeste prea multa energie pe bloguri iar rezultatele nu sunt pe masura eforturilor.

 
La 2/12/10 7:57 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Pentru Baba Novac:

Eu nu sînt VIP, ca d-l Ion Cristoiu, iar telegenic - nici atît.
Face fiecare ce poate, pe bucăţica lui.
Altminteri, regret şi eu, împreună cu dvs., unele distonanţe şi o anume risipă (nu ştiu dacă de energii, dar în orice caz de vreme).
Vă mulţumesc că aţi retrimis mesajul, căci aş fi rămas cu inima grea.
Dumnezeu să ne călăuzească.

 
La 2/12/10 8:36 p.m. , Blogger Iulian Capsali a spus...

Parintele Mihai Andrei Aldea spune, incercand sa disculpe Miscarea Legionara de moartea lui Iorga:

"Asasinarea lui Nicolae Iorga a respectat tipicul execuțiilor legionare (I. G. Duca și A. Călinescu)?
Nu."

Enormitatea acestei comparatii, intre o executie comisa dupa un anumit tipic, si alta, facuta dupa alt tipic, mi se pare caracteristica pentru o anumit subterfugiu mental care se regaseste intre cei care sunt sensibili la subiectul in cauza, cautand, vorba lui Alex. Racu (cu care sunt doar in parte de acord), sa "decriminalizeze" Miscarea cu orice pret. In aceeasi ordine de idei, mi-ar fi placut ca parintele sa aiba darul deosebirii duhurilor atunci cand, in fata altarului de la Petru Voda, il vestejea pe Dan Puric in fata credinciosilor, acuzandu-l fara sa aduca nici cel mai mic argument. Nu am vazut nici o retractare publica a unui atac ce a fost facut public.

Este greu pentru mine si sa decelez intre neolegionarismul actual si revarsarile de ura ce rabufnesc intre cei care se considera constiintele ortodoxiei romanesti, cantonate in special in jurul "fenomenului" Petru Voda, inclusiv de pe blogul semioficial al manastirii. Comentarea Simpozionului de Martirologie poate sa devina un studiu de caz.

 
La 2/12/10 8:37 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Stimate Domnule Codrescu,

Inca o data multumiri pt articolul despre N Iorga, care ne'a (m'a) informat f bine despre un aspect major al istoriei noastre. Sunt f bucuros ca Pr Aldea a pus accentul pe faptul ca multi doctoranzi de'ai nostri se formeaza intelectual la scoli de gandire care - imi asum riscul - fiind de factura materialist dialectica nu poseda resursele de a produce valori intelectuale care sa reziste timpului (nu zic ca nu exista si scoli de valoare, dar mai toate departamentele de "humanities" cam au reputatia de a fi foarte la stanga... si asta o stie aproape toata lumea). Si asta este o tragedie nationala: ei vor fi "formatati" intelectual dupa principii si teorii care nu aduc nimic valoros - din contra adeseori ! - patrimoniului de gandire romanesc.

Astept comentarii din partea Dvs numai daca timpul va permite, e mult mai important sa continuati publicarea materialelor Dvs (spre binele celor multi).

Va doresc toate cele bune, Doamne Ajuta ! sper cand vin in tara sa trec si pe la Bucuresti si sa va intalnesc...

 
La 2/12/10 8:39 p.m. , Blogger Iulian Capsali a spus...

continuare

Mi se pare evident ca exista un potential de ura care a ramas inghetat, dar care poate fi reactivat atunci cand interesele -intotdeauna majore- o cer. Acel potential de ura vine si din credinta ca exista o violenta acceptabila, chiar daca se ajunge la crima, si careia, personal, nu-i pot gasi corespondent in invatatura lui Hristos. Daca exista asasinate acceptabile, atunci totul este posibil. Ori, legionarii nu cred ca au luat in serios mesajul Sau, pe care il mai repet:
"Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici." Ioan 18-36

Daca vrei sa faci imparatia lui Dumnezeu aici, atunci orice iti este permis. Inclusiv asasinatul acceptabil. Inclusiv sa-l porti, ritualic, pe Razvan Codrescu, din blog in blog, sa-l lapidezi in public. Demonizarea si amenintarea cu extinctia a celui care incearca sa aduca lumina asupra unui subiect, care iese din "canoane" devine o practica “manastireasca”. Asa mi s-a parut si punerea la stalpul infamiei a "inamicului bisericii", Dan Puric (sa maierte parintele Aldea, pe care il pretuiesc). Eu nu spun ca oamenii acestia nu gresesc, insa a considera ca trebuie desfiintati in public si arsi in efigie mi se pare anormal, chiar daca este o practica ce se regaseste in mod curent in mesajele ce izvorasc din manastirea Petru Voda, care a inceput sa devina un focar alternativ la mesajul hristic. Instrumentalizarea credintei se regaseste si la Miscarea Legionara, si in emanatiile tot mai contondente ale manastirii Petru Voda, acolo unde exista un cult al acestei Miscari, intretinut continuu de pr.Iustin Parvu si de emisari(Roncea, Apologeticum). Ce nu permite grupul de simpatizanti ai manastirii este aducerea in discutie a oricarui episod care poate intina imaginea M.L. si a lui Codreanu, ale carui icoane le-am vazut deja distribuite in public. Raportarea la Miscare, la Zelea-Codreanu, la pr. Iustin Parvu ca la niste repere esentiale ale ortodoxiei, instante supreme, mi se pare ca face deservicii Bisericii, si apoi chiar lor. Viciaza duhovnivniceste, chestiune pe care nu am intalnit-o la un alt mare duhovnic, Arsenie Papacioc,fost legionar, dar in care ideologia nu isi mai gaseste locul absolut deloc. Nu amintirile, nu suferinta, ci ideologia. Acelasi sentiment il ai si cand citesti cartea despre Valeriu Gafencu, un sfant necanonizat inca. La Petru Voda, filetismul este fapt. Raportarea nu se mai face la Hristos, ci la Neam sau la evrei, dupa caz. Dusmanul este intotdeauna in afara crestinului roman, nascut pur.

Alt subiect care este eludat constant ramane cultul personalitatii lui CZ Codreanu (amintit in dezbatere), si, mutatis mutandis, cel al pr. Iustin Parvu, la care asistam in ultimii ani. Cat de ortodoxe sunt acestea?

Sper ca, in special pr. Aldea, sa inteleaga faptul ca am pus aceste probleme care ma framanta nu din dorinta de a razbuna ceva sau pe cineva (departe de mine gandul), ci sper sa fie prilejul de a ne mai lamuri- daca mai gasim puterea sa o facem cu duh curat.

 
La 2/12/10 8:48 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Anonimului de la 8.37 PM:

Oricîte litigii punctuale aş avea cu d-l Racu, nu-l pot considera de stînga, ci doar de o dreaptă ceva mai prudentă decît a altora şi oarecum obosită de "crucea" tradiţiei. Ceea ce nu înseamnă că nu aveţi partea dvs. de dreptate cu privire la o anumită tendinţă mai generală; dreptate înnobilată de o bună îngrijorare românească, din ce în ce mai rară pe coclaurii de acasă.

 
La 2/12/10 8:49 p.m. , Anonymous Baba Novac a spus...

Nu sunt de acord cu anonimul de la 8:37. Romania are nevoie de doctoranzii scoliti prin stainataturi. Mai grav e faptul ca doctoranzii scoliti acasa nu mai au nevoie de Romania si pleaca. Inchei parafrazand-ul pe Fredin: "Sa nu fim nişte paie trecute printr-un cal!" Mi se pare ca cei ramasi acasa vor sa acopere tot televizorul!

 
La 2/12/10 9:41 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Am intrebat si intreb: stiti ca arhiva Armatei Romane si arhivele nationale au fost distruse de sovietici in 1945?

Stiti ca ei au compus toate acuzele adresate lui Sima?

Stiti cati agenti si grupe paramilitare avea URSS in Romania Mica de dupa Sept. 1940?

Stiti faptul ca croitoriile jidovesti au prosperat cel mai tare in guvernarea legionara,dupa ce s-a dat liber la camasa verde?

Stiti ca Eugen Cristescu a infiltrat oamenii lui in camasa verde,pentru a o compromite? Stiti ce puteri aveau interesul sa distruga Miscarea Legionara anti-comunista?

va zic eu: Stalin,Churchill si Hitler. Da.Hitler prin sasii din Ardeal se certa cu legionarii,pentru ca sasii vroiau toate fabricile jidanilor sa le apartina,iar legionarii vroiau ca averea ilicita a jidovilor sa fie confiscata de statul roman.

Stalin vroia sa creeze razboi civil in Romania,intre Armata si Miscare,intre Sima si Antonescu,pentru a mai ocupa niste provicincii,pana la petrolul prahovean...

Anglia spera,ca ucigand pe maiorul Doring,printr-un agent Inteligence, sa rupa relatia invincibila Antonescu-Sima,ca Hitler sa ocupe Romania,iar Romania sa se alieze cu teroristul Churchill(care refuza Incheierea razboiului mondial in 1941,Armistitiul cu Hitler,ducand la zeci de milioane de morti,acord negociat de Rudolf Hess)

Fiecare putere straina avea un dusman comun: Miscarea Legionara.

Si cum puteau aceste puteri sa o distruga? imbracandu-si agentii in Camasa verde,si dandu-se la jafuri,violuri,crime.

Impuscand pe Iorga,care era si dusmanul numarul 1 al URSS,refuzand cedarea Basarabiei si Bucovinei.Traian Boeru era din NKVD. Dupa 1945 a incercat sa-l rapeasca pe Sima din Spania sa-l aduca in Romania ca sa-l impuste jidanii din Securitate.

Asta e adevarul.

Miscarea Legionara pe langa toate,nu era anti-semita,precum vroia Hitler.

Veturia Goga,care era translator la Hitler la intalnirea cu Antonescu,era agent tripul.Ea a contribuit decisiv la soarta razboiului.

A transmis rusilor frontul din Moldova,ducand in 3 zile la prabusirea din Basarabia(de pe Nistru),pana la Pascani-Iasi-Chisinau.

Recompensa: a primit cea mai mare pensie,si dreptul de a avea proprietate privata in plin stalinism,de cateva hectare la domeniul CIucea.

Veturia goga si-a otravit sotul.A predat-o pe Maria Antonescu in 24 August,Sigurantei,fiind arestata.

A fost cenusareasa lui Carol al 2 lea,si dusmanul Miscarii Legionare.

Agentii imbracati in calugarite,precum vaduva neagra Veturia,sunt cei mai periculosi.

Si azi la fel!

 
La 2/12/10 10:42 p.m. , Anonymous Pr. Mihai-Andrei Aldea a spus...

Am spus de la început „text non-polemic”.
Totuși s-a ajuns (din partea cui! chiar nu mă așteptam!) la un răspuns de o virulență și lipsă de dreapt-socoteală care, dincolo de scuze circumstanțiale, se deosebește de tipurile de „revarsarile de ura” criticate numai printr-un limbaj, într-adevăr, mai elevat.

Nu îmi amintesc să fi atacat vreodată „la persoană” pe cineva, oricine ar fi el, la vreo predică. Nici măcar pe marii trădători ai Neamului din ultimii 20 de ani, pe care, pe mulți, îi știu, atât de la Revoluție (unde am fost) cât și din alte părți. Nu am făcut-o pentru o pricină simplă: s-ar putea pocăi. Iar dacă „îi pecetluim în rău”, s-ar putea să le închidem, dintr-o grabă nepotrivită, calea spre pocăință.

Înainte de un discurs despre ce aș fi zis eu public despre cineva, ar trebui ca măcar să fi ascultat/citit, cu grijă, spusele mele.
Ceea ce nu s-a făcut, ori s-a făcut cu idei preconcepute, altfel nu înțeleg de unde atâta răstălmăcire.
Am „acuzat” („în fața credincioșilor”) pe un om anume, „fără argument”?
Nu.
Am „desființat în public” vreo persoană anume?
Nu.
Am „ars în efigie pe cineva”?
Nu.
Și atunci?
Mie mi se pare pur și simplu o răutate gratuită.
Dacă nu era vorba despre „dorinta de a razbuna ceva sau pe cineva”, atunci lămurirea trebuia făcută întâi în particular. Abia apoi se vedea ce și cum în public.
De altfel, așa poruncește Evanghelia, pe care mulți o citează numai când le convine.

Nu voi mai răspunde public pe această temă nimic, pentru că, cel puțin deocamdată, mi se pare nefolositor, ba chiar dăunător pentru sufletele multora.

Ar fi ceva de spus în ceea ce privește textul

„Parintele Mihai Andrei Aldea spune, incercand sa disculpe Miscarea Legionara de moartea lui Iorga:

"Asasinarea lui Nicolae Iorga a respectat tipicul execuțiilor legionare (I. G. Duca și A. Călinescu)?
Nu."

Enormitatea acestei comparatii, intre o executie comisa dupa un anumit tipic, si alta, facuta dupa alt tipic, mi se pare caracteristica pentru o anumit subterfugiu mental care se regaseste intre cei care sunt sensibili la subiectul in cauza, cautand, vorba lui Alex. Racu (cu care sunt doar in parte de acord), sa "decriminalizeze" Miscarea cu orice pret.”

Afirmațiile țin de aceeași confuzie a termenilor (conceptelor) și categoriilor amintite mai sus, de aceeași problemă a dreptei-socoteli.

Afirmația că încerc să disculp Mișcarea Legionară este astfel făcută încât sună ca și cum aș face-o sacrificând adevărul. Această impresie de început este confirmată ulterior prin sintagma „cu orice preț”.
O asemenea afirmație este, în lipsa unei argumentații coerente, o bârfă deosebit de gravă.
A acuza un creștin, și mai ales un preot, că vrea să strâmbe adevărul istoric, este totuna cu a-l acuza că se leapădă de Hristos.
Și această acuză o aduce cineva care pretinde o respectare deplină a Evangheliei!

Acum, două lucruri ar fi de spus:

1) Compararea procedeelor și precedentelor este un procedeu atât juridic cât și istoric fundamental.
De aici necesitatea de bun-simț de a face comparație între acte într-adevăr dovedite ca legionare și un act a cărui origine este discutată.
Repet, este un procedeu juridic și istoric fundamental, iar evitarea lui ține fie de incompetență fie de rea-voință.

2) Părerea mea despre Mișcarea Legionară nu mi-am prezentat-o aici. Rostul comentariilor ar fi fost, după a mea părere, se înțelege, de a dezbate eseul, nu tot felul de aspecte foarte îndepărtate și deviante de la subiect.
Iarăși se arată lipsa de proprietate a termenilor (conceptelor) și categoriilor.
Tot aici intră și următorul truism:
Convingerile interioare ale unora și altora despre care ar fi părerile mele neexprimate asupra unor lucruri nu pot ține locul adevărului... decât în sufletele lipsite de dreaptă-socoteală.
Și sunt destule asupra cărora nu m-am exprimat, dar se găsesc „interpreți” și în lipsa exprimării... Iarăși, pace tuturor!

 
La 2/12/10 10:43 p.m. , Anonymous Pr. Mihai-Andrei Aldea a spus...

În final, o observație asupra unei alte depărtări de adevăr, observație pe care m-am ferit să o fac tocmai pentru a evita pietismele patetice și alte asemenea reacții.

Este vorba despre acea indignare (insist că pietistă) față de „credinta ca exista o violenta acceptabila, chiar daca se ajunge la crima, si careia, personal, nu-i pot gasi corespondent in invatatura lui Hristos”.

De obicei mă feresc să vorbesc despre acest lucru. De ce? Pentru că la noi, azi, bântuie abuzul și nu uzul, iar între excepție și regulă confuziile sunt uluitor de frecvente.

Totuși, pentru că este vorba despre Învățătura lui Hristos, trebuie să lămuresc unele lucruri.

Cu toate că sunt sigur că aceștia greșesc, respect voia celor care, pentru Hristos, aleg să nu pună mâna pe armă, chiar dacă asta înseamnă să-și privească mama violată fără să facă nimic. Este liberul arbitru pe care l-au primit și, deci, alegerea și răspunderea lor.

Dar această poziție nu este după Cuvântul Evangheliei!

Ce spune Evanghelia?

Când au venit soldații la Sfântul Ioan Botezătorul și l-au întrebat „noi ce să facem ca să ne mântuim?”, acesta le-a spus să-și facă meseria drept (Luca 3.14).
Deci NU să-și arunce armele!
Când sutașul Corneliu s-a botezat, cu toată casa lui, nimeni nu i-a cerut să lase armele (Faptele Apostolilor cap. 10 ș.u.).
Când temnicerul (funcție militară pe atunci) care îl păzea pe Sfântul Apostol Pavel s-a botezat, a rămas mai departe purtător de arme, alături de apostol fiind și acesta nu i-a cerut să se lase de meseria sa (Faptele Apostolilor cap. 16).
Mai mult, Sfântul Apostol Pavel arată limpede că stăpânirea are dreptul de la Dumnezeu să pedepsească și cu moartea (sau prin sabie - Romani 13.3-4).
În treacăt fie spus, despre acestea a vorbit și un mare român evreu, Părintele Nicolae Steinhardt.

Revenind la înțelegerea și trăirea Evangheliei, putem vedea în Sfânta Tradiție nenumărați sfinți militari pentru care purtarea și folosirea armelor nu a fost nicidecum o piedică în sfințire.
Toată istoria Bisericii mărturisește că folosirea armelor este îngăduită și chiar poruncită în anumite împrejurări.

Părerea că niciun creștin nu are voie să folosească arme indiferent de împrejurări este eterodoxă.

Nu am vrut să vorbesc despre acest lucru, pentru că știam ar fi fost greșit înțeles (în multe feluri).
Dar, de vreme ce se pun în spatele lui Hristos lucruri străine, am fost nevoit să mărturisesc adevărul.
Și, de asemenea, voi mărturisi că există o mare, o foarte mare răspundere a purtătorilor de armă pentru felul în care le folosesc. Dacă pentru orice cuvânt în deșert omul va da socoteală înaintea lui Dummnezeu, cu atât mai mult pentru lucruri mai tari decât vorba.

Închei cu o adâncă părere de rău că iar am făcut greșeala de a ieși din tăcerea în care încerc să stau de mai multă vreme. După cum mă așteptam - și nu m-am învățat minte, se pare - iar se ajunge la bârfe, acuze, injurii și alte asemenea lucruri folositoare. Îmi cer iertare că am postat și mă voi strădui să nu mai repet această greșeală.
Iertați-mă și, dacă puteți, rugați-vă și pentru mine!
Dumnezeu să vă ajute!
Preot al lui Hristos,
Mihai-Andrei Aldea

 
La 3/12/10 12:24 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

sigur Codreanu a fost antisemit? Si ce-i cu asta? Foarte bine. La vremea accea evreii faceau mult rau Romaniei si vor mai face multi ani dupa, prin bolsevism.
Mi se pare normal sa fim "anti" tot ce daunator poporului roman si ortodoxiei. de exemplu acum ar trebui sa fim "ant-tigani", "anti coruptie", etc

 
La 3/12/10 12:32 a.m. , Blogger Alexandru Racu a spus...

Domnului Codrescu

Si eu va urez Craciun fericit.

 
La 3/12/10 1:24 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Lui Iulian:

Cred că părintele nu merita acest tratament (cum nu l-a meritat, altădată, nici D. P.). Se putea avea o discuţie separată, în alt cadru, spre lămurire reciprocă.
Regret incidentul, de dragul amîndurora. Hristos este însă, întotdeauna, o soluţie deschisă...


Anonimului de la 9.41 PM:

Ştiţi atît de multe şi sînteţi atît de coerent... încît mă puneţi pe gînduri...
E şi ceva ce nu ştiţi? Ceva ce vă scapă, totuşi?


Părintelui Aldea:

Tăcerea este o taină a veacului ce va să fie. Cuvintele sînt, totuşi, uneltele veacului acestuia. Pentru că sîntem imperfecţi, nu le întrebuinţăm întotdeauna bine. Dar cînd le întrebuinţăm bine, e păcat să ne lăsăm (chiar dacă s-ar găsi pricini la tot pasul)...
N-o luaţi ca pe o "predică", ci ca pe un suspin!

 
La 3/12/10 2:00 a.m. , Blogger Iulian Capsali a spus...

Sigur ca nu l-ati pomenit direct. Dar acesta este tot un subterfugiu. Priviti-va si ascultati-va mai atent in urmatoarea inregistrare video, facuta publica de mai multa vreme:

http://www.youtube.com/watch?v=7HIt7bKD0-k
de la min 6;30.

Cel pe care il consideram "atlet al lui Hristos" "incearca sa ridice un monument ecumenico-masonic peste jertfa celor care au marturisit pe Hristos cu sangele lor!"; "se lasa imbratisat de fratii masoni si nu mai asculta de fratii ortodocsi". In timpul acesta ortodocsii freamata... Cine-i oare? La Petru Voda, unde ati tinut predica fulminanta, sa nu stie nimeni ca este vorba de Dan Puric, atunci cand el se afla in mijlocul unor lovituri concentrate, la care, iata, ati pus umarul? Pentru ca nu banuiesc ca v-ati gandit la dr. Pavel Chirila, si el unul dintre sprijinitorii proiectului "ecumenisto-masonic" de la Aiud. Insa nu-i nicio surpriza: acolo, pe acea solee, toata lumea devine... revolutionara. Inclusiv Danion Vasile, cel pe care manastirea Putna il acuza de simpatii stiliste, sau Coja, care tine discursuri nationalisto-comuniste (aici nu are nimeni ce sa mai acuze...). Surpriza vine din faptul ca nu va recunoasteti spusele. Da, ati acuzat public un om anume (Dan Puric), fara argument! Mai mult, in timpul unei slujbe si imbracat in odajdii.

Spuneti:
"A acuza un creștin, și mai ales un preot, că vrea să strâmbe adevărul istoric, este totuna cu a-l acuza că se leapădă de Hristos." Exagerati... Evident ca NU v-am acuzat niciodata de faptul ca vreti sa strambati istoria. Nu va acuz decat de faptul ca vedeti asasinate "bune", si asasinate "rele". Eu nu pot sa vad acesta disjungere (ca tot vorbiti in termeni juridici). Ma mira -si ma intristeaza- ca este cineva care poate face aceasta separare cel putin bizara. Eu credeam ca un asasinat este atat: un asasinat!

Si apoi faceti confuzia reprobabila asupra faptului ca as fi gandit (!) ca ortodoxul nu trebuie sa puna mana pe arma?! Sa mor de ras, iertati-ma! Eu, care am bunic erou in Primul Razboi Mondial, ingropat de obuzele bulgaro-germane la Turtucaia si scapat ca prin minune cu viata, sa spun asemenea enormitate?! Eu, care am strabunici care s-au sacrificat in lupta cu otomanii de la Missolonghi si al caror bust se afla in Cimitirul Eroilor din localitate? Tocmai eu, pacatosul, care la tragerile din armata luam doar FB si abia asteptam sa infig gloantele in punctul mai inchis din tinta?! M-ati facut sa ma laud cu ceea ce nu am merit, cu stramosii mei si cu un episod din tineretea mea pe care-l si uitasem. Draga parinte, la noi la aromani, numai muierile nu puneau mana pe arma... Cred ca ati gresit... tinta.

Vreau sa-mi dovediti insa unde ati vazut "bârfe, acuze, injurii și alte asemenea lucruri folositoare". Au fost doar discutii pe text si acum m-ati obligat sa folosesc si un material public filmat. Regret daca ati constatat asemenea chestiuni "folositoare" (banuiesc doar ca ati uitat ghilimelele) si va asigur ca nu am nimic cu dvs., nici macar vreun resentiment sau ranchiuna. Am insa o usoara intoleranta la jumatatile de adevar, spuse cu jumatati de gura. Iar faptul ca loveati intr-un om deja in cadere si asupra caruia se pornise deja linsajul pe bloguri (dupa reteta pe care am mai prezentat-o) nu prea este o dovada de cavalerism. Mai ales ca nu aveati nicio dovada. Pentru ca observ ca tineti mult la propria onoare, cred ca este barbateste ca sa va asumati acest episod.
Pentru mine, este doar o dovada in plus ca acest spirit filetist se propaga ideologic fara sa mai tina cont de sensibilitatea crestina. Q.E.D.

"Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre, aşa încât cine este şchiop să nu se abată, ci mai vârtos să se vindece." Epistola catre evrei a Sf. Ap. Pavel 12:13

 
La 3/12/10 3:25 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Îmi sînteţi amîndoi prieteni dragi şi mă doare inima să fiu martor şi gazdă a acestei dispute care cred că nu foloseşte esenţial nimănui (sau poate numai adversarilor comuni, cărora o asemenea vrajbă - mai ales publică - le produce jubilaţii indigne). Vă propun deci, cu temperatură de rugăminte, să puneţi capăt disputei bilaterale, cel puţin pe acest blog. Nu mă puneţi în situaţia ingrată de a vă respinge comentariile şi/sau de a închide în mod forţat această secţiune de dezbateri (care nu "plata de poliţe" şi-a propus-o)! Eu îmi păstrez încredinţarea că e loc nu numai de a nu ne mai sfădi, ci şi de a conlucra întru Hristos.

 
La 3/12/10 7:07 a.m. , Anonymous gheorghe a spus...

Pentru Baba Novac:
In “1984”, Orwell scria: “cine controleaza prezentul controleaza trecutul si cine controleaza trecutul controleaza viitorul.”
Protocoalele, capitolul XVI de exemplu...
La sfarsitul cartii lui Voinea, (http://www.procesulcomunismului.com) gasim o amenintare de un cinism feroce:

„Nu veti muri decat atunci cand vrem noi. Intai va vom transforma in monstri... Apoi va vom obliga -prin metodele noastre - sa declarati numai ce vrem noi. Aceste declaratii smulse cu clestele rosit in foc le vom pastra ca marturii, ca acte pentru arhiva, dupa care se va scrie istoria. Vom pastra dosarele pana ce voi veti pieri. Vom muri si noi. Istoria se va scrie pentru generatiile viitoare dupa aceste documente. Astfel cercetatorii vor scrie cum vrem noi, nu cum este realitatea. Noi creem istoria asa cum ne place. Asa cum ne convine. Prostii de azi - care sunteti voi - o veti scrie cu mainile voastre asa cum vrem noi. Tampii de maine o vor confirma asa cum noi am imaginat-o in dosarele ticluite de noi...”

Prostii de astazi sunt tinerii nostri „reeducati” benevol, pentru o bursa Soros, un viitor in politica, un ciolan de ros, gata sa rescrie istoria...
Cititi viata Mucenicei Heruvima de la Petru Voda, apoi lucrarile fostului ministru de externe, samd...

Daca un doctorat in politologie obtinut in strainatate va starneste atata admiratie, ajung sa-i dau dreptate Parintelui Adrian Fageteanu care spune ca una dintre slabiciunile romanilor, dupa dezbinare, este admiratia si complexul de inferioritate fata de straini.

Cati dintre acesti doctoranzi in politologie sa zicem, au curajul sa spuna adevarul, ca democratia este o gluma proasta folosita impreuna cu celelalte lozinci masonice de la Revolutia Franceza la implementarea Noii Ordini Mondiale? Ca in numele drepturilor omului se comit crime impotriva umanitatii, ca egalitatea e inlocuita de o noua forma de sclavagism la scara mondiala, etc, etc.

Cati dintre economistii (politici) doctoranzi prin strainataturi, la burse oferite cu generozitate de diferite ONG-uri, au curajul sa spuna ca fortele pietii, legea cererii si a ofertei, competitivitatea, a ciclurilor economice sunt doar povesti de adormit copiii si totul este controlat si manipulat? Ca tarile acum sunt cucerite economic, iar daca nu se lasa cucerite sunt intai distruse prin razboaie?

Universitatile nord americane in particular, sunt centre de spalare la creier si recrutare a politrucilor NOM, laboratoare marxiste, feministe si promotoare ale desfraului generalizat si in special a homosexualitatii. Centre unde multiculturalismul si diversitatea sunt unelte folosite la stergerea identitatii nationale, religioase, samd.

Daca in comunism politrucii erau trimisi la studii la Moscova pentru aprofundarea modelului sovietic, acum tinerii ce „promit” sunt trimisi in occident, cu acelasi scop, de recrutare, pregatire si dupa dobandirea „scrisorilor de acreditare” si asimilarea modelului american, de incepere a misiunii in tara de bastina pentru implementarea NOM .

Nu spun ca Dl. Racu este unul dintre ei, asta vom vedea in viitor, ce cariera va avea... Dar pentru mine studiile in strainatate pe banii unor „binevoitori” sunt un semnal de alarma. Asta o scriu ca unul care am trecut prin cele doua sisteme de invatamant, mi-am platit studiile in occident si traiesc de ani buni in afara...
Unul din primele efecte ale „educatiei” NOM este lepadarea de neam! Si asta se face sub forme rafinate, cu lozinci frumos sunatoare. Cand apari si sustii cu atata inversunare si energie pe mai multe bloguri anumite idei corecte dpv politic dai de gandit, altfel crestin bun ce militeaza pentru integrarea europeana!
Vorba americanilor: “Daca macane ca o rata, daca umbla ca o rata, probabil ca e o rata”!
In incheiere, Dle. Baba Novac, nu va suparati pe noi anonimii ca am ales sa nu facem parte din tagma „tampilor” profetiti in cartea lui Voinea...

 
La 3/12/10 7:22 a.m. , Anonymous gheorghe a spus...

Dl.Capsali, dar de ce va opriti la legionari? De ce sa nu mergem mai departe si la Stefan cel Mare, si Vlad Tepes, si Mihai Viteazul? Tot asasini au fost si ei cand au omorat boierii tradatori si nu numai...
Cand poti omori, doar cand dusmanul este extern, cum frumos pomeniti in istoria familiei dumneavoastra? Cand dusmanul este intern, are toate parghiile in mana, mai te si loveste, intemniteaza, omoara, etc, etc. poti sa ridici mana in apararea neamului?
Poate ar trebui sa puneti aceasta intrebare Parintelui Arsenie, Adrian, Iustin... Multi au pus-o si au primit raspuns...
Ca, crestin, nu pot decat sa ma rog ca-n Psalmul 50. Nu pot spune ca o crima este buna, dar nici nu pot sa ii condamn.
In rest ramane precum in predica unui parinte despre Stefan cel Mare, pomenita mai sus...

 
La 3/12/10 10:07 a.m. , Blogger hamlet a spus...

eh!... si cam asta ar fi dreapta romaneasca. A mai ramas cineva pe afara? NU prea cred. Chiar daca o mai fi vreun ratacit care n-a incaput in aceasta discutie, in mod cert se subsumeaza uneia dintre "tabere". Exceptandu-l pe domnul Racu - despre care s-a tot afirmat pe aici ca ar fi un om destept nu stiu pe ce se bazeaza razvan, l-o fi cunoscand personal, nu ma bag, eu unul cred ca e un pseudonim la Alinei Mungiu sau a lui Baconsky - vad ca discutia a alunecat de la asasinarea lui Iorga, la antisemitismul lui Codreanu (o fi fost Iorga jidan?) apoi, gratie lui iuiu, ajunseram la disputarea emblematicei figuri a lui Dan Puric.
Sa fim intelesi, mie imi displace profund Puric si il cunosc de prea mult timp si pe iuiu si pe aldea ca sa ma intereseze sa devin partizan al vreunei parti.
Pe de alta parte, insa, prea ii cautam la maruntaie pe toti. Puric exprima in public dragostea de neam si de Hristos intr-i Romanie si o Europa care fuge ca de dracu de asemenea pozitii publice. Deci e "de-al nostru" in conditiile in care nu suntem chiar asa multi cum ne-ar placea sa credem uneori

 
La 3/12/10 10:17 a.m. , Blogger hamlet a spus...

Ca nu exprima EXACT aceeași poziție pe care o considera corecta unul sau altul e secundar acum. Prea multe disocieri futile. Din cauza asta nu exista o miscare de dreapta propriu zisa in Romania, ci doar bloguri de dreapta si, uneori, publicații de dreapta.
daca se doreste - si uneori inteleg ca se doreste - sa se infiripe ceva in sensul asta ar trebui sa acceptam ca Dumnezeu nu ne-a vrut trasi la xerox, ceea ce inteleg cei rai mereu, culmea. Se aia e stanga unita, ca nu desparte firul in 4 si se unesc FUNCTIONAL in jurul unor idei, satanice, impotriva firii, de acord, dar idei.

 
La 3/12/10 10:26 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Stimate Domnule Codrescu,

Va rog sa fiti amabil sa postati raspunsul meu la replica intervenantului "Baba Novac". Comentariul meu nu a fost foarte clar, si asta pt ca nu ma asteptam sa fie postat si pe acesta pagina, deci nu asteptam nici un comentariu.

Desi se putea intrezarea, observatia mea era (si este) cu privire la departamentele de filozofie, politologie, "humanities" in general. Astea's in general foarte de stanga, de clara factura materialist dialectica, si deseori deschis anticrestina. Zgomot fac mult, dar nu stiu cat din ceea ce publica ei va rezista timpului. Bineinteles ca nu am spus ca asta e situatia 100%, sunt si printre ei intelectuali care au alte opinii, din pacate, in universitatile de prestigiu (mai ales de pe coasta de est) cei cu convingeri materialiste si "politic corecte" sunt foarte majoritari, si imprima maniera lor de gandire asupra doctoranzilor (cu toate consecintele deja vizibile si aici).

Ca Romania are nevoie de doctoranzi scoliti pe afara - mai ales in domeniul stiintelor (matematica, fizica-inginerie, chimie, medicina), asta nu cred ca cineva ar putea'o nega, si aici sunt perfect de acord si cu concluzia lui Baba Novac (chiar daca nici intervenantul, nici eu nu am evocat problema in toata complexitatea ei - nu era cazul aici).

Toate cele bune tuturor !

 
La 3/12/10 10:29 a.m. , Blogger hamlet a spus...

noi ne sumeţim mereu sa amprentăm fiecare persoana pentru a+i identifica drept un "adevarat om de dreapta" si folosim pentru asta diverse tipuri de hartie de turnesol, ba legiunea, ba petru voda, ba, mai nou dan puric, in fapt, cred eu, pentru a gasi mereu scuye pentru netrebnicia noastra, fie pentru a nu ne implica, fie pentru a nu "ne compromite" alaturi de diverse persoane "false". Desi toti credem in Hristos si in cuvantul lui, fiecare il traim diferit. nu e vorba de "biserici interioare" si alte protestantisme, e o constatare. Si o facem asa pentru ca a fost voia Lui sa fie asa. Si iar ne sumeţim aiurea sa credem ca numai trairea noastra si a gastii e singura valabila. O fi asa, nu zic nu, dar putem fi siguri. Atata timp cat marturisim acelasi crez, putem lupta impreuna. sau sa tacem definitiv. si ăsta ar fi un semn de decenta.

 
La 3/12/10 10:36 a.m. , Blogger hamlet a spus...

cred ca asta ar fi un invatamant al acestui nesfarsit comentariu prilejuit de aceasta suculenta tema. Apele trebuie sa se desparta intre cei care FAC ceva impreuna, INDIFERENT de raportarea la miscare, iustin parvu si dan puric, si cei care folosesc asemenea PRETEXTE pentru a nu face nimic ziditor si articulat. (nu vreau sa spun ca cei in cauză nu ar face nimic, caci stiu ca fac multe in plan individual si in grupuscule) Dezbaterea de idei ar avea un rost daca
1. ar fi un corolar al unei actiuni comune coerente sau/si
2. ar avea un rol in lamurirea unor modalitatii de coagulare a unei actiuni.
sa discutam despre justificarea sau nejustificarea violentei e futil acum. sa ajungem acolo si ATUNCI o sa aiba o logica. Deocamdata nu-l vad pe parintele Aldea sarind cu mitraliera pe infideli si nici pe iuiu stand si rugandu-se daca incep sa ii fie aruncati copiii, sau amicii de vii in cuptoare.

 
La 3/12/10 11:12 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Multora dintre comentatori:

Vă rog să zăboviţi ceva mai mult asupra comentariilor trimise, căci se strecoară greşeli care uneori obscurizează înţelesul mesajelor sau creează impresii false despre semnatari.

Lui Hamlet:

Sînt de acord cu observaţia că dreapta românească se autoanulează de 20 de ani încoace prin dezbinare. Iar această dezbinare îi vine cu atît mai rău cu cît se vrea şi se crede o dreaptă creştină.
Cu privire la d-l Racu, am spus ce mi se pare mie; dvs. vi se poate părea alfel; pînă la urmă dumnealui, prin ce face şi prin ce spune, ne va confirma sau ne va infirma. Fiind şi foarte tînăr, rămîne loc de orice surprize (plăcute sau neplăcute); a-l eticheta absolut doar pe baza discuţiei de aici mi se pare cel puţin pripit.
În fine, cu privire la d-l Baconsky (pentru că veni vorba), înţeleg să-l criticaţi şi să-l antipatizaţi (nu sînteţi nici primul, nici ultimul), dar chiar să-l puneţi pe acelaşi plan cu d-na Alina Mungiu mi se pare prea de tot!

 
La 3/12/10 11:58 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Reţin din lunga şi (prea) nervoasa intervenţie a unei cititoare:
"Dar în ce îl priveşte pe Dan Puric, de ce nu spuneţi nimic, dle Codrescu?".
Răspund: pentru că am spus cu alte prilejuri, mai vechi sau mai recente, ceea ce am socotit că ar fi de spus, nemaiavînd, deocamdată, nimic de adăugat. Cine ar fi curios, poate găsi mai totul în sumarul blogului (în cazul de faţă, ar fi mai lesnicios să se utilizeze chiar indicele de nume - care, ca şi sumarul, permite accesarea directă a textelor printr-un simplu click).

 
La 3/12/10 1:26 p.m. , Anonymous Gabriela a spus...

Cand vor intelege oare toti acesti oameni ca nu e vorba de o persoana sau alta, ci de niste adevaruri istorice si de niste principii?!
Ar trebui in aceste discutii sa uitam ca se intampla sa ne cunoastem intre noi, si sa ne referim strict numai la idei.

 
La 3/12/10 2:27 p.m. , Blogger Iulian Capsali a spus...

Consider episodul inchis, din punctul meu de vedere. Tocmai pentru ca nu imi plac loviturile nedemne si cred ca trebuie sa fim impreuna, am considerat necesar sa nu trecem peste aspecte mai putin placute din trecutul nostru recent. Nu poti trece mai departe facandu-te ca nu ai fost martor la nedreptati. De fapt, ce am constatat este brusca lipsa de rationalitate, combustia negativa la care se ajunge atunci cand oameni pe a caror civilitate si intelegere crestina te bazezi, incep sa vorbeasca in manastirea Petru Voda. Toata energia pe care o pune pr. Iustin Parvu contra initiativelor din spatiul crestin (ultimul exemplu, al Simpozionului de Martirologie este mai mult decat concludent), toata increncenarea si disiparea in care se pierd fapte care ar merita ovationate sau macar admirate in liniste, personal nu o pot pricepe. In schimb sunt cocolosite bloguri tembele, incitatoare, persoane dubioase, crestini ce incurajeaza schisme. Iar mesajul principal ce razbate fumegos din cotloanele manastirii sunt acelea ca altii sunt de vina, totdeauna altii, alogenii, dusmanii din afara, iudeo-masoneria lui Dan Puric, americanii, UE, toti sunt complici la subjugarea acestui neam sublim. Aceasta propensiune spre exterioritatea "pacatului" mi se pare nefericita; cu asemenea bagaj iti este imposibil sa mergi inainte. Cum sa coagulezi ceva pe partea traditionala a vointei si faptei romanesti cand suspiciunea si linsajul sunt moneda curenta, batuta in atelierele "nationaliste" ale manastirii Petru Voda? Repet, oameni onesti, cum il consider pe pr.Aldea (la care chiar tin, desi nu o sa ma creada acum), se transfigureaza si devin de nerecunoscut. Nu cred ca toata duhovnicia si nationalismul (critic) romanesc trebuie sa se conformeze canonului "sacrosant" de la Petru Voda, iar a face din acest loc in care zemuieste intriga si incrancenarea, cand nu chiar incitarea la violenta, unul nodal, mi se pare iesit din firesc.

Oarecum in alta ordine de idei, vreau sa fac publica o initiativa la care am contribuit, aceea de a organiza un ciclu de conferinte avand in centru personalitatea paradigmatica a intelectualului ortodox roman, martirul crestin Mircea Vulcanescu. Vor avea loc la MTR incepand de la sfarsitul lunii ianuarie sau inceput de februarie. Cred ca personalitatea lui Mircea Vulcanescu - plecat la Domnul in timpul detentiei de la Aiud in oct. 1952 la 48 de ani- poate sa aduca atat de necesara pace intre oamenii pe care nu-i despart decat nuante. Ca fapt relevant, Mircea Vulcanescu este considerat in raportul postum cu statul roman ca fiind "dusman al poporului", deci nu a fost reabilitat pana in ziua de astazi...

 
La 3/12/10 6:06 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Iniţiativa cu Mircea Vulcănescu este admirabilă (măcar lui nu i se pot imputa nici legionarismul, nici antisemitismul, în care la noi se înfundă orice discuţie despre dreapta). Să dea Dumnezeu să şi iasă.
În ce priveşte Mănăstirea Petru-Vodă, deşi am fost, la rîndul meu, grobian atacat dintr-acolo, eu încerc să văd lucrurile ceva mai nuanţat, pentru că ţin mult şi la Părintele Iustin (pe care-l consider în primul rînd o victimă excedată de ani, iar nicidecum "cap al răutăţilor"), şi la Părintele Calciu (care a crezut cîndva în Petru-Vodă şi care nu vreau să se răsucească în mormînt). Capitalul lor de jertfelnicie şi duhovnicitate a fost uzurpat şi parazitat ("căpuşat", a zis cineva foarte bine) de cîteva personaje mai mult decît dubioase, dar eu continui să mizez pe discernămîntul creştinesc al oamenilor de bună-credinţă şi, mai presus de toate, pe dreptatea tainic lucrătoare a lui Dumnezeu (în faţa Căruia vom da cu toţii socoteală, aici sau dincolo, după cum Îi va fi voia).
Cînd însuşi Părintele Iustin s-a putut lăsa derutat de o anumită manipulare, de ce ne-am mira că poate şi tînărul Mihai-Andrei Aldea se va fi lăsat la un moment dat influenţat de acelaşi gen de manipulare, dar, după toate semnele, astăzi este pe calea cea bună, ca un vrednic slujitor al lui Hristos.
Şi eu sînt de părere că d-l Dan Puric a fost (şi mai este încă) nedreptăţit, dar nu cred că trebuie considerat - sau că se consideră el însuşi - grilă pentru "ortodoxia" unuia sau altuia.
Avem nevoie, mai mult decît oricînd, de discernămînt, de măsură şi de (re)apropiere întru Hristos. Iar în dezbaterea de faţă nu mi se pare că am răspuns acestei nevoi în modul cel mai fericit. Dar, slavă Domnului, rămîne loc de mai mult şi de mai bine, iar răspunderea o vom purta pînă la capăt fiecare, indiferent pe unde facem umbră pămîntului.

 
La 4/12/10 6:26 a.m. , Anonymous gheorghe a spus...

Dle Capsali, nu va plac loviturile nedemne, probabil de genul: “[Parintele Iustin]…i-a recomandat lui Victor Roncea sa-i dea lui Dan Puric una in cap (!)”
si:
“Sunt curios ce ar recomanda parintele Iustin in cazul Pr. Prof. Dr. Georgios Metallinos, ... Lapidarea?”

Hai sa vedem ce raspunde Parintele Iustin la intrebarea cum trebuie reactionat cand vorbeste Puric:
„PI - Mai daca vorbeste Puric inseamna ca asa e mai…
- Si noi cum ar trebui sa reactionam totusi?
PI - Sa mergeti acolo, sa-i dai acolo in cap, imediat! Cum vorbeste: „Stai ma, opreste-te aici! Ca tatal meu a murit la Aiud si acolo ... Daca-i spune cineva cand vrea sa vorbeasca: „Taci mai din gura!...”

Foarte clar Dle Capsali, cum vorbeste sa-l intrerupi si sa ii spui, samd... Asta e datul in cap. Nici un inteles de agresiune fizica.

Ca Petru Voda a fost si este distrus cu grija din interior prin infiltarea unor agenti si folosirea altora e evident, numai pentru dumneavoastra nu, pur si simplu nu puteti pricepe, dupa cum va exprimati! Parintele Iustin trebuie terfelit ca sa nu mai fie o pilda “tampilor” de astazi, Doamne fereste, s-ar putea trezi! Ce-i mai ciudat ca un intelectual nu observa acest lucru si continua sa loveasca minge dupa minge ridicata la fileu…

Inchei si eu cu vorbele Parintelui Adrian Fageteanu, povestite de un coleg de suferinta:

„Cand l-au arestat la securitate era imbracat ca preot, i-au luat centura, sireturile... Si el intreba:
- Dar de ce imi iei si asta, si asta?
Si atunci l-au lovit si a spus un cuvant de au ramas cu gura cascata toti si nu l-au mai pedepsit:
- Intr-un leu inchis in cusca si un magar da cu piciorul!”

 
La 4/12/10 7:32 a.m. , Anonymous Cornel a spus...

Inchipuiti-va un batran de 92 de ani care nu mai poate iesi din manastire, care nu se poate informa prin presa sau internet şi care primeste informatiile zilnic filtrate de niste oameni interesati care il cunosc bine, stiu cum sa il ia si ce sa ii spuna ca sa obtina exact reactia care le convine lor, pe care apoi o manipuleaza si o raspandesc prin fel de fel de interpusi (va aduceti aminte de "raspandacii" din anii 90 ? ) ! Cam asta a ajuns sa fie saracul parintele Justin si nu merita sa fie acuzat si judecat asa cum face dl Capsali, ci mai mult compatimit si sa ne rugam pentru sfintia sa sa il apere Bunul Dumnezeu de serpii incalziti la san si de lupii imbracati in blana de oaie.
O sa va intrebati poate de ce nu se duc si nemincinosii la Petru Voda sa ii spuna adevarul care e de fapt. Se mai duc, dar e si normal ca bietul parintele sa aplece urechea mai mult spre cei cu care vine in contact zi de zi decat la cineva venit cine stie de unde si pe care nu l-a mai vazut niciodata sau nu l-a mai vazut de cine stie cand.
Deci nu parintele e de vina, ci aceia care se folosesc de sfintia sa si il dezinformeaya sistematic si il incita impotriva acelora pe care nu pot ei sa-i sufere. Parintele se poate insela astfel despre anumite persoana sau anumite evenimente, dar nu insemneaza ca rugaciunea sa e mai putin puternica sau ca sfaturile sale duhovnicest sunt mai putin intelepte in alte privinte.
Iar daca a crezut si crede in indealurile tineretii sale legionare, cui ar trebui sa dea socoteala decat lui Dumnezeu ? La fel si parintele Fageteanu si parintele Papacioc: dansii au fost si raman legionarii lui Hristos, care nu au omorat oameni, ci i-au adus la Credinta si la Biserica Neamului. De asa legionari, cum au mai fost si parintele Calciu, si altii si altii, vom avea mereu nevoie, si in cer si pe pamant.

 
La 4/12/10 8:50 a.m. , Anonymous Blogg-trotter a spus...

Iata ce am gasit pe blogul dlui Paul Ghitiu:

Pentru ca este ziua nationala, pentru a da o urmare celor scrise in ultimile zile si pentru a arata ca nu sunt nici primul nici singurul care vede astfel lucrurile, reiau un scurt text al lui Iorga pe care l-am mai amintit in urma cu cateva luni pe celalalt blog.

“Este un singur Dumnezeu şi multe feluri de a crede în el nu sânt. Dar felul în care trebuie să i te închini se schimbă după durerile şi grijile ce le aduce fiecare zi. Cerem în zilele obişnuite sănătate, putere de muncă şi voie bună, cerem binecuvântarea cerească pentru noi şi toţi ai noştri de sângele şi din apropierea noastră. Dar în zilele cum sunt cele de astăzi, neobişnuite, trebuie să cerem dacă nu neobişnuite lucruri, măcar cu o stăruinţă neobişnuită, cele urmează:

Dă, Doamne, mintea Ta cerească acelora care au să ducă ţara românească în zilele greutăţilor celor mai mari! Dă, Doamne, bună înţelegere între toţi cei buni şi destoinici, iar gurile vorbitoare de rău opreşte-le de a rosti şi zădărniceşte faptele cele rele pe care cei răi le gătesc! Dă, Doamne, prieteni credincioşi ţării şi neamului, iar pe duşmani orbeşte-i şi ia-le înţelegerea!
Dă României, dă poporului român întreg tot dreptul lui, căci mai mult nu-ţi cere! Ajută-ne, Doamne, în ceasul cel greu, căci, din părinţi în fii, mult am răbdat pentru Tine! Amin !”

NICOLAE IORGA

 
La 4/12/10 9:11 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Prietenului Iulian Capsali
(de data aceasta nepostat):

Deşi asasinarea lui rămîne reprobabilă (chiar dincolo de detaliile monstruoase), Mihai Stelescu chiar a fost un mare ticălos (dovedit ca atare cu asupra de măsură). Oricît ne-ar ispiti analogiile, nici D. P. nu este Stelescu, nici cei de la P.-V. nu sînt "nicadorii".
Dumnezeu să ne ferească şi de Steleşti, şi de "nicadori".


Lui Blog-trotter:

S-ar zice că Dumnezeu, mai sensibil la fapte decît la retorică, nu prea l-a ascultat pe "rugătorul" Iorga...

 
La 4/12/10 9:43 a.m. , Anonymous Peregrinul transilvan a spus...

Jos palaria, domnule Codrescu !

 
La 4/12/10 12:29 p.m. , Blogger Iulian Capsali a spus...

Imi pare rau ca nu l-ai postat, pentru ca demonstram care este anatomia intima a urii care se tese in jurul manastirii Petru Voda, ura care este ritualizata exact ca in cazul comentat, de data asta nu cu hacuiala, dar prin lapidare publica dusa pe bloguri.
Apropos, stiu foarte bine ca Stelescu era un mare ticalos. Dar in viata noastra ne intalnim cu acesti ticalosi, iar "piata publica" geme de sperjuri, banditi si criminali, care au distrus acest neam. Asta ar insemna ca pe Dambovita sa curga numai sange si bucati de carne. O imagine suprarealista, care ar da satisfactie unor "crestini adevarati".

@gheorghe

Ce facem, semiotica textului:
"- Si noi cum ar trebui sa reactionam totusi?
PI - Sa mergeti acolo, sa-i dai acolo in cap, imediat!..."?!
Dumneata m-ai trimis la Decebal si Stefan cel Mare, eu te trimit la bunul simt comun.

@Cornel

Este riguros exact asa cum spui, insa, cum am scris in comentariul nepostat de Razvan Codrescu, parintele se lasa "capusat" de acest grupuscul ignar, pe care, sa ma ierti, Cornel, l-a crescut si i-a dat tot girul sau. Sfaturile sale duhovnicesti in cazurile particulare, nu pot fi puse la indoiala nici o clipa. Este categoric un mare duhovnic, care are niste slabiciuni, exploatate de "camarila".

 
La 4/12/10 5:52 p.m. , Anonymous gheorghe a spus...

Dle Capsali, nu apelati la mijloace sectare, in virtutea bunului simt pe care-l invocati!
Folositi tot citatul, nu va opriti doar la "datul in cap".

Repetam daca doriti, Parintele Iustin spune "ce" sa-i faca lui Puric, "sa-i dea in cap", si imediat descrie si "cum", "Stai ma, opreste-te aici..." si „Taci mai din gura!...”

Nu ma asteptam sa va cereti scuze, vorba Parintelui Arsenie, "smerit mandruletul", dar nici nu credeam ca puteti cobori la acest nivel.

In rest, ramane ca-n predica despre Stefan cel Mare.

 
La 4/12/10 5:54 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Lui I. C.:

Postatu-s-a!
Cred că de-acum ne-ar prinde bine tuturor, pînă la Crăciun, să ne ostenim mai mult cu postirea decît cu postarea. Că altfel o să se spună că sîntem a-postaţi şi că post la post îşi scoate ochii.

 
La 4/12/10 8:11 p.m. , Blogger Iulian Capsali a spus...

Domnu' Gheorghe, daca tot tineti la asasinat atunci "cand dusmanul este intern, are toate parghiile in mana, mai te si loveste, intemniteaza, omoara, etc, etc." de ce nu am auzit de dvs ca ati pregatit un atentat la viata lui Ion Iliescu, Petre Roman sau altii care s-ar incadra la aceasta categorie? Ca si ei au omorat la "revolutie" peste 1000 de oameni, au ucis oameni nevinovati in timpul mineriadelor, au intemnitat, etc. Lasati gargara asta patriotarda si treceti la actiune, ca altfel sunteti asemenea lui Vadim Tudor: faceti tapaj si valurele, apel la Vlad Tepes, si cam la asta se opreste tot. Vocea patriotului national! Avanti popolo! Raspuns: Che bella voce... Gheorghe, bun roman de altfel, pefect ca sa stea in transeele din strainataturi si sa strige.

Domnu' Gheorghe, am totusi o intrebare: de ce sa-i astupam gura lui Dan Puric, dupa ce-i dam una in cap?! Ce a facut sa merite tratamentul? Sau aveti o satisfactie romaneasca de gheorghe ca sa ascultam exclusiv mesaje mediocre (ca al dumitale, daca imi este permis), iar ai mai rasariti, cei care au ceva de spus, sa taca? Mai ales ca, exact cum hamletiza un amic care, dupa ce zice:" mie imi displace profund Puric"(!?), continua: "Pe de alta parte, insa, prea ii cautam la maruntaie pe toti. Puric exprima in public dragostea de neam si de Hristos intr-o Romanie si o Europa care fuge ca de dracu de asemenea pozitii publice." Repet intrebarea: care ar fi beneficiul ca lui Dan Puric sa-i fie astupata gura? Cati intelectuali cu anvergura lui avem in spatiul public care sa sustina asemenea discurs? Stiu ca, in afara manastirii Petru Voda, restul au interzis la subiect, in buna traditie totalitarista. Dar de ce sa-i dam curs?

@Cornel

Inca ceva, eu acuz un fenomen, nu un batran duhovnic.

@ Razvan Codrescu

Chiar daca nu mi-ai postat...postarea, promit sa-l las de acum pe Gheorghe sa se desfasoare in toata splendoarea de patriot national cu domiciliul in strainatate. Pana la Craciun, sper sa nu mai ne dai articole atat de incitante, care iti fac recorduri de postari. Pana atunci, fug sa iau dulciuri de Mos Nicolae la copii!

Va doresc tuturor un Craciun cu pace in suflete!

 
La 4/12/10 9:29 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Nu văd de ce "domiciliul în străinătate" te-ar împiedica să fii "patriot naţional". Mi-e teamă că mai degrabă te împiedică de la asta statul în România toxică de azi...
Mai bine hai să cădem, preţ de mai mult de-o urare, la pacea "Crăciunului fericit"!

 
La 4/12/10 9:41 p.m. , Anonymous Cornel a spus...

@Iulian Capsali

Bla, bla, bla...

 
La 4/12/10 11:15 p.m. , Blogger Iulian Capsali a spus...

E simplu, cu "domiciliul in strainatate" nu poti sa lupti corp la corp cu dusmanii patriei... :)

 
La 5/12/10 5:33 a.m. , Anonymous gheorghe a spus...

Dle. Capsali, in primul rand vad ca recunoasteti in mod tacit ca ati fost incorect, ca sa folosesc un eufemism, referitor la Parintele Iustin, interpretandu-i si rastalamacindu-i vorbele. Cum se zice, ca tot va plac citatele, calomniati, calomniati ca ceva tot va ramane!

In al doilea rand vad ca limbajul dumneavostra sufera o degradare vizibila, semn ca argumentele va cam lipsesc, fiind nevoit sa treceti la atacuri bazate pe speculatii. Mi-e teama ca asta va dauneaza credibilitatii.

Ne putem lansa in speculatii vis a vis de „revolutia” din decembrie dar ma tem ca e doar o divagatie inutila, nu asta era subiectul. Pe scurt, va raspund ca Dumnezeu ingaduie aceste incercari ale neamului pentru pacatele noastre si ale parintilor nostri.

Cat despre lucrarea mea oriunde as fi, chiar daca as face ceva folositor, n-as bate toba pe toate forumurile sau blogurile.

Vreti sa trecem la actiune? Nu trebuie decat cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur: „Dati-mi o generatie de mame bune crestine si voi schimba fata lumii“.
Si Codreanu daca nu ma insel scria ca este nevoie de educatie, nu de lupta politica. Odata poporul educat, rezultatele vin de la sine. Iarasi, daca nu ma insel, asa si au inceput fiind loviti la orice pas.
N-ar fi rau sa cititi macar ultima parte a cartii lui Viorel Gheorghita, „Et Ego” unde gasiti o cronologie a crimelor ambelor tabere, apoi putem discuta. Din pacate cartea, impreuna cu multe altele, ce se gaseste la:
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/default.asp.htm
are exact capitolul respectiv lipsa...

Referitor la Dan Puric, iarasi va lansati in speculatii! N-am facut nici un comentariu referitor la domnia sa ci doar v-am atentionat ca sunteti ipocrit atunci cand il acuzati pe Parintele Aldea.
Apropos, Dl. Puric e genial cand indeamna mitocanii sa renunte la etichete si sa-si foloseasca capsorul! Stiti, genul de expresii extremist, nationalist, antisemit, legionar, samd.

Inchei cu un sfat al Parintelui Adrian, sa nu dam dovada de „bravada” in aceste vremuri care sunt cum n-au mai fost vreodata. Bineinteles, in afara de cazul in care avem aprobare de la mai marii zilei...

 
La 5/12/10 11:41 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Ei, sa va vedem perspicacitatea. domnilor. Cine a scris randurile de mai jos?

"Recenta vînzoleală a aşa-zisei „drepte” româneşti, atît în versiunea grupării pedeliste dominante, cît şi în cea a dreptei „tradiţionaliste”, mă face să mă gîndesc că, pe lîngă kartofi, ni se vor livra în curînd şi alte bunuri, la fel de lipsite de gust precum se dovedeşte kartoful ideologic. De pildă, o ortodoxie civică, anistorică. Pentru că nu poţi să nu vezi cît de bine serveşte creştinismului social şi psihologizant asocierea stăruitoare a ortodoxiei cu Mişcarea legionară, o grupare care a avut tot atîtea lucruri în comun cu creştinismul cîte are şi zvastica cu Sfînta Cruce. A găsi similitudini aici în numele „complexităţii” istorice, a atribui legionarismului valori creştine şi caracter conservator nu poate recupera legionarismul, dar poate îngropa conservatorismul şi creştinismul (în dimensiunea lui istorică) într-o groapă comună."

Va spun eu: Gh. Fedorovici, aicisa: http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/

S-o fi saturat, sireacul, sa scrie comentarii sub nickname pe blogul dlui Codrescu. Apropos, ghiciti sub ce pseudonim(e) a scris dl Fedorovici aici?

 
La 5/12/10 2:14 p.m. , Blogger Iulian Capsali a spus...

Domnu' Gheorghe, calomniatorul si cel care rastalmaceste in buna traditie vadimista mi se pare ca sunteti chiar domnia voastra. Aceeasi retorica, aceleasi habitudini. Eu nu rastalmacesc absolut nimic: parintele Iustin recomanda sa i se dea in cap lui puric, in rasetele ignare ale ucenicilor. Daca nici o inregistrare video nu mai conteaza si vreti ca toata lumea sa vada altceva decat se regaseste pe acea captura de realitate incomoda, asta este o buna dovada de aducere a realitatii la dorintele noastre fierbinti, la siluirea concretului care nu ne convine si aducerea lui la propriile necesitati psihologice. Omeneste, va inteleg, pentru ca dumneavoastra vedeti in duhovnici niste persoane infailibile, adica aveti o gandire tipica omului catolic.

In ceea ce va priveste, nu am speculat nimic. Ati afirmat aici ca sunteti de mai multa vreme plecat din tara, in schimb faceti apel la "actiune", ceea ce este incantator sa o faci cand esti si departe si cand te ascunzi in spatele unui cognomen. De vitejie de soiul asta sunt satul... Si mai faceti acuzatii de ipocrizie... Felicitari, sunteti un crestin vartos! Vad ca va plac si cronologiile asasinatelor. Nu conteaza ce spun Sinoadele, nu conteaza invatatura Bisericii, conteaza cronologia. Este inca o tară a unei gandirii juridiciste, tipic catolice. Legea talionului este mai importanta decat invatatura lui Hristos! Sau cum sa siluim ortodoxia ca sa o folosim asa cum ne convine si cand ne este convenabila...

Inca ceva, din partea dvs. nu am nevoie de sfaturi, nici macar mediate. Slava Domnului, are cine sa o faca!

 
La 5/12/10 4:56 p.m. , Blogger hamlet a spus...

ma dau batut! sub care pseudonim?

 
La 6/12/10 12:07 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

@ hamlet
"sublocotenent"!!!

 
La 6/12/10 1:35 a.m. , Anonymous gheorghe a spus...

Dl. Capsali,
Va multumesc, nu mai e nevoie de alte explicatii. Imi cer iertare pentru orice tulburare pricinuita.

Ii multumesc si Dlui. Codrescu pentru rabdarea cu care a moderat mesajele si pentru articol in sine.

Fie ca Sfantul Nicolae si Nasterea Mantuitorului sa ne aduca o raza de speranta.

Doamne ajuta

 
La 7/12/10 2:48 a.m. , Blogger Tim a spus...

Vad ca sunt destui, inca, cei care - din superficialitate - analizeaza perioada interbelica ( Miscarea Legionara, mai concret ) raportand unele aspecte din existenta sa la zile noastre.Chiar la o varsta frageda, Capitanul a intuit bine pericolul care ne pastea tara imediat dupa terminarea primului razboi mondial:bolsevismul.Apoi a vazut ca acestui pericol i se adaugau politica anti-nationala dusa de politicienii vremii si coruptia care se infiltra tot mai mult in societatea romaneasca.In momentul in care Miscarea Legionara a devenit un serios impediment in calea intereselor groaznicului rege Carol al II-lea, asupra sa au inceput sa cada tot mai multe lovituri in partea acestuia si a camarilei sale.Prin nefasta sa politica si prin sistemul de aliante creat, s-a ajuns ca in 1940 sa cedam fara lupta mai mult de o treime din teritoriu.In conditiile acestea, nu putem vorbi despre pedepsele aplicate de legionari tradatorilor de tara ca de niste simple crime, ci ca o urmare a disperarii de care au fost cuprinsi acestia vazand ca drumul pe care regele si partenerii sai duc Romania este unul spre prapastie.
Ca participant direct la Revolutia de la Timisoara, as vrea sa fac o analogie intre evenimentele din perioada interbelica si cele din decembrie '89.In zilele de 15 si 16 a participat un numar restrans de oameni la manifestatiile anticomuniste.Nici in data de 17, o zi de duminica, nu au fost extrem de multi.In aceasta zi, insa, autoritatile comuniste au tras in oameni, care se manifestau pasnic si se aflau pe treptele Catedralei Mitropolitane.Si multi au murit.In alta zona, Calea Girocului, armata a patruns cu tancurile in oras, declansandu-se o lupta intre revolutionari si militari.Lumea a actionat impotriva propriei armate, deoarece aceasta nu mai era institutia care trebuia sa ii apere, ci se transformase intr-un instrument de represiune a sistemului comunist.Si timisorenii nu i-au mai recunoscut pe soldati ca aparatori, ci ca opresori, urmarea fiind o lupta inegala, care dat victime de ambele parti.Pot fi considerati cei care au omorat militari drept niste criminali?Sau niste victime ale sistemului comunist care au inteles ca a venit momentul luptei?In acea zi, nu a tras doar armata, ci si Securitatea si Militia.Multi dintre criminali traiesc printre noi linistiti, cu posturi bine remunerate sau pensii ,,nesimtite''.Pe raniti i-au cautat prin spitale si i-au executat acolo, in vazul si spre groaza pacientilor, a doctorilor si asistentelor.Grozavia nu s-a terminat aici, caci trupurile au fost duse la Bucuresti si incinerate.Cred ca acesta a fost faptul care a scos tot orasul in strada, i-a indarjit pe toti si i-a facut capabili de orice jertfa, indarjire care a dus la eliberarea orasului in data de 20.Ca Revolutia inceputa acolo a fost furata la Bucuresti, e un aspect pe care nu-l mai dezbat, fiind binecunoscut.
Se tot bate apa-n piua aiurea despre Miscarea Legionara, fara a se reconsidera istoria impusa de ( vai ) Mihai Roller.Cei care marturiesc adevarul sunt putini, o mare parte nu-l cunosc, iar altii mint cu nerusinare.Cam in situatia asta cred ca ne aflam in ziua de azi.Departe de mine sa accept crima, dar e bine sa facem diferenta intre ceea ce e o lupta pentru neam si tara, si ceea ce inseamna o crima.

 
La 7/12/10 6:21 p.m. , Anonymous Inter a spus...

Tim, problema e ca spre deosebire de Revolutia de la Timisoara miscarea legionara a fost fascista si antisemita. Nu cred ca Arhanghelul Mihail are motive sa fie mandru de faptele legionarilor.

 
La 7/12/10 7:59 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

@ Tim

Pai atunci imi spui si mie de ce tocmai pe Iorga l-au impuscat, Iorga care a fost unul dintre cei sase (de vrednica pomenire) care s-au opus in Consiliul de Coroana din 27 iunie 1940 cedarii Basarabiei fara lupta, umilinta nationala din care nu ne-am mai revenit niciodata? Asa ca, in ceea ce priveste cazul asta, avem de-a face cu o simpla vendeta, nu cu razbunarea unei tradari a natiunii. Iorga a avut multe pacate, dar atat pentru cine era ca om de stiinta cat si pentru demnitatea de care a dat dovada la 27 iunie 1940, omul acesta nu trebuia sa fie ucis. Si socotesc ca pentru cea din urma, multe pacate i s-au iertat.

Ca atare, ma tem ca vei fi si tu nevoit sa recurgi la speculatia cu agentii KGB ca sa-i albesti pe legionari.

Alexandru Racu

 
La 8/12/10 12:46 a.m. , Blogger Tim a spus...

@Inter
Spuneti ca:,,...problema e ca spre deosebire de Revolutia de la Timisoara miscarea legionara a fost fascista si antisemita. Nu cred ca Arhanghelul Mihail are motive sa fie mandru de faptele legionarilor.''
Sincer, nu prea imi place sa vad ca sunt oameni care scriu fara a fi documentati; normal ar fi, ca atunci cand nu stim, sa cautam sa studiem si sa ascultam, nu sa emitem aberatii.Nu va suparati ca va spun asta, dar mi-e prea drag adevarul.Revenind la spusele dumneavoastra, spuneti ca Miscarea Legionara a fost fascista:va inselati.A fost o miscare crestin-nationala, care nu se poate compara cu fascismul.Astea sunt etichete, rautati, eculubratii, veti ramane surprins sa descoperiti ca , la congresul partidului lui Hitler din 1935, Ion Mota spunea urmatoarele:«Rasismul este forma cea mai vulgara de materialism. Oamenii nu se deosebesc prin carne, sange sau culoarea pielii. Ei se deosebesc prin spirit, adica prin creatia, cultura si religia lor».
In privinta antisemitismului, v-as ruga sa ajungeti si la cauzele acestei probleme, nu doar la efect.Sunt atat de multe de spus despre influenta nefasta a evreilor in societatea romaneasca, caci ar trebui sa va trimit prea mult material de studiat.Nu degeaba romanii din acea perioada nu i-au suferit, asa cum i-au urat pe rusi romanii care i-au avut pe cap dupa 1945.Nu putem emite ipoteze despre perioda interbelica, necunoscand TOATE aspectele care au determinat anumite manifestari.

 
La 8/12/10 12:59 a.m. , Blogger Tim a spus...

Domnule Racu, v-as ruga si pe dumneavoastra ( cum am facut-o si cu domnul caruia i-am raspuns mai sus ) sa aprofundati putin, caci aveti ( cel mult! ) vagi cunostinte despre momentul asasinarii lui Iorga.Am iesit de prea mult timp din perioada comunista - unde nu aveam acces la istoria adevarata - pentru a mai folosi acest cliseu cu asasinarea lui Iorga, avand impresia ca acesta e argumentul suprem pentru a ingropa definitiv Legiunea si principiile sale.In dimineata acelei nenorocite zile de noiembrie, Horia Sima a sunat-o pe doamna Iorga pentru a o preveni de intentiile celor sase nemernici, prin urmare nici vorba de o comanda data la varf.De aici, putem face doar presupuneri, cum ca respectivii au actionat de capul lor sau la comanda altei forte, straine sau din interior.

 
La 8/12/10 3:06 a.m. , Anonymous Inter a spus...

Tim, pentru mine e limpede ca intre pro-legionari si ne-legionari exista o prapastie care nu poate fi trecuta oricate carti de istorie am citi. Si chiar daca ar fi o punte subtire peste acest abis eu nu ma fac frate cu dracul ca sa o trec. Tu crezi ce vrei, eu cred ce trebuie.

 
La 8/12/10 9:10 a.m. , Anonymous Bloggoslovul a spus...

@Inter

Până să creadă unul ce vrea şi altul ce trebuie, crede fiecare ce poate...

 
La 8/12/10 2:04 p.m. , Blogger Tim a spus...

@Inter....Daca tot ati pomenit de diavol, mai bine ca nu avem sanse sa treceti puntea...deocamdata.. cine stie, poate intr-o buna zi nu veti mai gandi cum ,,trebuie'' si veti avea o alta viziune asupra problematicii pusa in discutie.
Pe de alta parte, de unde aceasta siguranta a detinerii adevarului absolut, care reiese din spusele ca ati gandi cum trebuie?Aaa, din punctul de vedere al acelora care au scris istoria dupa '45 ( cum ar fi ,,romanii'' Mihai Roller, Eugen Simion ), sau a altor ,,romani'' cu atata influenta ( diabolica ) in societatea romaneasca in perioada comunista sau post-decembrista cum ar fi Ana Pauker, Silviu Brucan, walter si Petre Roman, Iliescu, Stolojan, Dijmarescu, Babiuc, Nicolski, Draghici, si lista poate continua la nesfarsit, dumneavoastra sunteti un produs finit perfect.Ganditi cum ,,trebuie'', nu sunteti un roman care o poate lua pe cai gresite ( legionare adica ), v-ati adaptat perfect noii ordini impuse.De aici nu vreau sa trageti concluzia ca doar legionarii ar fi buni romani, departe de mine gandul.
Apatia in care se gaseste societatea romaneasca de azi, coruptia care a patruns in toate sferele ( cu permisiunea larga a concetatenilor nostri ), lipsa actuala de valori si principii, inlocuite cu urmarirea interesului personal cu orice scop, ma fac sa cred ca, de moment, ii putem cataloga pe multi dintre ai nostri ca nefiind buni romani.Adica in ton cu moda lansata de globalizare sau modernism.

 
La 8/12/10 2:47 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Ce are criticul literar român Eugen Simion cu istoricul evreu stalinist Mihai Roller?! Sau Stolojan cu Nicolski?! Hai să păstrăm o măsură (dacă nu una cultural-istorică, măcar una a bunului simţ)!
Problema nu este doar aceea a deserviciilor pe care o propagandă mincinoasă ("iudeo-masonică", sau comunistă, sau neocomunistă) le-a făcut memoriei legionare, ci şi aceea a deserviciilor pe care legionarii (sau pretinşii legionari) şi le-au făcut (şi încă şi le mai fac) singuri, prin violenţele fizice sau verbale evident contrastante cu idealul creştin afirmat principial de Codreanu (şi susţinut prin jertfa lui şi a altor martiri ai secolului XX, de la Moţa şi Marin la Valeriu Gafencu şi Maica Mihaela, să zicem).
Există multe feluri de a fi legionar, pro-legionar sau anti-legionar: să nu le punem în evidenţă şi în lucrare doar pe cele mai precare dintre ele!

 
La 8/12/10 8:32 p.m. , Blogger Tim a spus...

Domnule Codrescu, macar dumneavoastra ar trebui sa stiti a interpreta spusele oaspetilor de pe blog, si sa nu fiti grabit a pune etichete.Desigur, Roman, Brucan sau Iliescu nu pot fi acuzati de crime, dar sigur se fac vinovati de acoperirea lor ( ma refer la cele din Revolutie ) sau de provocarea acestora ( iunie '90 ).Stolojan, Basescu sau Berceanu nu sunt Draghici sau Cristescu, dar nu putem ascunde cat de nociva este prezenta lor pe scena politicii romanesti.Sub masca democratiei, duc o politica anti-nationala, extremista, care a facut ca milioane de romani sa-si ia lumea in cap.Ce parere credeti ca ar fi avut, domnule Codrescu, despre toate acestea, un Ion Mota?Daca ne referim la legionari, cred ca una dintre calitatile cerute era lipsa de compromis, si vad ca cei care incearca azi sa fie asa, au parte de tot felul de invective venite atat de la stanga, cat si de la dreapta.Cu o dreapta reprezentata de Bakonsky si care or mai fi fost la forumul crestin-democrat propus de PDL, mi se pare mie ca directia pe care merge tara este in continuare cea dictata in 22 decembrie '89.

 
La 9/12/10 5:06 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Observaţiile mele au fost punctuale. Nu ştiu ce ar fi crezut un Moţa despre toate acestea, dar e de presupus că n-ar fi fost prea încîntat. În ce priveşte "invectivele venite atît de la stînga, cît şi de la dreapta", eu unul m-am hîrşit cu ele şi vă înţeleg nota de amărăciune. Departe de mine gîndul de a vă fi "invectivat": a fost pur şi simplu o provocare la mai multă cumpănire (ceea ce, de regulă, nu strică nimănui).

 
La 9/12/10 3:10 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

O intrebare pentru dl.Racu. In postarea din 29/11/10 la ora 1:49 A.M. recomandati un articol citat de Giurescu in cartea sa Romania in cel de-al doilea razboi mondial,articol aparut in presa legionara de atunci, care propovaduieste sterilizarea elementelor evreiesti, fanariote si tiganesti. Va rog sa ne spuneti precis despre ce articol e vorba? Cine l-a scris, unde a aparut si cand? Asa, ca sa nu se creada ca vorbiti din auzite!!

 
La 9/12/10 8:54 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Anonimului de la 3:10 PM

Articolul este intitulat "Rasa si destin national" si a fost scris de Traian Herseni, secretar general in Ministerul Invatamantului (pe merit, caci dupa cum se vede educa bine si frumos tineretul romanesc)in timpul guvernarii legionare. Articolul a aparut in revista Cuvantul, no. 16, 1941. Este citat de catre Giurescu in volumul Romania in cel de-al Doilea Razboi Mondial, in sectiunea care se ocupa de Miscarea Legionara (nu mai tin minte pagina deoarece cartea am imprumutat-o de la o alta biblioteca si am citit-o in traducerea engleza). Sper sa aveti timp sa cautati si sa cititi. Eu va urez lectura placuta. O sa va unga la inima.

Alexandru Racu

 
La 10/12/10 1:57 a.m. , Blogger Tim a spus...

Domnule Racu, cat de nedreptatiti au fost evreii in Romania!!!Nu ma mir ca-i plangeti.Probabil, sigur de fapt - de ce a-si lasa loc indoielii - toti marii oameni ai tarii au fost nebuni sau extremisti cand au spus sus si tare o gramada de lucruri rele despre evrei.Sper ca sunteti atat de documentat cu privire la cine sunt cei la care fac referire si ce au spus despre evrei, pentru a nu trebui sa fac pe invatatorul.Revenind la Traian Herseni, in scurta perioada cat legionarii au fost la guvernare impreuna cu Antonescu, teoria la care va referiti nu a fost pusa in practica.Si nici nu s-au consemnat evenimente reprobabile impotriva evreilor din partea legionarilor in toti anii din perioada interbelica.Dar de atentatele impotriva demnitarilor romani, de actele grave de coruptie si de asasinatele si jafurile in perioada retragerii armatei din Basarabia si Bucovina, stiti ceva, domnule Racu?Iar mai apoi, stiti cumva cine se face vinovat de teroarea dezlantuita dupa 1945 impotriva a peste un milion de romani purtati prin anchete, batuti, maltratati, aruncati in inchisori, trimisi la canal sau deportati?Sau cine ne-a impus cei 45 de ani de comunism feroce?Cine au fost autorii furtului Revolutiei din decembrie '89, a manipularii, distrugerii economiei si politicii anti-nationale?Stiti cati evrei ( oare de ce se ascund sub nume romanesti ) s-au aflat si se afla in cercurile puterii in ultimii 20 de ani?Nu sunt antisemit,nu ii bag pe toti in aceeasi oala, dar nu pot sa nu vad ce nocivi au fost si inca mai sunt multi dintre ei pentru Romania.Si asta e inceputul, urmarile vor fi dezastruoase, veti vedea.
P.S. Recent, guvernul israelian a expulzat peste 400 de copii ai munncitorilor emigranti, pentru a nu afecta structura etnica.Uitati fapte, nu pasaje din articole ale perioadei interbelice.No comment!

 
La 10/12/10 7:05 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Domnule Racu, va multumesc pentru indicarea sursei. Intr-adevar,articolul lui Traian Herseni intitulat "Rasa si destinul nostru", a aparut joi,16 ianuarie 1941,la pagina 1 si 2 a numarului 90 din ziarul "Cuvantul".Din pacate lucrurile nu sunt asa de simple.Nu ma unge la suflet lectura articolului,nici nu ma sperie sau imi da fiori.Si nici nu vad de ce.Nu stiu in ce forma si cat din articol citeaza Giurescu in cartea sa, dar vreau sa incerc macar sa arunc putina lumina si intelegere asupra lui pentru ceilalti cititori ai blogului domnului Codrescu. Articolul lui Herseni il am in fata.Ceea ce l-a motivat pe Herseni sa scrie "Rasa si destinul nostru" este de fapt un articol publicat tot in Cuvantul",luni,30 decembrie 1940, de Constantin Papanace,intitulat "Desiudaizare,desfanariotizare, destiganizare".Scrie Herseni"atrag atentia asupra articolului d-lui Papanace.."
Miezul eseului d-lui Papanace este "intremarea fizica si morala a poporului roman".Papanace vede la romani "resorturile sufletesti.. dogite de perioada domniei fanariote".Dintr-un popor viril, naprasnic si increzator in puterile sale, Papanace vede (cum de fapt vedem asa de bine si noi in ziua de azi)cum ne-am transformat intr-unul"umil,speriat,sceptic si resemnat".Pe fondul acestui rezultat al perioadei fanariote,Papanace ne aminteste de invazia jidoveasca ce nu mai intampina rezistente mari.Concomitent autorul mentioneaza slobozirea robilor tigani si impanzirea periferiilor targurilor si oraselor ca factor generator al unui rezervor crescand de mizerie si promiscuitate,adica mahalaua moderna.
Papanace vede neamul romanesc atacat la toate trei nivelele de societate.In peroada interbelica clasa conducatoare ajunge in mare parte sa fie formata "din urmasii samsarilor si proxenetilor Levantului...baieti subtiri si destepti, infipti". Clasa de mijloc apartine "spiritului talmudistului cu perciuni" cu rasfrangere nefericita in lumea intelectuala, iar clasa de jos in mare parte la periferia oraselor devine o mare tiganie. Autorul constata cu durere cum lumea curata de la sate, impinsa spre orase, "trebuie sa treaca de filtrul de la periferie sau sa suporte deformarea invatamantului masonic". Iar ca o incununare a celor trei, Papanace mentioneaza politicianul democrat roman.
Intregul articol din 30 decembrie 1940 este strabatut de dureroasa grija fata de "descompunerea morala a neamului romanesc". Lozinca "desiudaizare, desfanariotizare, destiganizare", o formula pe care multi ar gasi-o actuala si in prezent avea ca solutie propusa de Papanace "elementele sanatoase bastinase de la sate...sa strabata in toate celulele organismului politic". Deci nimic monstruos si anticrestin ci doar extrem de incorect politic fata de standardele schizofrenice in care traim astazi.

 
La 10/12/10 7:07 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

continuare...Referitor la acest articol, Traian Herseni isi scrie "rasa si destinul nostru" in ianuarie 1941. El vede "decaderea poporului roman" datorita infiltrarii altor rase si corcirii multor romani cu sange tiganesc, fanariot si evreiesc. Deasemenea Hersen aduce in vedere "o patura suprapusa, fara legatura de sange cu comunitatea etnica si fara aderente la traditiile si idealurile nationale". Remediul propus "trebuie sa...inceapa (cu) inmultirea si promovarea pe toate caile a insusirilor utile si inlaturarea insusirilor vatamatoare. Despartirea trebuie sa se faca mai intai in domeniul spiritual, in conceptia noastra despre viata. Trebuie sa se combata tot ce e strain de neamul nostru si tot ce e influenta nefasta asupra lui si sa se incurajeze tot ce este autentic romanesc". Herseni propovaduieste o riguroasa selectie sociala si in perfecta concordanta cu Papanace "sa se deschida drum larg tuturor elementelor sanatoase spre posturile de conducere... patura suprapusa trebuie inlocuita cu cele mai curate si inzestrate exemplare ale rasei noastre". Acesta este miezul si esenta gandirii lui Herseni, accentul pus pe domeniul spiritual si cultura autentica romaneasca. Trebuie neaparat tinut seama de faptul ca termenul de rasa era folosit de multe ori ca un sinonim pentru neam de foarte multi scriitori si ganditori romani. Un om cu mintea nealterata de mediul pestilential democratic, nu are oroare instinctiva fata de acest cuvant.
Ultima zecime a articolului scris de Herseni contine partea incriminata de Giurescu si de dumneavoastra.Herseni spune ca "actiunea cea mai grea ...dar cu efectele cele mai bune de durata si calitative" este eugenia.Autorul cere "imbunatatirea pe cale ereditara si...sterilizarea anumitor categorii de oameni".Domnule Racu, sa fim seriosi. In primul rand, eugenia era, conform pana si Wikipediei,"foarte populara in primele decenii ale secolului 20...La varful popularitatii sale era sprijinita si imbratisata de multe personalitati proeminente precum Woodrow Wilson, Emile Zola, econimistul Keynes, Winston Churchill, Alexander Graham Bell, etc." Asta pe vremea cand nici macar nu era la putere Hitler!!!Eugenia a aparut in Occident, odata cu Sir Francis Galton.In Statele Unite, Indiana a fost primul din 30 de state care, la 1907, a adoptat legi in favoarea sterilizarii fortate pentru anumiti indivizi. Intre 1907 si 1963,peste 64,000 (saizeci si patru de mii) de cetateni americani au fost sterilizati fortat.Nu mai vorbim de alte tari sau de faptul ca asemenea masuri aveau sprijin in randurile publicului. Deci, Herseni nu a scris acea ultima, mica parte a articolului sau ca o monstruozitate la vremea respectiva, ci in deplina concordanta cu idei ce erau la moda in tarile occidentale. Asa ca suntem fortati sa privim lucrurile in context sau, de vrem sa ne scandalizam,sa tunam si sa fulgeram, de ce impotriva "fascismului, nazismului,sau legionarilor"? De ce nu impotriva americanilor de exemplu?

 
La 10/12/10 7:23 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

SFARSITUL

Mai pregnant este faptul ca Herseni nu e reprezentativ pentru Miscarea Legionara.Intrat in 1940 in Miscare, dupa moartea lui Codreanu, pare a fi fost genul de oportunist care supraliciteaza in orice context de evenimente sau idei care sunt la moda. Nu a fost arestat de comunisti si a continuat sa scrie, altfel, si sub ei. Unde mai gasiti, in tot ce au scris legionarii, vreo aluzie la sterilizare? Nicaieri. Cine e interesat de trecut trebuie sa distinga intre note discrdante, exceptii,si esenta unui fenomen a unei gandiri politice.
Cer iertare pentru lungimea celor scrise si sa ne ajute Dumnezeu pe toti.

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire