Divina Comedie a lui Dante Alighieri
în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu
Pînă la Cîntul XXI din Purgatoriu, toate cînturile traduse de mine
din Divina Comedie au apărut mai întîi în paginile revistei Puncte
cardinale. Cum publicaţia sibiană şi-a încetat apariţia cu numărul dublu
din noiembrie-decembrie 2010, cînturile traduse în continuare – începînd cu
cîntul XXII din Purgatoriu – au apărut în premieră pe acest blog şi în
paginile revistei Rost. Revista Rost dispărînd şi ea (cu numărul dublu
din iulie-august 2012), cînturile următoare au fost publicate în premieră numai
pe acest blog. În 2005 am terminat Infernul
(tipărit în 2006), iar în 2013 Purgatoriul
(pe care-l sper tipărit prin primăvara lui 2015, cînd aş avea gata notele şi
comentariile, pentru care existenţa de slujbaş – "scrisul de
porunceală", cum zicea Eminescu – îmi lasă foarte puţin timp). Cu cîntul
de faţă se deschide Paradisul (a
cărui nouă transpunere în româneşte îmi propun s-o finalizez şi s-o tipăresc,
cu voia şi ajutorul lui Dumnezeu, prin 2018 sau 2019).
PARADISUL
Cîntul I
Rămas în grija Beatricei, Dante îşi începe ascensiunea paradisiacă,
sugerînd că experienţa, pe cît a fost de extraordinară, pe atît de anevoie este
de redat în versuri, aşa că în prima parte a cîntului se smereşte şi cere inspiraţie de sus (O, divina virtú.../
"O, har ceresc..." etc.). Urmînd privirea Beatricei, se uită ţintă
spre soarele orbitor ca spre un preludiu al strălucirii dumnezeieşti, trăieşte
un fel de transfigurare a întregii lui fiinţe (se compară cu personajul
mitologic Glaucos, cel ce, mîncînd dintr-o iarbă fermecată, s-a aruncat în mare
şi a fost primit printre zeii marini – cf.
Ovidiu, Metamorfoze, XIII) şi are
multe uimite nedumeriri, pe care noua sa călăuză i le risipeşte pe rînd,
apelînd la instrumentarul teologiei scolastice (mai ales orînduirea şi armonia
Universului creat), dar cu metafore proaspete şi de o mare plasticitate. Cei
doi se înalţă astfel spre Sfera de Foc, într-o tot mai intimă comuniune.
1 Slava acelui ce le mişcă toate
aci mai mult şi colo mai puţin
al lumii-ntreg cu razele-l răzbate.
4 În cerul cel mai de lumina-i plin
am fost şi lucruri am văzut pe care
nu-i lesne,-ntors, în vorbe să le-mbin;
7 căci atingînd de ce-i e dor mai tare,
aşa al nostru cuget se-adînceşte
că a-l urma nu-i amintirea-n stare.
10 Dar cît am fost eu vrednic omeneşte
s-adun comori din sfînta-mpărăţie
în cîntul meu de-acum se regăseşte.
13 O, bunule Apollo, lasă-mi mie,
în truda mea din urmă, atîta har
cît scumpul laur cuvenit să-mi fie!
16 Din Parnas, pînă-acum, o culme doar
îmi fu de-ajuns, da-n ultima-alergare
de trebuinţă amîndouă-mi par.
19 Pătrunde-n pieptul meu cu-acea suflare
cu care tu i-ai tras odinioară
lui Marsias pielea de pe mădulare!
22 O, har ceresc, de mi te dai cît doară
eu umbra-mpărăţiei fericite
să o vădesc din mintea mea-n afară,
25 mă vei vedea cu frunzele rîvnite
din pomul tău pe drept încununat,
prin tine şi prin cele povestite!
28 Aşa de rar, părinte, este dat
pe-un cezar sau poet să-l încunune,
din pricina lumescului păcat,
31 încît în zeul delfic să se-adune
prisos de bucurie s-ar cădea
cînd foi penee-ncing vreun cap pe bune.
34 Scînteia-ajunge-n vîlvătăi să dea;
de Cirra s-or ruga a le răspunde,
mai buni la vorbă, alţii-n urma mea.
37 Spre muritori din multe părţi pătrunde
lumina lumii, dar din punctu-n care
trei cruci se nasc din patru zări rotunde
40 sub
stea mai bună şi mai lesne-apare,
şi-n ceara cea lumească încrustate
rămîn defel peceţile-i mai tare.
43 Din punctu-acela zorile iscate
erau acolo şi-amurgea pe-aici,
de-o parte albe. de-alta negre toate,
46 cînd, către stînga-ntoarsă, cum privi
pe Beatrice o văzui spre soare,
mai fix decît vreun vultur l-ar ţinti.
49 La fel precum a doua rază, care,
din cea dintîi desprinsă, cată-n sus,
ca pelerinul dornic de-nturnare,
52 aşa şi
actul ei, prin văz indus,
a devenit şi-al meu, răbdînd lumina
cum ochii cei lumeşti în stare nu-s.
55 Pe-acolo
multe depăşesc puţina
putere de pe-aci, căci hărăzit
fu speţei noastre locul cu pricína.
58 Nu mult, dar îndestul l-am fost privit,
cît să îl văd cum scapără scîntei
în jur, ca fieru-abia din foc ieşit;
61 şi parcă zilei alta-asemeni ei
îi fu adăugată, ca şi cînd
alt soare-n cer primi divin temei.
64 Sta Beatrice toată contemplînd
eternul crug, iar ochii ţintă eu
din cer spre ea mi-i întorsei curînd.
67 Prin ei m-am fost simţit în duhul meu
ca Gláucos cînd iarba ce-o gustase
l-a pus în rînd cu zeii mării zeu.
70 S-arăt per verba firea cît
urcase
nu-i cu putinţă; pilda-ajungă-i cui
sub har trăieşte-n carne şi în oase.
73 De numai ce-ai creat mai nou eu fui,
o ştii doar tu, iubire veghetoare,
ce-n raza ta mă-nvrednicişi să sui.
76 Cînd roata ce-o-nvîrteşti fără-ncetare,
atotrîvnit, mi-atrase luarea-aminte
cu armonia ce stăpîn te are,
79 atîta cer îmi apăru-nainte,
de soare-aprins, cît ape-n curs sau ploi
mai mare lac să facă nu ţin minte.
82 Iar noul sunet şi-al luminii toi
aşa un dor de-a şti iscară-n mine
cum n-am simţit vreun altul mai de soi.
85 Ci ea, ce
mă vedea ca eu pe sine,
pînă s-apuc vreo întrebare-a-i pune,
stîrnitul suflet prinse să-mi aline
88 şi-aşa grăi: "Cu multă-nşelăciune
te amăgeşti şi nu vezi ce-ai vedea
în lipsa ei, cu ochiul minţii bune.
91 Tu pe pămînt, cum crezi minţit de ea,
de-acuma nu mai eşti şi-n cer mai iute
te sui decît un fulger ar cădea".
94 Din laţul primei îndoieli avute
abia scăpat prin blînd şi scurt cuvînt,
mai tare pradă unei noi derute
97 căzui: "De-un dubiu lecuit eu sînt,
dar altul naşte: corpuri mai uşoare
cum pot să-ntrec cînd spre înalt m-avînt?".
100 La care ea, oftînd îndurătoare,
m-a fost privit cum doar o mamă poate
pe-un fiu ce aiurează să-l măsoare,
103 şi prinse-a-mi zice: "Lucrurile
toate
sînt rînduite-n lume ca să fie
cu Dumnezeu prin formă-asemănate.
106 Cele ce au mai multă măreţie
dintre făpturi văd veşnica putere
ce-i lumii ţel, pe-această temelie.
109 Prin
rînduiala spusă se vor cere
spre-a-l lor
principiu firile zidite,
pe cît în stare-or fi de-apropiere;
112 şi-aşa ajung în porturi felurite
de pe întinsa existenţei mare,
de propriul lor instinct călăuzite.
115 El poartă-n lună-a focului dogoare,
el dă la muritoare inimi ghes,
el strînge-n sine pămînteşti hotare;
118 nu-ntinde arcul doar spre cele ce-s
fără de cuget, ci la fel spre cele
ce-au dragoste şi minte de-nţeles.
121 Stăpînă-i Providenţa peste ele
şi-mpacă cerul cu a ei lumină,
în care-alt cer mai iute-nvîrte stele;
124 şi într-acolo-acum, ca spre-o divină
menire, ne trimite coarda care
îndreaptă tot spre ţinta cea deplină.
127 E-adevărat c-aşa cum forma n-are
cu-al artei fond adesea potrivire,
căci nu-i materia să răspundă-n stare,
130 la fel din cale suferă smintire
făptura uneori, ce poartă-n sine
puterea de-a-ncălca ce-i dat prin fire,
133 ca fulgerarea ce din nouri vine,
atunci cînd e impulsul prim momit
s-apuce-n jos, spre vreun părelnic bine.
136 Nu ai, socot, motiv îndreptăţit
de-a te mira că sui, cum nu-i mirare
că-n jos, din munte, curge-un rîu grăbit.
139 Mirare-ar
fi, cînd piedici nu mai are,
făptura ta să mai adaste jos,
ca focul viu ce n-ar isca
vîlvoare".
142 Şi-n sus
cătă cu chipul ei frumos.
Mai puteţi citi pe acest
blog:
* Dante,
Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu)
* "Ce
mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul,
Cîntul XIX)
* Dante:
Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Intermezzo
liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea
Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXX (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu