PĂRINTELE GALERIU: ÎNVIEREA ÎNTRU IUBIRE

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Mîntuitorul a asumat moartea din iubire. A primit-o din iubire pentru noi, în iertarea osînditorilor şi răstignitorilor, pe Cruce. Sau în cuvintele „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”, în care Mîntuitorul strigă cu strigătul psalmistului din Psalmul 21.

Părăsirea – moartea înseamnă părăsire... Părăsirea nu a lui Dumnezu, că Dumnezeu nu ne părăseşte niciodată, ci părăsirea omului. Acesta se simte părăsit. Şi aici e un cuvînt din Ezra: „Nu pe Mine M-aţi părăsit, ci pe voi înşivă”. Cînd Îl părăseşti pe Dumnezeu, practic te părăseşti pe tine, îţi părăseşti menirea ta, părăseşti lumina! Iar tot „tu” strigi: „Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”! Mîntuitorul a strigat atunci aşa doar ca să fie împreună cu noi. A rămas nedespărţit de Tatăl, dar S-a unit cu noi în starea despărţirii noastre. Blaise Pascal a zis: „Mori singur, zici? Cînd eşti cu Hristos, nu mori singur!”. Şi a fi cu El înseamnă a fi cu viaţa şi izvorul vieţii. E singurul cuvînt din cele şapte spuse de Mîntuitorul pe Cruce care nu e al Lui, ci al nostru... al părăsirii noastre. Şi atunci, tocmai din iubire pentru noi a primit să trăiască această taină. Parcă e cea mai adîncă taină ca deodată să zică: „Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”. Tocmai Cel Care e nedespărţit de Tatăl Lui?! Nu se poate, niciodată, ca nici Tatăl, nici El să se părăsească unul pe altul. Pentru că El din voia Tatălui şi-a pus trupul pentru noi. Observaţi? Dar, pe de altă parte, El e cu noi tocmai ca să fie în drama ultimă a morţii, cu noi, în despărţirea noastră de Dumnezeu. Trăieşte antinomic: pe de-o parte, trăieşte despărţirea noastră; pe de altă parte, e nedespărţit de Tatăl. Întîi, prin taina dumnezeirii şi prin taina iubirii. Pentru că El în iubire trăieşte, iar în iubire nu e despărţire. În iubire e Dumnezeu, în iubire este nemurire, este veşnicie, este nedespărţire. În misterul iubirii... Moartea nu-i trăită ca iubire, iubirea-i eternă, ea nu cunoaşte, propriu-zis, despărţirea, sub nici un chip.

Iubirea pentru om, pentru suferinţa, dar şi pentru moartea omului o restaurează Hristos. El retransformă starea de despărţire... Dacă Adam a transformat jertfa în moarte, Hristos transformă moartea în jertfă, în iubire. Aici se descoperă iubirea, care e viaţă. Aici a înţeles Eminescu atît de adînc cînd a spus despre Mîntuitorul, cerînd iertare de la Tatăl pentru răstignitori, dezvăluind iubirea din El: „A te jertfi din iubire pentru alţii a rămas de atunci cea mai înaltă formă a existenţei umane. Acel sîmbure de adevăr în stare să dizolve întreaga dizarmonie dintre oameni şi asprimea luptei pentru existenţă ce bîntuie natura întreagă! Misterul iubirii...”.

Repet, Iisus a trăit altfel moartea. Moartea din iubire, pentru viaţă – căci în iubire stă misterul vieţii. Atunci înţelegem cuvintele atît de adînci ale Bisericii: „Cu moartea pre moarte călcînd”. Moartea ca jertfă, ca iubire, omoară moartea! Şi omorînd-o, trăim taina pascală: „Ziua Învierii, să ne luminăm popoare, Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă, de pe pămînt la Cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi”; sau celălalt cuvînt: „Prăznuim omorîrea morţii, sfărîmarea iadului, începutul unei alte vieţi, veşnice...”

Transcris după înregistrarea audio, acest scurt cuvînt la Înviere al vrednicului de pomenire teolog şi duhovnic Constantin Galeriu (strămutat la cele veşnice în vara lui 2003) ne pune faţă în faţă cu taina cea mai adîncă a Crucii şi a Învierii, cu actualitatea eternă a adevărului creştin şi cu prezenţa mereu vie a marilor lui propovăduitori, printre care s-a numărat şi Părintele Galeriu însuşi, Gura de Aur a Ortodoxiei româneşti contemporane, acum slujitor în ceruri, la Cina cea de Taină a bucuriei dreptmăritiare şi fără de sfîrşit. (R. C.)

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Paştele la creştini şi la evrei

* Prin Patimi spre Înviere. Îndrumar pentru Săptămîna Mare

* Costion Nicolescu: Calea pascală

* Drumul Crucii
* Cele 7 rostiri de pe Cruce

* Viaţa întru înviere

* Înţelesul numelor Celui Înviat

* Tradiţii populare legate de ciclul pascal

* Duminica Tomii sau "Paştele cel mic"

* Icoane pascale

* Evanghelia Învierii (Ioan 1, 1-17 – trei versiuni româneşti)

* Sub semnul Învierii (H. Brauner pentru G. Constantinescu) 

* Paşti şi... Paşti
* Prohodul necenzurat
* Hristos a înviat în inima ta! (Noul cuvînt către tineri al Părintelui Calciu)

* Via Crucis (cu imagini de la Lourdes)

* Sfintele Paşti la Ierusalim (un text de Dr. Martha Bănulescu)

* Cu moartea pre moarte călcînd...

* Sfînta Lumină pascală (un text de Erast Călinescu)
* Lumea Credinţei 118: număr pascal

APEL UMANITAR

Am primit şi dau mai departe...

Veniţi de daţi lumină!

Am scos puţin mai devreme de la spam un comentariu. Eram puţin cam suspicioasă în privinţa lui, dar mi-am spus că nu am ce pierde dacă îl public. Apoi am văzut că şi Iuliana a primit o rugăminte asemănătoare şi s-a ocupat  de cercetări. Concluzia: cazul este real. Un copilaş are nevoie de ajutorul nostru!
Povestea lui este dureroasă, aşa cum sunt multe dintre poveştile de viaţă ale copiilor bolnavi, care au avut neşansa de a se naşte într-o ţară ce nu îi poate ajuta. Dorinel, un copilaş de patru anişori din Hanesti, Botoşani, născut înainte de termen, are retinopatie şi singura lui speranţă de a-şi vedea vreodată familia este să ajungă la o clinică din Detroit, SUA. Detalii despre cazul acestui băiat puteţi găsi pe blogul lui, dar şi pe Asociaţia Salvează o inimă. Acolo veţi găsi numerele de telefon ale mamei lui Dorinel şi conturile bancare.
O mamă îşi strigă neputinţa de a-şi ajuta copilul, îşi strigă prin presă, la televiziune şi pe bloguri disperarea de a nu putea salva vederea copilului, pentru că nu are bani, iar timpul trece în defavoarea lor. Îndrăznesc să apelez la mila cititorilor mei, la compasiunea pe care orice om o simte atunci când află despre un copil bolnav, cu speranţa că va fi ajutat.
Citeam pe Asociaţia Salvează o inimă apelul impresionant, care ar trebui preluat sub formă de slogan, măcar în această săptămână: VENIŢI DE DAŢI LUMINĂ!

Va multumim din inima! 

Sursa: Vienela