DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XII
Divina Comedie a lui Dante Alighieri
în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu
PARADISUL
Cîntul XII
Tot într-al patrulea cer, al Soarelui, prima horă de duhuri este dublată de
o a doua, din sînul căreia se înfiripă vocea duhului lui Bonaventura de
Bagnoregio (Bagnorea), numit în posteritate Doctor
Seraphicus, vestit mistic franciscan (1221-1274). După ce dominicanul Toma
de Aquino i-a făcut un elogios portret Sfîntului Francisc, franciscanul
Bonaventura îi face un la fel de elogios portret Sfîntului Dominic,
subliniindu-se astfel apropierea și egala însemnătate a celor două ordine
călugărești (franciscan și dominican) ale lumii catolice. Slujbaș și sol al lui
Hristos, Sfîntul Dominic n-a iubit nimic mai mult decît acel primo consiglio che diè Cristo/„prim
sfat pe care-l dădu Hristos” (cf. Matei
5, 3 și 19, 21): sărăcia (cu duhul) sau smerenia, ce avea să-i mobilizeze pe
frații desculți sau cerșetori, pe acei poverelli
di Dio („sărăcuții lui Dumnezeu”), cărora Sfîntul Francisc din Assisi le
rămîne suprema întruchipare. Bonaventura îi fericește pe părinții Sfîntului
Dominic (această a doua „roată” de la „carul” triumfal al Bisericii Catolice
din secolul al XIII-lea), trimițînd la semnificația numelor lor (vv. 79-81):
Felix (Fericitul) și Ioana/Giovanna (care, conform etimologiei ebraice, s-ar
tîlcui prin „cea plină de har”). Nu lipsește însă – ca și în discursul lui Toma
de Aquino din cîntul anterior – nota critică la adresa decăderii contemporane. Bonaventura
îi nominalizează – cum făcuse și „fra Toma” (cf. Cîntul X) – pe cei ale căror
duhuri se rotesc în aceeași ceată cu el:
Augustin din Assisi și Illuminato da Rieti, Ugo da San Vittore, Pietro
Mangiadore, Pietro Ispano (Petrus Hispanus, de fapt Pietro di Giuliano da Lisbona),
profetul biblic Natan (cel ce l-a mustrat pe regele David și care nu prea se
înțelege de ce este trecut printre teologi), Sfîntul Ioan Hrisostomul (Gură de
Aur), Anselm de Canterbury, Elio Donato (autor al unei Ars grammatica foarte răspîndită în Evul Mediu latin, gramatica
fiind considerată „prima artă” – v. 138), Raban Maurul și Gioacchino da Fiore
(numit aici Giovacchino).
1 De cum grăit-a
cea din urmă oară
făclia-aceea binecuvîntată,
porni să-și miște roata sfînta moară;
4 dar nici n-a prins a se roti o dată
c-o alta-n jur și-ncinse hora sfîntă,
în pas și-n cînt deplin armonizată;
7 un glas ce-ntrece toate cîte cîntă,
chiar ale noastre muze sau sirene,
ca raza primă pe cea doar răsfrîntă.
10 Cum roată pe-ale nourilor gene
dau două arcuri gemene-n culoare,
cînd Iuno-i cere slugii ei perene,
13 și din cel mic se naște cel mai mare,
întocmai vocii nimfei mistuite
de dragoste ca negura de soare,
16 fiindu-i astfel lumii amintite,
cele ce Domnul către Noe spuse,
că alt potop nicicînd nu va trimite,
19 la fel acolo, pururi neapuse,
roteau acele roze ce-n cununi
se împleteau, de-acord cu totul puse.
22 Cînd danțul și tot fastul de minuni,
prin străluciri și cîntece vădite,
în duhul viu al purei rugăciuni,
25 s-au vrut de bunăvoie domolite,
cum ochii noștri se închid deodată
sau se deschid spre cele îndrăgite,
28 dintr-o lumină-n noul cerc iscată
se-nfiripă o voce răpitoare,
de-am fost ca acul ce spre stea arată:
31 „Iubirea”, zise, „care-mi dă splendoare,
mă mînă-a spune și de cel’lalt avă,
prin care-al meu fu lăudat atare.
34 De-o seamă-s demni de-a gîndului zăbavă,
căci de au dus aceeași luptă bună,
se cade a le da și-aceeași slavă.
37 Oastea lui Christ, ce-atît de
scumpă-arvună
primi de sus, pe urma crucii sale
timid și-ncet părea că se adună,
40 cînd
împăratul cel etern pe cale
o sprijini, nu c-ar fi meritat,
ci doar prin harul milei paternale,
43
și, cum s-a spus,
miresei lui i-a dat
doi mari apărători care s-o-ndrume,
săltînd poporul ce zăcea-n păcat.
46 În partea de-unde prinde suflu-n lume
Zefirul dulce, ce-n frunziș pătrunde
și primenește Europa-anume,
49 pe-aproape de acele repezi unde
pe după care, ostenit de fugă,
soarele-adesea ochilor se-ascunde,
52 se află
fericita Calarugă,
pe-al cărei scut de pază pe pămînt
și subjugat e leul, și subjugă.
55 Acolo
se născu atletul sfînt
și credincios iubirii lui creștine,
blînd, dar și aspru cu cîți contra sînt.
58 Și-abia născut, atît prisos de bine
de sus îi fuse dat că maica sa
se-nvrednici de profeții divine.
61 Apoi, cînd fuse a se cununa
cu-a lui credință-n apa cea sfințită,
ca la un loc să poată ceru-a-l lua,
64 femeia ce-l năși fu-nvrednicită
să vadă-n vis ce roadă minunată
din el și-ai lui va fi cîndva ieșită.
67 Și ca și-n nume firea arătată
să-i fie, el cu posesivul sfînt
fu botezat, cum vru cerescul tată.
70 Deci Dominic i-au spus, și-i drept să-l
cînt
ca pe un grădinar al lui Christos,
ales răsad să-i pună pe pămînt.
73 Slujbaș și sol îi fuse lui Christos,
căci cea dintîi iubire ce-o nutri
fu pentru-ntîiul sfat al lui Christos.
76 Iar doica lui adesea îl găsi
pe jos din pat, părînd anume-a-i zice:
«De-aceea am venit printre cei vii».
79 O, tată-al lui cu-adevărat Ferice!
O, maică-a lui cu-adevărat Ioană,
de-aievea e ce tîlcul ei prezice!
82 Nu de hatîrul lumii, care vană
știință de-Ostieni și Tadei cată,
ci drag avînd de-adevărata mană,
85 ajunse
doctor mare și de-ndată
ocol porni a da prin acea vie
ce se usucă dacă-i rău lucrată.
88 Tronului ce-altădată dărnicie
vădi către săraci, dar azi ideii
îi face rău, prin cel nedemn să-l ție,
91 el nu-i ceru, la rînd cu-arhiereii,
dispense sau favoruri pentru sine,
nici decimas, quae sunt pauperum Dei,
94 ci voia de-a lupta cum se cuvine
cu cei smintiți, pentru sămînța care
rodi ce flori ocol îți dau cu mine.
97 Apoi, cu știință și voință tare
și-apostolesc consimțămînt porni
ca un șuvoi din munte să coboare;
100 și peste cei eretici năvăli,
stîrpind din cale mărăcinii lor,
cu cît mai rezistenți păreau a fi.
103 Din el apoi izvor după izvor
să ude-a prins catolica grădină
și viața-n ea se primeni cu spor.
106 Și-o roată astfel de-a putut să-i țină
Sfintei Biserici gloriosul car
și biruință i-a adus deplină,
109 și celeilalte-i
vei pricepe dar
desăvîrșirea-așa frumos cîntată
de Toma pînă ce fu eu s-apar.
112 Dar dîra roții îndărăt lăsată
azi tot mai ștearsă a ajuns să fie,
iar drojdia e de mucegai mîncată.
115 Căci ceata lui, ce urmele să-i ție
se strădui, e-acum așa smintită
că dă-napoi pe calea ei tîrzie.
118 Curînd se va vedea ce rău sădită
recolta fu, cînd s-o căina neghina
că-i dată la o parte și-azvîrlită.
121 Nu zic că cine-n cartea cu pricína
filă cu filă-ar răsfoi, în cale
n-ar da și de: „A mea nu este vina”,
124 dar nu din Acquasparta sau Casale
o fi, de unde unii-ntrec măsura,
iar alții cată-a o lăsa mai moale.
127 Eu duhul sînt al lui Bonaventura
da Bagnoregio, ce, în slujbe-aflat,
de griji deșarte îmi păzii făptura.
130 Aci-s cu Augustin și-Illuminat,
ce-s printre primii din desculții cei
ce pentru Domnul brîu de sfori și-au luat.
133 Ugo da San Vittore e cu ei,
și Pietro Mangiadore, și Hispan,
ce-n cărți își puse strălucit temei,
136 și din vechime-acel profet Natan,
și Hrisostom, și-Anselm, și Donat, care
fu-n prima artă meșter suveran.
139 E-aci Raban și-alături lumînare
aprinsă-i calabrezul Giovacchin,
cu darurile lui clarvăzătoare.
142 Să laud eu așa un paladin
mă îndemnă-nfocata curtenie
a lui fra Toma-n nobil grai latin,
145 ce ne-a unit pe toți într-o frăție”.
Mai puteţi citi pe acest
blog:
* Dante,
Infernul, Cînturile I-III
(versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, Cînturile I-III
(versiunea Răzvan Codrescu)
* "Ce
mai face traducerea Divinei Comedii?"
(Purgatoriul, Cîntul XIX)
* Dante:
Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXII
(versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXIII
(versiunea Răzvan Codrescu)
* Intermezzo
liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXIV
(versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, XXV (versiunea
Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXVI
(versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXVII
(versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXVIII
(versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXIX
(versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXX
(versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXXI
(versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXXII
(versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Purgatoriul, Cîntul XXXIII
(versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante,
Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:00
0 comentarii
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire