marți, decembrie 31, 2013

DANTE, «PURGATORIUL», CÎNTUL XXXIII


Divina Comedie a lui Dante Alighieri
în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu


Pînă la cîntul XXI din Purgatoriu, toate cînturile traduse de mine din Divina Comedie au apărut mai întîi în paginile revistei Puncte cardinale. Cum publicaţia sibiană şi-a încetat apariţia cu numărul dublu din noiembrie-decembrie 2010, cînturile traduse în continuare – începînd cu cîntul XXII din Purgatoriu – au apărut în premieră pe acest blog şi în paginile revistei Rost. Revista Rost dispărînd şi ea (cu numărul dublu din iulie-august 2012, în care a apărut cîntul XXVI), cînturile următoare au fost publicate în premieră numai pe acest blog. Cu cîntul de faţă se încheie cartea Purgatoriului (care sper să apară în volum anul viitor, în preajma Sfintelor Paşti, cu notele şi comentariile care au lipsit în reviste şi pe blog).

PURGATORIUL

Cîntul XXXIII

 Amos Nattini, Purgatoriul XXXIII

În pragul Paradisului terestru, într-o atmosferă feerică, doamnele sau fecioarele - personificînd cele patru virtuţi cardinale şi cele trei virtuţi teologale - cîntă alternativ versetele Psalmului 78 („Dumnezeule, venit-au neamurile...”), ce deplînge tragedia Ierusalimului (asimilată aici tragediei Bisericii strămutate de la Roma la Avignon), iar Beatrice, la rîndul ei, repetă profetic (vv. 10-12) cuvintele Mîntuitorului de la Ioan 16, 16: „Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea...”, prin care El Îşi vestise moartea şi învierea, dar care aici se referă la decăderea şi restaurarea Bisericii. Dante urmează alaiul sfînt, însoţit de „frumoasa doamnă” (la bella donna, ce apare încă din Cîntul XXVIII, dar aici, în v. 119, este pentru prima oară nominalizată: Matelda) şi de duhul lui Staţiu. Dante este încă sfios în a i se adresa Beatricei, care-i desluşeşte semnificaţia celor descrise în cîntul anterior şi profeţeşte venirea unui sol divin (cu nume încifrat: „cinci sute zece cinci”, adică DXV, rămas enigmatic, foarte posibil împăratul Henric VII, în care Dante îşi pusese multe nădejdi), care o va ucide pe tîrfă (Papalitatea coruptă) şi pe uriaşul cu care preacurveşte (regele Franţei, Filip cel Frumos). Beatrice îl atenţionează pe Dante - şi acesta întăreşte făgăduiala - că se cade să reţină întocmai cele văzute şi auzite, spre a le transmite în scris „celor vii de viaţa ce spre moarte grabnic cată” (a' vivi del viver ch'è un correre a la morte). În cele din urmă, purtat - la porunca Beatricei - tot de Matelda, Dante, după ce băuse din Lete (apa uitării celor rele), bea acum din Eunoè  (apa amintirii celor bune). Lete şi Eunoè ar avea izvor comun, cum se credea pe vremea lui Dante (urmînd lui Boetius, Cons. phil., V, 1) că aveau, pe pămînt, Tigrul şi Eufratul. După ce se scaldă în Eunoè şi bea din apa lui (experienţă spirituală asupra căreia poetul ne spune că ar mai fi insistat, dar nu-l lasă lo fren de l'arte - v. 141), Dante iese purificat, „curat şi gata de-a sui la stele (puro e disposto a salire a le stelle), adică să păşească în Paradis, sub călăuzirea Beatricei.

  
1 Deus, venerunt gentes, dîndu-şi rînd,  
cînd trei, cînd patru, dulce psalmodia
doamnele-au prins să-şi cînte, lăcrimînd;
4 iar Beatrice, ascultînd în via
ei milă şi oftînd, la chip era
cam cum sub cruce va fi fost Maria.
7 Cînd locul i-l cedară-a cuvînta
fecioarele, la chip cum focul e
şi în picioare stînd, ea zise-aşa:
10 Modicum, et non videbitis me;
et iterum, surori cu dulce glas,
modicum, et vos videbitis me”.
13 Şi-n urma celor şapte ea la pas
porni, iar eu la fel, la semnul ei,
cu doamna şi-nţeleptul, ce-a rămas.
16 Şi-aşa mergînd, nu cred c-a pus temei
mai mult de zece paşi, cînd deodată,
cu ochii aţintiţi în ochii mei
19 şi chipul blînd: „Să mergi mai iute cată”,
îmi zise, „astfel ca, vorbind cu tine,
auzu-ţi lesne-a m-asculta să poată!”.
22 Iar cînd aproape-i fui cît se cuvine,
ea îmi grăi: „De ce tu şovăi, frate,
să mă întrebi cînd mergi în pas cu mine?”.
25 Cum celor ce, din multă pietate,
mai marilor vorbindu-le, cu greu
cuvîntul printre buze le răzbate,
28 la fel păţii în vorba mea şi eu,
abia-ngăimînd: „Madonna, vi-i a şti
nevoia mea, ca şi folosul meu”.
31 Şi dînsa mie: „Vreau să scapi aci
de temeri sau sfieli şi să nu fie
de parcă-n vis cu mine ai vorbi.
34 Ce vas dragonul sparse clar să-ţi fie
c-a fost şi nu-i; şi creadă cel de vină
că nu-i de-o supă-a cerului mînie.
37 Urmaş să n-aibă veşnic n-o să ţină
vulturul care fulgi în car lăsat-a,
ca monstru şi-apoi pradă să devină;
40 căci clar eu văd - şi-a povesti sînt gata -
cum stele-n cer vădesc sorocul scris
(şi piedici nu-s să le oprească roata),
43 cînd un cinci sute zece cinci, trimis
de Dumnezeu, pe tîrfă-o s-o omoare
şi pe uriaşul ce-i cu ea proscris.
46 Povestea mea obscură poate-ţi pare
ca Temis şi ca Sfinxul, ea punînd,
asemeni lor, gîndirea la-ncercare;
49 dar faptele Naiade-or fi curînd,
ce-or dezlega enigma încifrată,
nici turme şi nici roade-n schimb cerînd.
52 Aminte ia şi cum îţi spun le-arată
acestea toate-ntocmai celor vii
de viaţa ce spre moarte grabnic cată.
55  Şi aminteşte-ţi, cînd o fi să scrii,
să n-ascunzi c-ai văzut copacul care
e-acum de două ori prădat aci.
58 Oricine-i face jaf sau vătămare,
aduce hulă grea lui Dumnezeu,
ce-l făcu sfînt spre propria-i lucrare.
61 Muşcînd din el, cu chin rîvni mereu
întîiul suflet, ani peste cinci mii,
spre cel ce-n sine-a şters păcatul greu.
64 Ţi-e mintea-n somn de nu-ţi dă ghes să ştii
din care noimă aşa de-nalt crescu
şi-aşa de mult în creştet se lăţi.
67 De n-ai avea ca apa Elsei tu
gîndiri deşarte-n preajma minţii tale,
pe plac cum Piram dudului îi fu,
70 chiar şi din cît ţi se vădi pe cale
ai şti, prin pom, a cerului dreptate
şi bunul rost al piedicii morale.
73 Dar cum le văd pe toate-ntunecate
în cugetul ce-ţi împietri stingher,
că eu te-orbesc cu vorbe luminate,
76 de nu în scris, măcar în minte sper
că le vei duce,-aşa cum porţi cu tine
toiagu-ncins cu foi de palmier”.
79 Iar eu: „Aşa cum în pecete ţine
întocmai ceara ce-i înscris în ea,
la fel rămîne spusa voastră-n mine.
82 Dar de ce-i oare-atît vederea mea
de zborul vorbei voastre întrecută,
de-o pierde-atît pe cît de mult o vrea?”.
85 „Să vezi şi tu”, grăi, „cît te ajută
şcoala-ţi urmată şi doctrina ei
să-ţi fie vorba-mi lesne pricepută;
88 şi calea voastră să pricepi de ce-i
de cea divină-atît de-ndepărtată,
ca lumea de cerescul ei temei”.
91 La care eu: „Nu-mi amintesc vreodată
de voi atît să mă fi-nstrăinat
încît să-mi simt conştiinţa vinovată”.
94 „Dacă se-ntîmplă chiar că ai uitat”,  
răspunse surîzînd, „adu-ţi aminte
măcar din Lete cum te-ai adăpat;
97 cum vorba despre foc şi fum nu minte,
la fel uitarea ta e mărturie
a vinei dintr-o poftă necuminte.
100 De-acum căta-voi vorbele să-mi fie
ne-nvăluite, atît pe cît o cere
stîngacea minţii tale vrednicie”.
103 Cu mers mai lin şi-arzînd mai cu putere
în crucea-amiezii sta măritul soare,
ce-şi schimbă locu-n cer după vedere,
106 cînd se opriră, ca acela care,
fruntaş într-un alai, zăbavă face
atunci cînd nou vreun lucru-n drum i-apare,
109 acele şapte doamne-n verdea pace
a unui mal umbros, sub zadă deasă,
precum în Alpii reci brădetul zace.
112 Şi-acolo-n faţa lor păreau să iasă
Eufrat şi Tigru tot dintr-un izvor,
doi fraţi ce despărţiţi cu greu se lasă.
115 „O, glorie-a lumii, duh strălucitor,
ce apă este oare-aceasta care
e una-ntîi şi-n două-apoi dă zor?”.
118 Răspunse rugii mele: „Întrebare   
tu fă-i Mateldei şi-o să-ţi spună ea!”.
Şi-atunci grăi, cum cel ce vină n-are,
121 frumoasa doamnă: „Eu cu gura mea
de-aceasta şi de altele-i zisei,
ce sigur Lete nu i le ştergea”.
124 Iar Beatrice: „Poate cu temei   
mai mare grijă-l prinse şi făcu
să-i aibă-ai minţii ochi un văl pe ei.
127 Dar iată, Eunoè e-aproape: tu
acolo scaldă-l, cum prea bine ştii,
şi-nvie-n el virtutea ce-o pierdu!”.
130 Ca sufletul ales, ce-a se codi
nu stă să intre-n slujba voii cui
ajunge printr-un semn a şi-o vădi,
133 la fel frumoasa,-alături cînd îi fui,
urnindu-se, lui Staţiu blînd i-a zis,
cu farmec gíngaş: „Mergi pe urma lui!”.
136 Să am eu, cititorule, de scris 
loc cît aş vrea, ţi-aş mai cînta, în parte,
dulceaţa apei ce-o rîvnesc şi-n vis,
139 dar din cîntarea mea a doua carte
cum s-a-mplinit, aici nu mă mai lasă
al artei frîu a merge mai departe.
142 Din unda sfîntă fu făptura-mi scoasă
mai prospătă ca ramurile cele
ce-şi primenesc podoaba lor frumoasă,
145 curat şi gata de-a sui la stele.

Gustave Doré, Purgatoriul XXXIIII
 
Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu)
* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu)


4 comentarii:

La 31/12/13 10:40 a.m. , Anonymous Cristina a spus...

Frumoasă încheiere de an. Să aveţi spor şi har pe mai departe!

 
La 31/12/13 10:53 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

LA MULŢI ANI tuturor!

 
La 1/1/14 9:41 p.m. , Blogger Corina Negreanu a spus...

La Mulți Ani, domnule Răzvan Codrescu!
,,Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh” să fie cu Dumneavoastră! Și cu noi, cu toți!
Sfântul Vasile cel Mare, cel plin de atâtea virtuți, permanent să vă bucure cu al său sprijin în hotărârea și consecvența de care dați mereu dovadă în rodnica Dvs. lucrare!
Vă îmbrățișăm!

 
La 1/1/14 11:33 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Vă mulţumesc din inimă şi vă doresc la rîndul meu un an plin de bucurie şi spor în toate!

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire