CINSTIREA IMNICĂ A POETULUI NAȚIONAL

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME

Vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu – cunoscut ca autor literar sub numele de Valeriu Anania (1921-2011) – ne-a lăsat poate cel mai frumos poem închinat vreodată lui Mihai Eminescu, „sfîntul preacurat al ghersului românesc”. Îmi îngădui să-l reproduc aici (după Valeriu Anania, Opera literară: IV. Poeme, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2006, pp. 235-254*), la ceas aniversar, păstrînd ortografia atît de personală a autorului. (R. C.)

Dimitrie Loghin: Bustul lui Mihai Eminescu (Cernăuţi, 1933)

IMN EMINESCULUI

 

„Eminescu e sfântul preacurat 

al ghersului românesc”  

(Tudor Arghezi)

Starea întâi 

E mult de când te’nsinguri spre nopțile de-apoi 

Mișcându-ți veșnicia prin spații și prin noi.

Intrăm cu tine’n lume şi parcă ieri ne-au fost 

Năvoadele din care-ţi făcurăm adăpost.

Enciclică serbare. Ne’nvălui în rotund. 

Stâlpări de foc se-adună și’n tine se pătrund.

Cenușile’nserării pe slove ni le cerni 

Umplându-le cu arderi din zorii tăi eterni.

Treapta întâi 

Minunea lumii toată-i în ochii tăi oglindă. 

Ies taine din vitralii și’n soare se’nfloresc.

Hotar cu ne’nceputul, văzduhul pământesc 

Aprinde roi de patimi când visul tău colindă

Imperii de tăcere din care cânturi cresc:

Bucură-te’ntrariparea gândului de-abia’ntrupat

Bucură-te somn în care munți’n capete se bat 

Bucură-te corn de seară când se pleacă’n vad gorunii

Bucură-te logodirea lacului cu raza lunii 

Bucură-te cel ce nu ştii ceasul bun pe unde-apucă

Bucură-te Dor-de-Ducă! 

Bucură-te chip al ierbii îndrăgit de cer şi ape

Bucură-te unda’n care stelele te simt aproape 

Bucură-te cutezanţa vântului de-a fi subţire

Bucură-te că’nainte-ţi neguri prind să se desfire 

Bucură-te’nmugurire din gândire şi din grai

Bucură-te’nveșnicirea Eminescului Mihai!

Starea a doua 

Erai pe-atunci copilul cu plete zburătoare 

Mirat de câte’n lume din vis pot să coboare.

Intrau cu tine’n fi’nță și’n fruntea ta’nvârstate

Nălucile din sânge cu veacuri lungi în spate.

Eresurile cărnii cu sufletu’n răspăr 

Se schimbă azi la față’ntr’un singur adevăr.

Cine-ar putea să nege că’n ochii tăi adânci 

Undeşte învierea izvoarelor din stânci?

Treapta a doua 

Miresme tari ţi-adie pământul astei patrii. 

Izvoarele suspină şi codrii negri plâng.

Hai-hui porneşti cu dorul, colinele se frâng, 

Asiric ţi se’nchină ca nişte idolatri

Inăii şi Ceahlăii – şi cerbii din Parâng.

Bucură-te somn al brazdei roditor de spic înalt

Bucură-te noapte-adâncă ce-şi ia soarele cu-asalt 

Bucură-te bob de spumă bubuind prin besne sparte

Bucură-te șoapta’n care se dau stâncile de-o parte 

Bucură-te că secunda’n veacuri vaste se dezghină

Bucură-te Rădăcină! 

Bucură-te trunchi al slavei drept şi dârz prin viituri

Bucură-te umbra largă cât o ţară de păduri 

Bucură-te nor de aur peste dulce Românie

Bucură-te prinţ de rouă rourat în moarte vie 

Bucură-te că te’mbie de sub glie sfânt alai

Bucură-te’nveșnicirea Eminescului Mihai!

Starea a treia

Elanurile ierbii sub calmele zăpezi

Mărturisescu-ţi graba cu care te visezi

Ivit la fața lumii’ntr’o singură durată.

Năpraznicele arderi strâng timpul ca’ntr’o roată.

Erupi precum din scorburi diamantele’n cunună.

Strigoii zburdă’n soare, muţenia se răzbună.

Curg raze diamantine şi ne sporesc de sus

Umbrind virginitatea cuvântului nespus.

Treapta a treia 

Musteşte toamna’n codri – nemistuite ruguri –

Ieşindu-şi dintru sine pe când în ea se’nchide. 

Hipnotice podgorii se-ascund în crisalide.

Arìpile de mâine din vinuri dorm în struguri, 

Imn tainic ce-ţi preschimbă armurile’n hlamide.

Bucură-te’ntrebătorul neştiutului tărâm

Bucură-te că’n lumina vetrei tale dogorâm 

Bucură-te-adeverirea celor ce ne par că mint

Bucură-te pasul frunzei între-aramă şi argint 

Bucură-te murmur palid al cuvântului nescris

Bucură-te Prag Deschis! 

Bucură-te ritm al horei ce se-alege din hârjoană

Bucură-te nimb subţire care faci din chip icoană 

Bucură-te geană-a zilei când o lume se desceață

Bucură-te abur slobod prins în florile de gheaţă 

Bucură-te dimineaţă ce-şi răsfaţă albul strai

Bucură-te’nveșnicirea Eminescului Mihai! 

Starea a patra 

Eminii şi Aminii ni se’ntâlnesc în mituri, 

Mânaţi de începuturi, atraşi de nesfârşituri.

Istorie şi poveste se-adeveresc în carte, 

Nicicând mai laolaltă şi nici mai făr’de moarte.

Eroii’nchipuirii şi-ai vieţilor aieve 

Străbat un singur geniu şi sorb aceleaşi seve.

Cândva vom înţelege de ce – rotit şuvoi – 

Urcându-ne spre tine ne pogorâm în noi.

Treapta a patra 

Mulţimi trezite’n spiţa strămoşilor iconici 

Izbesc cu pumni de piatră’n preaferecate porţi.

Hrisoavele se’nziuă din viaţa celor morţi, 

Aleargă’n colb spre tine uitaţii de prin cronici,

Iar tu la curţi de aur triumfător îi porţi.

Bucură-te buciumaşul secolelor ne’ndurate

Bucură-te glas de-aramă ce prin neguri mari răzbate 

Bucură-te că-ţi răspunde zvon de fluier şi de trişcă

Bucură-te că’n Rovine osemintele se mişcă 

Bucură-te steag sub care vin norod după norod

Bucură-te Nou Voivod! 

Bucură-te biruinţa armelor cuvântătoare

Bucură-te că vitejii îţi pun sceptrul la picioare 

Bucură-te bard ce schimbă halebardele’n stindarde

Bucură-te că din arcuri numai viersul sună’n coarde 

Bucură-te stea ce arde în pieptar de tânăr crai

Bucură-te’nveșnicirea Eminescului Mihai!

Starea a cincea 

Eşti azi şi vei fi mâine ce-ai fost întotdeauna, 

Mai mult decât certarea ce ne-a’mblânzit furtuna.

Imens la proră, zărea scrutând-o cu doi cremeni, 

Năboiul greu de ape şi veghea ni le’ngemeni.

Epave’ngreuiate de aur se scufundă; 

Săraci ne ştim, dar marea ni-i largă şi rotundă.

Când Mircea Domnul însuşi în zaua ta viază, 

Unde-am găsi povață mai clară şi mai trează?

Treapta a cincea 

Menit ai fost să scaperi un verb de foc prin oameni. 

Icnesc în furci mişeii, nebunii’n cuşcă rag,

Hienele’ncolțite stau gata de arţag, 

Abraşe că din toate’n nimic nu li te-asameni.

Instanţă ţi-este vorba, condeiul tău, toiag.

Bucură-te mustrătorul proştilor şi făr’delegii

Bucură-te grai prin care şi-au râvnit puterea regii 

Bucură-te jude tânăr, nemitarnic şi bărbat

Bucură-te că’mprejuru-ţi stau toţi Țepeșii la sfat 

Bucură-te că prin tine bunii de cei răi se-aleg

Bucură-te Om Întreg! 

Bucură-te bici pe cei ce limba neamului o spurcă

Bucură-te spaima celor ce jucară țara’n țurcă 

Bucură-te zeu ce’nfruntă toate știmele’n fruntarii

Bucură-te că te-or teme hoţii, gâzii şi samsarii 

Bucură-te cel ce-i sparii pe cezarii puşi pe trai

Bucură-te’nveșnicirea Eminescului Mihai!

Starea a şasea 

Egal cu tine însuți, la masa ta de brad 

Mângâi garafa ştirbă ca pe-un pocal de jad.

Ispite nu-ţi treziră de slavă prin funingini 

Nici idolii din pieţe, nici larii carolingini.

Edenul tău e unde cărare n’au călăii: 

Singurătatea lumii şi cosmosul odăii.

Cerca-te-vom zadarnic în moarte, vocea ta 

Uranic se detună şi arde’n agorà.

Treapta a şasea 

Misterele femeii ucid şi nasc imperii. 

Izbânzi, înfrângeri, doruri şi patimi omeneşti

Hangere-ţi trec prin cuget, pumnale prin poveşti. 

Ascunsă ca un cântec în bronzurile serii,

Iubirea ta-i vecernia din care le stârneşti.

Bucură-te’mpătimitul frumuseţii ne’nserate

Bucură-te cel ce’n codru i-ai pus dragostei cetate 

Bucură-te floare ninsă peste pletele bălaie

Bucură-te dor ce’ncarcă sfânta nopţilor văpaie 

Bucură-te boare caldă peste trupuri ca o haină

Bucură-te Vis-de-Taină! 

Bucură-te însetatul sărutării suferinde

Bucură-te jind pe care gura dulce nu-l cuprinde 

Bucură-te limpezime de fântână şi năstrapă

Bucură-te că nu-i pânză de izvoare să te’ncapă 

Bucură-te ochi de apă ce-şi adapă guri de rai

Bucură-te’nveșnicirea Eminescului Mihai!

Starea a şaptea 

Erotică-am numi-o lucirea ta pe ape – 

Miraj nocturn – de n’am şti că-i rază din Agape.

Iubita care’n braţul străinului se frânge 

Nu-i poate da durerii decât porniri nătânge.

Există’n frigul cosmic o clipă făr’ să degeri 

Seninul unei alte mai ‘nalte înţelegeri?

Cu cât eşti mai Luceafăr, cu-atât eşti şi Părinte; 

Uitaseşi pentru-o clipă, El ţi-a adus aminte.

Treapta a şaptea 

Mărunte lumi se’nalță, curg stelele prin cetini, 

Inelele se leagă’n ghirlande de minuni.

Hyperion, ce patimi te-aleargă prin genuni, 

Atât de vii că zborul nu-i chip să ţi-l încetini?

Iertăm în tine totul, tu încă nu te’mbuni.

Bucură-te neodihna vântului culcat prin vrejuri

Bucură-te că te-aţâţă şuier, spulber şi vârtejuri 

Bucură-te amintirea lumilor de peste soare

Bucură-te că tot cerul în făptura ta tresare 

Bucură-te sfânt nesaţiu să cuprinzi ce-i necuprins

Bucură-te Zbor Nestins! 

Bucură-te drum de aur către Steaua-ne Polară

Bucură-te că durata doar adâncul ţi-o măsoară 

Bucură-te cel ce fulgeri dincolo de timp şi schime

Bucură-te din răpirea neajunsă’n veac de nime’ 

Bucură-te’n Cincizecime și’nălțime de-Adonai

Bucură-te’nveșnicirea Eminescului Mihai!

Starea a opta 

Eonul asfinţeşte din ostenite pleoape 

Mărindu-ţi umbră lungă pe câmpuri şi pe ape.

Ins de-o vecie, fructul e floarea dintr-o zi 

Nuntită’n vis și’ntoarsă’n bobocul ce-o porni.

Efluviile stirpei în tine ni se-adună 

Supuse şi slăvite ca laurii’n cunună.

Cuceritor de spaţii, ne dărui pe pământ 

Uimirea de-a cuprinde o lume’ntr’un cuvânt.

Treapta a opta 

Martiriul de-a te naşte nu’ncape în osândă, 

Izbeliștile vieţii sunt viața’n sinea ei.

Haiduc al suferinţei, în codrul tău de tei 

Adii din doina frunzei nelinişte născândă –

Incertă şi fecundă ca luna’n funigei.

Bucură-te rob al trudei şi-al sudorilor de sânge

Bucură-te cel ce’n noapte noaptea paginii o’nfrânge 

Bucură-te’mblânzitorul de cuvinte’n herghelii

Bucură-te cel ce graiul într’un spic de pană-l ţii 

Bucură-te lupta slovei cu’nțelesul ei deplin

Bucură-te Dulce Chin! 

Bucură-te colb de aur între filele ne’ntoarse

Bucură-te ceară scursă din lumina care-o arse 

Bucură-te turn de veghe până’n ceru’n care stărui

Bucură-te apă’naltă ce’n cascade largi te nărui 

Bucură-te cel ce-i dărui fiecărui tot ce ai

Bucură-te’nveșnicirea Eminescului Mihai!

Starea a noua 

Ecouri destrămate par vechile geneze. 

Mormânt cu plod, în tine’nceputurile-s treze.

Incendii calme parcă ar vrea să despresoare 

Neprihănite doruri timide’n aşteptare.

Efemerida nopţii ţi-aruncă’n ploi de stele 

Seminţe ne’ncercate, grădini să faci din ele.

Culegem floare-albastră şi ştim că ni s’a scris 

Ursita de-a ne’ntoarce cu tine’n paradis.

Treapta a noua 

Mirunsă frunte. Logos în treapta lui înaltă. 

Iluminată stemă’n vecia unui neam.

Harìsmă’n deznădejdea sub care ne’nclinam 

Amurgului. Cu viii şi morţii laolaltă

Ieșimu-ţi în nuntire prin sfânt epitalam:

Bucură-te’nflăcărare adunată’ntr’o scânteie

Bucură-te strop de rouă revărsat în curcubeie 

Bucură-te ram pe care stelele’n ciorchin roiră

Bucură-te alăută’n zbor cu strunele spre liră 

Bucură-te văz lăuntric ce’n auzul alb se’nscrie

Bucură-te Poezie! 

Bucură-te’ntregul nostru ce prin secoli s’a tot frânt

Bucură-te darul pâinii de-a se’ntoarce în cuvânt 

Bucură-te ne’mpărțirea inimii ce ni se’mparte

Bucură-te bucurie din adânc şi de departe 

Bucură-te cel ce’n moarte printr’o carte ni te dai

Bucură-te’nveșnicirea Eminescului Mihai!

Starea a zecea 

Extazele cernelii doar tu ni le’nfiori, 

Mihaiul nostru unic şi-al unicei splendori.

Izvoade noi de-am strânge, tot am culege’n cale 

Norocul de-a-l petrece pe-al tău din ale tale.

Eternă stalagmită din stea stalactitară, 

Statura ta ne-adună sub cer şi peste ţară.

Cuvântul tău din ziuă-l purtăm cu noi prin ere, 

Uşure ca’ntr’o moarte şi greu ca’ntr’o’nviere.

Valeriu ANANIA 

Bartolomeu Valeriu Anania văzut de Nane Crasnean

* Am folosit această ediție, pentru că e este cea care mi-a fost dăruită de autor (cu următoarea dedicație: „Poetului Răzvan Codrescu și harismei sale de a ne dărui o splendidă tălmăcire a lui Dante Alighieri, îmbrățișare. Valeriu Anania, Februarie 2007”). Imn Eminescului a fost publicat pentru prima oară în 1992. Mai multe despre autor aici. Cf. și Răzvan Codrescu, Cartea mărturisitorilor. Pentru o istorie a învrednicirii românești (2014), pp. 33-65 (pentru Eminescu) și 513-525 (pentru Valeriu Anania).

Mai puteți citi pe acest blog:

Recitindu-l astăzi pe Eminescu 

Noua singurătate a lui Eminescu 

Eminescu şi creştinismul 

De ce Eminescu? 

În jurul lui Eminescu 

Eminescu n-a murit 

O carte despre Eminescu 

Eminescu: 160 de ani de la naştere 

Virgil Cândea despre Eminescu 

N. Steinhardt despre Eminescu 

Eminescu şi Slavici: lecţia tradiţiei 

Cîntec de 15 ianuarie 

Eminescu vs Patapievici? 

"Doina" lui Eminescu - exegeză şi text 

Eminescu şi Codreanu 

Antologia Punctelor cardinale (XLV) - Răzvan Codrescu, "Anul Eminescu"; George Ardeleanu, "Odă (în metru antic)..." 

Antologia Punctelor cardinale (LI) - Florea Tiberian, "Un luceafăr pe columna cezarilor"  

Antologia Punctelor cardinale (LVI) - V. A. M., "Odihna de Eminescu" 

Eminescu şi credinţa

Eminescu, mort a doua oară (un text de Dan Iancu)

De două ori Eminescu (texte de Gheorghiță Ciocioi)  

De ziua lui Eminescu  

C. Cubleșan: Creștinismul eminescian