Pagini

miercuri, ianuarie 15, 2014

UITAREA DE EMINESCU


Statuia lui Eminescu la Cernăuţi


Cu Eminescu-am fost şi noi ceva,
dar n-am răbdat prea tarea lui lumină:
e-n noi mereu virtutea mai puţină
şi mai stîngace rîvna de-a visa.

Un neam pitic, întors la scîrna sa,
îşi tăinuieşte rostul ca pe-o vină
şi-n limba lui, cîndva de haruri plină,
sudalma-i tot ce-n pîrg mai poate da.

Decît ai noştri, morţi mai trişti nu sînt,
nici vii mai laşi, mai calpi şi mai mişei
să facă umbră bietului pămînt.

Cu Eminescu ni s-a dat temei
să biruim uitarea prin cuvînt,
dar noi sfîrşim băltind în cloaca ei.

3 comentarii:

  1. Stimate domnule Codrescu,

    Trist dar adevarat ! Mare pacat ca aveti dreptate !

    Se vor mai schimba lucrurile si la noi... macar si pentru faptul ca nu mai rabda Sfintii neamului situatia in care ne gasim.

    Doamne ajuta !

    Iulian

    RăspundețiȘtergere
  2. Manuscrisele eminesciene academic facsimilate ar trebui sa fie accesibile pe net, cum putem citi pe-ale lui Proust pe Gallica. Iar daca tot se revine de catre bucuresteni la Hala Matache, bine ar fi sa se amenajeze in ea si o clona a casei lui Eminescu din strada Berzei nr 5, fiind unicat in tarile civilizate, cu Institute Culturale, sa n-ai in Capitala nici macar o salita memoriala pentru Poetul National, fie si in postromânism.

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari pentru emisiunea de la Radio Romania Actualitati! Asemenea domnului Radu Preda! Pacat ca prea pe scurt!

    RăspundețiȘtergere