DE CE NU NE CANONIZĂM MARTIRII ANTICOMUNIŞTI ?
Patimile din închisorile comuniste (detaliu) -
desen realizat în obştea Mînăstirii Diaconeşti (jud. Bacău)
Excelentul reportaj-documentar “De ce nu ne canonizăm martirii anticomunişti?”, realizat cu desăvîrşit profesionalism de d-l Rafael Udrişte şi difuzat de TVR1 în cadrul emisiunii SEMNE de sîmbătă 11 octombrie a. c., poate fi vizionat direct pe Blogul lui Rafael Udrişte. Printre cei intervievaţi se numără P. S. Justinian Chira (Episcopul Maramureşului), Părintele Augustin (duhov-nicul Schitului “Înălţarea Sfintei Cruci” de la Râpa Robilor din Aiud), d-na Emilia Corbu (istoric, Muzeul Judeţean Slobozia) şi d-l Claudiu Târziu (directorul revistei Rost şi preşedintele Asociaţiei omonime). Reportajul se referă, mai ales în a doua lui parte, şi la simptomatica închidere abuzivă, chiar în vara trecută, a expoziţiei comemorative "Destine de martiri" de la Iasi. Poate că măcar de data aceasta Comisia de Canonizare şi Sf. Sinod al B.O.R. se vor învrednici de un târziu licăr de conştiinţă creştină şi naţională, aplecîndu-se asupra dosarelor de canonizare ale unor martiri ai credinţei de talia lui Valeriu Gafencu sau Daniil Sandu Tudor. Canonizarea primului Sfînt Mucenic al temniţelor comuniste va fi semnul convingător şi îndelung aşteptat al ieşirii Bisericii noastre strămoşeşti din impuritatea unui trecut apropiat. (R. C.)
publicat de Răzvan Codrescu @ 22:39
37 comentarii
37 comentarii:
Este un reportaj dureros si extrem de percutant. Nu comentez continutul; filmul face cu totul exemplar si cu precizie de laser o incursiune in cangrena lasitatii si minciunii care incearca sa stearga din memoria noastra vietile acestor Sfinti ai inchisorilor. Prezenta lor arde constiintele marunte. Datorita lor Dumnezeu inca ne mai accepta impostura pseudo-crestina in care baltim.
Constructia reportajului este un regal. Aici sta de fapt forta lui: in modul esential in care isi argumenteaza demersul de cautare a adevarului, la felul in care isi intersecteaza planurile, intr-o arhitectura clara, desavarsita.
Il felicit pe prietenul Rafael pentru modul profesionist in care l-a realizat. Aceasta ii impune sa se ridice mereu la aceeasi altitudine, ceea ce il avertizez ca nu o sa-i fie prea usor.
Doamne ajuta!
Pentru “Un ortodox român”:
Nu pot lăsa să treacă aşa ceva! Încercaţi să înţelegeţi!
Mai bine ca nu ati publicat, ma si mir ca mi-a trecut asa ceva prin cap, obida-i mare, d-le Codrescu, mare de tot.
Ştiu că aşa e. Dumnezeu să ne lumineze pe toţi. Cu El nimeni nu se poate măsura. Sfinţii noştri au ştiut asta şi aici a fost, cred, cheagul rezistenţei lor muceniceşti. De aceea au putut fi zdrobiţi, dat nu înfrînţi. Şi dacă nu i-au învins călăii, n-o să-i învingă nici uitarea. Să mergem, deci, "pe mîna" lui Dumnezeu! Şi rugăciunea să ne fie lucrare de căpătîi!
De ce nu-i canonizăm? Cred că din pricină că sunt alte priorităţi: ne mai împărtăşim pe la papistaşi, mai dansăm în catedrală cu fraţii masoni...
Daca i se permite si unui greco-catolic sa-si spuna cuvantul aici: nu-i numai problema dumneavoastra, a ortodocsilor, ci si probema noastra, a unitilor. In rezistenta anticomunista, in puscarii, in lagare, in munti, au fost, pe langa ortodocsii cei mai numerosi si multi crestini de alte confesiuni, greco-catolici in primul rand. Ar trebui sa militam cu totii impreuna ca ambele Biserici sa-si faca datoria fata de martiri. Lupta anticomunista n-a fost numai una de aparare nationala politica, ci si de aparare sacrificiala a valorilor crestine, a Crucii, a lui Cristos. Si n-au fost numai laici: au fost ierarhi, au fost preoti, au fost studenti in teologie, au fost calugari si calugarite. Nu doar Monseniorul Ghyka. Ar trebui ca Bisericile sa se intalneasca si sa discute corect pe aceasta tema, chiar daca pe urma fiecare va proceda separat, dupa regulile fiecareia. Il felicit pe domnul Rafael Udriste pentru documentarul-manifest pe care l-a realizat, dar pacat ca nu s-a gandit sa vina sa stea de vorba si cu unii dintre noi, caci am fi avute multe de spus (inclusiv despre cum procedeaza CNSAS, care a deveneit o rusine publica nu numai pentru toata Romania, dar si pentru toata lumea din fostul lagar socialist). Nu-s numai niste aspecte care ne separa, sunt si multe care ne leaga, ca romani si ca crestini. Cel putin asa cred eu, un simplu cetatean credincios.
Cred ca si ierarhii nostri care au patimit in inchisori -si aici ma gandesc imediat la IPS Bartolomeu Anania - au gasit cu cale sa nu faca aceste separari confesionale in suferinta cea mai atroce care poate fi imaginata. Totul este sa nu se foloseasca acest pogoramant in alte scopuri decat acela al cinstirii lui Hristos prin martirajul lor. Pentru ca au fost surprize...
Ceea ce spune anonimul greco-catolic cred ca e o buna ocazie de a ne redescoperi (si) ca frati. Problema este daca si alti greco-catolici pot nimeri un ton atat de rezonabil. Si mai ales ierarhii lor, care (ca si multi dintre ai nostri, din pacate) nu s-au dovedit prea cinstiti sufleteste in ultima vreme (vezi analele cazului Corneanu, si mai ales cum au cautat sa-l loveasca "sub centura" pe Mitropolitul Bartolomeu, folosindu-se fara scrupule chiar de o imprejurare a comemorarii martirilor de la Aiud).
Sa credeti voi! Al de a scris aici e pasare rara! Cu cei mai multi “frati” greco-catolici nu se poate discuta, sunt intratabili. Mai repede poti vorbi omeneste cu romano-catolicul, care macar e civilizat in dialog. Greco-catolicul, cand aude de tot ce e ortodox, i se pune pata, face ca dracul cand da de cruce sau tamaie. Se crede mai catolic decat papa si mai roman decat toata majoritatea ortodoxa, iar liderii lor religiosi le incurajeaza aceasta psihoza. Se dau ei patrioti romani, dar daca e sa aleaga la o adica intre Romania si papa, pai atunci n-au dubii, n-au ezitari: papa e ce au ei mai sfant pe lume, ar merge cu el nu doar impotriva Romaniei, dar si impotriva lui Hristos. Martirii neamului? Cum vrea papa! Daca le da ordin de la Roma: “Ridicati-i in slavi!”, ii ridica. Daca le da ordin: “Maturati cu ei pe jos!”, matura cu ei pe jos. Pentru ca s-au dat cu Roma si s-au catolicizat aproape de tot, fac pe europenii, se cred partea cea mai evoluata a crestinismului romanesc, si n-ar recunoaste nici in ruptul capului ca nu sunt decat niste victime nefericite si impure ale istoriei. Iar daca e vorba de rezistenta anticomunista, in mintea lor nu incape decat ca monopol catolic: ortodocsii au fost niste “colaborationisti”, niste “tradatori”, sau au fost, pur si simplu, “legionari”, adica au urmarit chestii politice, nu religioase! E o placa a lor, pe care ti-o pun una-doua! De aceea si in cazul Corneanu, care l-au criticat au fost facuti imediat “legionari”. Iar daca le aminteste cate cineva ca totusi printre legionari au fost si destui greco-catolici, atunci sa-i vezi cum schimba discutia sau isi baga, ca strutii, capul in pamant! Asta e realitatea, nu unul de pe un blog.
Ideea era să încercăm să ne redescoperim şi ca fraţi... Am stat în cumpănă dacă să las comentariul de mai sus sau să-l şterg... Şi pînă la urmă l-am lăsat, pentru că altfel m-aş fi simţit ca o pisică ce-şi îngroapă excrementele... Ştiu că intempestivul “Anonim” are, din nefericire, în multe privinţe dreptate. Continui să cred însă că e loc de mai mult şi de mai bine în acest păgubos conflict româno-român. Oricîte reproşuri reciproce de ordin confesional sau istoric am avea să ne facem, sîntem totuşi – unii şi alţii – şi români, şi creştini. Asta ar trebui să ne oblige măcar la o minimă decenţă. Dar la noi decenţa continuă să fie numai o stare de excepţie...
Ar trebui sa fim stanjeniti macar de capitalul comun de suferinta!
Inainte de a propune canonizarea ar trebui sa se stie ce inseamna aceasta. Cine hotaraste cine este sfant? Dumnezeu sau un anume om? Orice om intreg la minte si la suflet va raspunde: Dumnezeu. Asta inseamna ca Bunul Dumnezeu binevoieste a face minuni prin acel sfant. Daca la mormantul unui om care a fost in acele inchisori se petrec minuni, inseamna ca Dumnezeu A SFINTIT ACEA FIINTA. Asta inseamna ca noi, cei ce traim acum, sa luam aminte si SA ADUCEM LA CUNOSTINTA TUTUROR BUNAVOINTA LUI DUMNEZEU SI SA CINSTIM CUM SE CUVINE PE CEL CE A FOST SFINTIT DE DUMNEZEU.
Dar, daca nu se manifesta acele minuni, acele semne ale sfinteniei lui Dumnezeu, cum putem sa canonizam? Cine poate sti mai bine decat Dumnezeu MOTIVATIA REALA pentru care a suferit un om? CE si CAT din suferinta lui a fost pentru OAMENI si pentru DUMNEZEU? Si CAT a fost pentru ca, de exemplu, avea el ceva impartit cu rusii?
Departe de mine gandul ca nu ar trebui respectati si cinstiti toti cei care s-au opus comunismului. Fereasca-ma Dumnezeu sa simt altfel... Exista, insa, niste puncte de reper foarte clare in Biserica Crestin Ortodoxa in ceea ce priveste procedura canonizarii.
Putem sa ii cinstim pe acei oameni pentru suferintele lor, pentru chinurile indurate. Aceasta insemna ca le respectam memoria, truda si suferintele. A canoniza, insa, inseamna cu totul altceva...
Exageraţi în sens invers. Ce minuni au făcut, bunăoară, oasele brâncovenilor? Darul facerii de minuni e doar unul dintre criteriile pentru canonizare (si nu neaparat cel mai important). Şi pe urmă dvs. chiar credeţi, ca om onest, că Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu sau Sandu Tudor au murit în închisoare doar pentru că... "aveau ceva cu ruşii"?!
@ lucris:
Va dau eu doua exemple de sfinti ai inchisorilor care sint deja cinstiti ca sfinti in popor si care chiar fac minuni: pr. Arsenie Boca (mergeti la mormintul sau de la Prislop, sa va convingeti), pr. Ilie Lacatusu (are racla la Cimitirul Giulesti, puteti verifica). Iar lui Valeriu Gafencu i s-a intocmit deja acatist, este pictat intr-o icoana ca mucenic, el fiind recunoscut ca sfint inca din timpul vietii, de catre camarazii de puscarie, care au trecut prin iad si cred ca stiu mai bine decit noi cum arata un sfint.
Asta asa, ca sa-l completez pe dl Codrescu, care altminteri va raspuns limpede.
Fereasca-ma Dumnezeu sa nu am un foarte mare respect pentru acei oameni deosebiti.. Insa, vedeti dumneavoastra, de la un foarte mare respect si pana la a aduce inchinaciune asa cum ma inchin Sfantului Mina, este un pas cam prea mare... Precum stiti, Sfantul Mina este Mare Mucenic... Discutia se refera DOAR la canonizare. Nu doresc sub nicio forma sa alterez memoria si jertfa lui Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu sau Sandu Tudor.
Intrebare: Dumneavoastra va puteti duce la mormantul lor si sa va rugati lor pentru ajutor intr-o problema oarecare, asa cum face tot crestinul la mormantul Parintelui Arsenie Boca?
Inteleg grija ca memoria lor sa nu se stearga si sa fie cinstiti cum se cuvine unor martiri, dar de aici si pana la canonizare....
Imi cer iertare daca nu gandesc ca dumneavoastra pe acest subiect foarte delicat.
Indraznesc sa va sugerez sa cautati un sfat la un parinte imbunatatit.
pentru dl. Capsali
Va propun sa faceti un film documentar amplu despre sfintii inchisorilor. E un proiect care se potriveste ca o manusa profesionalismului si personalitatii dvs.
Pentru Lucris:
Vă întorc întrebarea: dar dvs. vă puteţi ruga la mormîntul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt ca la mormîntul părintelui Arsenie Boca? Cred că nici de data aceasta nu aţi găsit argumentul indiscutabil pe care vă încăpăţînaţi să-l căutaţi.
Pentru: "Un amic":
Cu "amicii" d-l Capsali, din cîte ştiu, obişnuieşte să se tutuiască...
pentru amicul Razvan
Poate s-o tutui cu prietenii dl. Capsali, cu amicii niciodata. Ne tutuim doar in gand, in rest ne exprimam respectul cum putem mai bine.
La fel si cu dvs.
Glumeam şi eu, domnule amic. Nu mi-o luaţi în nume de rău! Mai ales că subscriu întru totul îndemnului pe care i-l faceţi d-lui Capsali.
:)
Nu prea v-am cunoscut latura glumeata, nu am avut ocazia. Am vazut insa ca sanctionati ireverentele. Foarte bine. Acum vad ca incurajati tutuiala, probabil doar in gluma.
Iar dvs. va recomand sa scrieti, impreuna cu dl. Tarziu, scenariul filmului documentar. Nu stiu cine l-ar putea regiza, poate tot dl. Capsali.
Bani pentru film se vor gasi, credeti-ma.
Haideti sa facem acest film!
D-l Capsali e profesionistul. Îl conjur prieteneşte să răspundă unui amic.
P. S.
La mine "latura glumeaţă" e cea mai serioasă. De aceea nu m-am făcut popă, pentru că sînt şi credincioşi care nu ştiu de glumă.
Amice drag, sunt emotionat de o asemenea propunere si subscriu la ea neconditionat. Este o mare provocare la care sper sa pot face o figura onorabila. Cred ca ar trebui inceput cu cei ce sunt inca in viata, cu Sfintii ce se afla printre noi. Sa dea Domnul sa gasim si finantarea pentru un proiect de o asemenea anvergura. Nu stiu pe ce se bazeaza entuziasmul dumitale si nu imi permit sa fiu sceptic, dar te rugam sa ne spui si noua care este natura acestor certitudini.
PS Draga Razvan Codrescu, cum reusesti dumneata sa pui si sare si balsam pe rani in acelasi timp...
Cuvioasa Parascheva sa te ocroteasca!
A.S.
La mine-i taman pe dos: "latura serioasa" e cea mai glumeata. Iar popa nu m-am facut pentru ca preotesele nu stiu de gluma. Cu credinciosii e mai usor.
Sper ca domnul Capsali sa accepte provocarea, care nu este a mea, eu sunt doar un mesager...
Echipa si-o va forma singur, desigur.
Acum, că ne-am reglat conturile între "seriozitate" şi "glumă", putem deveni mai zvelţi în comunicare şi, îndrăznesc să spun, mai amici.
Mă bucur că şi d-l Capsali a rezonat şi sper că va ieşi din asta mai mult decît o discuţie pe blog.
pentru Iulian Capsali
Amice drag, entuziasmul meu se bazeaza pe urmatoarele cuvinte: „Toată darea cea bună şi tot darul desăvîrşit de sus este, pogorînd de la Tine, Părintele luminilor”. (Iacob 1, 17)
Ma bucur enorm ca subscrii la aceasta propunere. Totul e ca acest gand frumos sa capete consistenta si atunci Dumnezeu ne va ajuta sa gasim cele de trebuinta. Nu ma pricep la productie, organizare, cheltuieli dar stiu ca oamenii care pot finanta sunt printre noi.
pentru Razvan Codrescu
Sa fim optimisti si sa speram ca ideea va depasi sfera blogului pentru ca nu facem nimic pentru noi ci pentru sfintii si martirii inchisorilor comuniste.
Doamne ajuta!
amicului drag:
Dupa ultimile deceptii avute cu un film despre Parintele Dionisie Ignat, unde aveam si finantarea, nu mai am atata entuziasm. Imi pastrez insa disponibilitatea. Sa dea Dumnezeu si Cuvioasa Parascheva, pe care o praznuim azi, sa ne ajute sa facem cele de trebuinta.
@ lucris:
apropo de "sfat" de la un parinte imbunatatit, parintele Iustin Parvu, de la Petru Voda, cinsteste ca sfinte moaste citeva ramasite din gropile comune de la Aiud, gropi unde se vor fi aflind si oasele parintelui Daniil (Sandu Tudor), si ale lui Mircea Vulcanescu. si tot parintele Iustin spune ca toate nenorocirile care se abat asupra tarii noastre de la o vreme isi una din cauzele cele mai grave in nerecunoasterea acestor sfinti.
Iar cînd "îmbunătăţitul" Adrian Făgeţeanu a spus într-un interviu s-o lase lumea mai încet cu "sfinţii" din închisori, un altul, "îmbunătăţitul" Arsenie Papacioc, l-a contrazis tot într-un interviu, subliniind datoria de a-i canoniza. În privinţa aceasta, există "îmbunătăţiţi" de ambele păreri, aşa că nici cu acest argument n-a nimerit-o "Lucris" al nostru. Dar nu se va lăsa, căci dumnealui "cugetă deci există", iar dacă rămîne şi fără singura idee - preconcepută şi fixă - pe care o are, atunci riscă să nu mai existe...
La fel nadajduiesc si eu, domnule Capsali. E limpede ca entuziasmul visatorilor e mai mare decat cel al profesionistilor care se izbesc de chestiuni concrete, de multe ori potrivnice.
Insa nu inteleg ce s-a intamplat la filmul de care ati pomenit. Entuziasm a fost, disponibilitate ati avut, finantarea nu a lipsit.
Ridic din umeri nedumerit si va intreb: oare ce mai lipseste ca sa se poata face un film?
Amice, exista un timp al fiecarei fapte... Nu o sa intru in detalii, destul de jenante de altfel. Exista o pudoare destul de pernicios drapata in smerenie care ne face pe noi romanii sa apelam la altii ca sa ne "descoperim" si sa ne aratam Sfintii si invatatorii. Noi ii conservam, nu le mai dam voie sa traiasca si sa fie vii. Sunt muzeificati dar nu la lumina, ci in depozitele de la subsol. Asta este "smerenia" romaneasca. Asta se intampla cu Sf.Brancoveanu, cu Sf. Stefan cel Mare, cu toti domnitorii care au dat stralucire sute de ani Sf Munte (simptomatic, la aceasta ora suntem singurii europeni ortodocsi care nu avem o manastire , iar vina o dam pe...greci), cu Sfintii din inchisori, cu cei cativa mari Parinti care ne-au pus in fagasul nostru dupa caderea comunismului dintre care mai sunt cativa astazi in viata, cu Pr. Prof. Dumitru Staniloae si exemplele pot continua. Vina este a altora, noi ne inocentam permanent; suntem supusi, vezi bine, rasismului universal.
@ Iulian Capsali
De acord cu tine. Totusi, cum se poate face filmul? Cu bani de la Ministerul Culturii? BOR? Oameni de afaceri? Subscriptie publica? Donatii din partea asociatiilor si ONG-urilor?
Toate la un loc? Merita incercat.
De cati bani e nevoie? Nu trebuie alcatuit un buget care sa fie prezentat unui sponsor, sa zicem?
Ca nu poti pleca caine surd la vanatoare de bani, trebuie aratat ceva.
Poate trebuie gasit un producator inainte de toate. TVR?
Exista un timp pentru orice fapta numai ca ceasurile unora nu mai ticaie, sunt in afara timpului, din pacate.
Draga amice, chestiunile concrete nu se rezolva pe blog. Daca vrei sa discutam o putem face, cu cea mai mare placere, in particular. Astept neaparat un semn. Te anunt doar ca sunt deja in lucru cu un proiect care tine de istoria recenta. Asta nu ne-ar impiedica sa facem cele necesare pentru ca documentarul cu Sfintii Inchisorilor sa demareze. A bon entendeur, salut!
Pentru dl. Capsali
Uneori stau (sau sofez) si ma intreb daca se rezolva ceva, orice, pe bloguri. Am o adresa de e-mail pe aschia mea de blog. Sunt bucuros sa deschid o pagina noua in dialogul cu dvs.
Doamne ajuta!
un amic
Diversiune!
Domnule Capsali, nu stiu cine este veritas si nu am nicio legatura cu aceasta persoana. Daca ii scrieti nu eu sunt cel care va raspunde.
Nu pot scrie aici adresa mea de email si la fel nici dvs. Prin urmare nu stiu cum putem lua legatura.
Nu-mi ramane decat sa ma rog pentru ca dvs. sau altcineva sa faca filmul documentar.
O dimineata buna!
Cine are da gand sa-mi transmita adresa de mail, poate sa o faca direct pe acest blog. Domnul Codrescu o sa mi-o transmita personal si o sa va stearga mesajul, asta daca este de acord cu procedura. Toate bune amicilor veritabili si inamicilor de circumstanta.
Desigur, n-am nimic împotrivă.
Felicitari pentru blog!Tara martira Romania va intoarce Europa la credinta!
As dori sa ne lasati un link al blogului dumneavoastra pe urmatoarele bloguri:
http://minunicrestine.blogspot.com/
un blog in care gasiti minuni si dovezi ale unor incredibile minuni ,multe dintre ele
petrecute in Romani : aratari ale lui Dumnezeu si multe alte minuni
http://duhovnicii.blogspot.com/
un blog in care gasiti antologia marilor duhovnicilor din Romania : Arsenie Boca, Arsenie
Papacioc, Iustin Parvu , Sofia Boghiu , Teofil Paraian si multi alti duhovnici,articole noi in fiecare zi
http://martirii-inchisorilor.blogspot.com/
un blog in care gasiti despre :Valeriu Gafencu ,Mircea Vulcanescu, Elisabeta Rizea,
Ilie Lacatusu, Radu Gyr, Vasile Militaru , Vladimir Ghika si multi altii care au murit pentru Credinta.
Romania este un pamant plin de martiri!Romani uniti-va !
Doamne ajuta!
Credinţa este pasărea care cântă când zorii nu au apărut încă.
Doamne ajuta!
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire