DE ZIUA LUI EMINESCU

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME

DE VEGHE

Stă Eminescu, drept, în verbul lui,
de veghe unei ţări ce nu-l mai ştie
şi unui neam căzut din poezie
în proza-n care loc de vise nu-i.

E rana noastră cea de-a pururi vie,
durerea tuturor şi-a nimănui,
în lemnul crucii cel mai groaznic cui
şi-n bezna morţii cea mai grea stihie.

Precum iubirea ori lumină lină
ne-o fi cîndva, ori bici de foc cumplit,
aşa ne-a fost şi el din cer menit
să fie stîlpul nostru de lumină
sau cea mai rea ţepuşă dinapoi
atunci cînd firea se sminteşte-n noi.

Răzvan CODRESCU

 

Puteţi citi pe acest blog:

 

Recitindu-l astăzi pe Eminescu 

Noua singurătate a lui Eminescu 

Eminescu şi creştinismul 

De ce Eminescu? 

În jurul lui Eminescu 

Eminescu n-a murit 

O carte despre Eminescu 

Eminescu: 160 de ani de la naştere 

Virgil Cândea despre Eminescu 

N. Steinhardt despre Eminescu 

Eminescu şi Slavici: lecţia tradiţiei 

Cîntec de 15 ianuarie 

Eminescu vs Patapievici? 

"Doina" lui Eminescu - exegeză şi text 

Eminescu şi Codreanu 

Antologia Punctelor cardinale (XLV) - Răzvan Codrescu, "Anul Eminescu"; George Ardeleanu, "Odă (în metru antic)..." 

Antologia Punctelor cardinale (LI) - Florea Tiberian, "Un luceafăr pe columna cezarilor"  

Antologia Punctelor cardinale (LVI) - V. A. M., "Odihna de Eminescu" 

Eminescu şi credinţa

Eminescu, mort a doua oară (un text de Dan Iancu)

De două ori Eminescu (texte de Gheorghiță Ciocioi)