duminică, martie 21, 2010

CE MAI REGIZEAZĂ DAN ALEXE


Mai mulţi prieteni mi-au semnalat cu indignare, în ultimele zile, “atacul murdar” al d-lui Dan Alexe* la adresa lui Petre Ţuţea (apărut în România liberă de joi 18 martie, sub titlul insolent “Prizonierii lui Petre Ţuţea, bătrînul habotnic cu verbul dezlînat”).
Eu, ca unul ce l-am cunoscut destul de îndeaproape pe Petre Ţuţea încă de pe la începutul anilor '80, nu pot decît să mărturisesc că nu mi-l amintesc nici ca “habotnic” şi nici ca “dezlînat”. Am scris despre el (un text e postat şi pe acest blog: “Eşecul omului autonom”), i-am cultivat cu respect memoria, dar nu m-am simţit niciodată – şi nici n-am încercat să fac pe altcineva – “prizonier” al acestuia (deşi îi rămîn în multe privinţe îndatorat, ca şi altor cîtorva “interbelici” iluştri pe care i-am mai prins în viaţă). Omul era fascinant, însă avea, fără îndoială, şi limitele lui. Dar oare nu avem toţi limitele noastre? Eu nu cunosc pe nimeni fără limite, decît pe Iisus Hristos.
Ce-i drept, ca să-l înţelegi pe Ţuţea, trebuia să ai răbdarea să întîrzii pe lîngă el, nu să te rezumi la vreo vorbă prinsă din zbor (ba nici măcar la 322, ca d-l Liiceanu). D-l Dan Alexe mărturiseşte că a fost o singură dată la Petre Ţuţea (dintr-un fel de curiozitate juvenilă) şi i-a fost de-ajuns ca să-şi facă o idee (şi să nu mai scape de ea). Îmi permit să bănuiesc, din suficienţa discursului său, că d-l Dan Alexe cam aşa a procedat cu toate “personalităţile” sau “locurile” culturale, alcătuindu-şi en passant un bucheţel de idei fixe, pe baza cărora astăzi crede că se poate pronunţa radical şi emfatic în materie de cultură şi spiritualitate. Este povestea banală a semidoctismului, cu atît mai ridicol cu cît se năimeşte vreunei ideologii (iar în cazul de faţă e clară partitura ideologică).
Că Petre Ţuţea n-a fost un om de condei (şi am spus şi altădată că adeseori i s-a făcut un deserviciu prin publicarea postumă a unor dactilograme), aceasta e cu totul altă discuţie. Om de condei, la o adică, n-a fost nici Socrate...
Dar, în pofida aparenţelor, nu de Petre Ţuţea este în realitate vorba în “atacul murdar” al “documentaristului” de la Bruxelles, ci de o întreagă paradigmă cultural-spirituală dezagreată de establishment-ul actual (ca să nu zic: “de noua gîndire unică”). Citiţi ce scrie d-l Dan Alexe despre Nae Ionescu (căruia nu cred să-i fi citit vreun curs integral, căci atunci s-ar mai fi luminat, cum au păţit-o şi alţii): “... pînă şi cei mai necondiţionali adoratori ai lui Nae Ionescu recunosc că opera acestuia e anostă şi indigestă, o compilaţie de citate şi banalităţi. Mitul subzistă însă pe fond de frustrare... etc.”! Petre Ţuţea ar fi un produs tipic al şcolii lui Nae Ionescu (sau, altfel spus, “aşa dascăl, aşa învăţăcel”). D-l Dan Alexe se preface a uita că din aceeaşi “şcoală” au făcut parte – şi nu s-au dezis niciodată de marele lor Profesor – şi un Mircea Eliade, şi un Constantin Noica, şi un Emil Cioran, şi un Mircea Vulcănescu, şi un Vasile Băncilă, şi atîţia alţii (de care probabil că vajnicul “documentarist” nici nu va fi auzit, “urechismul” neputînd fi mai mult decît este). Dumnealui se leagă “la vedere” numai de Petre Ţuţea, pentru că i se va fi părut mai lesne atacabil. Ce ne facem însă cu ceilalţi? Sînt şi ei “habotnici”, “dezlînaţi”, “fascişti” sadea, “demagogi” semidocţi şi anti-occidentali? Sau mai degrabă trebuie să conchidem că d-l Dan Alexe face figură de sfertodoct ireverenţios şi de politruc al noilor soviete? Aş avea toate temeiurile să înclin spre această din urmă concluzie. Dar ştiu bine că “nu mor caii cînd vor cîinii” şi că avem probleme mai serioase, la dreapta, decît să ne sinchisim de elucubraţiile cîte unui euro-flaşnetar de serviciu (mai ales din tagma tot mai penibilă a celor care duc viaţă dulce prin Occident şi, din cînd în cînd, le mai scapă şi necăjiţilor de pe-acasă cîte o reţetă de cum trebuie să trăiască şi să gîndească după “normele” în vigoare).
Şi încă ceva: mi se pare că Balcanii sînt cu atît mai mult “curul Europei” cu cît se strămută mai la Vest. “Orizontala” nu ne rezolvă: e nevoie de “verticală”.
Răzvan CODRESCU


* Regizor de filme documentare, pripăşit prin Belgia încă dinainte de 1989, şi care de la o vreme a prins şi gustul scrisului (şi n-ar scrie rău, doar că mi se pare a fi din categoria tot mai extinsă şi mai ofensivă a celor care vorbesc ce ştiu, dar nu ştiu ce vorbesc...).

21 comentarii:

La 22/3/10 4:44 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Domnule Codrescu

Sunteti foarte masurat si bine-intentionat, insa... mult prea intentionat. Asadar mi-e teama ca in reactia dvs. e pana la urma mai multa polemica decat substanta. Pe parcurs vehiculati aceleasi cliseuri in legatura cu Tutea pe care le tot auzim si le citim fara intrerupere de 20 de ani (pentru unii, chiar mai mult timp). La ce folos ca retorica dvs. e mai subtila si mai ascutita?

In primul rand, nu se combate un argument defectuos si tendentios (asocierea cu Nae Ionescu) cu premize false. Oamenii nu sunt idei sau obiecte, sa functioneze cu aceeasi necesitate. Faptul ca Alcibiade era asociat cu Socrate nu demonstreaza nimic nici in legatura cu primul, nici cu ultimul. Nici ca Platon a fost asociat cu Socrate, desi da mai bine, in sine nu ar inseamna mare lucru. Mai mult, Tutea insusi declara ca nu a fost discipolul lui Nae Ionescu, doar un prieten. Ca au fost contemporani e remarcabil, insa in pofida tuturor aparentelor, esential nu exista vreo influenta. Tutea a si criticat faptul ca Nae era filo-german, Alexe n-ar crede, dar nu asta e important. Exista ceva mult mai adanc si nu are nici o legatura cu nimic din ce s-a scris pana acum in legatura cu Tutea.

In al doilea rand, Tutea nu este "socratic" fiindca n-ar fi scris, sau fiindca nu ar fi avut talent, sau fiindca nu i-ar fi placut sa scrie, etc. etc. (va rog sa ne lamuriti ce-i aia "om de condei"?! presupun ca nu oricine scrie, prin definitie e "om de condei, ar fi prea prozaic, daca pot face un joc de cuvinte. Atunci care e chestiunea...?) Nu asta e esenta caracterului socratic, problema condeiului de vreun fel; nici macar maieutica, sau dialectica (argumentatia) nu este, nici macar credinta sau piosenia amandorura (nu!) pentru ca si toate acestea trebuie justificate cumva - printr-o experienta fundamentala. De aceea scriitorii si filozofii "de profesie" din Romania contemporana, de orice culoare, orientare, credinta, intentie samd. au inca probleme majore in evaluarea si intelegerea personalitatii lui Tutea, care nu e nici scriitor, nici filozof fiindca este altfel de scriitor, si de filozof.

Daca doriti sa il reevaluati, ascultati mai degraba ce zice Cioran, unul liber de orice etichete, care atunci cand e spontan lasa de-o parte reflexele si cliseele beletristice (cu care il acopera in ceea ce scrie despre Tutea). Apoi, puneti o clipa in paranteza (filozofic) problema credintei, fiindca Tutea insusi a facut-o. Asa a simtit imediat puterea adevarului, care e peste tot, desi nu il vede nimeni.

Dupa cum marturiseste, lui Tutea ii placea sa fie inconjurat de oameni, si totusi e singur in fata lui D-zeu. O spun cu toata seriozitatea. Problema e ca nu ne foloseste la nimic, iar in cultura romana, nimeni nu e bun daca nu foloseste cuiva, sau la ceva anume (ca un exemplu, ca un ideolog, ca un anarhist, om de condei, credincios, nationalist, moralist, samd.). Tutea nu e nici macar cum ar vrea el sa fie; e un om la marginea absolutului. Asta-i o experienta prin care trece orice filozof autentic, iar aici Nae a inteles o experienta fundamentala: inceputul filozofiei nu e mirarea aristoteliana, ci socul neantului. Ca sa ajungi filozof, trebuie sa contempli macar un centimetru dincolo de marginea prapastiei. Iata cum descrie asa ceva un mare scriitor (care, apropo, a distrus definitiv cliseul "omului de condei"):

<<
Poate s-a savarsit deja, poate ca am fost spus deja, si am fost dus la marginea povestii mele, in fata usii care se deschide catre povestea mea, ceea ce m-ar surprinde, daca o voi putea deschide, voi fi eu, va fi tacerea, unde ma aflu, nu stiu, nici nu voi sti vreodata, in tacere nu stii niciodata, trebuie sa merg mai departe, nu pot sa merg mai departe, voi merge mai departe.
>>

Cine nu a trecut prin asta, nu poate intelege de ce Tutea a scris neintrerupt, si nu poate intelege tot ce a scris. Si nu se va pierde nimic; in afara de "322 de vorbe", scrise de Liiceanu.

Mergem mai departe?

 
La 22/3/10 9:27 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Nu pot spune că nu aveţi în multe privinţe dreptate, dar cereţi prea mult de la un text conjunctural, în care eu nu mi-am propus nici pe departe să reevaluez cazul Ţuţea, nici să polemizez direct şi punctual cu d-l Dan Alexe, ci doar să răspund unui cititor ("Cornel") care mi-a pus o întrebare piezişă în rubrica de comentarii a postării anterioare. Cele cîteva rînduri postate pe pagina principală sînt continuarea răspunsului început acolo (puteţi verifica); ele ar fi rămas numai în subsolul respectiv, dacă n-aş fi fost condiţionat de numărul de semne.
(Sigur, ar fi existat şi posibilitatea să răspund acolo în mai multe "tranşe", dar m-au ispitit şi posibilităţile tehnice în plus ale paginii principale, inclusiv aceea de a include imagini.)
Despre Ţuţea am scris altădată mai pe larg, atît cît m-am priceput (şi fără să mă prevalez de problema "discursivă" pe care o ridicaţi aici).
Un "om de condei" este cel care se simte (mai) la largul lui în scris. Nu era cazul lui Ţuţea.
Pe Socrate l-am pomenit în treacăt, dar se înţelege că "socratismul" - nici în sine, nici raportat la Ţuţea sau la oricine altcineva - nu se reduce la oralitate (care este numai o dimensiune funcţională a lui).
Raportul cu Nae Ionescu e complex: influenţa e însă de necontestat, iar a fi şi "maestru", şi "prieten" pentru cineva nu-s lucruri care să se excludă.
Da, sînt de acord să mergem mai departe, dar cu minima condiţie de a vă dezvălui identitatea.
Cred însă că, anonim sau nu, aici sau în altă parte, mult mai de folos ar fi, în locul unei polemici oţioase, să scrieţi efectiv despre Ţuţea (pe care se vede că-l cunoaşteţi şi îl aveţi la inimă). Mijloacele s-ar zice că nu vă lipsesc.
Şi o ultimă lămurire: rămîn la impresia că Ţuţea a fost utilizat doar ca pretext şi că de fapt este vizată o întreagă paradigmă cultural-spirituală, împotriva căreia se trage periodic din mai toate direcţiile, miza nefiind însă o alternativă cultural-spirituală, ci interesele de natură ideologică. E o bătălie marginală şi parşivă din marele război cu Tradiţia. Şi, în ultimă instanţă, cu "Dumnezeu în care spui că nu crezi".

P. S. Mi-a plăcut chestia de la urmă, cu cele 322 de vorbe "scrise de Liiceanu". Cred, la rîndul meu, că Ţuţea nu poate fi adecvat înţeles şi valorificat decît depăşind această "vulgată".

 
La 22/3/10 4:18 p.m. , Blogger Iulian Capsali a spus...

Daca anonimul nu era atat de "pornit", (ca a scris "cliseuri" in loc de "clisee", gatuit de... reactie), cred ca merita ca aceste ganduri, stratificate mai bine intr-un articol, sa fie gazduite de blogul lui Razvan Codrescu. Decat sa-l agresati cu prezumtii vag pernicioase, mai bine-i propuneati un schimb benefic pentru toata lumea. Cred ca nici acum nu-i prea tarziu fiindca, asa cum il cunosc pe Razvan, trece repede peste reactiile umorale si se aseaza cu generozitate la un taifas (major!), mai ales cand se anunta interesant. Merita incercat.

 
La 22/3/10 5:38 p.m. , Anonymous Cornel a spus...

Cred ca tot pe blogul asta am citit epigrama lui A. C. Cuza despre un deputat sau senator al epocii pe nume Dacian:

Dupa nume - Dacian -
nu pare a fi jidan.
Dupa chip si-obraznicie -
nu se poate sa nu fie.

Sa am pardon, dar parca e scrisa pentru cazul de fata!

 
La 22/3/10 5:49 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Pentru Cornel:

Epigrama are hazul ei de epocă, dar n-aş extrapola-o cu atîta uşurinţă. Cred că insistaţi pe o pistă riscată. Rămîn la părerea formulată în răspunsul pe care vi l-am dat anterior.

 
La 22/3/10 7:27 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Nu locuiesc in Romania imi amintesc de "socul Tutea" cu interviuri TV, culegeri si altele. De atunci nu am mai aflat nimic, ceea ce credeam ca e normal... in afara tarii. Chiar acum am gasit pe internet o carte in engleza. Ziaristii din noua generatie nu au nici o urma de respect dar nici nu sunt informati. Cine mai cauta va gasi doua situri Tutea si poate rasfoi cartea (cautati Between Sacrifice and Suicide). Nu am citit-o inca dar nici nu-mi vine sa cred ca cineva a facut toate astea dintr-un "verb dezlanat". In revistele romanesti nu am gasit nimic dupa 2000. Nici pe Romania culturala, nici in Observator cultural, nici in Romania literara, nici in Rost. Restul nu au arhive. Oricum trebuie sa-i multumesc lui Dan Alexe, ca altfel uitasem complet de Tutea. In strainatate nu se dau toti cu parerea, e treaba specialistilor. Totusi unde sunt cartile, spectacolele, emisiunile care l-au readus in voga? Humanitas nu a publicat nimic din 1994. Anastasia, nici atat. Nici la TVR sau alte televiziuni nu am gasit nimic, nici acum, nici mai demult. Pe Youtube sunt vechituri. Dle. Codrescu sunteti la curent, de aceea va vizitez, cunoasteti alte detalii?

 
La 22/3/10 8:04 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Ne place sau nu ne place, nu-i nici un fel de "vogă" (chiar dacă au mai apărut pe ici-pe colo cîte un articolaş sau cîte un volumaş, de regulă în publicaţii şi edituri de mică răspîndire). Pretinsa "vogă" e doar un pretext al d-lui Alexe (care de fapt loveşte, prin Ţuţea, în toată generaţia interbelică de dreapta).
Mai degrabă, oricît ar părea de straniu, sînt în vogă atacurile împotriva valorilor naţional-creştine decît aceste valori ele însele!
În ce priveşte revista "Rost", aceasta a închinat un număr lui Petre Ţuţea (chiar numărul-pilot), iar două texte despre Petre Ţuţea se regăsesc în volumul antologic "În căutarea rostului pierdut. 20 de călăuze în cultura naţională", scos la Editura Timpul din Iaşi, acum doi ani, şi îngrijit chiar de d-l Claudiu Târziu.
Cunosc şi site-urile de pe internet, dar mi se par destul de slabe...
Să vedem ce va fi la anul, cînd se fac 20 de ani de la moartea lui Ţuţea...

 
La 22/3/10 11:53 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

A-l injura pe Tutea e totuna cu a poza intr-un dobitoc handicapat. E si asta un act de creatie prin Bercenii Bruxelles-ului.

 
La 23/3/10 1:32 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Am citit cu stupoare articolul din Romania libera. Nu pot spune decat ca intre Dumnezeu si neamul sau Dan Alexe ramane pe scara evolutiei (sic) un animal cu pene (citeste papagal).

M

 
La 23/3/10 2:19 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Ma mir ca ziarul Romaniei libere, in care Petre Tutea a fost laudat de atatea ori, a acceptat sa gazduiasca o asemenea mojicie!

A. Gh.

 
La 23/3/10 3:23 a.m. , Blogger Mirel a spus...

"În faţa lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul."
Cu alte cuvinte, Petre Ţuţea este văr primar cu Dan Alexe.

 
La 23/3/10 5:09 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Pentru Mirel:

Geniul cu idiotul - da.
Dreptul cu ticălosul - nu.
E D. A. mai degrabă "idiot" sau mai degrabă "ticălos"?

 
La 23/3/10 7:32 a.m. , Blogger Mirel a spus...

Pentru dl. Codrescu
Limpezitoare intrebarea dvs. Abia acum imi dau seama ca D. A. e mai degraba ticalos decat imbecil. Iar Petre Tutea este cu adevarat drept. Rectificarea se impune de la sine.

 
La 25/3/10 5:23 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Multumesc pentru precizari. S-a facut putin pentru Tutea si pentru toti interbelicii, care ne depasesc. Eu am pierdut toate cartile pe care le aveam (Humanitas si altele) iar in timpul unei vizite in tara nu am mai gasit nimic practic nimic in librarii. Tutea, Blaga, Nae Ionescu Cioran, aproape nimic. Singurul recurs acum e la internet cautati Tutea Nae Ionescu:

http://www.filozofianuantelor.org/pagini/content/view/212/130/

Am mai gasit texte despre Tutea si Eliade si Tutea si Cioran, iar de Tutea se preocupa recent situl Fondane, (scriitor de limba romana si franceza care a murit gazat la Auschwitz):

http://fondane.wordpress.com/2010/02/25/vocile-lui-petre-tutea-eveniment-la-icr/

„Relaţia lui Petre Ţuţea cu orizontul de aşteptare ridică cel puţin două probleme: aceea a oralităţii şi a filosoficului, pe de o parte, a relaţiei dintre ele, pe de alta. Lui Petre Ţuţea i se atribuie adesea calificativul de „socratic“, cu toată încărcătura dezistoricizată (ori sacralizată, după caz) a acestui termen, când nu este banalizată sau transformată în simplu ornament. Ţuţea emiţătorul de „aforisme“, Ţuţea „naţionalistul“, Ţuţea „paradoxalul“ sunt doar câteva din poncifele care se adună în jurul celei mai frecvente (dar şi mai restrictive) imagini, anume cea aurorală: Ţuţea ar fi un Socrate al modernităţii noastre târzii. Or, lectura textelor, ca şi a(u)scultarea lor conduc spre alte interpretări, mai cu seamă dacă sunt convocate cele trei instanţe sub regimul cărora se exprimă Ţuţea, deopotrivă oral şi în scris: sentimentul, experienţa şi gândirea empirică.“ – Luiza Palanciuc

Poate ca asta l-a enervat pe Dan Alexe tot prin telefonul fara fir. Ca Rost el nu citeste, nu se mai gaseste pe internet, si nu mai scrie despre Tutea.

Citind toate reactiile de aici si interpretarea dvs... sper sa ma exprim corect mi se pare o reactie la Tutea la nivel EU, nu numai ca traditionalist. A vazut ca creste interesul larg si vrea sa il tina in provincie in traditia pe care o dispretuieste.

 
La 30/3/10 10:40 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

@ Anonim:

Chiar pe acest blog este link catre site-ul revistei Rost: http://www.rostonline.org/

Gasiti acolo intreaga arhiva a revistei plus noutati. Vedeti acolo si ce s-a scris in gazeta despre Tutea.

Dusmanii traditiei si ai traditionalistilor citesc de obicei ce scriu cei pe care ii urasc. Daca au minte. O fi si cazul lui Dan Alexe?

 
La 17/1/11 7:57 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Eu, Anonimescu, zic: ICR a organizat o evocare, anul trecut, a lui Petre Tutea, unde au vorbit,intre altii, daca nu ma insel, Luiza Palanciuc si Mihai Sora, si el discipol al lui Nae Ionescu, fiu de preot, autor al unei teze, nesustinute insa,despre Fericitul Augustin si Pascal. Unul din cele mai bune interviuri cu Socratele Dambovitean, Socrate fara maieutica vizibila, l-a luat, in 1990, Dan Arsenie, Devotatul Amic din cartile lui Mihai Sora. Acesta a notat minutios totul: replicile, interjectiile, plescaieile ironice din limba, gesturile figante, etc. Inainte de a fi sau nu Socrate, era Omul din Boteni un foarte mare stiutor de carte, din traditia cantemiresca, avea citatele la indemina, referintele, editiile. Om sociabil, si in puscarie si la cafenea si la crasma sordida de cartier. Vedeti numai ce spune Pandrea in MANDARINUL VALAH despre cunostintele lui muzicale. Tutea se va fi dovedit, intre altele, si filosof golan, philosophe voyou, in acceptia data acestui termen de Raymond Queneau undeva: traieste din te miri ce, e mereu pe drum, nu-si pune problema zilei de maine, a prebendelor sau a burselor, nici nu e cumparabil ca Voltaire de catre Caterina cea Mare, mare cautatoare de aplaudaci. Rosteste in gura mare ce are de rostit, formuleaza limpede, uneori provocator (asemeni lui Iisus, asemeni lui Socrate, asemeni lui Diogene Cinicul)... Poate ca asa ar trebui sa arate intelectualul a-kratic visat de Roland Barthes, sau nebunul intru aletheia (daca nu intru Hristos)... Nu vreau sa devin patetic reamintind ca le-a redat mindria batrinilor si oamenilor simpli cind il auzeau , la televizor, conferentiind din pat spitalicesc inainte de a-si da obstescul sfarsit...

 
La 18/1/11 11:55 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Chestiuni de bibliografie, prieteni.Recomand si eu calduros BETWEEN SUICIDE AND SACRIFICE, cartea despre Petre Tutea aparuta la o editura americana, reamintind totodata ca, in versiunea franceza a CAIETELOR lui Cioran de la Editura Gallimard, este numit Petre Tutea, la notele de subsol, PHILOSOPHE CONVERSATIONNISTE. Manipulare rauvoitore avem insa cu jurnalul lui Sebastian, unde, in versiunea franceza, la notele scrise de traducator, nu altul decit tovarasul Edgar Reichmann, Tutea e prezentat ca ziarist, iar nu filosof precum in versiunea romaneasca. Lasa ca nici cu Bernard-Henri Levy nu ne e rusine cind zice, undeva, despre Cioran ca e doar filosof roman, refuzindu-i apartenenta la cultura franceza...

 
La 22/1/13 2:23 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

dan alexe un evreu ordinar ce intineaza istoria milenara a dacilor si poporului sfant romanesc,este ce-a mai abjecta persoana un om de nimic ,un tradator de neam si tara.imi este scarba de oameni ca el.

 
La 22/1/13 10:59 p.m. , Anonymous Roman a spus...

Tehnic, daca este evreu nu este din acest motiv tradator de neam... Daca este de tara, puteti elabora

 
La 23/1/13 10:22 a.m. , Anonymous Calu Bulbucan a spus...

"Istoria milenara a dacilor" se rezuma la putin peste un veac, daca vrem sa vorbim despre o formatiune statala cu caracteristicile de rigoare.
Iar "poporul sfant romanesc" este sfant dupa care canoane - ale BOR poate? si cand s-a facut canonizarea? si cum?
Iar daca Dan Alexe este tradator de tara va rog sa sesizati Parchetul General, intrucat este vorba despre cea mai grava infractiune in Romania, iar daca n-o faceti puteti fi acuzat de tainuire.

 
La 6/2/16 10:23 p.m. , Blogger Costin Andrei a spus...

Dan Alexe e un iconoclast sadea,
nu se uită unde dă cu piatra

NU a dus niciodată lipsă de erudiție și în mod special de informație directa, mă refer aici la coroziva și exceptionala carte Dacopatia și alte rataciri românești.
Pentru nespecialisti ca noi,majoritatea cititorilor, căutarea, explorarea adevărului cu argumente lingvistice este ușor fascinantă
Bazaconii cea mai dolofana, ,,latinitatea ,, limbii dacilor este prima dată combătută științific.
Comparațiile între română și albaneză, forța cu care acreste doua limbi au influențat limbile slave din Balcani, sarbocroata și bulgaromacedoneana, sunt, în opinia mea o dovada nu numai a vechimii dacoromanei, dar ar putea explica și, ,misterul,, supraviețuirii limbii române pe la noi. Simplu, limba română veche era răspândită inițial pe o arie mult mai mare, din Câmpia Tesaliei, numita candva Vlahia Mare, până în nord, în ținuturile prutenilor, dacoromanei necrestinati deveniți prin slavizare ruteni.
Ipoteza deplasării albanezilor, sugerați de Dan Alexe ca urmași ai dacilor de la Buridava, ( în albaneză bărbatul se numește bure, iar în țara Oltului femeia se numește boreasa ) DE LA Nord la Sud, de la Buridava în Albania și nu invers, cum consideră neoroeslerienii este deosebit de interesanta.
,,Dacopatia,, are sute de pagini, sunt prea multe idei interesante. Nu le putem comenta pe toate.
Ușoara ,,insolenta,, a iconoclastului nostru vis a vis de Tuțea și Eliade poate deranja. Trăim într-o tara democratica,opinile diferă.
Despre faptul că este disident veteran, din grupul de disidenți de la Iași din jurul lui Dan Petrescu este un fapt onorant. Ceaușiste întârziați și neocomunisti condamna aceasta de pe poziții mai ...feudale.
Faptul că autorul nostru este, probabil,evreu roman este condamnat doar de micii fanatici , legionari întârziați , ortodocși care uita ca sunt crestini, simpatizanti Al Kaeda etc.
Cu afectiune tuturor fraților romani, de la Bruxelles la Cavnic, jud MM.
Andrei Costin, inginer geofizician pasionat de istorie

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire