PENTRU NOSTALGICII "IEPOCII DE AUR"
Răzvan Codrescu: poet, traducător şi eseist de orientare tradiţionalistă, promotor al principiilor şi idealurilor dreptei creştine, fără să fi fost membru al vreunui partid politic nici înainte şi nici după 1989, a debutat publicistic în 1985, cu eseul "Don Quijote şi Prinţul Mîşkin" (în revista "Luceafărul", an XXVIII, nr. 39, p. 8), şi editorial în 1997, cu volumul de eseuri "Spiritul dreptei. Între tradiţie şi actualitate" (Editura Anastasia, Bucureşti).
31 comentarii:
Cat de prosti pot fi "nostalgicii" astia?!
În cazul lor, nu mai contează cît de prost este fiecare în parte, ci faptul că încă sînt mulţi. Iar tendinţa, în mod oarecum paradoxal, nu-i să se împuţineze, ci să se înmulţească...
Unii nici n-au apucat să trăiască efectiv vremurile acelea, dar ştiu ei din auzite, de la alţii mai copţi în prostia lor...
Prima fotografie cred ca e mai veche de 1984.
Şi eu cred la fel, bunule Anonim. Aluzia din paranteză nu este la anul istoric respectiv, ci la cartea lui Orwell.
Trebuie mentionat faptul ca acela care a facut fotografiile -si era un curaj la acea vreme- este Andrei Pandele. Sunt mai puternice, mai sugestive decat o carte. Le consider exceptionale si-l felicit pe autor, ca si pe Razvan Codrescu, cel ce le-a dat comentariile pline de umor negru.
Cunosc doua persoane care au cazut de pe scarile autobuzelor si care au ramas cu sechele toata viata (una a stat in coma luni de zile, alta a fost operata de 5 ori). Nu stiai ce "se baga" la alimentara, etc. Darie? Copiii din Primaverii nu aveau aceste probleme. Acum unii stau inca la parghiile acestei tari. Unul dintre ei, Tismaneanu, fiu de stalinist, a pus monopol pe studierea comunismului. Mancurtizarea continua. Este revoltator?
Mai era o imagine cu oamenii care erau obligati pe stadioane sa ridice cartoane colorate, in stilul nord-corean, dar lipsiti de cel mai mic entuziasm. Citeau carti sau ziare de sport, (singurele, pe langa revistele literare, mai suportabile). Cred ca ar merita aratata. Cititul era mica revolta si refugiul omului simplu, si nu numai.
Îţi mulţumesc pentru precizare, dragă Iuliane. Cînd mi-ai trimis fotografiile, am crezut că nu se ştie de cine-s făcute. Numele realizatorului, Andrei Pandele, merită să fie ţinut minte.
Am ales şi am glosat 13 dintre fotografii (cel alt număr ar fi fost mai potrivit?), dar sigur că alegerea a fost fatal subiectivă...
Cît despre cine e Darie, nu se ştie niciodată...
Si totusi domnule Codrescu, nostalgia nu este dupa aceste imagini, ci dupa faptul ca dintr-o anume perspectiva, mai tot norodul avea un oarecare loc sub soare. Daca ne gandim numai la vietile macinate ale oamenilor facuti someri de CFR zilele astea, putem intelege tanjirea unora dupa vremurile partial apuse.
Va rog sa ma iertati daca v-am necajit prin gandurile de mai sus. Aveti poate cel mai minunat blog pe care l-am intalnit pana acum. Ati putea sa-mi spuneti va rog cum se poate vizualiza videoclipul despre poetii inchisorilor comuniste, pt ca incerc sa-l deschis si se opreste brusc. Multumiri si sa va dea Domnul multa sanatate si putere de munca.
Anonimului de la 7:11 PM:
Cei vechi aveau o vorbă: "A plînge ca jidovii după ceapa Egiptului"...
Cît despre film, nu mă prea pricep la detalii tehnice. Eu îl vizualizez fără probleme prin clicare pe săgeata din mijlocul ecranului. S-ar putea să fie ceva ce ţine strict de computerul dvs., căci am mai întrebat cîţiva prieteni şi mi-au spus că şi ei îl pot accesa fără probleme...
Va multumesc pentru lectia concentrata. Din pacate va mai curge multa apa pe Dunare pana sa renuntam la a munci si sa incepem a lucra...
Cu respect, Alex Martin
Impresionante fotografii.
Biserica din imagine este biserica Olari (ctitorita in anul 1758) care a fost translata pentru a face loc mandrelor blocuri de pe Calea socialista a Mosilor. Translarea s-a facut prin 1982. In departare, deasupra turlelor, se vede Foisorul de Foc. Anton Pann a fost paracliser la biserica Olari.
Nu numai ca au translatat-o, dar i-au shimbat si axa est (altar) - vest, cea fireasca pentru orice biserica ortodoxa, in nord - sud. O biserica superba, infipta intre blocuri.
P.S. Mirel, ce poza de milionar texan ai...
@ Iulian Capsali
Asa e, a fost translata si rotita astfel ca axa bisericii sa fie paralela cu Calea Mosilor placata cu blocuri inalte ca sa nu se mai vada zestrea burghezo-mosiereasca. Largirea Caii Mosilor si constructia cutiilor de beton a dus, din pacate, la demolarea multor case boieresti. Au disparut pravaliile pline de farmec. In locul lor ne-am trezit (spre bucuria nostalgicilor) cu nenumarate F/Alimentare.
Biserica a fost salvata si datorita interventiei unor ingineri foarte buni si curajosi. Cine avea curaj sa negocieze cu sefii de cabinet 1 si 2? Il amintesc pe ing. Eugen Iordachescu care a salvat prin traslatare nu doar biserica Olari ci si alte 11 biserici. Din nefericire bisericile Sf. Vineri (sec. XIV), Enei (1611), Brezoianu (1710) si multe altele (vreo 25) nu au scapat furiei de urbanist scelerat a lui Ceausescu.
PS Mai bine milionar texan inchipuit decat nostalgic ceausist sadea. :)
Am cunoscut in America niste super-nostalgici. Dupa 20-30 de ani de capitalism oamenii inca mai regretau vremurile "bune". Unul fusese sef de sala la Lido, altul sef de service la Dacia, in Pantelimon. Pentru noi ceilalti viata a fost o lupta cu chelnerii, mecanicii auto, receptionerele de hotel si vanzatorii de la aprozar. A, era sa-i uit pe cei din PCR, mai ales esaloanele doi si trei care ne nenorocesc de 20 de ani incoace. Astia or fi si ei nostalgici? Nu-mi dau seama...
În principiu, există trei mari categorii de "nostalgici": cei care sînt numai proşti (şi dintre care mulţi confundă epoca respectivă cu vîrsta lor biologică: "Ehei, ce vremuri! Păi cum regulam eu pe atunci, sau cum ridicam sacul cu o singură mînă!"), cei care sînt numai ticăloşi(aici intră privilegiaţii oficiali ai regimului comunist, mai ales în măsura în care, dintr-un motiv sau altul, n-au reuşit să se "reorienteze") şi cei care sînt şi proşti, şi ticăloşi (aici intrînd, în mare parte, şmecheraşii tupeişti, "descurcăreţii" de duzină, care-şi "bagă picioarele" în tot ce nu ţine de interesul lor imediat şi trăiesc după filosofia lui "Decît să plîngă mama, mai bine să plîngă mă-ta!"). Cu precizarea că prostia poate reprezenta o scuză, pe cînd ticăloşia - nu.
Sigur, pot fi identificate şi alte categorii secundare, dintre care una mi se pară deosebit de perversă şi, din păcate, tot mai numeroasă (o pot confirma mai ales cei ce lucrează în învăţămîntul public): cea a falşilor "nostalgici", a celor care n-au trăit vremurile respective, dar, necopţi sau puţintei la minte, colportează necritic şi iresponsabil ce au auzit pe acasă, de la "nostalgicii" mai vechi de zile (a căror prostie/ticăloşie şi-o asumă ca moştenire "de familie").
Admit că mai există (dar pe cale de dispariţie) şi o categorie secundară a idealiştilor incurabili (care nu-s ticăloşi, nici neapărat şi propriu-zis proşti, ci au doar un fel de deşteptăciune alterată, de felul acelei "prospeţimi de gradul doi" din proza lui M. Bulgakov).
@ Răzvan Codrescu
Ion Iliescu in ce categorie intra? Petre Roman? Tismaneanu? Dar fostul uasecerist Cristian Preda, cel care vrea sa scoata religia din scoli,actualmente om de "dreapta" si parlamentar european?
@ Mirel
1.Cei care au ajutat la salvarea acestor biserici se pot considera ctitori. Cinste lor si Dumnezeu sa-i aiba in paza, si in viata asta si in cea viitoare.
2. Cred ca toata fauna pe care ai gasit-o in State poate sta la baza unui roman-fresca...
Pentru Iulian:
Ăştia (poate cu excepţia lui Iliescu) sînt ticăloşi fără să fie nostalgici. (Iar proşti nu sînt, ca să n-aibă scuză!)
Ce parere aveti, domnule Codrescu, de cum este terfelit marele Petre Tutea de un ovreias pe nume Dan Alexe in Romania Libera?
Pentru Cornel:
1) Ce ştiu eu despre numitul Dan Alexe este că-i un regizor de filme documentare pripăşit prin Belgia, şi care de la o vreme a prins şi gustul scrisului (şi n-ar scrie rău, doar că mi se pare a fi din categoria tot mai extinsă şi mai ofensivă a celor care vorbesc ce ştiu, dar nu ştiu ce vorbesc...). N-am informaţia că ar fi "ovreiaş", iar profesional, ca "documentarist", nu am competenţa să-l judec (şi mărturisesc că nici nu mă interesează). Nu văd însă de ce ar trebui să fie evreu ca să spună ceea ce spune. Cristian Preda - că tot veni vorba despre el - e evreu? Ba bine că nu. Ca să ai acest gen de discurs, ajunge să fii incult şi oportunist, nu-i nevoie să fii evreu. Iar dacă D. A. ar fi şi evreu, aceasta mi s-ar părea mai degrabă o scuză decît o acuză...
2) Partea a doua a răspunsului, fiind ceva mai lungă, n-am putut-o posta aici, la comentarii (unde semnele sînt numărate!), şi atunci am postat-o pe pagina principală.
E fantastic ce forta pot avea imaginile! Lasa mult in urma cuvintele...
Pentru Daniela:
Probabil pentru că trăim într-o "civilizaţie a imaginii"...
Eu unul mărturisesc că rămîn un "fan" al cuvintelor.
@ Iulian
Ehe, românul insusi este o fresca din pamant pana la cer.
Sunt multe de spus despre românii de peste ocean, ce m-a frapat de la bun inceput este felul cum vorbesc. Odata am chemat un amic român sa-mi repare chiuveta. Dupa ce a studiat problema mi-a zis senin: "Licuie paipu'!" Mi-au trebuie 15 secunde sa pricep ce vrea sa spuna: "The pipe is leaking" (teava-i fisurata).
Cu voia d-lui Codrescu voi relua aici o poezie care circula in diaspora. Sper sa starneasca doar zambete.
Povestea lui Ion Americanu'
De pe meleagul transilvan
Plecat-a Ion peste ocean
Lãsîndu-şi strãmoşeasca glie
Cu... viza de la Loterie!
Şi deşi-i doar de vreo cinci ani
Aici printre americani
Curata-i limbã româneascã
S-a transformat în... pãsãreascã!
Vorbeşte-acuma dezlânat
Un grai americanizat:
El PENTUIEŞTE, nu vopseşte,
Toyota lui o DRÃIVUIEŞTE
Fundaţia o DIGUIEŞTE,
Şi tot aşa el SPICUIEŞTE...
(Numai atunci când se loveşte
Şi-şi dã cu HAMÃRU în deşte
Înjurã neaoş, româneşte!)
Şi-a luat un BILDING prãpãdit
Şi ca românul a muncit
Prin arşiţã şi prin zãduf;
A pus clãdirii un nou RUF,
A pus şi FOUM, a tencuit,
FLORUL cam vechi l-a SENDUIT
Doi COTI de lac apoi a dat
Şi GIOABUL ieri l-a terminat!
În TRACU-i NAIS din OCŞÃN luat
Apoi spre casã a plecat.
(Doar la un STOR s-a mai oprit
Sã ia ceva de DRINCUIT
Ba şi un MUVI-a RENTUIT)
Şi dupã ŞAUÃR, a mâncat,
Un pic la NIUZURI s-a uitat
Şi-a adormit cu berea-n mâna
"Calaul" de... limba românã!
Da! Ãsta-i Ion Americanu'!
În casa lui nu-i nici Rebreanu,
Nici Goga şi nici Voiculescu,
Alecsandri sau Eminescu!
La el în casã nu gãseşti
Nici mãcar ziare româneşti
Şi vreo revistã de-a citit
E... c-a primit-o gratuit!
(şi-s mulţi ca el, ce nici un cent
N-ar da pe un abonament
La vreo revistã româneascã
Religioasã sau lumeascã!)
Aşa cã Ioane, eu iţi zic
Sã nu fi aşa mojic!
Respectã-ţi limba strãmoşeascã
N-o fã... româno-englezeascã!
Eşti greu de cap şi nu mã mir
Cã poceşti limba lui Shakespeare
Dar cum poţi omule nãuc
Sã strici şi limba lui Coşbuc?!...
Cãci doar aceastã limba dulce,
De la Ureche şi Neculce
Iţi este în strãinãtate
Singura ta identitate!
Şi tu, românul meu pribeag
Ce-aici pe un strãin meleag
Ţi-a fost sortit sã vieţuieşti-
COMOARA LIMBII ROMÂNEŞTI
În suflet de n-o vei purta
Ce goalã v-a fi viaţa ta!
Chiar de-ai trãi pe-un colţ de rai
De vei uita al mamei grai
În care-ai spus primul cuvânt,
Şi-ai înãlţat spre cerul sfânt
Cu glasu-ţi sincer şi umil
Prima ta rugã de copil-
Vei fi, chiar dacã eşti bogat
Un venetic înstrãinat!
Strãin în ţarã strãinã,
Copac fãrã rãdãcinã...
Alex Pop Sacramento
(Almanah 2003 Faptu' Divers)
Asta cu "licuie paipu" e monumentală!
De la "pululaţia atrabilară" a dilemistului Alex. Leo Şerban (monumentală în alt registru) n-am mai auzit ceva atît de grozav!
Senzationale fotografii facute de Andrei Pandele (Romania 1975-1989, Revolutie, Piata Universitatii, etc. pot fi vazute pe site-ul estost.com: http://estost.com/index.php?item=list.search&query=andrei+pandele&x=12&y=11
Cine este Andrei Pandele?
Architect and photographer MEMBER of the Association of Photographic Artists (AAF) since 1973, AFIAP artist since 1981, founder member of the Association of Sport Press since 1990, Collaborator of Associated Press and Sigma in 1990. Represented by EST&OST from 2004. CLASSES of dynamic photography at Faculty of Journalism, in 1978, and the course « Architecture and photography », University of Architecture « Ion Mincu » between 1995 and 2001. EXHIBITIONS 2008: Le Bucarest de Andrei Pandele, Conseil Général of Boûches du Rhône, Intenational Press Club of Marseille, France ; Photos Interdites de Bucarest, Museum of Normandy, Caen, France ; Forbidden photographs and personal images, National Museum of Contemporary Art (MNAC), 3rd Floor, National Theater, Bucharest, Romania. 2006: Revolution 1989, another vision, French Institute, Bucharest, Romania 2005: Bucarest, ma Ville, Screening during the Off-Festival of Arles ; R/Evolutions, Rencontres Internationales de Photographies de Timisoara, Galerie Helios, Timisoara, Romania. 1993: Regard sur Paris, French Institute, Bucharet, Romania. 1989: Champion’s Cup 8 fo 8, Bucharest, Romania. 1988: Age of Folies, Bucharest, Romania. 1981: Pitiless Lights, Bucharest ; itinerant exhibition, Amsterdam, Hague, Moscow. PHOTOGRAPHS PRESENTED IN OTHER EXHIBITIONS: Noorderlicht International Photofestival (special guest at Leeuwarden-Groningen, Netherlands, 2008), Five years already (Bucharest, Romania, 1994), New Trends (Bratislava, Slovakia, 1993), l’Année de l’Est (Musée de l’Elysée, Lausanne, 1990), Horses in the snow (Bucharest, Romania, 1977). PHOTOS PUBLISHED IN Photo, Sovetskoe Foto, Fotografie, Lettres de Paris, Midi Olympique, Rugby World&Post, La Mordonrée, Adevarul, Cotidianul, Evenimentul Zilei, Arhitectura, Sportul, Fotografia, National Geographic, etc.. BOOKS: The First Book after the Revolution in 1989, Vom muri si vom fi liberi (1990), Forbidden Photographs and Personal Images (exhibition catalogue, 2007)
Da, e geniala, subscriu. Iar poezioara are hazul ei "corectiv". Tu o stii mai bine (nu am fost niciodata in State), cum isi pocesc conationalii nostri limba. Si in Italia se intampla la fel, asta am constatat-o personal. Capacitatea de adaptare se transforma, odata ce romanul a plecat din tara, in dorinta de a se pierde in peisaj. Si pierdut ramane.
@Mirel
Da, arhitectii "tai" sunt formidabili. Glumesc, insa am vazut cum tragi spuza pe turta breslei. Daca toti ar fi avut constiinta d-lui Pandele, nu ar fi aratat orasul asta in asemenea hal... Mi-ar placea sa-l cunosc pe acest om care lasa in urma, la randul sau, fresca neagra a unei utopii la care am fost martori.
Pentru Iulian
:) Este spuza destula pentru turtele tuturor breslelor. Daca trag de ea spre arhitecti e pentru ca pe ei ii cunosc mai bine. Insa nu toti au fost formidabili. Profesional or fi fost, moral insa nu. Prea i-au cantat in struna lui Ceausescu. Cosmarul a inceput odata cu distrugerea fermecatorului cartier din dealul Arsenalului pentru a face loc Casei Republicii (arh. Anca Petrescu) deservita de bd. Victoriei socialismului, etc. Arhitectii s-au inghesuit in jurul PCR pentru a da viata visurilor lui Nicolae si Elena. Alti colosi care au stricat capitala aruncand in neant cartiere intregi au fost Muzeul Istoriei Nationale (arh. Cornel Dumitrescu), Biblioteca Nationala (arh. Romeo Belea), Casa Stiintei si Tehnicii (ctitorita de Elena, academician de renume mondial). Se stie ca orice cladire care urmeaza a fi construita are un buget alocat. Casa Poporului a avut buget nelimitat secand resursele Romaniei. Se spunea in Scoala de arhitectura ca arhitectul trebuie sa fie apolitic si deasupra vremurilor. Interesant este ca unii dintre cei care au proiectat cladirile gandite de Ceausescu au restaurat si manastiri din nordul Moldovei. Poti sa intelegi cum devine chestia?
PS Un link pentru cine vrea sa vada strada Uranus din Dealul Arsenalui, Manastirea Mihai Voda si inchisoarea unde au fost torturati cei din miscarea Rugul aprins: http://www.gloriagrup.ro/PatriarhiaPhp/departamente/catedrala/Inchisoarea.htm
pentru dl. Codrescu
Iata inca o proba autentica de engleza românizata, consecintele sunt de-a dreptul hilare.
Ma aflam in vizita la niste prieteni romani cu multa vechime in State. Sarbatoream Thanksgiving si eram vreo 20 de insi stransi in jurul mesei bogate. Curcanul umplut cu orez, stafide si migdale era impresionant. N-are a face ca sarbatoarea cade in Postul Nasterii Domnului, in a patra zi de joi a lunii noiembrie tot romanul mananca curcan, chiar daca nu cunoaste rostul sarbatorii.
Se dicuta aprins despre afaceri imobiliare, domeniu in care toti erau experti mai putin eu. La un moment dat cineva spune “Nu e bine sa cumparam case acum pentru ca interesu-i mare”. Vecinul de langa mine confirma. Numai eu priveam piezis pentru ca mi se parea ilogic. Cum adica sa nu cumperi daca interesul este mare? Daca ai interes sa cumperi, cumperi, nu mai stai pe ganduri - gandeam eu. La fel vorbeau si ceilalti “Mai asteptam, interesu-i prea mare”. Era sa lesin. Am plecat acasa ametit si nerabdator sa dezleg misterul afacerilor imobiliare. Pun mana pe telefon si il intreb pe un amic “De ce nu e bine sa investesti cand e interesul mare?” El zice ”Trebuie sa astepti, cumperi cand e interesu' mic, la anul bancile vor scade interesu'”. What??? Am strigat disperat. “Vrei sa spui INTEREST, adica DOBANDA?” “Da, cred ca da, dobanda ii zic unii, aici se zice INTERES, cumpara-ti casa cand e interesu’ mic!” Luminat, ii zic “Mersi, macar sa mai am eu interesul mare cand o fi interesu’ mic”. “Poftim? N-am inteles!” "Nu-i bai, bye".
Astea sînt lucruri care merită scrise într-o gustoasă carte de amintiri. Nu scrieţi rău deloc, aşa ca vă îndemn sincer la o altfel de mărturisire (că tot ne vrem cu toţii, noi ăştia de dreapta, mărturisitori).
Domnule Codrescu, pentru ca indemnul vine de la dumneavostra il iau in serios. Multumesc.
"1984" se potriveste si zilelor de azi.
Si dupa viziunile profetice ale lui Orwell va fi mai rau.
Din pacate dupa lipsuri si foame, oamenii s-au aruncat in alta extrema.
A consumului de toate.
Pentru ca merita.
'Ce goalã v-a fi viaţa ta!'
intr-adevar...
ca si capul care n-a fost in stare sa invete sa scrie corect limba romana, dar se vaieta ca altii strica 'comoara limbii romanesti' :)
Nu vom scapa pe deplin si cu adevarat de comunism cata vreme vor mai exista nostalgici ai lui. Deci probabil inca vreo 20 sau chiar 30 de ani de acum inainte... Oricum e important si atat cat am scapat! Te cutremuri uitandu-te la fotografiile acestea: mai sinistru nu se poate!
Mai intai va multumesc ca apreciati si folositi pozele mele. Si mai elegant era sa ma si avertizati.
Pana in primavara voi afisa galeriile pe site-ul propriu : www.ap-arte.ro
Andrei Pandele
@ Anonim, da, prima poza este din sept. 1981.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire