duminică, iulie 27, 2008

NICODIMIADA SAU DESPRE OI ŞI CAPRE


Pe blogul prietenului Claudiu Târziu – în rubrica de comentarii la articolul “Cum «care laicat»?” al d-lui Mircea Platon – s-a încins nu demult o mică şi simpatică Nicodimiadă: unui Nicodim îi răspunde un Alt Nicodim, apoi Încă un Nicodim, pentru ca în cele din urmă primul Nicodim să se tragă de urechi cu… Vechiul Nicodim. Cum proprietarul blogului a supratitrat: “Poate că a venit momentul despărţirii oilor de capre”, Nicodim spunea, printre altele: “Eu nu cred că «a venit momentul despărţirii oilor de capre», ci mai degrabă «momentul unirii oilor cu caprele devenite şi ele oi». E uşor să «desparţi», însă e mai greu «să uneşti». Să-L lăsăm pe Hristos la judecată să despartă. Ca să nu riscăm cumva, după preapuţina noastră înţelepciune, să confundăm oile cu caprele şi invers”. La care Vechiul Nicodim, în replică, spunea: “Dragă Nicodim, dacă-i lăsăm pe cei ca tine să-şi facă mendrele, nu vor mai şti oile că sînt oi şi caprele că sînt capre. Caprele pot deveni oi mai întîi dacă îşi dau seama că sînt capre. Şi oile pot rămîne oi dacă îşi dau seama că pot deveni capre”.
Fiecare “Nicodim” are dreptate în felul lui. Întrebarea, însă, rămîne: ce facem cu oile şi cu caprele? Le despărţim? Le unim? Le substituim/comutăm? Le confundăm? Le sacrificăm? Le vindem? Le clonăm şi le zicem Dolly (“Altă Dolly”, “Încă o Dolly”, “Vechea Dolly” etc.)? Le furăm vecinului (mai ales pe capre, dacă nu mor)? Le trimitem în pustiu, ca pe ţapii ispăşitori? Sau mai degrabă le mulgem pe întuneric şi facem brînză mixtă, eventual “ecologică”? Că nici să nu facem nici o brînză nu-i bine, iar dracului nu putem să le dăm...
Daraveră mare cu oile şi cu caprele astea! Socrate, cînd discuţia se-nfunda, o ţinea una şi bună: că “trebuie să întrebăm un zeu”. Noi aştia, nepăgînii, ortodocşii de 2000 de ani, poate că ar trebui să-L întrebăm pe Hristos, Cel unul şi bun. Nu de alta, dar nu cumva să-L lăsăm pe Dumnezeu şomer printre atîţia oameni deştepţi şi (pre)ocupaţi pînă peste cap de (cu?) caprele şi oile Lui...
Dacă apucăm să facem ceva, după aceea ne certăm între noi ca chiorii. Dacă nu facem nimic, ne mănîncă duşmanii (cu fulgi cu tot) – ăia de ne zic “neghiobimea ortodoxă”. Dacă însă întrebăm, n-o să se supere nimeni – şi nici nu ne costă nimic (decît, cel mult, o pauză de deşteptăciune).
O să-mi ziceţi, poate: “Dar cum o să ne răspundă Hristos?”. Ei, lăsaţi, mergeţi pe mîna Lui, găseşte El o modalitate, că d-aia e Dumnezeu! Ce Dumnezeu ar mai fi acela care n-ar da un răspuns, acolo, unor necăjiţi? Dar şi ce credincios ar fi (mai este) acela care n-ar strica o întrebare pe Dumnezeul lui?
Dacă punem de-o rugăciune (dar, ştiţi, una din acelea simţite, de să plîngă mioarele şi iezişorii cu lacrămi de sînge), poate că ciobăneii mioritici n-or să se mai vorbească cîteşdoi ca să-l omoare pe al treilea. Şi dacă dă pacea-n păstori (şi-n cîinii de pază, care miros primii la lup, ştiindu-l că-şi schimbă părul, dar năravul ba), poate pînă la urmă mai prinde ceva inimă şi turma, de te pomeneşti că trage capra a oaie şi oaia rîioasă a oaie năzdrăvană… Pînă atunci, însă, ce să facă şi bietele dobitoace, fie oi, fie capre? Fac şi ele ce le e dat şi le vine mai lesne din fire (nu mai spun aici ce anume, că sînt vorbe proaste şi ne rîd curcile albastre cu mărgele galbene).
Gură de rai avem de la Dumnezeu, numai că depinde cu ce-o umplem, pe barba noastră… Sau, cum zic unii (mai pe din dosul stînii), “ce (ne) facem cu ea?”. Că-s multe de făcut cu o gură, dar nu toate-s de folos…

Răzvan CODRESCU

28 comentarii:

La 27/7/08 3:05 a.m. , Anonymous primul nicodim a spus...

Cum sa despartim oile de capre cand, de cand e lumea lume, omul e un amestec ciudat de oaie si capra? Proportia ramane sa o stabileasca fiecare, individual.

 
La 27/7/08 3:25 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Şi Dumnezeu, la judecată.
Uite că, în loc să se limpezească, lucrurile se complică...
Oare cît e capră şi cît e oaie într-un... păstor (ca să nu zic cioban)?

 
La 27/7/08 4:01 a.m. , Anonymous primul nicodim a spus...

Intr-adevar, la Judecata se vor limpezi lucrurile. Dar la care, la prima sau la a doua?
Buna intrebarea dvs., d-le Codreanu. Pai sa ne gandim la PF Daniel si IPS Bartolomeu (extremele se intalnesc, oricum am lua-o). Parerea mea e ca in cazul celor doi (si nu numai al lor) proportia oaie-capra variaza in functie de conjuctura. Se pare ca in sedinta Sinodului balanta interioara, cumulativ vorbind, s-a inclinat spre latura capreasca a pastorilor. O rasturnare de situatie e oricand posibila, in functie de noua conjuctura, bineinteles. Dvs. ce credeti?

 
La 27/7/08 6:02 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Eu, Răzvan Codrescu (nu Codreanu!), cred că Dumnezeu are putere să facă şi capra oaie, numai să vrea şi capra, să aibă şi ea "fiat"-ul ei, că altfel n-o sileşte. Iar capra poate să se îndărătnicească o dată, de două ori, de n ori, dar la un moment dat să se oprească din ţopăit şi să zică: "Fie!". Şi-atunci din ţoapă se face regină, peste noapte, într-o fulgerare de duh...
De aceea, zic, nu-i cel mai bine să tai capra, ci s-o mai laşi, s-o mai iei cu binişorul, că poate-poate...

 
La 27/7/08 6:31 a.m. , Anonymous primul nicodim a spus...

Da, domnule Codrescu, capra din mine v-a gresit pseudonimul. Oaia din mine isi cere scuze.
Daca ne uitam in calendarul bisericesc vedem ca numarul "reginelor" sau al "regilor" strafulgerati de duh este descurajator de mic. Veti spune ca cei nestiuti sint mult mai multi. Acuma, sincer fiind, va fac o destainuire: eu sunt 75% capra, 24% oaie si 1% altceva... De ani si ani ma rog la Dumnezeu sa ma faca din capra oaie, deci indeplinesc conditia remarcata de dvs. Nu s-a intamplat nimic pana acum. Cred ca acel 1% e determinant. E ceva care nu tine nici de mine, nici de Dumnezeu, ci de aproapele. De pilda chiar de dvs.!

 
La 27/7/08 10:12 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Nici eu nu mă dau chiar oaie, dar dvs. mă faceţi să mă simt mai capră decît crezusem. Îmi pare rău dacă ne sîntem, fără voie, mai degrabă nefaşti unul altuia. Oare ceva de genul ăsta să fi înţeles franţuzul cînd a zis că "l'enfer c'est les autres"?
Dar poate că mai e cîte ceva de făcut, dacă nu de alta, măcar ca să nu-i dăm dreptate lui Sartre...

 
La 27/7/08 11:15 a.m. , Anonymous primul nicodim a spus...

Domnule Codrescu, m-ati facut sa rad! Nu ne santem nefasti unul altuia, ba dimpotriva, as zice. Acel 1% care ma face sa fiu un crestin ortodox implinit consta in dragostea si rugaciune aproapelui pentru mine. Prin urmare va rog sa-mi fiti fast, nu nefast, dupa cum si eu va voi oferi ceva din preaplinul existentei mele. Pe nevazute.
Am citit pe blogul lui C. Tarziu interventiile nicodimilor. Raspunsul lui G. Fedorovici este extraordinar. Dar tot nicodimii imi plac mai mult. Disting la ei miscari asimptotice...

 
La 27/7/08 11:01 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Mă bucur că e aşa.
În ce-l priveşte pe d-l Fedorovici, îmi creşte inima de cîte ori îl citesc. Dar, sigur, Nicodimii nu-s de lepădat (dovadă că "parazitez" aici pe spinarea lor).

 
La 28/7/08 1:13 a.m. , Anonymous primul nicodim a spus...

La buna vedere, domnule Codrescu!
M-am gandit sa inchei cu un fragment din ultimul interviu luat parintelui Dumitru Staniloae de Costion Nicolescu in 1993.

C. N.: Cat de stransa este legatura dintre credinta si natiune?
Pr. D. S.: E rau sa nu mai fie un neam intr-o credinta. Nu mai este una in toate. Am primit o scrisoare anonima, unde mi se spune ca fac legatura prea stransa intre Ortodoxie si natiune, ca natiunea ar fi pe planul doi. Intai sa-L iubesti pe Dumnezeu si apoi natiunea. Natia este lasata si ea de Dumnezeu. Fiecare natie are un fel de a prinde spiritualitatea, asa cum are si fiecare om. Natiune noastra de la inceput a fost asa, crestin ortodoxa. Nu poti desparti cele doua aspecte, cel putin la noi.

C.N.: Credeti ca se va mai ajunge vreodata la unirea Bisericilor?
Pr. D. S.: E greu, daca ne gandim la Apocalipsa… E greu pentru ca sunt multe porniri egocentrice. Fiecare ar trebui sa pretuiasca ce are celalalt in el si sa ia mai mult de la altii. Nu stiu cum va fi. Toata chestiunea e foarte complicata. Oamenii sunt facuti sa se si intregeasca, nu numai sa se afirme fiecare; sa aduca fiecare ceva propriu, sa fie deschisi unii altora… Este greu!

 
La 28/7/08 9:31 a.m. , Blogger redivivus a spus...

Aha "nicodim the 1st"...

Adicatelea...zici mataluta... "hai sa relativizam capra".. sau pentru cei mai "cititi" ... "portia caprei in pasunea psiho-spiritualului uman"
Nu-i banc da-i buna...
Mai "baga" baiete...

 
La 28/7/08 10:02 a.m. , Blogger redivivus a spus...

Draga nicodim I-ul:
...dupa cum se vede in fotografia atasata articolului: un grup de oi (in prim plan) si alt grup de capre (in fundal) pasc de zor.

Iata concluzia: nu trebuie sa le separam, se separa ele singure.

Corolar: Oricat am incerca sa le punem impreuna... nu vor.

Cat despre "cantatul" in cor... sau "in doua limbi" ... deh..

 
La 28/7/08 10:03 a.m. , Blogger gheorghe fedorovici a spus...

Dl. Răzvan Codrescu are indiscutabil geniul ospitalităţii, ceea ce face ca unele capre, rătăcite pe la stîna domniei sale (metoc al Bisericii, fireşte), să-şi poată veni în fire. Mă tem însă că există cel două categorii distincte de „capre”, respectiv de „oi”, ceea ce presupune întoarcerea la textul dlui Platon în vederea unei precizări necesare.

Tîlcuind pasajul de la Matei 25, 31-46, Sf. Ioan Gură de Aur consideră că Domnul i-a indicat prin „ţapi” (cf. grec. eriphion, care înseamnă şi ied) pe cei care nu aduc roadă, desemnînd prin roadă faptele bune. În această privinţă, cu toţii sîntem capre (sau ţapi) şi, deci, vrednici de osîndă. Dar separarea la care se referă dl. M. Platon nu are în vedere această distincţie morală între oi şi capre. Fiindcă din alt punct de vedere, oile şi caprele sînt separate în virtutea capacităţii de a-L auzi (şi urma în consecinţă) pe Păstorul cel Bun. În timp ce oile sînt adunate în turmă, caprele sar dintr-o parte în alta: cîte capre atîtea turme. Din acest punct de vedere, oaia rămîne oaie chiar rătăcită fiind. Tocmai de aceea Păstorul o caută şi o aduce înapoi în turmă pe umerii săi. Cum spunea părintele Rafail Noica, „cu un aşa Păstor, e tare greu să te pierzi!”

Caprele (din a doua categorie) cred însă că este foarte bine să fii capră şi că asta face peisajul mai frumos, prin diversitate. Despre aceste capre este vorba în articolul dlui Platon (cel puţin aşa l-am înţeles eu); numai că, deşi vorbeşte despre capre, articolul nu propune o condamnare a caprelor, cum i s-a părut lui „Nicodim” (personaj care se pare că într-adevăr, după cum semnalam şi în intervenţia mea de pe bloggul lui Claudiu Târziu, nu citeşte decît titlurile), ci o condamnare a gestului de a spune că lucrurile sînt în regulă atunci cînd nu sînt – precum în filmele americane de acţiune în care individului ciuruit de gloanţe i se spune că „you’re fine, you’ll be ok” deşi este tuturor le este limpede, inclusiv victimei, că aceasta urmează să moară în secunda următoare (vezi jubilaţia cu care dl. Baconsky salută decizia Sinodului în articolul „Calea de mijloc”, Dilema veche, nr. 231, 27 iulie 2008). Pot oare caprele să devină oi cîtă vreme li se spune că şi caprele sînt oi (observaţie elementară făcută de "vechiul nicodim" pe bloggul lui Claudiu Târziu)?

 
La 28/7/08 10:32 a.m. , Anonymous primul nicodim a spus...

(Dez)avantajele anonimatului ne pun adesea in situatii mai mult sau mai putin fericite. Nu stiu cine sunt ceilalti "nicodimi", eu doar am incercat un dialog duminical, lejer si fara pretentii. Dar e bine de stiut ca nu te poti juca cu dl. Gheorghe Fedorovici, voi lua lucrurile in serios si eu; dar nu de azi, de maine.

 
La 28/7/08 7:10 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Dle Codrescu, daca mai aveati indoieli cu privire la dl Baconsky, va invit sa cititi articolul din Dilema al domniei-sale in care reia, cu aceleasi epitete ("isterie" etc.), diatribele impotriva "fundamentalistilor".
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=232&cmd=articol&id=8741

 
La 28/7/08 11:16 p.m. , Anonymous nicodim a spus...

D-le Razvan Codrescu imi faceti o prea mare onoare sa ma citati pe blogul dvs. printre oameni mult mai inteligenti si bogati duhovniceste decat mine pacatosul si ticalosul. Va multumesc.
Eu mi-am expus cateva pareri personale pe blogul d-lui Tarziu, pentru ca am credinta sincera ca esentialul in viata crestina de azi este altul decat a imparti lumea in alb si negru, in oi si capre. Iar eu, pacatosul, eu am o "slabiciune" pentru cei "in negru",in pacat, pentru capre. Doresc sincer sa vina si ele la lumina. Ma "apar" de aprigii luptatori ai dreptatii absolute cu o mult mai mare "slabiciune" a Mantuitorului Hristos care "a venit pt cei pacatosi, care au nevoie de El, nu pt cei drepti", pt cei bolnavi care au nevoie de doctor si nu de cineva care sa le reaminteasca mereu de boala lor sau sa le spuna intotdeauna ca in cazul lor nu se mai poate face nimic si ca urmeaza inevitabil pieirea. Si asta, fara sa incerce sa le aline suferinta cu vreo doctorie sau macar cu vreun cuvant sau gest de compasiune. Indreptarea omului aflat in greseala ( indiferent ce greseala) nu poate fi un proces dictatorial, agresiv, lipsit de blandete, de rabdare si iubire. Indiferent ce cred unii.
Si atunci eu, cel mai mic duhovniceste decat toti, iubesc mai mult caprele decat oile, nu pentru "defectele" caprelor, care sunt de detestat, ci pentru ca ele au nevoie de mai multe iubire. Dar si pentru ca nu m-as simti cu adevarat oaie daca in afara staulului voi vedea mult prea multe capre. Tocmai pentru ca stiu ca si caprele puteau deveni oi daca eu, oaia, as fi privit caprele ca pe virtuale oi si nu ca pe niste capre osandite iremediabil la aceasta conditie. Si as fi incercat sa iubesc caprele ca pe oi sau poate mai mult. Credinta , vorba Sf. Ap. Pavel, nu poate fi lucratoare decat prin iubire
Si, chiar daca unii ma vor acuza si ma vor mustra pt mentalitatea mea, eu prefer sa raman o oaie razvratita din iubire pentru capre.
Multumesc.

 
La 29/7/08 1:21 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Pentru ultimul Nicodim:

Şi eu cred - cum altfel?! - în exerciţiul iubirii, deopotrivă nobil şi eficient, dar iubirea adevărată (care nu e niciodată "oarbă", ca iubirea profană) nu exclude nici "deosebirea duhurilor" (realismul duhovnicesc al discernerii principiale), nici utilizarea altor moduri de raportare la celălalt (dialogul, dojana, fapta pilduitoare etc.).
Sigur că Dumnezeu - ca să iau exemplul suprem - îl iubeşte pe omul creat după chipul şi asemănarea Sa, dar aceasta nu-L face să rămînă mut şi ascuns în multa Lui iubire, ci iată-L luînd trup şi venind în întîmpinare, învăţînd şi certînd, ba şi punînd mîna pe bici, la o adică. Şi nu se "iluzionează" că Iuda ar fi Petru sau că zarafii din Templu ar fi şi ei dreptmăritori ai Tatălui. Iubirea nu-i nicidecum formă de paralizie atitudinală. Augustinianului "Iubeşte şi fă ce vrei!" i se poate adăuga mai ortodoxul "Iubeşte şi fă ce trebuie!" (nu împotriva iubirii, ci tocmai în virtutea ei).

 
La 29/7/08 2:03 a.m. , Blogger gheorghe fedorovici a spus...

@ Nicodim

După comentariul dlui Codrescu, nu prea mai rămîne nimic de adăugat, dar pentru că am apucat să scriu acest răspuns voi îndrăzni să-l postez totuşi, oricît ar fi el de redundant.

În mod normal, cînd vezi că celălalt este incapabil să te audă ori să te înţeleagă, abandonezi orice încercare de comunicare directă şi te rezumi la rugăciune. Dar pentru că iubirea este „cea care rămîne”, pentru că iubirea este criteriul după care vom fi judecaţi (părintele Arsenie Papacioc spune că la Judecată ni se va pune o singură întrebare: „de ce n-ai iubit?”), înseamnă că importanţa iubirii este atît de mare încît orice confuzie asupra ei poate fi fatală (despre sensul creştin al iubirii, vezi în numărul din iulie al revistei Rost prezentarea excelentă făcută de dl. Claudiu Târziu).
Tipul acesta de logică, potrivit căruia dragostea e numai una, cine iubeşte este creştin iar creştinul nu poate să nu iubească, l-am mai întîlnit şi în controversa pe care am avut-o în altă împrejurare cu un personaj care-şi spune Heraasku. Întrucît pare să fie vorba de o poziţie extrem de generoasă, cel care o susţine îşi asigură simpatia celor din jur din capul locului: cum să rezişti unei astfel de iubiri necondiţionate şi cum să nu fi cucerit de ideea că Dumnezeu te iubeşte oricum? Tocmai aici e problema, că ideea asta te cucereşte, şi te lasă aşa. Ai dat în iubirea universală? Apocatastaza-i gata!

Adevărul este simplu doar la extremităţile lui: în cazul ignoranţei totale, precum şi în cel al cunoştinţei desăvîrşite. Ca unul care se află între cele două zone, lucrurile îmi par mai puţin simple decît le prezintă „Nicodim”, „Heraasku” şi toate aceste victime ale unor idei teologice luate de-a gata.
Că iubirea a fost dintotdeauna o putere ambivalentă o dovedesc grecii, care aveau patru sensuri ale iubirii, din care Domnul foloseşte două în scena „reabilitării” lui Petru. Domnul s-a dat din dragoste pentru lume, dar şi lumea l-a ucis tot din dragoste. Din dragoste pentru cele ale lumii.
Iubirea mea pentru cel de lîngă mine trebuie să fie necondiţionată. Dar ca ea să fie lucrătoare pentru el, trebuie ca acest om să urmeze îndemnul dat de Mîntuitorul femeii prinse în adulter: „du-te şi nu mai păcătui.” Iubirea este o taină şi ca orice taină devine lucrătoare prin voinţa, libertatea şi credinţa celui asupra căruia o îndrept. O iubire care nu-i spune păcătosului că este păcătos şi ereticului că este eretic o fi iubire, dar sigur nu este iubire creştină. Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu nu am ce face cu o iubire care mă lasă la fel cum eram înainte de a o întîlni.

 
La 29/7/08 8:39 a.m. , Anonymous nicodim al III-lea a spus...

@ Gh. Fedorovici

Chiar ca era mai bine sa te opresti. Ce-i aici, macelarie? Abator? Ati ajuns sa transati poporul asta nenorocit dupa bunul vostrul plac? Cine v-a pus satarul in mana? De unde atata autoritate pe capul vostru? Tare mi-e teama ca ati sarit calul rau de tot si acum umblati cu cogitatea deselata.

 
La 29/7/08 9:51 a.m. , Blogger redivivus a spus...

Nicodim al 3lea,

..."frate"... ce-ti trezeste tie imaginea de abator ?
Singeroasa imaginatiune ...
Tenebre... "goth"....

Cred ca te (auto)urmareste ceva... :)

Omu'...a zis si el acolo... nimic rau cu asta. Mai ales ca a zis bine.

Pune de-o ceapa...si ascult-o cum creste. Te va scoate din "gothica"

 
La 29/7/08 10:47 a.m. , Anonymous nicodim a spus...

Nici eu nu obisnuiesc sa-mi bat capul foarte mult cu "superintelectuali" precum dl. Fedorovici, care au mania contrazicerii si dictatura propriilor pareri ce trebuie impuse tuturor. Chiar si asa, n-ar fi nimic deranjant precum este "maniera" aceasta de a incerca umilirea interlocutorului, ca "vezi Doamne" nu s-ar ridica la nivelul dansului. Ceea ce dovedeste, desigur, mandria, vanitatea si fariseismul dumnealui.
De aceea, e ultima oara cand voi avea o replica la afirmatiile sale.
Fedorovici zice:
"O iubire care nu-i spune păcătosului că este păcătos şi ereticului că este eretic o fi iubire, dar sigur nu este iubire creştină. Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu nu am ce face cu o iubire care mă lasă la fel cum eram înainte de a o întîlni."
Absolut corect!
Si INCOMPLET!
Este foarte corect ca iubirea fara discernamant poate duce la inselare. Nici n-am spus si nici nu cred altceva ( in legatura cu Apocatastaza, stati linistit d-le Fedorovici,ca nu suntem, cum frumos si crestin spuneti, "victime ale unor idei teologice luate de-a gata", ci avem chiar o teza de licenta despre Apocatastaza origenista).
Intr-adevar, caprele, daca tot folosim metafore, trebuie sa stie, sa constientizeze ca sunt capre. Inca. Asta pentru ca iubirea nu poate fi decat in Adevar. Dar nu doar atat!E incomplet, nedeplin!
Caprele trebuie sa stie si inca ceva, extrem de important!!! Ca pot redeveni oi! Ca nu e totul pierdut. Trebuie sa stie ca le iubim si ca ne pasa de ele. Nu doar ca sunt capre, ca ne dezgusta, ca le detestam, ca aceasta "stampila" de capre este vesnica si iremediabila.
Ele trebuie sa constientizeze ca desi sunt capre, nu sunt singure si vor putea candva, daca vor voi, sa fie oi din nou. Si nu doar vointa lor este suficienta, ci au nevoie de sprijinul, de mila si ajutorul oilor, de iubirea lor.
A spune unei capre in fiecare minut: esti dezgustatoare, esti rea, te detest, esti pierduta pentru vesnicie, dincolo de faptul cruzimii de care da dovada, nu poate ajuta capra cu nimic sa devina oaie vreodata.
Am impresia ca unele oi, intr-un mod total necrestin, doresc ca toate caprele sa ramana capre pe veci ca, prin comparatie, ele, oile, sa para mult mai oi decat sunt in realitate!
Arata-i omului care a gresit ca a gresit, ca este in eroare, dar da-i o speranta ca se poate pocai, ca se poate intoarce precum fiul risipitor. Multi dintre dvs. va multumiti doar sa acuzati, sa aratati cu degetul si sa umiliti pe cei in greseala. Si le refuzati pocainta! Care poate veni in orice clipa. Una e sa marturisesti adevarul si alta este sa-l folosesti pentru a osandi si a distruge o persoana. Cum aducem noi un astfel de om pe calea cea buna? Tot aruncand o avalansa de acuze?
„ Cu cuvânt rău şi pe cei buni îi faci răi, şi cu cuvânt bun şi pe cei răi îi faci buni. ”( Sf. Macarie Egipteanul )
Adevarul trebuie spus, dar conteaza si cum il spui. Conteaza sa nu ranesti pe nimeni, indiferent ce rau ar fi facut. Adevarul spus grav, rece, nemilos, nu este cel crestin. Adevarul crestin este plin de iubire, de speranta.
Insa, e greu de inteles lucrul asta de oile care se cred oi dar care nu simt nici un fel de compasiune si mila fata de capre.
Si, poate ca unul dintre criteriile dupa care se cunoaste (si va fi judecata) o oaie adevarata este tocmai aceasta purtare de grija fata de capre si gradul in care s-a implicat in mantuirea caprelor. Din iubire.

 
La 29/7/08 11:05 a.m. , Blogger gheorghe fedorovici a spus...

Ah, deci de la licenţă ţi se trage? Că şi Bădiliţă are un doctorat în antihristologie...

 
La 29/7/08 11:08 a.m. , Anonymous nicodim a spus...

Atat ai fost in stare sa intelegi?!Intr-adevar esti o oaie adevarata, dar in cu totul alt sens!

 
La 29/7/08 11:26 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Nu înţeleg nimic din obiecţiile lui Nicodim al III-lea, dar găsesc cuviincioase (încă) şi parţial întemeiate obiecţiile lui Nicodim. Nu am impresia, totuşi, că d-l Fedorovici ar suferi de "supraintelectualism"; cîtă vreme stă pe argumente formulate urban, tonul mai ferm nu trebuie confundat nici cu emfaza, nici cu ranchiuna. Nu cumva riscăm să cădem în "cearta de vorbe"? În fond, nimeni nu contestă necesitatea şi primatul iubirii. Doar că iubirea are multe şi felurite forme de manifestare, pentru că nu sînt doi oameni la fel - nici printre cei ce iubesc, nici printre cei ce sînt iubiţi. Mie mi se pare că d-l "Nicodim" şi d-l Fedorovici sînt două conştiinţe ortodoxe vii, care merg spre aceeaşi ţintă, chiar dacă nu exact pe aceeaşi cale. (Nu-i cazul lui Nicodim al III-lea, cel puţin pînă nu-şi stăpîneşte imaginarul şi umorile.)

 
La 29/7/08 11:38 a.m. , Blogger gheorghe fedorovici a spus...

@ Nicodim:

Frate, m-ai copleşit cu atîtea cuvinte pline de dragoste. Îţi mulţumesc: acum ştiu că mă iubeşti cu adevărat.

 
La 29/7/08 12:54 p.m. , Anonymous nicodim al iv-lea a spus...

Mai bine plin de umori decat un magar care cat e ziua de lunga alta treaba nu are decat sa desparta oile de capre iar pe cei licentiati in teologie sa-i asemuie zeflemitor cu Badilita. Gashka, asa va categorisit cineva mai deunazi si ati sarit ca fripti. Va laudati intre voi, va sariti unul altuia in aparare, va periati spinarile intr-o maniera penibila. Prefer un vocabular rural si sincer unui vocabular urban care ascunde un caracter rural.

 
La 29/7/08 1:02 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Hotărît lucru: cu proliferarea "Nicodimilor" se verifică tot mai mult legea că extensiunea dăunează intensităţii.
Invocarea "ţărăniei" ca virtute rămîne un lucru înduioşător. Măcar capacitatea de a ne înduioşa să nu ne-o pierdem!
Cred că merită cu prisosinţă citită şi intervenţia de ultimă oră a d-lui Răzvan Ionescu, pe care tocmai am postat-o pe prima pagină a blogului.

 
La 1/8/08 12:42 a.m. , Anonymous Nicodim (nu) de la Tismana a spus...

apropos de heraasku, ia uite ce-a mai cogitat pe blogul lui scardanelli, pe care nu pridideste sa-l laude: "Un ortodox este anticlericalist prin fiinta sa. Ierarhia, pentru un ortodox, inseamna slujire… in nici un caz nu inseamna preotie aaronica."
De la heraasku iubitorul si orthodoxul (in sens badilitian)

 
La 1/8/08 1:27 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Noi să ne vedem de ortodoxia noastră, iar pe ei lăsaţi-i cu orthodoxia lor!
Mai bine "capră" la noi decît "oaie" la ei!

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire