miercuri, iulie 09, 2008

(IN)DECIZIA SFÎNTULUI SINOD

PE ĂŞTIA ÎI IERTĂM, 
PE URMĂTORII ÎI CATERISIM...



Decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
privind comportamentul sacramental şi liturgic
al clerului şi credincioşilor ortodocşi

În şedinţa de lucru, din zilele de 8-9 iulie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat în discuţie împărtăşirea Înalt Prea Sfinţitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, la o Liturghie greco-catolică şi concelebrarea Prea Sfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, cu un ierarh greco-catolic la slujba de sfinţire a Aghiazmei Mari.
Sfântul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare în Biserică. Apoi, Sfântul Sinod a luat act de regretul şi pocăinţa acestora, pe care le-a primit ca prim semn de îndreptare.
În legătură cu comportamentul sacramental şi liturgic al ierarhilor, preoţilor, diaconilor, monahilor, monahiilor şi credincioşilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Române în relaţie cu alte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane şi al învăţăturii de credinţă ortodoxă, Sfântul Sinod a hotărât că nu este îngăduit nici unui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să se împărtăşească euharistic în altă Biserică creştină. De asemenea, nu este îngăduit nici unui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine şi Ierurgii cu slujitori ai altor culte.
Cei ce nu se supun acestei hotărâri pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxă şi, în consecinţă, vor suporta sancţiuni canonice corespun-zătoare stării pe care o ocupă în Biserică: depunerea din treaptă sau caterisirea, în cazul clericilor, şi oprirea de la împărtăşanie a credincioşilor mireni.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE


“... NU-MI PARE RĂU, DOAR CĂ REGRET...”

Tragicomedie în 5 acte

ACTUL 1
“Conform martorilor oculari, în cadrul Sfintei Liturghii, la momentul împărtăşaniei, ÎPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul ortodox al Banatului, a plecat din mijlocul credincioşilor şi a urcat la altar, unde a cerut permisiunea de a se împărtăşi. Ca răspuns, Excelenţa Sa Mons. Francisco Javier Lozano, Nunţiul Papal în România, conform tradiţiei [sic!], i-a dat în mînă Înalt Prea Sfinţiei Sale Nicolae Sfîntul Trup, după care i-a fost înmînat potirul cu Sîngele Domnului, din care Înalt Prea Sfinţia Sa Nicolae s-a împărtăşit singur...” (pe site-ul http://www.greco-catolica.org/a357-La-Timisoara-s-a-intamplat-o-minune.aspx)

ACTUL 2
Mirela Corlăţan: Înalt Prea Sfinţite, este adevărat că v-aţi împărtăşit duminică în biserica greco-catolică din Timişoara? 
Nicolae Corneanu: Am fost alături de ei, însă nu m-am împărtăşit.
Mirela Corlăţan: Preoţii greco-catolici descriu în detaliu cum aţi primit potirul din partea nunţiului apostolic. Să înţeleg că mint?
Nicolae Corneanu: Formal e adevărat. Era sfîrşitul Liturghiei, al mesei, şi m-am ridicat pentru a mă alătura lor, întrucît voiam să adresez un cuvînt credincioşilor. Nu am luat însă Sf. Împărtăşanie.
Mirela Corlăţan: Veţi da o dezminţire în acest sens?
Nicolae Corneanu: Nu, nu am de gînd să fac asta.
Mirela Corlăţan: Dar nu vă deranjează neadevărul? 
Nicolae Corneanu: Sînt obişnuit cu astfel de informaţii. Este un fel de-al lor de a vedea lucrurile. Ne păstrăm fiecare credinţa noastră...” (în Cotidianul din 27 mai 2008)

ACTUL 3
Răzvan Bucuroiu: Înalt Prea Sfinţia Voastră, este adevărat că v-aţi împărtăşit la biserica greco-catolică din Timişoara, acum două duminici? 
Nicolae Corneanu: Da, este perfect adevărat. Am fost invitat de către confraţii greco-catolici la sfinţirea unei noi biserici de aici, din oraşul Timişoara. În momentul cînd s-a făcut împărtăşirea credincioşilor, m-a impresionat mulţimea de credincioşi care, toţi, alături evident de preoţii care erau de faţă, au cerut să fie şi ei împărtăşiţi. [...] Am simţit un sentiment de… dacă pot spune aşa... frăţietate faţă de obştea de credincioşi [...] şi, printr-un gest spontan, m-am apropiat şi eu de cei care se împărtăşeau şi m-am împărtăşit şi eu alături de ceilalţi...
Răzvan Bucuroiu: Înalt Prea Sfinţia Voastră, după ce emoţia a trecut, vă pare rău pentru acest gest? 
Nicolae Corneanu: Sincer să spun, nu-mi pare rău, doar că regret că am dat prilej la comentarii din cele mai felurite şi, majoritatea, destul de negative... (la dezbaterea A.Z.E.C. din 4 iunie 2008, prin telefon)

ACTUL 4
“În şedinţa de lucru, din zilele de 8-9 iulie 2008, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat în discuţie împărtăşirea Înalt Prea Sfinţitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, la o Liturghie greco-catolică şi concelebrarea Prea Sfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, cu un ierarh greco-catolic la slujba de sfinţire a Aghiazmei Mari.
Sfîntul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare în Biserică. Apoi, Sfîntul Sinod a luat act de regretul şi pocăinţa acestora, pe care le-a primit ca prim semn de îndreptare...” (în comunicatul din 9 iulie 2008 al Biroului de Presă al Patriarhiei Române)

ACTUL 5
Pr. Visarion Alexa: A fost o greşeală gestul pe care l-aţi făcut?
Nicolae Corneanu: Deocamdată... Sfîntul Sinod a fost, să zic aşa, cu obiectivitate critică faţă de ceea ce am făcut eu, dar... e dreptul Sfîntului Sinod...
Pr. Visarion Alexa: Regretaţi lucrul acesta?
Nicolae Corneanu: Sigur că îmi pare rău că s-a ajuns la aşa o situaţie... (pentru Radio România Actualităţi, după încheierea şedinţei Sfîntului Sinod)


DUPĂ CĂDEREA CORTINEI

Noi, “habotnicii” ăştia, care nu lăsăm Biserica să-şi vadă arhiereşte de treburile ei, ce şi pe cine să mai credem? Regretă cu adevărat ierarhul de la Timişoara, se va fi pocăit el efectiv măcar în faţa Sfîntului Sinod, sau “regretul şi pocăinţa... ca prim semn de în-dreptare” sînt doar un artificiu necesar în economia comunicatului oficial? Ca să nu mai fie suspiciuni după atîtea declaraţii contra-dictorii sau ocolitoare ale celui împricinat, n-ar fi fost mult mai firesc şi mai cinstit ca, în lipsa oricărei alte sancţiuni, să i se impună măcar o clară mărturisire publică de dreaptă credinţă, cu cerere de iertare faţă de credincioşii în rîndul cărora “a produs tulburare” şi pe care a fost totuşi dezlegat să-i păstorească mai departe?
Abia ieşit din şedinţa Sinodului care “a luat act de regretul şi pocăinţa” sa, prima declaraţie publică a Înaltului Nicolae a fost una de evidentă eschivă. Îi pare rău, dar nu pentru ceea ce a făcut, ci doar pentru situaţia care s-a creat. La întrebarea dacă regretă, ar fi putut răspunde simplu: “Da, regret” (sau, mă rog, “Nu, nu regret”); răs-punsul a fost însă unul evaziv, ocolindu-se cu obstinaţie şi termenul de “greşeală”, înlocuit prin sintagma “ceea ce am făcut eu”.
Gestul de eleganţă ultimă cu care ne-ar putea surprinde Înaltul Corneanu, dacă regretul şi pocăinţa sa n-ar constitui doar “pretexte de lucru”, ar fi acela de a se retrage din scaunul pe care l-a necinstit şi a-şi petrece ultimul lustru al vieţii în smerită rugăciune, în pacea vreunei mînăstiri dreptmăritoare, căinîndu-şi păcatele mai vechi şi mai noi, căci pe nemitarnicul Judecător nu-L va mai putea duce cu vorba, răspunzînd mereu pe alături de întrebare.
În lipsa unui asemenea gest, ca şi al unei mea culpa publice fără echivoc, impresia pregnantă rămîne aceea că ierarhul de la Timişoara nu regretă nimic din ceea ce a făcut, ci mai degrabă îşi rîde în barbă, cum îşi va fi rîs şi cînd a trecut de la angajarea legionară la angajarea comunistă, apoi de la angajarea comunistă la angajarea democratică. Biserica Ortodoxă este pentru el o pălărie bună la toate, iar Sfîntul Sinod se face complice în majoritate zdrobitoare (47-1!) la acest versatilism dizolvant, inventînd deunăzi, ca un fel de circumstanţă atenuantă, ceva ce nu s-a mai pomenit în nici o legislaţie religioasă sau laică de pe faţa pămîntului: avantajul celui care a păcătuit primul! Deşi recunoscut ca demn de caterisire, gestul este de data aceasta iertat, dar vai de cei care s-ar întîmpla să-l mai comită: aceia vor fi caterisiţi sau depuşi din treaptă, ca nişte banali păcătoşi la a doua mînă! “Tatăl minciunii” să rămînă în scaun, că de odraslele lui vom avea noi grijă de acum înainte!
“Biserica nu taie capete!”, a proclamat retoric P. S. Vincenţiu. Dar a omis să precizeze... pînă cînd. Noi ne-am fi aşteptat ca Biserica să-i taie Înaltului Nicolae nu capul, ci doar – pardon de expresie! – “macaroana”. Dar nici de atît nu s-a dovedit în stare.

Răzvan CODRESCU

82 comentarii:

La 9/7/08 6:51 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Sa speram ca nu se va instaura o "moda" selectiva in aplicarea canoanelor.

Astfel ca la urmatoarea abatere (care bineinteles ca nu va avea "acoperire" in curenta hotarare) sa mai fie nevoie de o adunare a Sinodului, care din nou ar trebui sa atentioneze si asupra: sfintiri de cruci si biserici in comun, slujiri in comun, sprinjinirea evanghelizarilor neoprotestante ... etc (evenimente deja-vu si complet ne-intamplatoare)

Ar fi de urmarit reactia Sf.Munte si a bisericilor ortodoxe la o astfel de "impaciuitoare" hotarare.

Sa ne lumineze si sa ne miluiasca Bunul Dumnezeu intru Adevar.

 
La 9/7/08 7:09 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Ca trestie tremuratoare ce sunt, mai nobil este sa ma ocup de cele gospodaresti,in ceasul acesta, desi, ocupandu-ma de curatenia camarei, vad ca intr-o plasa de cartofi, unul stricat a facut ravagii in jurul lui ....nu-i nimic il voi devora manieristic cu furculita si cutit,cu toate ca, cartile din biblioteca raman/sunt intacte, miroase rau a stricaciune....

Parinte Vania,
dupa atata truda, aveam o pofta de sampanie!...noul trend insa nu-mi da voie...

Corina N.

 
La 9/7/08 8:54 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Eu sunt putin confuzata! De ce se tot spunea "nu suntem noi in masura sa luam o decizie, doar Sfantul Sinod o poate face"? Pana la urma chiar poate un astfel de "sfant sinod" sa ia o astfel de decizie? Cine e mai mare, sinodul acesta talharesc sau Sfintele Canoane? Nu cumva Sfintele Canoane se aplica si fara hotararea "sfantului sinod"? Adica nu cumva decad din har toti cei care caz in ereziile deja anatemizate, fara sa mai fie nevoie de o mie de sinoade? Daca vor mai fi caderi in erezie si nimeni nu se mai oboseste sa organizeze sinod? Nu cumva trebuie sa ne dam seama ca lucrurile sunt mai clare si mai simple decat incercam noi sa le complicam?

Anca Stati

 
La 10/7/08 12:43 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Daca il prind pe Ips Corneanu ca il imartaseste pe Nabadilita, pe ascuns, sa vezi ce le fac in lumina hotaraii
"talibane" a sinodului... De acum incolo s-a terminat cu ei...

 
La 10/7/08 1:07 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Hai să vedem mai întîi partea bună a lucrurilor! Pentru că există şi o parte bună: Sinodul "a scăldat-o" în privinţa celor doi (ar fi de scris despre meteahna "scăldatului" la români), sub paravanul principial al iertării creştine, dar a recunoscut oficial că gesturile lor au fost indiscutabil culpabile şi că orice eventuală recidivă va trebui sancţionată cu maximă asprime (caterisirea, dacă va fi vorba de clerici; oprirea de la împărtăşanie, dacă va fi vorba de mireni). Aceste precizări din partea Sfîntului Sinod erau mai importante decît sancţiunile pe care n-a fost în stare să le asume. Se închid astfel gurile hulitoare ale celor care pretindeau a nu înţelege (sau chiar nu înţelegeau, sărmanii!) gravitatea celor două evaziuni ierarhiceşti (fără precedent în toată lumea ortodoxă).
Sigur, rămîne suspiciunea că avem o ierarhie pentru care interesele conjuncturale de castă rămîn mai presus de principii şi de Tradiţie.
Totuşi se vede că, de vreme ce gesturile respective au fost recunoscute ca fiind de gravitatea caterisirii, "panica" aşa-zişilor "tradiţionalişti" sau "fundamentalişti" n-a fost tocmai gratuită.
Din păcate, ezitarea sinodală de a se pronunţa vreo măsură împotriva celor doi călcători de lege (nu zic caterisirea sau depunerea din treaptă, dar măcar o mustrare efectivă)lasă loc radicalizării tensiunilor păguboase dintre "tradiţionalişti" şi "ecumenişti" pe plan intern, precum şi unei imagini rău şifonate a ortodoxiei româneşti în ansamblul lumii ortodoxe.
Şi mai întreb: ce ne facem, bunăoară, cu acea turmă gata să-şi aplaude ierarhul pentru un gest demn de caterisire?! Lăsarea în scaun a Mitropolitului Corneanu nu înseamnă cumva o formă de complicitate la perpetuarea smintelilor deja evidente în eparhia sa?
Sînt numai cîteva din multele semne de întrebare (sau puncte de suspensie) pe care le lasă în urmă ceea ce am numit (in)decizia Sfîntului Sinod.
Şi mai este un lucru care pe mine mă înfioară: lipsa de delicateţe sufletească a majorităţii ierarhilor ortodocşi români faţă de proprii lor credincioşi, pe care-i umilesc astfel în faţa celor de alte credinţe (sau de nici o credinţă). Nu ştiu cum se împacă păstorii noştri cu propriile lor conştiinţe, dar turma - cu excepţia, poate, a celei de la Timişoara - rămîne cu un gust amar după această zi de 9 iulie 2008, constatînd că ea contează cel mai puţin în calculele unei caste ierarhiceşti mereu mai reci şi mai închise, tinzînd să semene tot mai mult cu clasa politică (de ieri şi de azi) şi tot mai puţin cu sfinţii prăznuiţi de Biserică.
Dar peste tot şi peste toate e Dumnezeu, întru care regăsim mereu nădejdea cea bună şi dragostea părintească pe care ne-o refuză mai marii pămîntului. Lui să ne rugăm pentru noi şi pentru ierarhii noştri, ba chiar şi pentru cei pe care rănile noastre îi bucură şi credincioşia noastră îi sperie.

 
La 10/7/08 5:41 a.m. , Blogger gheorghe fedorovici a spus...

Comunicatul Patriarhiei ne povesteşte ceva despre o decizie. Am citit textul de mai multe ori, încercînd să văd care ar fi aia. Nu am găsit-o încă.
Nu văd cum ar fi putut hotărî sinodul un lucru hotărît deja, cum ar fi interdicţia de împărtăşire a ortodocşilor la sau împreună cu heterodocşii sau a concelebrării clericilor ortodocşi cu clerici heterodocşi. Cel mult, a amintit nişte puncte importante ale învăţăturii ortodoxe. Dar dacă a trebuit să le amintească unor episcopi, memoria unora şi onestitatea celorlalţi trezesc serioase motive de îngrijorare.
„Regretul şi pocăinţa” ierarhilor apostaţi nu rezultă de nicăieri, în nici un caz din declaraţiilor lor publice. Să înţelegem că le-au transmis sinodului printr-un SMS?
Aş fi vrut să mă pot bucura la aflarea acestei veşti. Aş fi vrut să pot spune, „Sinodul a acţionat cu trezvie şi cu dragoste”. Mă împiedică însă semnele vremurilor. Mi-e greu să cred că decizia sinodului a fost luată în numele iubirii creştine, din pogorămînt, chiar dacă aşa vrea să pară. Mi-e greu să nu observ că decizia exprimă – ce coincidenţă! – punctul de vedere afirmat de elita noastră mică dar bravă în privinţa gestului mitrop. Corneanu – o elită alcătuită din gnostici, agnostici şi atei. Vedem încă o dată adeverite cuvintele lui Hristos, „nimeni nu poate să slujească la doi domni” (Matei 6, 24). Aş vrea să pot crede că sinodul îi mai slujeşte încă lui Hristos. Dar atunci, cum se face că a acţionat exact în spiritul celor străini de Hristos sau vrăjmaşi ai Lui?

 
La 10/7/08 9:21 a.m. , Anonymous ionut a spus...

Din pacate, "pocainta" celor doi este praf in ochi si batjocura.
Citez dintr-un articol:

In fine, chiar Trinitas TV a furnizat involuntar aseara si dovada clara ca aceasta presupusa pocainta, cel putin in cazul Mitropolitului Banatului, NU EXISTA, este O TOTALA SI GRAVA MINCIUNA. Intrebat in mod repetat de reportera televiziunii Patriarhiei daca ii pare rau pentru ce a facut, raspunsul a fost stupefiant: “deocamdata Sfantul Sinod a considerat ca ce am facut e o fapta regretabila si… desigur imi pare rau ca s-a ajuns aici”. Ca si la dezbaterea AZEC, Corneanu arata ca singurul regretat este ca “s-a ajuns aici”, in niciun caz ca a facut ceea ce a facut!
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/07/10/pacaleala-tragica/

Partea plina a paharului este cam goala si apa tulbure rau. BOR isi aminteste, practic, abia in anul 2008, luna iulie, ziua 9, ca are "niste" canoane si ca exista "niste" dogme. Dar isi aminteste doar ca sa nu le aplice celor doi...In plus, desi se face aceasta amintire si o promisiune pentru viitor(pentru ierarhi e rusinos sa se faca astfel de exercitii de memorie) totusi precedentul va fi nu comunicatul in sine, cat practica iertarii acordata apostatilor fara ca acestia sa se dezica cumva, public, de actele lor.
In acest sens, cum unii parinti vad in acest comunicat un fel de victorie sau, mai nuantat, un castig mai mare decat cel acceptat, nu ne aflam cumva in fata unui tragic inceput al sfarsitului? Poate ca prin aceasta decizie s-a evitat schisma, dar nu stiu daca si sminteala si apostazia care dospeste...
Ca sa nu mai zic de aceasta afirmatie continuta in cuvantul rostit de PF Daniel in fara Sinodului:
"Totusi, prin această măsură de disciplină canonică ortodoxă, nu dorim să defăimăm sau să tratăm cu arogantă si dispret pe ceilalti crestini, sau să întrerupem dialogul teologic si cooperarea practică în domeniul social-caritabil, ci dimpotrivă, considerăm că, printr-un dialog teologic sincer si profund, pot fi redefinite dogmele care separă Biserica Romano-Catolică de cea Ortodoxă."

Prin urmare, facem ecumenism, insa profesionist. Nu ca Nicolaita si Badilita, care sunt un fel de copii razgaiati ai ecumenismului, ci intr-un mod solemn si diplomatic, dar cu aceleasi consecinte...

 
La 10/7/08 9:32 a.m. , Anonymous Vania a spus...

Am pus... şampania la mine pe blog!
Simţeam nevoia să vorbesc astăzi despre oameni, nu despre arhierei năimiţi...

 
La 10/7/08 11:06 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Hotararea de iertare a celor doi ierarhi este o solutie diplomatica a Sf. Sinod in fata Europei. Scorul la votul sinodal m-a amarat foarte tare.Nu foarte demult se tremura in fata regimului socialist-comunist ce ne vroia o masa amorfa, acum tremuram in fata unui regim politic european ,,manierat" in ce priveste uniformizarea maselor.Vulnerabilitatea conditiei omenesti si slabiciunea emotionala au fost infiorator de mari in fata ratiunii cugetatoare (cu riscul unui pleonasm)in cele ale credintei,la inaltii slujitori dreptmaritori ai lui Dumnezeu.Imi da si mie senzatia ca este un inceput al sfarsitului...
Nu voiam ,,sange" cum acuza unii dar nici pareri de rau fortate.

PS.iertati ca nu am pus ghilimelele de rigoare la ,,tremuratoare" in mesajul anterior.
C.N.

 
La 10/7/08 12:16 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Mă gândesc că dacă bădiliţă înjură comunicatul BOR (vezi greco-catolica.org) înseamnă că totuşi... e de bine! Am doar rugămintea să-l citiţi pentru a vedea nivelul "discursului"! M-aş bucura dacă am fi în stare să-l răsplătim,să zicem vreme de un an, cu tăcerea (sunt convins că rezultatele ar fi mult mai eficace decât înfruntările). Sincer să fiu nu mi-aş mai dori să mai asist la polemici cu el! În acest sens, v-aş ruga să nu-mi fie publicat mesajul, pentru a nu contribui la reactivarea personajului. Chiar dacă dvs. nu-l socotiţi un adversar de mâna a doua, cred că adevărata dimensiune a problemei este cu mult mai gravă şi mai profundă acum decât pierderea de timp cu astfel de... oameni (recunosc uneori că această... diversitate umană mă descumpăneşte, astfel încât unele cuvinte se articulează mai greu) Este numai o semnalare ce vă este adresată dvs. personal! Cu mulţumiri...

pt. conformitate,
Iulian (Toma)

 
La 10/7/08 1:45 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Am adăugat pe blog, imediat după reproducerea "deciziei" sinodale, un fel de radiografie comentată a cazului, în devenirea şi consecinţele lui. M-aş bucura să-i daţi citire.
Cît despre de-alde Bădiliţă - cine se mai sinchiseşte de muşte acum, cînd ne calcă elefantul?!

 
La 10/7/08 3:16 p.m. , Anonymous gheorghita a spus...

Iata doua chestiuni care ar tebui lamurite rapid>
1) Intrebare oficiala, ce ar trebui sa vina din partea parintilor athoniti, daca Ips Nicolae REGRETA cu adevarat, ori se campeaza in raspunsul ambigu din scurtul interviu acordat presei, de dupa Sinod. Mie mi se pare, tinand cont de interviu, ca “a fost scuzat” si ca, de fapt, nu regreta nimic. Garantie 0.
2) Intrebare oficiala, din partea parintilor athoniti, privitoare la REDEFINIREA dogmelor. O lamurire cat se poate de clara..

 
La 10/7/08 4:15 p.m. , Anonymous Vania a spus...

Duminică voi sluji în pielea goală, ca să recreez starea paradisiacă. Ulterior, voi spune că regret fapta, dar, neexistând precedent, nu mi-am dat seama că am greşit. Voi primi un rahat de mustrare...

 
La 10/7/08 4:20 p.m. , Anonymous Marcel Radut a spus...

http://vallahianova.blogspot.com/2008/07/parlamentarii-bisericii.html Cateva ganduri in sminteala provocata de parlamentarii BOR...

 
La 10/7/08 4:23 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Aserţiunea Prea Fericitului Daniel despre "redefinirea dogmelor" (ca să le facem suficient de încăpătoare sau de flexibile pentru toate Bisericile şi bisericuţele veacului) reprezintă într-adevăr o gafă de proporţii, comisă probabil pe fondul nervilor întinşi.

 
La 10/7/08 4:34 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Lui Vania:

Mustrare, poate, din partea conştiinţei tale. Că altminteri Sfînta noastră Biserică, după cum se vede, nu-i mustră decît pe cei care îi vor binele şi sînt mîncaţi de rîvna dreptei credinţe.

 
La 10/7/08 5:00 p.m. , Anonymous ionut a spus...

Asertiunea face parte dintr-un document oficial, bine studiat:
http://www.basilica.ro/_upload/doc/12156183329988619435.pdf

la pagina 6.

 
La 10/7/08 6:01 p.m. , Anonymous vlad a spus...

opinia mea:

http://chrisalida.wordpress.com/2008/07/10/dupa-sinod-balciul-desertaciunilor-in-loc-de-ascultare/

 
La 10/7/08 9:23 p.m. , Blogger gheorghe fedorovici a spus...

P.F. Daniel spune în cuvîntul de deschidere a lucrărilor şedinţei sinodului, „că, printr-un dialog teologic sincer si profund, pot fi redefinite dogmele care separă Biserica Romano-Catolică de cea Ortodoxă.” În ciuda unei formulări cam ambigui, se poate vedea că sînt indicate dogmele care-i separă pe catolici de noi şi nu dogmele în genere. Grav mi se pare în schimb pasajul imediat următor, prin care se recomandă ortodocşilor, fără nici o ambiguitate de această dată, să se reţină de la întrebuinţarea cu „uşurinţă şi patimă” a termenilor erezie, eretic, apostazie. Iniţial este vizat doar modul în care aceşti termeni sînt folosiţi; numai că spre finalul pasajului se sugerează printr-un abil sofism arhieresc că oricine foloseşte termenii respectivi desparte „dreapta credinţă de iubirea creştină smerită”. Apoi ne sînt amintite cîteva pasaje pilduitoare din Noul Testament (Efeseni 4, 15 şi Galateni 5, 6). Selecţia pasajelor indică preferinţa patriarhului pentru gesturi care exprimă „iubirea creştină smerită”; din acest motiv, gestul iubitor şi smerit al mitropolitului Banatului nu avea cum să fie sancţionat. Există însă şi alte pasaje în Scriptură unde ereticii sînt numiţi cîini (Filipeni 3, 2; Apoc. 22, 15) şi antihrişti (1 Ioan 2, 18-19); în capitolul 3 al primei sale Epistole, Sf. Ap. şi Ev. Ioan vorbeşte despre iubirea cu care sîntem datori doar fraţilor, adică fiilor lui Dumnezeu pe care-i opune fiilor diavolului (1 Ioan 3, 10). De altfel, nici unul din sfinţii autori ai Scripturii nu întrebuinţează un limbaj atît de sever precum Apostolul iubirii cînd este vorba de eretici. Nu vreau să spun că Mitrop. Corneanu ar fi un fiu al diavolului (asta o ştie numai el şi Dumnezeu), ci doar că Scriptura este departe de a propovădui în mod nediferenţiat „iubirea creştină smerită” şi cu atît mai puţin în cazuri în care dreapta credinţă este ameninţată, indiferent că este vorba de gesturi de o agresivitate evidentă precum cel al mitropolitului Banatului, sau de efortul subtil precum cel ţesut de elită de ani buni de zile. Un efort mai puţin vizibil dar cu roade tot mai vizibile – precum acest cuvînt de deschidere al patriarhului. În numărul trecut al Dilemei Vechi, Andrei Pleşu îi amintea Preafericitului Daniel de un proiect comun şi pe termen lung. Biserica Ortodoxă Română începe într-adevăr să se înnoiască, dar într-un mod îngrijorător, într-unul în care trăsăturile ei tradiţionale (în sensul etimologic al termenului) încep să se atenueze.

 
La 10/7/08 9:55 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

ce rusine de ierarhi!lipsa oricarei cinstiinte,lipsa fricii de Dumnezeu!ne mangaiem ca avem totusi 1(un)ierarh dreptslavitor,demn,curajos!ce pocainta la Nicolae, iar despre Sofronie nici atat ,rade-n barba si burta ca n-are nimic cu sfanta noastra Biserica Ortodoxa!

 
La 10/7/08 10:06 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

vorba romanului:corb la corb nu-si scoate ochiul!o casta ipocrita si fara demnitate!n-au nimic cu "pastorul cel Bun"ce-si pune viata pentru oile sale!dovedesc ca pentru ei "poporul lui Dumnezeu"e o masa de manipulare!si totusi suntem oi dar...cuvantatoare chiar daca nu vor sa auda strigatul nostru!

 
La 10/7/08 10:16 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

A existat o rugăminte cu caracter personal a patriarhului către fiecare ierarh pentru clemenţă, în sensul de a nu fi pus în situaţia de a-l condamna pe acela care i-a fost încă de la început "deschizător de drum". Ştiu, sună rău, nu sunt absolut deloc un susţinător al lui Daniel, dar e ceva ce, la urma urmei, ar putea fi înţeles omeneşte. Ştiu mi se pot aduce cel puţin 10 contraargumente cu lipsa de omenie a celui care a solicitat-o acum două zile. Vreau doar să dau astfel o posibilă explicaţie pentru 47-1. După cum este foarte posibil ca obrăznicia lui Corneanu să continue (sunt toate semnele în acest sens) şi atunci situaţia să se schimbe radical! Ceea ce este limpede este că ierarhia ARE NEVOIE DE REACŢIA NOASTRĂ PERTINENTĂ ŞI ECHILIBRATĂ aşa cum s-a şi putut constata în câteva cazuri!

 
La 10/7/08 11:53 p.m. , Anonymous ovidiunaso a spus...

Ar merita postat Sf Marcu Eugenicul, se potriveste de minune momnentului.

Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului – singur pentru adevăr împotriva tuturor

[fragmente de mare actualitate (inedite) extrase din câteva scrisori trimise de Sf. Marcu către cunoscuţi după întoarcerea sa din Italia, unde toţi episcopii ortodocşi votaseră în chip laş şi trădător unirea cu catolicii]

Sf. Marcu a rămas singur pe poziţie ortodoxă dintre toţi episcopii prezenţi la Ferrara şi Florenţa (1438-1439), după lungile negocieri pentru unire cu catolicii – care nu vroiau să cedeze cu nimic la ereziile lor. Apusul condiţiona ajutorul militar, pe care Imperiul Bizantin ameninţat fiind de turci i-l cerea, de o unire în credinţă prin acceptarea tuturor erorilor de credinţă ce le avea catolicismul la momentul respectiv (până astăzi ele s-au înmulţit şi mai mult). Episcopii prezenţi la discuţii, fiind supuşi la tot felul de presiuni politice dar şi în urma promisiunilor de mărire ce li se făcuseră, cedează unul câte unul în favoarea catolicilor.
Singurul care nu a acceptat compromisurile de credinţă în vederea unirii a fost Sf. Marcu. Tot el după interminabile discuţii văzând lipsa de dispoziţie către adevăr şi felul denaturat în care se raportau la dogmele Bisericii teologii apuseni, a înţeles, în final, ca o revelaţie, că catolicismul nu este o Biserică schismatică (despărţită din motive nesemnificative), ci una de-a dreptul eretică, contaminată de o gravă denaturare şi stricare a credinţei celei mântuitoare. Cu toată această unire mincinoasă, Constantinopolul cade sub turci (1453) – punând pentru noi românii sub semnul întrebării şi valabilitatea acelui îndemn românesc ce îndeamnă să «te faci frate cu dracu până treci puntea» – constituind un avertisment pentru generaţiile viitoare, cum că orice compromis are preţul său şi că este cu atât mai mare cu cât intră în discuţie dreapta credinţă.
Dumnezeu a adeverit încă o dată că nu va fi niciodată de partea trădătorilor dându-i spre batjocorire pe mâna păgânilor! (O.L)

*
„Rogu-vă pe voi, prin numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca să grăiţi la fel totdeauna şi să nu fie între voi schisme” (I Cor. 1, 10), ca să păziţi cu siguranţă, ca pe o comoară bună, credinţa noastră cea adevărată şi predată de Părinţi, nimic adăugând, nimic scoţând. Căci nu am avut până acum o credinţă cu lipsuri, nici nu am avut nevoie de vreun sinod sau oros (definiţie a credinţei) ca să aflăm vreo noutate, noi, fiii şi ucenicii sinoadelor ecumenice şi ai Părinţilor care au strălucit în acestea şi între acestea. Aceasta e lauda noastră: credinţa noastră, moştenirea cea bună a Părinţilor noştri. Cu aceasta nădăjduim să ne înfăţişăm lui Dumnezeu şi să luăm iertarea păcatelor. Iar fără aceasta nu ştiu ce fel de dreptate ne va izbăvi de pedeapsa veşnică. Cel ce încearcă să ne scoată din ea şi să introducă alta nouă, chiar dacă înger din cer ar fi, să fie anatema (Gal. 1, 8). Să fie scos din orice pomenire: şi dumnezeiască, şi omenească. Nimeni nu e stăpân pe credinţa noastră: nici împărat, nici arhiereu, nici sinod mincinos, nici nimeni altcineva decât numai Dumnezeu, Cel Ce ne-a predat-o prin Sine şi prin ucenicii Săi. „Vă rog, zice dumnezeiescul Apostol, să luaţi aminte la cei ce fac vrajbe şi poticneli în afara învăţăturii pe care aţi învăţat-o, şi depărtaţi-vă de ei. Căci unii ca aceştia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor, şi prin vorbe bune şi binecuvântări înşeală inimile celor fără răutate” (Rom. 16, 17-18). „Dar temelia tare a credinţei a stat, având întemeierea aceasta” (II Tim. 2, 19).
Fugiţi, dar, fraţilor de cei ce introduc şi întăresc înnoirea latinească şi, legaţi întreolaltă prin dragoste într-un singur trup şi într-un singur Duh, cu un suflet, cugetând una (cf. Fil. 2, 2), adunaţi-vă spre unicul nostru cap: Hristos. Căci, iarăşi, nu e drept a ne certa fără măsură cu fraţii pentru o bănuială rece şi a avea o râvnă nu după cunoştinţă (cf. Rom. 10, 2), ca să nu arătăm că, sub pretextul credinţei, împlinim tulburarea şi dorinţa noastră de luptă.
Căci pe nimeni nu-l va folosi dreapta credinţă fără dragostea cea către fraţi. Însă să ţineţi şi pe aceasta dragostea, şi pe aceea dreapta credinţă, şi le veţi avea neîncetat, părinţi şi fraţi cinstiţi, chiar dacă eu, din datoria dragostei, v-am pomenit puţine lucruri, şi vă veţi înfăţişa cu acestea înaintea Stăpânului, strălucind ca soarele în împărăţia Tatălui vostru.


[…] Să ştii că după ce noi am plecat la Constantinopol, urcându-se în scaunul patriarhal unul din latino-cugetătorii care au semnat (Este vorba de Episcopul Mitrofan al Cyzicului, care a semnat la Sinodul de la Florenţa. S-a urcat pe scaunul patriarhal la 4 mai, 1440. Mulţi dintre episcopi nu slujeau împreună cu el. Când Sfântul Marcu a fost silit să o facă, a părăsit Constantinopolul. n.tr.), şi asuprindu-ne acela, m-am dus de nevoie în Biserica mea. Dar acolo, iarăşi, neaflând nici o odihnă şi bolind greu şi fiind păgubit şi ispitit de necredincioşi, fiindcă nu aveam mandat de la stăpânire, am ieşit şi de acolo cu scopul să plec la Sfântul Munte. Mergând la Kalipoli şi trecând prin Limnos, am fost prins aici şi întemniţat de împărat. Însă cuvântul lui Dumnezeu şi puterea adevărului nu sunt legate, ci mai degrabă aleargă şi călătoresc bine; şi mai mulţi dintre fraţi, luând îndrăznire prin surghiunul meu, aruncă mustrări asupra prigonitorilor şi călcătorilor dreptei credinţe şi ai aşezămintelor părinteşti şi îi alungă de pretutindeni ca pe nişte gunoaie, neîngăduindu-şi să liturghisească împreună cu ei, nici să-i pomenească în vreun fel ca pe nişte creştini.
Aflu că a fost hirotonit de latino-cugetători ca mitropolit al Atenei un oarecare „cârciumăraş” de-al mitropolitului Monemvasiei care, petrecând acolo, liturghiseşte împreună cu latinii fără deosebire şi hirotoneşte în chip nelegiuit pe câţi şi care îi află. Prin urmare, te rog pe sfinţia ta ca, luând asupră-ţi râvna cea pentru Dumnezeu, ca un om al lui Dumnezeu ce eşti şi prieten al adevărului şi ucenic adevărat al Sfântului Isidor , să îndemni pe preoţii lui Dumnezeu să fugă în toate chipurile de părtăşia cu el şi nici să liturghisească împreună cu el, nici să-l pomenească în vreun fel, nici arhiereu să-l socotească pe acesta, ci lup şi simbriaş, nici să liturghisească nicidecum în bisericile latineşti, ca să nu vină şi asupra voastră mânia lui Dumnezeu care a venit asupra Constantinopolului din pricina nelegiuirilor întâmplate acolo.
Şi să ştii că unirea cea mincinoasă îndată va fi destrămată prin harul şi puterea lui Dumnezeu, şi dogma latinilor, în loc să fie întărită prin sinodul cel mincinos – ceea ce ei s-au sârguit pururi să facă –, mai degrabă a fost răsturnată şi mustrată şi înfierată pretutindeni ca o hulă şi rea credinţă, şi cei ce au întărit-o nu îndrăznesc să-şi deschidă gura ca să o apere. Deci, „Stareţul” simbriaşului – nu păstorului – vostru, mitropolitul cel lipsit de minte al Monemvasiei, luând de la împărat egumenia Prodromului, nu este pomenit de călugării lui, nici e tămâiat nicidecum ca şi creştin, ci îl ţin doar în afacerile [mănăstirii] ca pe un consul oarecare. Şi împăratul, aflând acestea, nu zice nimic, ba şi mărturiseşte pe faţă că se pocăieşte pentru ce s-a întâmplat şi dă vina pe cei ce au semnat şi au fost de acord cu latinii. Aşadar, fugiţi şi voi, fraţilor, de părtăşia cu cei lipsiţi de părtăşie bisericească şi de pomenirea celor nepomeniţi. Iată, eu, Marcu păcătosul, vă spun că cel ce-l pomeneşte pe papă ca pe un arhiereu ortodox vinovat este, că împlineşte tot latinismul chiar până la tăierea bărbii, şi latino-cugetătorul va fi judecat împreună cu latinii şi ca un călcător al credinţei va fi socotit.


[…]Primind scrisoarea sfinţiei tale, am avut mângâiere nu mică în întristările care ne-au cuprins, anume că cei cinstiţi şi înălţaţi mai presus de vrednicia lor de către Biserica lui Dumnezeu au necinstit-o şi au netrebnicit-o, amestecând-o cu cei tăiaţi de multă vreme de la Ea şi putreziţi şi puşi sub nenumărate de anateme şi întinând prin împărtăşirea cu ei Mireasa cea neîntinată a lui Hristos. Căci, ca şi cum nu ar fi de-ajuns cele de mai înainte ca să întărească înnoirea făcută de ei, şi-au ales un întâistătător, mai degrabă simbriaş, iar nu păstor, lup, nu cioban, din care pot face tot ce vor şi prin care socotesc să statornicească în sufletele tuturor dogma cea rea a latinismului. Şi poate vor porni şi o prigoană împotriva celor ce se tem de Domnul, de vreme ce aceştia în nici un fel nu primesc părtăşia cu ei.

[…] Căci lupta nu mai constă în cuvinte, ci în fapte; nici vremea nu mai este de vorbe şi demonstraţii (căci cum vor accepta acestea judecătorii cei atât de corupţi?), ci trebuie ca cei ce-L iubesc pe Dumnezeu să se pună cu vitejie în linie de bătaie prin faptele lor şi să fie pregătiţi să pătimească toată primejdia pentru dreapta credinţă şi să nu se întineze prin părtăşia cu necredincioşii. De aceea nici „Sintagma”(cartea lămuritoare) sfinţiei tale nu a părut că-mi adaugă nicidecum ceva sigur, mie celui ce ţin ce e de folos, nimic altceva neputând să împlinească în vremea de acum decât să pornească batjocura şi râsul din partea celor înţelepţi în chip neînţelept şi care sunt purtaţi la întâmplare de duhul cel întunecat şi fără de rânduială. Căci acum s-a împlinit, din pricina păcatelor noastre, ceea ce s-a scris: „Voi da tineri ca să-i cârmuiască şi batjocoritori ca să-i stăpânească” (Is. 3, 4). Dar Singur, Cel Ce poate toate, să îndrepte Biserica Lui şi să potolească furtuna de acum, fiind înduplecat de rugăciunile tale, care să fie şi cu noi pururea.


[…] Căci sunt pe deplin încredinţat că, pe cât mă depărtez de acesta [de patriarh] şi de unii ca aceştia, mă apropii de Dumnezeu şi de toţi sfinţii, şi pe cât mă despart de aceştia, pe atât mă unesc cu adevărul şi cu Sfinţii Părinţi, cu teologii Bisericii. După cum şi sunt încredinţat că cei ce sunt de acord cu aceştia se depărtează de adevăr şi de fericiţii dascăli ai Bisericii. Şi de aceea zic: după cum în toată viaţa mea am fost despărţit de ei, aşa şi în vremea ieşirii mele, şi încă şi după plecarea din viaţă mă lepăd de părtăşia şi de unirea cu ei şi, legând cu jurământ, poruncesc ca nimeni dintre ei să nu se apropie, nici la înmormântarea mea, nici la parastasele pentru mine, însă nici dacă acestea sunt făcute pentru vreun altul din ai noştri să nu li se îngăduie să se adune sau să liturghisească împreună cu ai noştri. Căci aceasta înseamnă a amesteca cele de neamestecat. Şi trebuie ca aceia să fie în tot chipul despărţiţi de noi până când Dumnezeu va da buna îndreptare şi pacea Bisericii Sale.

[…] că răsturnarea soborniceştii credinţe înseamnă pierzania tuturor.

[…] Şi eu însumi îi încredinţez lui o astfel de luptă, ca să fie în locul meu apărător al Bisericii şi tâlcuitor al învăţăturii sănătoase şi luptător pentru adevăr şi dogmele cele drepte, nădăjduind în ajutorul lui Dumnezeu şi în adevărul însuşi – pentru care sunt luptele acestea –, ca să fie părtaş prin acestea cu sfinţii dascăli şi purtătorii de Dumnezeu Părinţi, cu teologii cei mari, şi să primească răsplătiri de la dreptul Judecător, Cel Ce face vestiţi pe toţi cei ce se luptă pentru dreapta credinţă. Dar şi el este dator în tot chipul să se sârguiască pentru susţinerea dogmelor celor drepte ale Bisericii, ca unul ce e dator să dea seama pentru acestea în ceasul judecăţii [şi] lui Dumnezeu, şi mie, celui ce i-am încredinţat acestea. Îndrăznesc să cred că vor aduce rod mai mult decât însutit aceste cuvinte ale mele, ca unele ce sunt aruncate în pământ bun.

 
La 11/7/08 12:40 a.m. , Anonymous Catalin Dinulescu a spus...

Votul Sinodului demonstreaza ca nu mai avem pastori printre ierarhi.

Pe timpul comunistilor securitatea miza pe frica oamenilor si pe lipsa solidarizarii impotriva raului comunist.
Acum functioneaza acelasi mecanism in ceea ce priveste frica de a nu pierde privilegiile si nu inteleg cum un Sinod intreg cu exceptia adevaratului pastor IPS Bartolomeu Anania a putut sa ia o asemenea decizie lasa.
Nu o consider o decizie inteleapta ci o hotarare policitianista si diplomatica care nu isi are rostul cand e vorba de incalcarea sfintelor canoane si evidenta lipsa de pocainta a celor ce le-au incalcat.

Deja suntem facuti fanatici si sectari fiindca am cerut ierarhilor sa ia o decizie conform traditiei si canoanelor.

Sincer sunt dezamagit si revoltat de votul sinodalilor. Sunt dezamagit pt ierarhii care cunosc traditia ortodoxa si nu au avut curajul unui vot impotriva compromisului.

A fost o piesa de teatru iar "actorul" Corneanu ne-a spus cum a jucat el rolul pocaintei. Declaratia data de mitropolitul Corneanu, la usa Sinodului, Parintelui Visarion Alexa demonstreaza totala lipsa de sinceritate si probeaza o totala lipsa a unui minim regret. De pocainta nu se poate vorbi.

Suntem luati de prosti si declaratia Sinodului este batjocura la adresa zecilor de mii de credinciosi ortodoxi practicanti. Declaratia ca Sinodul ia act de regretul si pocainta mitropolitului care constituie "un prim pas al indreptarii" a fost contrazisa de "al doilea pas" al mitropolitului care a fost de fapt unul inapoi, nu inainte spre adevarata pocainta. Si cum se poate pune caruta inaintea boilor, intrucat iertarea vine dupa pocainta si nu inaintea ei.

Declaratia Sinodului nu e pt zecile de mii de ortodoxi pastoriti ci pt urechile subtiri si atente ale unei Europe fara Dumnezeu, care doreste nivelare religioasa si ecumenism.
Baletul (sau cum zicea cineva spagatul) Sinodalilor e nu numai pagubos ci si periculos. Reactia proprilor pastoriti nu stiu daca s-a luat in calcul de Sinod.

Important este sa ne pastram atitudinea avuta pana acum, sa fim uniti intru si cu Hristos, sa cerem sfat si sa ne strangem in jurul adevaratilor nostri pastori: Pr. Justin Parvu si Pr Arsenie Papacioc. Cum zicea Pr Arsenie Boca inapoi la Sfanta Traditie si la Sf Parinti.

Dumnezeu sa ne ajute sa fim tari in credinta pana la capat! Si cu orice pret.

 
La 11/7/08 1:24 a.m. , Anonymous Dimitrie a spus...

Domnule VAM, faine comentarii prilejuiti. Si poate ca asta e semnul cel mai bun al intreprinderii domniei voastre. Sa v-ajute Dumnezeu!

 
La 11/7/08 8:05 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Să fie cu folos! Nu-i meritul meu, ci al celor implicaţi, cu inima şi cu condeiul. S-ar zice că în România, pe vreme ce trece, dacă la nivelul mai de jos "viaţa bate filmul", la nivelul mai de sus virtualul bate realul... E bine? E rău? Nu ştiu... Poate vrea Dumnezeu ca virtualul de azi să pregătească realul de mîine...

 
La 11/7/08 10:11 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Din punct de vedere strict logic, sinodul a continuat politica BOR de atatia ani. Rugaciuni cu ereticii se fac de atata timp, recunoasterea tainelor ereticilor nu este un lucru nou... Daca Hristos se afla in potirul lor, ce ma poate pe mine, ortodox, opri de a-L lua? O "cearta de cuvinte" numite dogme? Aceasta "impartasire" a lui Corneanu e numai o frunza in arborele tradarii crescut si ingrijit de ierarhii BOR.

 
La 11/7/08 11:03 a.m. , Anonymous constantin a spus...

Am auzit astazi citeva zvonuri:
1. Decizia ar fi fost una politica, deoarece, altfel, Corneanu ar fi fost uns la greco catolici mare episcop, iar intreaga turma a lui (plus alti nestiutori ardeleni) l-ar fi urmat.
2. Cum de se stie ca IPS. Bartolomeu a votat pro caterisire. Nu a fost vot secret? Si daca da...de ce a fost singurul? Ce s-a intimplat cu IPS Teofan, cunoscut drept slavitor. Si cu ceilalti 46...
3. Pr. Petroniu - Sf. Munte ar fi fost impotriva implicarii directe acomunitatii athonite in acest caz. Ar fi sustinut ca ei ar trebui doar sa se roage pentru...

Acestea le-am auzit azi dimineata. V-as ruga sa incercati niste raspunsuri...

Iar intrebarea finala ar fi: noi ce facem? (vorba unui prieten: mergem la biserica greceasca de la Izvorul Rece?)

 
La 11/7/08 12:06 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Ce sa cautam! In plus, biserica greceasca de la Izvorul Rece se deschide de 3 ori pe an, cand grecii vin si fac poze cu drapelul... Cam asta le e credinta , Nu va inselati...

 
La 11/7/08 12:49 p.m. , Anonymous ionut a spus...

Poate face cineva ceva si acest asa-zis ucenic al p. Cleopa sa nu isi mai afiseze ortodoxia in Lumea Monahilor?! E revoltator...tocmai se leapada de ea!
http://www.romanialibera.ro/a129380/monopolul-pe-iisus.html

 
La 11/7/08 12:50 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Am vazut pe unul pe strazile Parisului. Era din Botsani. Tot intreba pe trecatori? Nu asa ca nu exista eretici? Nu asa ca pot sa ma pricestuiesc oriunde? Nu asa?.. Desigur, monsegnieur, Badilitsa. Aice, la noi, merjem dupa alte canoane! i s-o raspuns...Bre, daca s-o spus la Paris una ca asta... Mare pozna... Ia sa mai scriu un articol, l-am auzit, gandind cu voce tare...

 
La 11/7/08 2:32 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Si ce daca ar fi trecut Corneanu la greco-catolici? El oricum nu mai este ortodox. E cazut din har. Si ce daca ar fi trecut Timisoara dupa el? Oricum cei care-l sustin nu mai sunt ortodocsi. Sinodul, prin neluarea masurilor ce se impuneau, a aprobat tacit faptele ex mitropolitului. De aceea e impropriu sa-l mai numim Sfant Sinod. E numai un sinod talharesc...

 
La 11/7/08 4:07 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

"Sinod tîlhăresc"? Aşa o fi, dar dacă se pocăieşte, chiar şi în ceasul al 12-lea, tîlharul încă poate ajunge în Rai...
Oricît de greu ne-ar fi, hai totuşi să păstrăm o măsură în exprimare. E grav ce s-a petrecut, dar nu se termină lumea cu "cazul Corneanu". Şi, vorba părintelui Calciu, "ierarhii trec, Biserica rămîne". Dacă pastorii noştri de azi par decişi să facă totul pentru a ne determina să ne pierdem respectul pentru ei, vă rog ca din respect faţă de Biserica netrecătoare să ne păstrăm în limitele cuviinţei.
Altminteri - într-o lume adeseori mai sensibilă la formă decît la conţinut - riscăm să nu ni se dea dreptatea pe care o avem. Şi nu e păcat - aici, în lume - de o dreptate pe care o ai, dar care nu ţi se şi dă?
În ce-l priveşte pe d-l Marius Vasileanu, vizat într-unul dintre comentariile anterioare, nici eu nu sînt de acord cu felul în care vede lucrurile în ultimul număr din "Aldine", dar trebuie să admitem că nu putem gîndi toţi la fel şi că iritarea sa nu este fără legătură cu anumite excese ale zelului ortodox.

 
La 11/7/08 7:17 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Stimate Domnule Codrescu il rog pe Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca dragostea si ravna ce o dovediti pentru apararea dreptei credinte ortodoxe!Am o nedumerire ;de ce este "mai caz"Corneanu decat Sofronie petru ca:Nicolae s-a impartasit singur pe cand Sofronie a implicat si un sobor de 14 preoti si diaconi(printre care pr.prof.univ.dr.Dumitru Meghesan-titularul catedrei de dogmatica ortodoxa si pr.lector univ. dr Mihai Brie -titularul catedrei de muzica si ritual bisericesc-puteti crede?).Nicolae spune ca a facut un gest emotional pe cand Sofronie numeste intr-o parohie ortodoxa un preot greco-catolic?!!as fi onorat daca mi-ati raspunde!

 
La 11/7/08 7:19 p.m. , Anonymous Rucsanda Precup a spus...

D-le Răzvan Codrescu, atunci când veţi avea puţin răgaz citiţi vă rog în volumul lui Răzvan Ionescu "România şi Julieta la fix" de la editura Curtea Veche, textul intitulat "Gudurăul". Veţi recunoaşte pe Marius Vasileanu... În orice caz mă bucur şi vă felicit că aţi reuşit să-l aduceţi la dvs pe blog pe Răzvan Ionescu. Aşadar felicitări nu numai pt "achiziţie" dar şi pt calitatea textelor pe care le promovaţi (M. Platon de pildă)alături de ale dvs pe blogul personal. Îndrăznesc să vă întreb dacă (având în vedere evenimentul)sunt premize în a se reface ceea ce eu m-am obişnuit să numesc "echipa de vis" de la Lumea credinţei. Astăzi, mai mult ca oricând se simte nevoia adunării laolaltă a vocilor puternice...
Cu toată stima pt ceea ce faceţi,
Rucsanda Precup

 
La 11/7/08 8:05 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Pentru ultimul "Anonim":

Vă mulţumesc pentru aprecieri. Vă răspund după cum am obiceiul: Să dea Dumnezeu să fie cu folos.
În ce-i priveşte pe Î. P. S. Nicolae şi pe P. S. Sofronie, eu nu consider nicidecum că unul ar fi "mai caz" decît celălalt. Şi de vreme ce i-a luat în discuţie pe amîndoi, se pare că nici Sinodul...
Am scris cu precădere despre cel dintîi pentru că e un caz pe care-l urmăresc demult şi-l cunosc mai bine.
Fapt este că Î. P. S. Nicolae reprezintă trecutul, în vreme ce P. S. Sofronie este lăsat de Sf. Sinod să reprezinte viitorul - ceea ce ar trebui, la rigoare, să fie mult mai îngrijorător.
Sigur, P. S. Sofronie n-are de coadă tinichelele "istorice" ale Î. P. S. Nicolae, dar s-ar putea să le suplinească printr-un exces de vitalitate dizolvantă (după ce i se vor zvînta lacrimile "regretului şi pocăinţei")... Sau poate nu. Rămîne de văzut...
Oricum, perversă şi tristă întruchipare în imediat a panseului eminescian: "Căci prezentul şi trecutul/ sînt a filei două feţe..."!

Pentru Rucsandra Precup:

D-l Răzvan Ionescu nu-i genul pe care să-l duci şi să-l aduci: vine sau nu vine, după cum îi este voia. La mine pe blog nu l-am adus: a vrut să vină şi a venit. Iar mie nu mi-a rămas decît să-mi exprim bucuria.
Nu ştiu dacă "echipa de vis" (cei "trei Răzvani" etc.) se mai poate reface, în condiţiile în care d-l Răzvan Ionescu a întors spatele "Vavilonului" bucureştean,
mişcîndu-se acum între munte şi mare, cu alte răspunderi şi obligaţii.
Iată însă că, deşi nu mai sîntem la un loc, se dovedeşte că ţinem împreună, iar acesta este, pînă la urmă, lucrul cel mai important!

 
La 11/7/08 8:34 p.m. , Anonymous Rucsanda Precup a spus...

Da,eu răspundeam la "chestiune" pe textul d-lui R.Ionescu în vreme ce dvs îmi răspundeaţi aici. Evident că dvs. ştiţi mai bine responsabilităţile şi obligaţiile fiecăruia. Eu îl văzusem la Târgul de carte şi mi-am închipuit că nu s-a schimbat nimic şi că vă trebuie un impuls din partea unei cititoare, e drep că nu întotdeauna fidelă. Dar,dacă măcar "ţineţi împreună", tot e bine!
Rucsanda Precup

 
La 11/7/08 10:43 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Domnule Codrescu,

"Nemitarnic"? Vai de noi atunci.

Ganduri bune,
jb

 
La 11/7/08 11:02 p.m. , Anonymous constantin a spus...

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/07/11/laicatul-ortodox-cere-repudierea-publica-si-in-scris-a-faptelor-savarsite-de-ierarhii-corneanu-si-drincec/


ceea ce ramasese de facut...

 
La 11/7/08 11:56 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Pentru "Anonimul" jb:

Chiar eram îngrijorat că "şomaţi"!
Acum m-am mai liniştit...
Probabil că asta este, pînă la urmă, deosebirea dintre noi: dvs. vă put arhaismele, în vreme ce mie nu-mi put neologismele...
Sincer să fiu, ca Înaltul Nicolae, vă prefer atunci cînd vă luaţi de cîte-o idee, nu de cîte un cuvînt...
Deşi nu mă sperie neologismele,
nu m-aş lăsa în ruptul capului redus la ele: ca limba română, care nu s-a lăsat redusă - şi ce bine a făcut! - la purismul latiniştilor ardeleni.
Dvs. chiar nu vă place nimic din ce-i vechi? Sau vă place numai cu condiţia să nu fie românesc şi ortodox?

 
La 12/7/08 12:16 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Domnule Codrescu,

Sunteti filolog, nu? Sa nu stiti ca limba evolueaza in mod natural si ...fatidic? Nu-mi put arhaismele, atat vreme cat nu contravin spiritului limbii actuale. Ce sa facem? Suntem sub vremi lingvistice. Va reamintesc ca latinismele ereticei (pe ei, baieti!) Scoli Ardelene au fost niste halucinatii pe care Titu Maiorescu le-a combatut cu aceeasi norma a spiritului bun si dinamic al limbii, nu cu arhaisme din Miron Costin. Nici Titu Maiorescu nu va place?

Ganduri bune,
jb

 
La 12/7/08 2:10 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Aţi avea perfectă dreptate dacă eu aş vorbi numai în astfel de termeni, ceea ce nu se întîmplă.
Ar trebui să ştiţi (tot ca filolog, bănuiesc) că orice limbă din lume are astfel de sintagme statornicite, mai ales cînd e vorba de un limbaj anume (cum e cel bisericesc). Se poate apela la ele cu măsură, din raţiuni stilistice, şi numai cineva profund rău-voitor poate vedea în asta o formă de paseism încăpăţînat.
Am impresia că deja aţi alunecat pe panta căutării de noduri în papură, iar ăsta e poate încă un semn că dialogul a obosit şi ar trebui încheiat înainte de a se preface într-o formă de delir maniacal. Vă conjur la o mîhnită, dar curativă tăcere. Chiar dacă nici în urma ei n-o să rămînem filosofi...

 
La 12/7/08 3:29 a.m. , Blogger Iulian a spus...

"...ci dimpotrivă, considerăm că, printr-un dialog teologic sincer si profund, pot fi redefinite dogmele care separă Biserica Romano-Catolică de cea Ortodoxă." Fratilor, ce vrea sa insemne redefinirea dogmelor care, vezi bine, separa cele doua biserici? "...ori sa nu se revizuiasca, primesc! Dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo,si anume in punctele...esentiale..." Mi se pare cea mai bizara fraza emisa in comunicatul Patriarhului, care altfel este destul de bine scris, in sensul ca recunoaste faptul ca impartasirea cu heterodocsii este un fapt gravissim. Dar formularea asta ma uimeste iar toata argumentatia face implozie... Cred ca ar merita luat un interviu si intrebat PF personal ca sa ne lamureasca ce a vrut sa (ne) zica. Caragiale, numele tau va sta vesnic peste deciziile din momentele critice ale acestui popor! Dumnezeu sa-l odihneasca pe acest geniu al luciditatii si al dragostei fata de acest neam lipsit de...conciziune!
Iulian Capsali

 
La 12/7/08 1:53 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Domnule Codrescu,
Sofronie e la fel de mare lichea precum Corneanu! Sa nu credeti ca gesturile de tradare a Ortodoxiei sunt facute de capul lui. Nu! Pretutindeni se lauda la mese dupa un sprit ca Serviciile secrete il tin la curent cu tot ce misca in Eparhie. Asta ca sa-i timoreze pe preoti! Sofronie e omul securitatii trecute si e santajat de acestia. se lauda permanent cu Constantin Voicu de la Sibiu si cu fosila securista Constantin Parvu de la Patriarhie! Asa ca tinichelele lui Sofronie nu se vad inca dar vor veni de la sine!

 
La 12/7/08 2:24 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Dar pentru un om de vîrsta lui mai poate exista şi întoarcere, cu voia lui Dumnezeu... Ştiu că par naiv scriind acest lucru, dar poate că mina sa plîngăreaţă de la spartul Sinodului va fi fost măcar într-o oarecare măsură semn al unui început de căinţă primenitoare...

 
La 14/7/08 4:55 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

am tot citit ce s-a scris pe-aici
si nu am vazut nici o pozitie cat de cat ortodoxa
si asta nu cu privire la actul lui corneanu & co
cu privire la ce au facut astia e clar: s-au auto-exclus din biserica ortodoxa
nu vad ortodoxia acestui asa zis sfant sinod
sinodul asta nu poate decat sa constate ce au facut acesti asa-zisi ierarhi si sa-i depuna
fara vot
pai, astia cred ca acum ortodoxia se voteaza si ca e democratica
am ajuns sa aprobam in sinodul de la bucuresti hotararile sinoadelor ecumenice
prin vot
mai mare rasul...
adevarul nu are nevoie de aprobarea si votul nimanui.
a fost stabilit de biserica o data pentru totdeauna la sinoadele ecumenice
ierarhia asta e bolnava
boleste de catolicism
numai in catolicism papa formuleaza dogme si e infailibil
sinodul de la bucuresti e alcatuit din tipi care cred ca ei sunt glasul bisericii si ce hotarasc ei este lege
ei cred ca ei fac legea in biserica
sunt doar niste bieti slujbasi
ei cred ca ei sunt biserica
sunt deja catolicizati
nu vedeti, ca au redus rolul Adunarii Nationale Bisericesti
Doar sinodul are drepturi depline.
este unul din pasii uriasi facuti spre catolicizare
fara mireni, doar cu ierarhi
ca pt popi au pregatit ei niste hotarari noi prin care astia n-au voie sa aiba sindicat
de ce ?
ca sa fie la cheremul ierarhilor
ortodoxia inseamna sobornicitate
unde e sobornicitatea bisericii ortodoxe romane?
daca raman numai ierarhii singuri reprezentanti?
nu mai suntem de mult ortodocsi
nici ca gandire si nici ca organizare
suntem catolici
si-i pacat
un popa necanonic

 
La 14/7/08 11:29 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Că sînteţi necanonic - se vede. Toţi sîntem supăraţi acum pe sinodalii noştri, dar oricît de supăraţi am fi, pînă la sindicate mai va...
Cred că ne provocaţi la un regres al discuţiei pe care nu-l va primi nimeni.
N-ajunge numai furia, mai trebuie şi un dram de înţelepciune... Altfel cădem din Ortodoxie în ortodoxism şi ne rîd duşmanii...

 
La 15/7/08 1:47 p.m. , Anonymous constantin a spus...

Ma iertati ca (tot) intreb. S-a mai intimplat ceva nou? Zvonul cum ca impricinatii ar fi facut o marturisire scrisa a greselilor e adevarat?
mai e acest subiect in actualitate?
s-a stins suflul dreptslavitor al primelor zile de dupa sinod? sau a trecut doar la o alta etapa (gen "cunoasterea prin tacere").

Bucurie!

 
La 15/7/08 2:53 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

pt. dl. codrescu : chestia cu sindicatele e colaterala si nu e subiectul discutiei, dar arata un alt aspect al atitudinii de fond a sinodului bor
daca nu va intereseaza opinia mea, nu va exprimati in numele celorlalti
altfel de ce nu va afisati o pagina cu opinia dvs si cu nr de voturi pentru

pt. ceilalti
problema noastra e ca nu mai avem un sinod valid. ca saracu' s-a autoinvalidat
parca radu preda spunea ca sinodul nu mai este un garant al ortodoxiei...
asta e problema de fond
daca nu mai este un garant al ortodoxiei, mai suntem ortodocsi?
Mai multe asociatii laice au semnat un memoriu catre sinod, pr. Iustin, Sf munte scriu memorii catre sinod. si sinodul ia act si face ce vrea.
sinodul afirma pozitia ortodoxa si face contrariul.
este o problema extrem de grava a si priveste intreaga biserica ortodoxa
ce reprezentativitate au laicii si preotii in deciziile capitale?
daca vi se pare ca aceasta e o problema minora si care n-are legatura cu ortodoxia imi cer scuze ca v-am deranjat
semneaza:
as dori sa pot semna,
dar n-am mitropolia mea

 
La 15/7/08 4:27 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

pentru astia sfintele canoane ortodoxe sunt ca mersul trenurilor. coboara in ce statie le convine.
de la tutea cu o mica schimbare: in loc de "morala" am pus "sfintele canoane". sper sa ma ierte.
semnat:
as dori sa pot semna,
dar n-am mitropolia mea

 
La 15/7/08 5:40 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Vă înţeleg îngrijorarea, dar nu un Sinod temporar garantează ortodoxia noastră, ci o tradiţie de două mii de ani. Disfuncţii instituţionale au mai existat destule în istoria bisericească - şi e de presupus că ele se vor înmulţi în vremurile de pe urmă, făcînd parte din grozăvia încercărilor care trebuie să vină.

 
La 16/7/08 10:01 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

sunt de acord cu comentariul dvs
insa daca sinodul este "temporar" si nu respecta traditia de 2000 de ani, atunci de ce ar fi atat de greu de inlocuit?
doar e "temporar"?
cu atat mai mult : de ce ar fi atat de greu de caterisit 2 membri din sinod pt inalta tradare?
daca eram in razboi si in armata erau impuscati pe loc.
dar suntem in timp de pace (sic!) si nu mai sunt inrolati la securitate ci la SRI.
semnez:
as dori sa pot semna,
dar n-am mitropolia mea

 
La 16/7/08 11:31 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Şi eu încep să fiu mult mai de acord cu dvs. Dar... cine şi cum să-l înlocuiască?

 
La 16/7/08 1:49 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

domnule codrescu, intrebarea dvs este cea mai buna
asta este intrebarea!
solutia l-a intrebare au dat-o sfintii ortodocsi din Transilvania imediat dupa uniatie

cu privire l-a primul meu comentariu, cel in care aratam ca structura conducerii BOR este catolicizata si ideologic si organizatoric, as vrea sa va rog sa cititi articolele lui baconsky de pe dilema veche
de exemplu "care laicat?"
si o sa vedeti ca laicatul deja nu mai conteaza
definitia laicatului la baconsky sau macar a unei parti a lui: "un grup de muncitori furioşi, autodesemnaţi ca reprezentanţi ai proletariatului, cere „spontan“ conducerii superioare de partid lichidarea impurităţilor burgheze din facultăţi, cultură, viaţa socială etc."
mi-e destul de greu sa diger ce ineptii vehiculeaza tipul asta, mai ales ca-l stiam un intelectual rasat.
iar in articolul "unitate si dezbinare" scrie ceva inspaimantator de copilaresc: "La urma urmei, dacă Euharistia greco-catolică nu este recunoscută de către geloşii posesori ai dreptei credinţe, tot ce se poate spune, în speţă, e că mitropolitul bănăţean nu s-a împărtăşit de fapt cu Trupul şi Sîngele Mîntuitorului. Ce atîta vacarm?"
acesta este intelectualul ortodox?
mai vine si badilita din urma si face completari din sfinti parinti...

asta este adevarata problema!
decizia o ia un organ deliberativ nereprezentativ, si in consecinta neortodox.
si modul in care se iau deciziile este neortodox
este democratic
pai daca democratia este modul in care hotaram ceva in biserica, atunci nu e nevoie sa fim ortodocsi ca sa ne mantuim
trebuie sa fim doar democratici.
ar trebui sa fie suficient, dar nu e...
se poate vota marimea pedepsei sau altceva organizatoric, dar nu se poate vota respectarea unui canon care statorniceste neimpartasirea cu ereticii.
as putea scrie 2 zile si 2 nopti despre ineptiile acestui domn, dar simpla citire a articolelor va pot da dimensiunea "lucrarii ecumenice" din sanul dreptslavitoarei noastre biserici
insa biserica ortodoxa nu e a lor si nici a noastra.
nu biserica si credinta este a noastra, cum spune baconsky ca am fi "gelosii posesori ai dreptei credinte", ci noi suntem ai bisericii.
noi apartinem bisericii in masura in care ne insusim credinta si viata ei.
nu sustinem noi credinta, ci ea ne sustine pe noi si ne da viata.
altfel devenim izvoare ale credintei, asa cum papa se considera izvor al traditiei s.a.m.d.
la fel si sinodul nu poate confirma un canon pe care trebuie sa-l respecte.
sinodul are gandire si comportament catolic
o alta mostra de gandire catolica la baconsky (iertati-ma, dar nu pot sa ma abtin): "Se manifesta pretutindeni o psihologie colectivă a miracolului care operează asupra întregii omeniri, prin intermediul Sfîntului Duh. Primii creştini primeau mai curînd daruri, decît lecţii. Pentru a replonja în atmosfera pe care cuvintele mele nu reuşesc decît să o evoce, recitiţi, bunăoară, Faptele Apostolilor."
se vede observa ca vorbeste de credinta primilor crestini.
si ce spune? "Se manifesta pretutindeni o psihologie colectivă a miracolului care operează asupra întregii omeniri, prin intermediul Sfîntului Duh."
manifestarile primilor crestinilor sunt manifestarile unei psihologii colective a miracolului... prin intermediul Sfantului Duh."
avem o mostra de catolicism din cel mai pur.
ce credinta? ce har?
psihologia colectiva a miracolului
bineinteles prin intermediul Sf. Duh.
la fel zic si catolicii
harul este creat, tine de creatura, chiar daca recunosc si ei ca se comunica prin intermediul Sf. Duh.
mentalitate catolica de cel mai inalt calibru
iar la sinod manifestare catolica de cel mai inalt calibru...prin intermediul Sf. Duh.
dar asta este doar o "minicriza provocată în BOR prin iniţiativa mitropolitului Nicolae Corneanu de a se împărtăşi din potirul greco-catolicilor".
apelul Kinotitei inaintat Sinodului e tot o minireactie la minicriza din bor.
si plesu vad ca-l citeaza pe staniloae ca presupus aparator al preanefericitului daniel (tot la dilema veche) in chestiunea in cauza.
si kinotita citeaza din staniloae...doar doar PNF daniel si-o veni in simtiri ... ortodoxe.
ce se poate face v-am spus la inceput
concret ar fi ca orice cleric sa nu mai pomeneasca la liturghie pe nici unul din ierarhii din sinod.
doar cei de la cluj mai au pe cine pomeni.
daca vor si ceilalti sa-l pomeneasca poate s-ar schimba ceva.

semnat:
as dori sa pot semna, dar n-am mitropolia mea(sic!)

 
La 16/7/08 2:20 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

nu sunt nici pesimist, nici resemnat, nici furios
doar frustrat ca ... nu pot semna.
in rest ma rog sa fiu ortodox.

daca semnez se pune in miscare si Inchizitia ortodoxa.
sa nu credeti ca nu s-a pus si inainte

as dori sa pot semna,
dar n-am mitropolia mea

 
La 16/7/08 6:07 p.m. , Blogger Ioan a spus...

1. Sunt greco-catolic.
2. Conform invataturii oficiale ale BC si BO, cele doua Biserici (BC si BO) nu se considera eretice una fata de alta (*) (de aici si observatia PF Daniel privind folosirea cuvintelor 'eretic', 'schismatic'). Rezulta ca nici canoanele referitoare la eretici ,nu se aplica in cazul IPS Corneanu.
3. Tot conform invataturii oficiale a Bisericii de care apartin (si din cate stiu si a BOR)
, nefiind comuniune deplina intre BC si BO inter-comuniunea (Impartasania) nu este recomandata ci doar admisa in cazuri speciale. In cazul concret al impartasirii IPS Corneanu, evaluarea 'situatiei speciale' (dpdv al BC) a fost facuta 'la cel mai inalt nivel', respectiv de Nuntiul Papal si Episcopul locului (PS. Alexandru) si ma incred in judecata lor. Dpdv al partii ortodoxe, evaluarea 'situatiei speciale' a fost, de asemenea, evaluata 'la cel mai inalt nivel': insusi IPS Corneanu (ierarh in functie) si ulterior de Sinodul BOR.

In aceste conditii, orice alte 'judecati' desfid cea mai simpla logica si bun simt, lasand deoparte dragostea si iertarea (pentru o eventuala greseala sau macar abuz) crestina care ar trebui sa prevaleze orice criteriu strict canonic.

(*) - In 1054 cele 2 'ramuri' s-au separat oficial prin anatemele reciproce intre Patriarhul Constantinopolului si reprezentantul Papei. In 1965 aceiasi (Patriahul Constantinopolului si Papa) si-au ridicat reciproc anatemele, implicit anuland acuzatiile reciproce de 'eretic'. In aceste conditii nu vad cum un ortodox mai poate sustine ca, catolic=eretic, decat daca nu recunoaste gestul din 1965. Iar celor care sustin ca Patriarhul Constantinopolului nu are 'jurisdictie' asupra romanilor ortodocsi (de exemplu) ii intreb cum de in 1054 avea iar acum nu mai are? Doar pentru ca BOR nu exista? Dar daca BOR a acceptat oficial acest gest (1965), de ce sunt inca ortodocsi romani care considera pe catolici eretici?

 
La 17/7/08 4:02 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Pentru greco-catolicul Ioan:

A. Cînd răsăritenii afirmă că Biserica Ortodoxă este singura adevărată, celelalte fiind eretice sau schismatice, vă cuprinde uimirea şi vă sare ţandăra de un asemenea exclusivism (asimilat "barbariei" şi "ceţurilor slave"). Dar n-am văzut să schiţaţi vreo mirare sau vreun protest principial atunci cînd "infailibilul" pentru care acum 300 de ani aţi fugit de "acasă", năuci şi servili, afirmă în pleaznă, ca să audă bine tot mapamondul, că Biserica Catolică este singura adevărată, deplină şi legitimă, rezervîndu-le celorlalte statutul de eretice sau schismatice! Unde vă este probitatea "civilizată"?

B. Eu unul nu m-am prevalat de statutul de "erezie" al părţii catolice şi chiar am atras atenţia fraţilor ortodocşi că, în contextul creat de gestul ierarhului Nicolae Corneanu (cf., pe acest blog, finalul articolului "Între cazul Corneanu şi cazul Bădiliţă"), problema nu este dacă catolicii sînt eretici sau nu sînt eretici: fapt este că, eretici sau neeretici, ei nu sînt ortodocşi, iar neortodocşi fiind, se exclud de la sine co-liturghisirea şi împărtăşirea cu ei dintr-un potir, căci - atîta vreme cît nu s-au "redefinit dogmele", ca să spun şi eu ca oarecine, şi există diferenţe dogmatice ireductibile - nefiind comunitate de credinţă, nu poate fi nici comunitate liturgică.

C. În invocata "evaluare a situaţiei specifice" de către Sinodul B.O.R., am impresia că v-a scăpat tocmai esenţialul: anume că gestul a fost clar şi ferm incriminat ca fiind demn de caterisire (şi cine-l va repeta de acum înainte, acela fără înconjur se va caterisi), chiar dacă de data aceasta săvîrşitorul gestului a primit - zice-se din creştinească generozitate colegială - iertarea necondiţionată.

D. Cei care contestă dreptul sau îndrituirea Patriarhului ecumenic de la 1965 de a decide şi a se pronunţa în numele întregii Ortodoxii, fără un prealabil Sinod panortodox, sau fără măcar o consultare a celorlalte Biserici ortodoxe autocefale, nu sînt deloc alăturea de drum (am explicat mai pe larg şi de ce, în altă secţiune a acestui blog).
Iar dacă Patriarhul ecumenic nu este astăzi îndrituit să ridice discreţionar anatema istorică, aceasta nu înseamnă că n-a fost îndrituit nici s-o pronunţe la 1054. Nu e nici o inconsecvenţă aici, ci o problemă elementară de contextualizare istorică: dacă acum o mie de ani Patriarhul Constantinopolului era indiscutabil reprezentativ pentru întreaga Ortodoxie, ca întîistătător religios al celui mai întins şi mai prestant imperiu medieval, astăzi el nu mai păstrează decît o întîietate simbolică, existînd Biserici ortodoxe autocefale care întrec considerabil Patriarhia ecumenică, atît ca întindere teritorială, cît şi ca număr de credincioşi. Raporturile, deci, sînt cu totul altele - şi ele nu pot fi eludate în numele nici unui principiu abstract.

În concluzie, sînteţi aşa de inabil în imputări şi în argumentaţie, atît sub aspect teologic, cît şi sub aspect istoric, încît v-aş sugera să încercaţi, mai degrabă, o ocupaţie lucrativă...

 
La 17/7/08 10:30 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

cateva precizari pt ioan
prietene, papa e traditia
e o erezie
papa e infailibil dogmatic
e o erezie
papa afirma dogma peste sinodul episcopilor
alta erezie
si asta e doctrina oficiala catolica afirmata la conciliile vatican
papa e vicarul lui hristos
alta erezie
toate manualele ortodoxe prezinta aceste "diferente" drept erezii
nu stiu unde ai citit dumneata invatatura ortodoxa?
pt informare iti recomand, de exemplu sa citesti pe Sf.Iustin Popovici, de la sarbi, sa vezi ce spune teologul acesta despre papa
Sf.Iustin Popovici este citat si de pr. Staniloae ca fiind normativ pt ortodoxie
pr. Staniloaie este de acord cu Sf. Iustin Popovici
apoi mai citeste si ceva teologi greci contemporani si ai sa vezi ca teologii adevarati ca Staniloae, Popovici, si altii (nu stau sa caut si unii rusi prin biblioteca) afirma clar ca acestea sunt erezii
va place, nu va place, asta e
orice invatatura fundamentala de credinta neconfirmata de biserica este erezie
apoi sa nu uitam pe Sf Palama care a demascat erezia invataturii catolice care afirma ca harul este creat
in ortodoxie, prietene, harul este necreat
acestea sunt diferente fundamentale de credinta
nu intru in disputa si pe tema filioque
n-are rost
ca filioque chiar este erezia care a stat la alunecarea de la ortodoxie a asa-zisilor catolici
semnat:
benedict al paispelea

 
La 17/7/08 10:41 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

domnule codrescu poate puteti sa "provocati" o discutie cu radu preda si altii, dar fara badilita
despre ce inseamna catolicitate, in adevaratul sens al cuvantului
ca in greaca crezul se spune cu “una, sfanta, catolica si apostolica biserica”
si nu soborniceasca ca la noi
si ar trebui “confiscat” dreptul bisericii romano catolice de a se autointitula catolica
o alta discutie interesanta ar fi despre termenul ecumenic
pt ca si noi ascultam de cele 7 sinoade ecumenice
dar sinodul ecumenic nu are nimic de-a face cu ecumenismul de azi
ar trebui “confiscat” dreptul miscarii ecumeniste de a se numi ecumenica
asa, ca la copyright
dupa o confuzie initiala, s-ar mai limpezi lucrurile si am distinge mai bine adevarul de minciuna
2 probleme: catolicitatea(sobornicitatea) bisericii si ecumenicitatea bisericii

asta ca sa nu mai aud ineptii despre ramura traditionalista si ramura ecumenista in bor
si tot felul de comentarii si comparatii fara fond

benedict al paispelea

 
La 17/7/08 10:45 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

apropos, radu preda are blog?

 
La 17/7/08 11:54 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

D-l Radu Preda nu are blog, dar poate ia cunoştinţă de doleanţa dvs. şi găseşte vreun mod a a lămuri lucrurile (aşa cum puţini ar putea s-o facă mai bine).
Despre înţelesul cuvintelor "catholic", "ortodox", "ecumenic", aveţi un excurs concis, limpede şi autorizat la pag. 6 a tomului "Canonul Ortodoxiei. I. Canonul Apostolic al primelor secole", scos recent de diac. Ioan I. Ică jr (şi care ar trebui de acum înainte avut tot timpul în vedere ca bază referenţială).

 
La 17/7/08 12:31 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

multumesc pt precizare
pentru mine sunt clare
ar trebui postate aceste definitii
pentru toata lumea


benedict al paispelea

 
La 17/7/08 1:12 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

n-am nimic cu papa
roma este una din patriarhiile apostolice
papa ar trebui sa fie ca unul din patriarhii ortodocsi
cu intaietate intre ei - primul intre egali - dar doar un patriarh
de aici pana la vicarul lui Hristos mai este cale lunga si ....eretica (sic!)

benedict al paispelea

 
La 17/7/08 4:24 p.m. , Blogger Ioan a spus...

Domnule Codrescu,

Ati spus:
"A. Cînd răsăritenii afirmă că Biserica Ortodoxă este singura adevărată, celelalte fiind eretice sau schismatice, vă cuprinde uimirea şi vă sare ţandăra de un asemenea exclusivism (asimilat "barbariei" şi "ceţurilor slave"). Dar n-am văzut să schiţaţi vreo mirare sau vreun protest principial atunci cînd "infailibilul" pentru care acum 300 de ani aţi fugit de "acasă", năuci şi servili, afirmă în pleaznă, ca să audă bine tot mapamondul, că Biserica Catolică este singura adevărată, deplină şi legitimă, rezervîndu-le celorlalte statutul de eretice sau schismatice! Unde vă este probitatea "civilizată"?"

Speram ca in dialogul cu dumneavoastra vom putea evita termenii "injuriosi" ("barbariei", "ceţurilor slave", fugit de "acasă", năuci şi servili, afirmă în pleaznă, etc). Se pare ca m-am inselat.

In acelasi timp, desi eu am nici un fel de pregatire teologica si nici studii specifice, speram sa am o discutie cu cineva mai calificat. In acest sens, sunt surprins ca nu ati remarcat in declaratia Papei (frumos va adresati unuia care ar trebui sa fie pt.d-voastra un Patriarh!) locul special rezervat Bisericii (ilor) Ortodoxe, spre deosebire de toate celelalte. Poate ca acum, macar de curiozitate, va veti apleca cu mai multa atentie asupra acelui text.

 
La 17/7/08 4:30 p.m. , Blogger Ioan a spus...

D-le Codrescu,

Ati spus:
"B. Eu unul nu m-am prevalat de statutul de "erezie" al părţii catolice şi chiar am atras atenţia fraţilor ortodocşi că, ..., problema nu este dacă catolicii sînt eretici sau nu sînt eretici: fapt este că, eretici sau neeretici, ei nu sînt ortodocşi, iar neortodocşi fiind, se exclud de la sine co-liturghisirea şi împărtăşirea cu ei dintr-un potir, căci - atîta vreme cît nu s-au "redefinit dogmele", ca să spun şi eu ca oarecine, şi există diferenţe dogmatice ireductibile - nefiind comunitate de credinţă, nu poate fi nici comunitate liturgică."

De acord cu d-voastra.
Observatia mea nu vi se adresa direct, ci era pentru cei (asa cum spuneti acestia exista) care considera catolicismul erezie.

Si din nou sunt (neplacut) surprins de modul ireverentios de referire la insusi Patriarhul BOR ("ca să spun şi eu ca oarecine") sau mai rau, la Sinodul BOR.

 
La 17/7/08 4:36 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Îmi pare rău dacă n-am nimerit tonul cel mai potrivit. "Concesia" făcută Bisericii Ortodoxe (şi care se traduce cam aşa: mai puţin neadevărată decît celelalte) nu schimbă esenţial lucrurile. Vă înţeleg iritarea, dar nu mai am nimic de adăugat.

 
La 17/7/08 4:40 p.m. , Blogger Ioan a spus...

D-le Codrescu,

Ati spus:
"D. Cei care contestă dreptul sau îndrituirea Patriarhului ecumenic de la 1965 de a decide şi a se pronunţa în numele întregii Ortodoxii, fără un prealabil Sinod panortodox, sau fără măcar o consultare a celorlalte Biserici ortodoxe autocefale, nu sînt deloc alăturea de drum (am explicat mai pe larg şi de ce, în altă secţiune a acestui blog).
Iar dacă Patriarhul ecumenic nu este astăzi îndrituit să ridice discreţionar anatema istorică, aceasta nu înseamnă că n-a fost îndrituit nici s-o pronunţe la 1054. Nu e nici o inconsecvenţă aici, ci o problemă elementară de contextualizare istorică: dacă acum o mie de ani Patriarhul Constantinopolului era indiscutabil reprezentativ pentru întreaga Ortodoxie, ca întîistătător religios al celui mai întins şi mai prestant imperiu medieval, astăzi el nu mai păstrează decît o întîietate simbolică, existînd Biserici ortodoxe autocefale care întrec considerabil Patriarhia ecumenică, atît ca întindere teritorială, cît şi ca număr de credincioşi. Raporturile, deci, sînt cu totul altele - şi ele nu pot fi eludate în numele nici unui principiu abstract."


Argumentatia cu "cel mai întins şi mai prestant imperiu medieval", sau dimensiunea teritoriala si nr.de credinciosi ar putea fi valabila in discutii istorico-geo-politice sau de orice alta natura, dar nu si de natura religioasa, eventual dogmatica (anatemele). Aveam sperante din partea d-voastra la argumente mai solide.
Ridicarea anatemelor a fost oricum un gest mai mult simbolic in conditiile in care nimeni inca nu a "redefinit dogmele" care ne separ. In acest sens, nealinierea sau neacceptul unor BO la acest gest nu inseamna practic iesirea din comuniune? Si acesta este doar unul din multele exemple unde comuniunea intre diferitele BO este mai mult declarativa decat practica (vezi si cazul re-botezarii catolicilor convertiti la ortodoxie).
Apropo, care este pozitia oficiala a BOR fata de acest gest (ridicarea anatemelor)? Exista aceasta?

 
La 17/7/08 4:50 p.m. , Blogger Ioan a spus...

D-le Codrescu,

Ati spus:
"În concluzie, sînteţi aşa de inabil în imputări şi în argumentaţie, atît sub aspect teologic, cît şi sub aspect istoric, încît v-aş sugera să încercaţi, mai degrabă, o ocupaţie lucrativă..."

Recunosc, asa cum am spus si mai inainte, ca sunt necalificat pentru o astfel de discutie. De altfel, mesajul meu se dorea doar o exprimare a parerii mele despre subiectul discutat, sperand sa ofere, asa cum ar trebui sa se doreasca in orice opinie exprimata public, o alternativa (audiatur et altera pars).
Totodata asteptam din partea d-voastra comentarii si corectii argumentate si (mai) calificate.
In schimb am primit o replica demna de 'banca in parc', pentru care nu va multumesc.

In final (caci nu va voi mai deranja) pot sa va asigur ca am, de cateva zeci de ani, o ocupatie (foarte) lucrativa, multumesc de grija.

 
La 17/7/08 6:35 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Pentru că se constată prevalarea unora de actul mai degrabă politic şi simbolic al ridicării reciproce a anatemelor din 1965, îmi îngădui aici un extras lămuritor:
"La 7 decembrie 1965, s-au citit simultan în bazilica San Pietro şi în catedrala patriarhală Sfântul Gheorghe din Fanar (Istanbul) ridicarea anatemelor din 16-20 iulie 1054 prin care cardinalul Humbert şi patriarhul Mihail Keroularios se excomunicaseră reciproc. Interpretat eronat de mass-media ca o realizare a unirii celor două Biserici, gestul era în realitate, aşa cum s-a explicat de ambele părţi, un act de bunăvoinţă, ca un angajament moral al ambelor părţi de a depăşi neînţelegerile din trecut şi de a se angaja pe calea dialogului teologic în soluţionarea diferenţelor dogmatice dintre cele două Biserici care s-au acumulat în decursul mileniului II prin proclamarea unilaterală de către Roma a unei serii întregi de dogme (Filioque, purgatoriu, primatul de jurisdicţie şi infailibilitatea papală şi dogmele mariologice: Imaculata Concepţie şi Asumpţia corporală ale Fecioarei Maria)". (Ioan I. Ică jr, în "Studia Theologica", anul II, nr. 4/2004).
Aşadar, actul respectiv n-a îndepărtat - şi nu putea să îndepărteze - prin el însuşi consecinţele schismei, ci doar a deschis, ca semn de bunăvoinţă a ambelor părţi, calea spre un dialog mai susţinut şi mai consistent între Apus şi Răsărit, aflat încă în desfăşurare, deocamdată fără nici un fel de rezultate indiscutrabile sau definitive. La data respectivă - ca şi ulterior - reacţiile diferitelor Biserici ortodoxe au fost destul de diferite (şi mai degrabă reţinute), iar Muntele Athos a protestat vehement, mergînd pînă la ruperea comuniunii cu Patriarhul Athenagoras (care nu este nicidecum un fel de papă al Orientului, ca să se poată pronunţa singur în numele întregii Ortodoxii).

 
La 25/7/08 1:19 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Trist este ca noi preotii din Transilvania (vorbesc in cazul meu) ne chinuim sa explicam oamenilor de ce nu participam la inmormantari si alte ierurgii cu greco-catolicii sau chiar si taine (iar credinciosii ne acuza prin lipsa intentiei de a intelege) iar ierarhii nostri, unii care ar trebui sa se retraga la o manastire si sa-si vada de mantuirea sufletului se ocupa de porcarii ce nu ne fac decat deservicii. Multumim pentru ca, oricum, Insusi Mantuitorului ne-a avertizat asupra unor astfel de TRADATORI chiar de langa EL. Nu cred ca in acesemea situatie trebuia sa existe vreo motivatie sentimentala in a nu hotari ceea ce trebuia sa se hotarasca. Si ceea ce este mai trist e ca vor urma alte acte de apostazie, chiar a celor doi ierarhi.

 
La 26/7/08 2:30 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

D-l Răzvan Ionescu v-a dat o replică în comentariile la articolul dumnealui de pe acest blog. Eu mă pricep mai puţin, dar sper să nu aveţi gura aurită...

 
La 11/8/08 1:38 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

cazirile celor doi ierarhi sunt fără precedent? de Mărturisirea Calvină a lui Chiril Lukaris aţi auzit? să nu-mi răspundeţi că a fost o făcătură a iezuiţilor sau a unor pastori reformaţi, că nu vă cred; iar despre Uniaţie, cred că ştiţi că nu laicii au făcut-o ci 38 de protopopi ortodocşi în frunte cu un arhiereu hirotonit la Târgovişte; de altfel vă rog să luaţi în considerare că iarna nu-i ca vara şi nici situaţia din Ardeal nu seamănă nici pe dapartea cu cea din Vechiul Regat,nici sub aspect economic, nici etnic ...şi nici confesional; iar eu ca ardelean n-am decât să mă bucur că nu seamănă; v-aş ruga mai îtâi să cercetaţi îndeaproape modalitatea în care au ştiut să convieţuiască locuitorii Trnsilvaniei(nu că ar fi un model perfect de convieţuire), pentru a putea emite păreri concluzii în deplină cunoştinţă de cauză!

 
La 11/8/08 1:41 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

iertaţi-mi greşelile de scriere din text

 
La 12/8/08 6:38 p.m. , Anonymous Bloggoslovul a spus...

Greşelile de scriere vă sunt iertate, dar nu şi celelalte.
Pe de o parte, era vorba de o chestie fără precedent în ultimii 300 de ani (adică de la uniaţie încoace). Pe de altă parte, ce-aţi vrea dvs., ca Ortodoxia din Transilvania să aibă alte măsuri decât cele general ortodoxe (în funcţie de care se şi defineşte ca Ortodoxie)?!
Genul acesta de instabilitate şi versatilism confesional se pare că vă face posibil şi pe dvs., cu aberaţiile pe care le susţineţi şi de care pot râde copios nu numai curcile Răsăritului, ci şi păunii Apusului (cărora aţi ales să le lingeţi găinaţii, şi care, în realitate, nici nu vă pot trata altfel decît ca pe nişte lingăi de găinaţi).

 
La 12/8/08 11:38 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

aş fi fost bucuros să aud nişte comentarii autorizate şi de bun simţ; cu genul ăsta de discurs puteţi merge la şatră şi îmi aduceţi argumente în plus întru consolidarea părerii mele despre locuitorii teritoriului aflat între Dunăre şi Carpaţii Meridionali(deşi nu cred că sunteţi chiar toţi în asemenea hal); oricum la tarabă la vinete (sau la Avicola) cu astfel de discurs, iar despre găinaţi, cred că vi s-a aplecat deja de la cei ai turcilor şi ai fanarioţilor. Aştept replici mai interesante.

 
La 13/8/08 12:11 a.m. , Anonymous bloggoslovul a spus...

Nu mai aştepta, frate, că nu meriţi nici o replică în afară de cea pe care ai primit-o!
Dacă nu debitai numai enormităţi, atunci am fi putut sta de vorbă. Dar în loc să răspunzi la ce te-am întrebat (arătându-ţi că vorbeşti anapoda), ai ales singur să te înfunzi în găinaţi.

 
La 13/8/08 12:39 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Haideţi, zău aşa, să nu ne pierdem cumpătul! Că altminteri de "găinaţi" e plină ţara, de la Dunăre la Tisa...

 
La 13/8/08 8:04 a.m. , Anonymous adevaratul bloggoslov a spus...

Văd că-s mai mulţi care semnează "Bloggoslovul", dar Bloggoslovul e numai unul !

 
La 13/8/08 8:09 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Noi, "Anonimii", ce să mai zicem atunci?!

 
La 13/8/08 8:36 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Defolclorizaţi-vă!

 
La 13/8/08 10:36 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

iar Bogoslovi sunt doar trei; ia ghici cine sunt?

 
La 14/8/08 8:56 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

eu aleg să fiu micul anonim

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire