IERARHII NE VINDECĂ DE ORTODOXIE !
Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu,cel mai vechi membru al Sfîntului Sinod,
după ce toată viaţa s-a împărtăşit (la figurat) cu securiştii,
acum se împărtăşeşte (la propriu) cu catolicii !
ORTODOCŞII TAC,
CATOLICII JUBILEAZĂ...
“Duminică, 25 mai 2008, în prezenţa Excelenţei Sale Mons. Francisco Javier Lozano, Nunţiu Apostolic în România, a PS Alexandru Mesian, Episcop greco-catolic de Lugoj, a zeci de preoţi români şi străini, şi a mii credincioşi veniţi din toată ţara, alături de invitaţi speciali dintre care îi amintim pe dl. Gheorghe Ciuhandu, primarul Timişoarei, şi pe ÎPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul ortodox al Banatului, s-a sfinţit biserica greco-catolică din Timişoara cu hramul «Sf. Maria – Regina Păcii şi a Unităţii». Cu această ocazie a avut loc un eveniment extraordinar, şi care a onorat întreaga audienţă, cu o semnificaţie religioasă şi istorică cel puţin egală cu cea a Revoluţiei anti-comuniste pornite de la Timişoara. Conform martorilor oculari, în cadrul Sfintei Liturghii, la momentul împărtăşaniei, ÎPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul ortodox al Banatului, a plecat din mijlocul credincioşilor şi a urcat la altar, unde a cerut permisiunea de a se împărtăşi. Ca răspuns, Excelenţa Sa Mons. Francisco Javier Lozano, Nunţiul Papal în România, conform tradiţiei [sic!], i-a dat în mînă Înalt Prea Sfinţiei Sale Nicolae Sfîntul Trup, după care i-a fost înmînat potirul cu Sîngele Domnului, din care Înalt Prea Sfinţia Sa Nicolae s-a împărtăşit singur. Un eveniment similar nu s-a mai întîmplat din anul 1700, cînd românii ardeleni au refăcut [sic!] unirea cu Biserica Catolică...” (Cf. şi site-ul http://www.greco-catolica.org/a357-La-Timisoara-s-a-intamplat-o-minune.aspx)
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI PRETINDE
CĂ N-AR FI... PROBE, DAR REACŢIONEAZĂ
În legătură cu informaţia apărută în mass-media, potrivit căreia, duminică, 25 mai 2008, în biserica greco-catolică din Timişoara cu hramul "Sfînta Maria – Regina Păcii şi a Unităţii", Înalt Prea Sfinţitul Nicolae, Mitropolitul Banatului, a cerut permisiunea de a se împărtăşi, facem următoarele precizări:
Patriarhia Română nu deţine date concrete şi verificate despre eveniment. Ca atare, la proxima şedinţă a Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care va avea loc la începutul lunii iulie 2008, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nicolae poate fi solicitat să ofere explicaţiile cuvenite Sfîntului Sinod în legătură cu subiectul în cauză. Pînă atunci, Arhiepiscopia Timişoarei poate oferi explicaţiile de rigoare.
Totuşi, în principiu, Patriarhia Română precizează faptul că dialogul actual al Ortodoxiei cu Biserica Romano-Catolică, deja destul de fragil, nu poate fi ajutat, ci mai degrabă complicat prin gesturi considerate de unii "profetice", iar de alţii problematice.
Este de dorit să cultivăm nu miraculosul sau senzaţionalul, ci seriozitatea şi credibilitatea în relaţiile dintre Biserici aflate în dialog pentru refacerea unităţii creştine.
Biroul de Presă al Patriarhiei Române
O PRIMĂ DECLARAŢIE POST-FACTUM
A LUI NICOLAE CORNEANU
“Teoretic şi dogmatic, împărtăşirea ortodocşilor la catolici poate fi considerată un păcat, însă, ca gest simbolic, aceasta poate arăta că ne aflăm în comuniune, frăţietate, poate arăta dragoste creştină...” (în Cotidianul din 27 mai 2008)
MIRELA CORLĂŢAN ÎNTREABĂ,
NICOLAE CORNEANU RĂSPUNDE:
NICOLAE CORNEANU RĂSPUNDE:
“Înalt Prea Sfinţite, este adevărat că v-aţi împărtăşit duminică în biserica greco-catolică din Timişoara?Am fost alături de ei, însă nu m-am împărtăşit.
Preoţii greco-catolici descriu în detaliu cum aţi primit potirul din partea nunţiului apostolic. Să înţeleg că mint?Formal e adevărat. Era sfârşitul Liturghiei, al mesei, şi m-am ridicat pentru a mă alătura lor, întrucât voiam să adresez un cuvânt credincioşilor. Nu am luat însă Sf. Împărtăşanie.
Veţi da o dezminţire în acest sens?
Nu, nu am de gând să fac asta.
Dar nu vă deranjează neadevărul?Sunt obişnuit cu astfel de informaţii. Este un fel de-al lor de a vedea lucrurile. Ne păstrăm fiecare credinţa noastră...” (ibidem)
Comentariu on-line (un preot ortodox din Bucureşti):
El se jură că nu fură, dar e cu potiru-n gură... (vezi foto)
publicat de Răzvan Codrescu @ 20:42
16 comentarii
16 comentarii:
Ei, se mai întâmplă! Poate va fi intrat la papistaşi accidental...
Dacă n-ar avea precedente, aş zice că doar s-a ramolit (cum pare sa rezulte limpede din declaraţiile sale din "Cotidianul" de ieri).
Vorba unui popă de pe-aici: "El se jură că nu fură, dar e cu potiru-n gură"...
Mă tem însă că dacă s-ar ramoli şi ei, mulţi alţii şi-ar da arama pe faţă...
Bun titlu,ne vindeca prin pietism.Iubim, acolo-i Hristos unde vrea si simte inima de carne si slujim oricum tot la acelasi Dumnezeu, ce mai conteaza diferenta de inchinare in Duh si Adevar?
Incercam si eu sa gasesc circumstante atenuante datorate varstei dar nu prea merg: mai este o vorba care s-a adeverit, legat de tendinta ecumenica,,azi un ou si maine un bou" ...
C.N.
Corneanu dixit :
Formal e adevărat. Era sfârşitul Liturghiei, al mesei (masa de seara, cina, evident!), şi m-am ridicat pentru a mă alătura lor,...hic, hic, si am baut si eu un potir de vin, ca mi-era cald, si sete...ei si atata taraboi, pentru o gura de vin... la cat am turnat eu toata viata...
Alin M
"Cine are urechi de auzit sa auda"! Unii Il inlocuiesc pe Dumnezeu cu Europa."Isi vor da invataturi dupa poftele lor" L-au mai inlocuit si cu altele, numai ca sa fie bine " poporului"," tarii", "natiei romane"... Ne vom pierde si credinta si tara astfel. Domnule Codrescu, dumneavoastra mergeti la "impartasania" iehovista, ca eu merg la cea "baptista". Pai nu sunt astia "tari" prin lume. Pai nu fu convertita Monica Levinski in biroul oval de domnul Bill Clinton? Sa fim cu grija, sa ne aparam tara, sa ne " dam" cu " mai marii veacului astuia.
Ecumenismul e un fel de comunism despre care adeptii lui vorbesc doar de bine dar in realitate e cu totul altfel. Ce vom face ca nu peste mult timp va urma inchizitia ecumenista. Va invit sa vedeti ce spune unul dintre cei care au trecut deja prin aceasta inchizitie.
http://www.lacasuriortodoxe.com/article-19982278.html
Intr-o discutie cu pr Eftimie Mitra de la Schitul Huta din Bihor, sfintia sa si-a manifestat dezacordul fata de felul in care este practicat ecumenismul in Bihor si Banat. Amintim ca pr Eftimie a fost destituit din functia de egumen al schitului pe care l-a ctitorit din simplul motiv ca nu a acceptat falsul ecumenism impus de PS Sofronie in cadrul intrunirilor ecumenice de la Manastirea Sfanta Cruce din Oradea si de la sedintele preotesti din Beius. Iata ce ne-a spus parintele Eftimie:
"Deocamdata nu exista o definitie precisa a ecumenismului astfel incat fiecare il interpreteaza dupa bunul plac si propriile interese. Sub pretextul ecumenismului unii au ajuns sa desacralizeze Sfintele Taine sau ierurgii (nunta, sfintirea apei, slujbele inmormantarii etc.) sau, in cazul IPS Nicolae din Banat, Trupul si Sangele Mantuitorului, incalcand astfel canoanele apostolice si ale Sfintilor Parinti. Conform invataturilor Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe ecumenismul ar trebui sa se limiteze la bunul simt si respectul reciproc intre credinciosii diferitelor confesiuni.
Sunt unii care vor sa uneasca religiile, dar aceasta nu dupa legile lui Dumnezeu ci dupa interesele puternicilor zilei de a globaliza totul inclusiv credinta, sufletele noastre. E absurd ca doua sau mai multe credinte cu doctrine diferite sau chiar contradictorii sa ajunga la o unire a credintei atata timp cat fiecare pretinde ca detine Adevarul. Aceasta, in viziunea unora, ar insemna ca sunt mai multe adevaruri chiar daca ele se contrazic la un moment dat. Din felul in care se practica ecumenismul in Bihor, in Banat, si nu numai, se vede clar ca nu credinta, dogmele, sunt la baza actiunilor ecumenice ci mai degraba slugarnicia fata de puternicii zilei. Totul s-a transformat intr-un teatru ieftin prin care invatatura de credinta este inlocuita cu lozinci frumoase lipsite de sacralitate.
Justificarile acestea cum ca de la religii au pornit razboaie sunt nefondate. Nu de la religii, ci de la dorinta unora de a stapani pe altul, de a-si extinde sfera de influenta prin prozelitism si de a-si satisface orgoliile. Nici o religie din lume nu invata in doctrina sa ca cel ce are alte optiuni religioase trebuie supus sau condamnat. Ortodoxia in esenta ei e o religie a tolerantei si a respectului reciproc, dar in acelasi timp si a sfinteniei si demnitatii. A ne lasa calcati in picioare credinta nu inseamna ca suntem toleranti ci apostati. A te lasa pe tine calcat in picioare, ca persoana individuala, e o virtute intr-adevar; dar ati lasa calcata in picioare credinta si Biserica e un pacat. Nici unul din Sfintii pe care Biserica Ortodoxa ii are in calendarul de perete si sinaxare nu au slujit cu cei de alte credinte dar asta nu inseamna ca nu i-au respectat ca oameni, chiar au dat dovada de buna convietuire cu eterodocsii. Prin forma gresita in care se practica ecumenismul in Bihor si Banat nu se face altceva decat sa se creeze confuzii intre ortodoxie si celelalte culte. PS Sofronie isi justifica gestul de Boboteaza spunand ca si PS Roman Ciorogariu a facut astfel. Daca, intr-adevar, PS Roman Ciorogariu ar fi slujit cu eterodocsii trebuie tinut seama si de contextul si imprejurarile de atunci. Dar de ce PS Nicolae Popovici si episcopii care l-au urmat in scaun nu au facut si ei la fel?
Aceste asa-zise bune intentii nu sunt altceva decat o masca vicleana in spatele careia se ascund interese politice si materiale, dorinta unora de a stapani popoarele in numele pacii si a tolerantei. In felul acesta riscam ca, in viitorul apropiat, ecumenismul sa devina o simpla componenta a New Age." Doru Brudascu (membru al grupului KSLCatalin)
O parere justa in chestinea dezbatuta:
http://mrdignity.wordpress.com/2008/05/30/aruncati-cu-noroi-in-corneanu-ca-tot-n-aveati-ce-discuta/
Si daca Dragostea este mai mare decat credem noi? Pana la urma a bea un pahar de vin cu cineva nu inseamna ca mi-am schimbat sau ciuntit credinta, nu inseamna neaparat ca m-am Impartasit cu ei, ci doar ca am baut un pahar de vin cu ei.
Dovediti-mi voi ,care acuzati atat de usor ca in sufletul meu s-a schimbat ceva. Cred ca asta doar Dumnezeu si cei vrednici sa stie,pot sti.
Florentinei:
aproape ca iti dadeam dreptate insa, la adresa respectiva,e o opinie aparent stilizata, victima vesnicei capcane pai/barna in maniera judecatii de valoare,nici o clasa in duh; asa ca, justetea merge mai departe, spre Domnul.
Anonim:
aveti perfecta dreptate: personal, nu am ce sa va ,,dovedesc" atata vreme cat Sfanta Euharistie o confundati cu un pahar de vin.In acest caz, credinta ortodoxa nu v-a atins epiderma, daramite sa va mai strapunga si sa va miste sufletul...
Cititi Alexander Schmemann,Euharistia Taina Imparatiei" , poate va e de folos si intelegeti diferenta.
Domnule Codrescu, da ce aglomeratie aveti dupa perdele, nu sesizeaza ca usa o tineti intotdeauna deschisa?...
Corina. N.
Din păcate, se constată că oamenii au o relaţie tot mai superficială cu credinţa şi cu viaţa liturgică, mulţi dintre ei neînţelegînd ce înseamnă o Sfîntă Taină, care sînt implicaţiile ei mistice. Ei traduc totul în analogii profane, îşi închipuie că e vorba de chestii simbolice sau protocolare, iar în aceste condiţii discuţia abia dacă se mai poate purta. Pe unii îi simţi inteligenţi, chiar bine intenţionaţi, dar sînt complet necatehizaţi şi dezbisericiţi, analfabeţi religios şi infirmi duhovniceşte, reduşi la o pseudo-înţelegere intelectuală sau pragmatică a lucrurilor şi de aceea puşi pe vociferare, ca la un fel de controversă politico-ideologică. Unii ca aceştia, fără să-şi dea seama, transpun Logosul în logoree, iar pe deasupra mai şi au, caragialeşte,"tăria opiniunilor" lor. E un spectacol dezolant al disoluţiei spirituale, ale cărei victime nici nu mai au nevoie de călăi, căci îşi lucrează singure propria pierzare. Trăim în plin caragialism religios, iar dacă vorba din bătrîni era "Aş plînge, dar nu pot de rîs", azi ar trebui mai degrabă, dacă ne pasă cu adevărat, să zicem: "Aş rîde, dar nu pot de plîns"...
Cine sunt frati in Cristos ?Isus ce v a invatat dragi preoti ?Ortodicsi cu ortodocsi ,catolici cu catolici,protestanti cu protestanti?
Cititi Ev dupa Ioan cap 4,versetele 5-42 ,daca Isus nu a facut diferenta intre poporul ales si samariteni inseamna erezie?Sau nu cumva preotii nostri sunt mai presus decat Isus?Porunca suprema este IUBIREA,nu?Dar se pare ca iubirea a fost inlocuita cu MANDRIA si ATOTSTIUTORII!!!Va faceti probleme pt IPS Nicolae Corneanu ,dar pentru ce educatie crestina se da la tv pe toate canalele pt tinerii nostri Biserica noastra Ortodoxa nu are nici o pozitie .Nu am vazut nici o dezbatere saptamanala la tv pentru a pretinde celor ce conduc tara asta de care suntem foarte "mandrii" mai multa moralitate,mai mult bun simt.Cu asta ar trebui sa se ocupe fratii nostri crestini.Dumnezeu este simplitatea insasi,IUBIREA nu este egala cu mandria (oricare ar fi ea)MAI MEDITATI SI TREZITI VA FRATILOR!!!
Stimate anonim,
Te invit sa facem distincita intre iubire si sentimentalism. Iubirea presupune cunoasterea persoanei pe care o iubesti sau adevarului in care crezi. Sentimentalismul este doar o emotie trecatoare si vaga.
Cele de mai sus se aplica cu atat mai mult in cazul iubirii crestine. Nu ne putem uni in iubire cu Hristos sau cu semenii nostri, daca nu marturisim acelasi adevar de credinta. Adevarul de credinta nu este un set de cunostinte teoretice sau o simpla inventie a mintii omenesti ci un dat revelat care culmineaza in Hristos. Este o teofanie, o manifestare a lui Dumnezeu printre oameni. Adevarul presupune urmarea lui Hristos. Avem libertatea sa spunem ‘DA’ la invitatia lui Hristos de a-L urma. Daca spunem da, va trebui sa-L urmam si sa-L iubim asa cum Il marturisesc Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, adica sfintii. Altfel spus, Il urmam pe Hristos asa cum El S-a revelat, nu asa cum credem noi – eu intr-un fel, tu in altul,…. Daca spunem nu, sau nu stiu, sau poate - si avem inclusiv acesta libertate - putem desigur sa filosofam pe marginea adevarurilor de credinta si sa consideram ca este un singur Dumnezeu si la ortodocsi, si la catolici, si la protestanti si, de ce nu, si in restul religiilor mono sau politeiste. O privire detaliata asupra invataturii de credinta marturisita de ortodocsi si de catolici va scoate in evidenta diferentele profunde dintre cele doua Biserici.
Pe de alta parte, este interesant de retinut faptul ca in cadrul Liturghiei, inainte de a lua Sfanta Impartasanie, adica inainte de a se uni mistic dar real cu Hristos, tot crestinul marturiseste credinta – rosteste Crezul, si numai apoi se impartaseste. Nu ma pot uni in iubire cu cineva daca nu-L (re)cunosc, daca nu stiu Cine este. In acest moment (al rostirii Crezului) se scurcircuiteaza legatura dintre Biserica Ortodoxa si cea Catolica. Crezurile sunt diferite, Sfanta Treime este privita si inteleasa in mod diferit de catolici si ortodocsi. Nu o sa intru in detalii pentru ca nu e locul potrivit, dar recomand aprofundarea subiectului Sfantul Grigorie Palama vs. filioque.
Asadar gestul mitropolitului Nicolae Corneanu este unul care tradeaza fie superficialitate (nu-si cunoaste credinta), fie inconstienta duhovniceasca.
In astfel de cazuri canoanele Bisercii Ortodoxe au un verdict foarte clar: caterisirea. Desigur, exista si posibilitatea intelegerii si recunoasterii greselii care ar elimina necesitatea caterisirii. Sau, mult mai elegant, exista posibilitatea ca Mitropolitul sa se retraga din demnitatea pe care o detine.
In ceea ce priveste unirea dintre cele doua Biserici de care amintesti, este cu siguranta un lucru de dorit. Unirea nu se poate insa face prin gesturi gratuite sau puerile. Se poate face prin dialog, prin cunoastere reciproca, prin intelegerea si eliminarea diferentelor care ne separa (daca este posibil) si, mai ales, prin lucrarea Duhului Sfant. Unirea va fi posibila doar cand vom marturisi cu totii aceeasi credinta.
Ce nu înţeleg pseudo-creştinii rupţi de Biserica adevărată şi hrăniţi cu sloganuri sentimentale este că adevărata comuniune, statornicită de Hristos şi de Apostoli, nu se întemeiază nici numai pe credinţă, nici numai pe iubire, ci pe asumarea şi trăirea lor armonică în Duhul Sfînt. Comuniunea liturgică este expresie consecutivă a comuniunii de credinţă. În planul profan, iubirea poate fi independentă de credinţă. În plan religios, iubirea creşte din credinţă şi credinţă se întăreşte prin iubire. Iar viaţa liturgică este punctul tainic de întîlnire al celor două.
Cei rupţi de Biserica apostolică - singurul mediu şi singurul garant al adevăratei comuniuni - gîndesc şi trăiesc, de fapt, în spirit profan, iar aceasta explică neputinţa lor de a realiza dimensiunea mistică a creştinismului tradiţional. Ei au o "înţelegere" etică, juridică şi naiv-sentimentală a religiei, iar temeiurile tradiţionale ale creştinismului li se par obscure şi redundante. În cecitatea lor duhovnicească, se cred însă deştepţi şi emancipaţi, judecă toate lucrurile după măsura lor pervertită şi sînt în realitate cei mai incapabili de "dialogul" de care fac atîta caz, căci vorbesc alte limbi decît limba Bisericii, aşa cum au fost deprinşi prin "bisericuţele" lor.
Cînd îi vezi atît de îndîrjiţi în puţinătatea lor mentală şi spirituală, cel mai înţelept este să-i laşi în plata Domnului. Mai de folos este să te rogi lui Dumnezeu pentru ei, cu milă creştinească, decît să le vorbeşti, căci au "urechile închise" la tot ce nu cadrează cu sminteala lor - doldora de cuvinte şi goală de Cuvînt.
La adresa de mai jos gasiti opinia lui Cristian Badilita, teolog ortodox, doctor in patrologie, vis-a-vis de gestul IPS Corneanu de a cere impartasirea cu Trupul si Sangele lui Cristos in cadrul Liturghiei greco-catolice din Timisoara.
Cristian Badilita despre impartasania lui IPS Corneanu la greco-catolici
Dar ce garantii are cuvantul lui Cristian Badilita? se contrapune el la atatia Sfinti Parinti? A atins deja starea de beatitudine?
Se pare ca lucreaza duhul Impartasaniei catolice eficace din moment ce tasneste atata dragoste si ,,intelepciune" din cuvantul lui ...
Corina N.
D-l Bădiliţă a avut dintotdeauna o bună aşezare culturală, dar o proastă aşezare spirituală. Pe cît de citit este în ştiinţa patrologiei, pe atît de departe este de duhul Sfinţilor Părinţi. Iar în ultima vreme a pornit într-o aventură solitară a orgoliului ulcerat şi a deşteptăciunii necuminecătoare, pe care pare hotărît s-o împingă pînă la sinuciderea morală a intelectualului strălucit care este (dar nu se împacă să fie).De unde se vede că mintea prea multă poate fi fundătura simetrică a minţii prea puţine...
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire