sâmbătă, august 04, 2012

INTERMEZZO LIRIC: SONETELE LUI DIONIS (5)

SUMARUL BLOGULUI



DIN SONETELE
SĂRMANULUI DIONIS


XIII

De am un Zeu, acela mi-e Cuvîntul,
şi dacă-am fost pe seama-i trăitor,
pe limba mea mi-e rîvna să şi mor,
că-n ea se pupă cerul cu pămîntul.

Ea-nfruntă lin stihiile haíne
şi sună pur în fiecare gînd,
iar cine-o toarnă-n visul lui flămînd,
răzbună-n ea şi moartea care vine.

Căci tu te duci, dar ea-n poem rămîne,
şi vremea dinţii şi-i toceşte-n rime,
sau în măsuri solemne şi sublime,
ce-ntineresc cu cîtu-s mai bătrîne.
Nu cred în rai şi-n iad, dar cred că poate
rămîne viu Cuvîntul peste toate.


XIV

Zicea Mihai că-i fiu-acelei secte
ce are dor de formele perfecte,
dar Dionis, pe urma lui, vă spune
că nu-s perfecte dacă nu-s nebune.

E-o nebunie-a duhului ce ţine
mereu aprinse stelele în vine
şi ia pieptiş, pe căile lactee,
cuvîntul de la poale la Idee.

Mihai era bolnav de-o nebunie
ce-i mai presus de tot ce-a fost să fie
şi-n veşnicia ei de foc şi pară
s-a dus de bunăvoia lui să moară,
ca neamul tot să poată să învie
în logosul ce strigă în pustie.


XV

Puţin îi pasă celui greu de minte
că nu pricepe, iar cel plin de ură
nu pune preţ pe-a dragostei măsură,
şi joc îşi bat cu toţii de cuvinte.

Căci nu e înţeles să-l iei aminte
şi nici virtute vie în făptură
să nu-şi îmbrace goliciunea pură
în vechile cuvîntului veşminte.

Ascultă graiul omului cum sună
şi dacă duhul este treaz în tine,
cum ştii din gust că poama este bună,
la fel vei şti cu-auzul ce şi cine,
şi-oricît ar vrea cel rău  să se ascundă,
tu vei cunoaşte taina lui profundă!

Pentru conformitate,
Răzvan CODRESCU

Mai puteţi citi pe acest blog:

 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire