CLAUDIU TÂRZIU: CONSIDERAŢII POST-REFERENDUM
SUMARUL BLOGULUI
REZULTATUL REFERENDUMULUI
ESTE UN VOT DE BLAM
DAT ÎNTREGII CLASE POLITICE
Băsescu jubilează,
Ponta minte ca de obicei, Antonescu caută soluţii disperate pentru a nu-şi ţine
promisiunea de a pleca din politică. Dar nici unul nu a învins. Şi nici unul nu
pare a citi corect rezultatul referendumului de duminică.
Băsescu se întoarce
la Cotroceni cocoşat de povara unui vot masiv împotriva sa: dacă în 2009 a fost
ales de cinci milioane de români, acum îi vor capul peste şapte milioane. E
conştient, dovadă că vorbeşte despre „falia din societatea românească”. Însă nu
păcăleşte pe nimeni cînd spune că va fi un preşedinte al împăcării. Nici n-ar
putea, chiar să vrea, pentru că USL a mers prea departe.
Liderii
socialiştilor şi ai liberalilor eşuează pentru a doua oară în încercarea de a-l
demite pe Traian Băsescu. E un eşec care le poate diminua capitalul electoral
cu măcar încă 10% în alegerile generale. USL marchează deja o scădere de
popularitate cu 10% faţă de alegerile locale.
PDL mai primeşte o
nesperată gură de oxigen, pe greşeala adversarului, dar depinde foarte mult de
cum îşi va folosi acest avantaj în următoarele luni, pentru a-l transforma în
voturi. Deocamdată sigurul său cîştig este că a reintrat în joc şi nu mai riscă
să aibă soarta PNŢCD.
UDMR joacă la două
capete, pentru a rămîne în cărţi, dar deja şi-a făcut un duşman în USL şi va
trebui să revină spăşită în alianţă cu PDL.
Noi înşine, simplii
cetăţeni, n-am cîştigat nimic. Dimpotrivă. Criza politică va continua,
consumînd energia partidelor de la guvernare în bătălii care nu ne privesc, în
loc să o concentreze pe măsuri de guvernare eficiente. Criza economică revine
în forţă şi nu-mi pare că guvernul este pregătit să-i facă faţă.
România e mai
vulnerabilă ca oricînd în ultimul deceniu, dar, din păcate, nu are ce aştepta
de la conducătorii ei, după cum a şi spus-o. Căci rezultatul referendumului
pentru demiterea preşedintelui nu este decît un vot de blam dat întregii clase politice. În ciuda unei mize
presupuse ca importantă pentru toţi românii, a efortului impresionant (şi
foarte costisitor) de a aduce oamenii la vot şi a tuturor manevrelor de
fraudare a votului (cîteva sute de tentative sînt probate deja, dar cîte or fi
rămas nedescoperite nimeni nu ştie), USL a reuşit să mobilizeze la urne mai
puţin de jumătate dintre alegători. Ceea ce nu înseamnă că restul românilor cu
drept de vot sînt inconştienţi, nepăsători sau că îl sprijină pe Băsescu.
Înseamnă: nu ne simţim reprezentaţi de voi, nu mai girăm cu votul nostru un
sistem aparent democratic, nu mai vrem să alegem între două rele, refuzăm să
fim părtaşi la răfuielile voastre.
Partidele
parlamentare ar trebui să înţeleagă acest mesaj şi să îl ia în considerare.
Căci şi răbdarea românului are o limită.
Claudiu TÂRZIU
Text
preluat de pe blogul autorului: http://c-tarziu.blogspot.ro/
publicat de Răzvan Codrescu @ 12:01
4 comentarii
4 comentarii:
Ma intreb ce ar mai putea fi dincolo de acea limita?Este posibil sa fie ceva atat de grozav incat sa-l faca pe Basescu Realesul sa demisioneze pt. ca prea sunt multi cei care nu-l mai vor,pe Ponta sa-l urmeze in demers pt ca nu se cuvine a te afla in frunte cand ai fost dovedit ca ai furat,iar pe Crin sa se retraga din politica ca sa-si respecte cuvantul?Ce parere aveti domnule,Razvan Codrescu?Cat am devenit de misei ne spune si Dumnezeu cu seceta aceasta.Si atunci,mai putem trage nadejde de un bine de care sa mai apucam sa ne bucuram si noi?
În astfel de situaţie, se pune mîna pe sabie şi se taie nodul gordian. Dar nu cred că avem resursele necesare (nici măcar la nivelul intelectualităţii, care n-a reuşit în vremea din urmă decît să se facă tot mai impopulară, adică exact cum au dorit-o şi o doresc comuniştii şi urmaşii lor cu caş la gură).
Europa nu s-a chinuit niciodată să ne facă mai mult bine decît îi cereau propriile interese, dar acum chiar că nu ne mai poate face nici puţinul bine la care ar fi dispusă, cîtă vreme noi nu putem controla situaţia internă. Cred că niciodată n-am mai fost într-un asemenea impas din 1989 încoace, iar necazul în plus este acela că de atunci pînă acum a scăzut mult calitatea elementului uman pe toate segmentele...
Deci,cam fara speranta...Imi era teama ca asa veti spune ,cam asa simt si eu.Ati ales ca termen de comparatie anul 1989 ,dar ce spuneti de momentul aducerii regelui Carol I in Romania?Ar mai putea fi monarhia o solutie,sa zicem, politica,dar Casa regala a Romaniei?Asta daca brodam asa,pe taramul fanteziei,pentru ca realitatea ne spune altceva.Se simte nevoia unei personalitati ,a cuiva care sa ne reprezinte pe noi in cele bune ale noastre si sa ne adune.Nu pot,nu vreau sa accept ideea ca datorita calitatii elementului uman acea "personalitate"ar putea fi Dan Diaconescu.Am o varsta care nu ma mai recomanda pentru pribegii prin tari straine...
Să nu-I cerem lui Dumnezeu să ne dea ce e mai bine (căci nu merităm), ci măcar să ne păzească de ce poate fi mai rău! (Sigur că pe "tărîmul fanteziei" putem zburda în voie...)
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire