INTERMEZZO LIRIC: SONETELE LUI DIONIS (4)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

 Salvador Dalí, Los relojes blandos

 

 

DIN SONETELE

SĂRMANULUI DIONIS

X

Deja-i prea mult: s-au dus ai mei cu toţii,

părinţi şi fraţi, cu fiii şi nepoţii,

şi de-a rămas din tot ce-a fost vreo mladă,

s-a strîns uitarea peste ea grămadă.

Un şoarec sînt, pierdut printre hîrţoage,

ce n-a ştiut vreodată să se roage,

nici n-a avut de caşul vieţii parte,

ci-a ros mereu felia lui de moarte.

Străin mă simt de lume şi de mine,

rămas stingher pe-o ţandără de vis,

şi nici un înger de urît nu-mi ţine,

nici nu-mi întinde dracul vreun zapis,

şi-aşa-s de trist că noaptea-n pat îmi vine

să-l strîng de gît în somn pe Dionis!

XI

Iubirea ta e goală de cuvinte,

iubirea mea e goală de ardori

şi-aşa străini ne sîntem uneori

că nu ne-aducem noi de noi aminte.

Ca o codoaşă dragostea ne minte,

chircită-n noi de seara pînă-n zori;

m-asculţi cum dorm, iar eu te-ascult cum mori,

şi ceasu-şi linge limbile-nainte…

De ce mă cauţi tu cînd uit de tine,

de ce te caut eu cînd nu mă vrei?

De mi-ai fi coastă şi ţi-aş fi temei,

aş da cu tifla milelor divine…

Dar nu cumva-ntre noi (mă-ntreb mereu)

de lipsă-i tocmai… un pîrlit de zeu?

XII

Să nu-mi spui mie Dionis, de nu e

amorul cea mai rea dintre minciuni:

doar clipe vagi în traista lui aduni

şi firea-ţi pierzi, la cap cînd ţi se suie.

O, bieţi amorezaţi cu mintea şuie,

făcînd zeloşi plăcerii plecăciuni,

de-aţi şti dulceaţa anilor nebuni

pe cîţi din voi stă gata să-i răpuie!

Amoru-i scurt, pe cînd durerea-i lungă,

iar cînd de rost ne prinde moartea goi,

nici mii de-amoruri n-ar putea s-ajungă

să ţină piept nimicului de-apoi,

şi vai atunci de cel ce n-are-n pungă

decît talantul gadinei din noi!

Pentru conformitate,

Răzvan CODRESCU

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Intermezzo liric: Sonetele lui Dionis (1)

* Intermezzo liric: Sonetele lui Dionis (2)

* Intermezzo liric: Sonetele lui Dionis (3)