Răzvan Codrescu: poet, traducător şi eseist de orientare tradiţionalistă, promotor al principiilor şi idealurilor dreptei creştine, fără să fi fost membru al vreunui partid politic nici înainte şi nici după 1989, a debutat publicistic în 1985, cu eseul "Don Quijote şi Prinţul Mîşkin" (în revista "Luceafărul", an XXVIII, nr. 39, p. 8), şi editorial în 1997, cu volumul de eseuri "Spiritul dreptei. Între tradiţie şi actualitate" (Editura Anastasia, Bucureşti).
SUMARUL BLOGULUI
publicat de Răzvan Codrescu @ 10:46
22 comentarii
Data naşterii: 07.05.1959. Locul naşterii: Bucureşti. Naţionalitatea: română. Religia: creştin-ortodoxă. Studii: Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere (licenţiat 1983). Activitatea profesională: profesor (1983-1999), publicist şi editor (din 1991 pînă azi). Funcţii actuale: director literar al Editurii Christiana și redactor-şef la "Lumea Credinţei". Cărţi publicate: șapte volume de poezii ("Răsăritenele iubiri. Fals tratat de dezlumire", 2002; "Rug aprins. O sută de sonete şi false sonete", 2008; "Crucile pustiei. Poeme neptice", 2010; "Rost de doină. Cîntece fără stăpîn", 2012; "Sonetele lui Dionis", 2013; ”Erosstihuri”, 2016; "Acatistele Sfinților Arhangheli...”, 2018), un volum de proză („Povești de ocazie...”, 2020), cincisprezece volume de eseuri (de la "Spiritul dreptei", 1997, la "Tentative de dreapta în România postcomunistă", 2019), traduceri din Dante Alighieri ("Infernul", 2006) şi Sf. Ioan al Crucii ("Integrala operei poetice" - în colaborare cu hispanista Anca Crivăţ, 2003). O bibliografie completă a cărţilor publicate se află în arhivele blogului (august 2007), adusă periodic la zi.
Abonați-vă la
Postări [Atom]
22 comentarii:
Pot afirma şi public, pictura de la Drăgănescu nu este pictură religioasă, ci o colecţie de "imagini evlavioase", care nu
are a face cu tradiţia iconografică bizantină! Şi dacă este aşa, atunci întreaga sinapsă de sfinţi reprezentată acolo poate fi oricît de numeroasă... şi de "ecumenică". Că e prezent Sfîntul Francisc de Asissi e aproape ceva firesc, mîngîietor, dar Sfîntul Mucenic Mauriciu (cel de culoare, din josul lui Francisc) nu face decît să confirme că pentru iconar era mai bine să fi rămas la nivelul verbului...
Parintele Arsenie Boca numai "ecumenist" nu era...
Ecumenist va fi fost, ca orice creştin adevărat, care nu poate eluda porunca lui Hristos ca toţi să fim una întru El, dar "ecumenist" în sensul actual, de eclectism ideologizat, desigur n-a fost şi nu putea să fie. Mi se pare însă că noi, pe bună dreptate porniţi împotriva ecumenismului pervertit şi demagogic de azi, tindem să depreciem şi ecumenismul cel bun (şi pînă la urmă obligatoriu în economia firească a vieţii creştine).
Sesizez bine nuanta, de aceea am si scris "ecumenist", nu ecumenist. Si nu stiu cum poate fi interpretata prezenta lui Francisc de Assisi in pictura. Insa cunoscuta fiind Ortodoxia parintelui Arsenie Boca, nu spun ca trebuie sa ne grabim sa-i dam dreptate in tot ce a spus si a facut - au existat in acest sens si unele controverse - ci doar sa fim mai cu luare aminte: daca un om de statura duhovniceasca a Sfintiei Sale a pictat aceasta imagine, ar trebui sa ne faca si pe noi mai putin grabiti sa aruncam cu piatra...
Arsenie Boca venea dintr-o alta lume romaneasca, care nu trecuse prin troglodeala comunista, o lume in care scoala era scoala si valorile culturale se impleteau firesc cu valorile religioase. El insusi era un om nu doar spiritualizat, dar si foarte cult (facuse Teologia, Artele plastice si Medicina umana), cunostea ce-i dialogul, urbanitatea, cunostea ce-i diversitatea si universalitatea crestinismului de doua mii de ani. Pentru el Ortodoxia era valoarea suprema, dar in nici un caz o cusca in care stai izolat si iti arati coltii. Dumneavoastra aici ii ziceti cu prudenta "saracutului lui Dumnezeu" FRANCISC DIN ASSISI, el avea curajul sa-l picteze in spatiul sacru al unei biserici ortodoxe si sa-i mai si spuna de-a dreptul SFANTUL FRANCISC DE ASSISI...
Si nu era el un caz izolat. Uitati-va si la cei de la Rugul Aprins, cam din aceeasi generatie: cultura si duhovnicia mergeau mana in mana si nici o paralela spirituala nu era de lepadat, nici o Traditie nu era de dispretuit, chiar daca - sau tocmai pentru ca - Ortodoxia statea mai presus de toate.
Nichifor Crainic, Dumitru Staniloae, Arsenie Boca, Andrei Scrima, Nicolae Steinhardt, Valeriu Anania - toti acestia nu seamana in nimic cu ortodocsii complexati si handicapati de azi, care nici carte nu mai stiu, nici performante spirituale nu mai au, nici unitatea crestinatatii in duhul Evangheliilor n-o mai inteleg.
Eu nu stiu daca la parintele Arsenie Boca a fost vorba in cazul de fata de "clar-vedere". dar cred ca de "scandal" sau de "curiozitate" nu poate fi vorba decat pentru cine a pierdut masura crestinismului adevarat si sensul iubirii crestine (care e deschidere nelimitata fata de toti si de toate, dupa modelul lui Hristos).
Doamne ajuta!
Am ajuns azi pe blogul dv si m-am oprit la fotografia cu Francisc de Assisi, in fresca de la Bis Draganescu. Toata discutia pe marginea subiectului mi-a amintit de acuzele pe care le-am primit si eu, scriind despre mucenicii copti de la biserica din Alexandria, la 1 ian 2011 (atentatul pus la cale de musulmani; eu am vazut fotografiata crucea imensa de pe cer, facuta din nori mari, la inmormantarea lor). A fost o intreaga tevatura, de ce numesc mucenici niste eretici. Am cerut parerea a doi duhovnici BUNI si raspunsul a fost cam acelasi: numai Dumnezeu stie cine este sfant si cine nu, nu oamenii fac sfintii, Domnul are judecata finala, deasupra noastra. Am primit sfatul sa fiu foarte atenta la gandurile mele, sa incerc sa discern si sa resping gandul rau (pot oare?); sa cer mereu binecuvantarea duhovnicului; sa fiu mai precauta cand scriu despre subiecte posibil controversate, ca sa nu smintesc (vai de cel prin care vine sminteala, intr-adevar!); am primit sfatul sa ma rog la sfintii nostri ortodocsi, de care e chiar plin calendarul (fara sa fie nici acolo trecuti toti), si, indiferent ce cred despre ceea ce gasesc, haladuind prin lume, la limita (atat de sensibila) a ortodoxiei cu celelalte culte/religii..., sa las in seama altora (mai scoliti in materie) discutiile publice.
Domnul sa va lumineze si sa va intareasca!
Parintele Arsenie Boca a fost un sfant. Si sfintii cunosc la sfinti. Iar spre deosebire de oamenii destepti, sfintii au loc unii de altii, si in cer, si pe pamant.
Domnule Codrescu,
Nu mi-ati ieșit din grații, nu sunt atît de labilă creștinește(nădăjduiesc asta...) ci poate mai atentă cu mine.După intervențiile mele aici, pe blogul dumneavoastră,am rămas eu cu senzația că vă sunt antipatică dacă nu vă accept toate nuanțele de gîndire și evident m-am retras în tăcere. E drept, poate n-am avut suficientă ,,grație” în opinie nici ,,puterea” argumentelor și nici timpul, știți binecunoscutele cratițe și chemarea lor..., v-a deranjat ,,fronda” mea. Dar vă asigur că vă prețuiesc mult, la fel de mult ca la început, și chiar dacă nu îmi sunteți mentor vă spun acum că am învățat multe de la dumneavoastră pentru care mă simt îndatorată, conștientizîndu-mi nevrednicia de a nu mă atinge de cureaua încălțămintelor dumneavoastră( pentru cei ce nu înțeleg figurativul exprimării mele, mă refer la erudiția domnului Codrescu).Iar dacă v-am greșit, iertați-mă, evident, mizez pe lărgimea capacității dumneavoastră de înțelegere și umanitate.
Cît despre pictura Părintelui Arsenie, despre care recunosc, am și eu o reținere,însă nu mă aflu defel în tabăra celor care nulizează valoarea ei iconografică, știu de la Prea Sfințitul Daniel Partoșanul că Părintele Arsenie i-a spus personal că a pictat sfinții, pe Maica Domnului și pe Iisus Hristos Domnul așa cum i-a văzut el.Se subînțelege că se referea la revelație. Este posibil ca în norul de martori care privesc Chipul lui Hristos în Slavă să-l fi văzut și pe Francisc de Assisi.Nu era genul de om care să facă lucrurile la nimereală sau din aplecări afective ci, mai degrabă erau rodul și rezultatul unor contemplații profunde. Ortodoxia Părintelui Arsenie nu este una a autosuficienței și a separatismului, aculturală, asocială etc., ci este o cărare vie care ne poartă de vii, numai să vrem fiecare, din Babilon spre Ierusalim, Alexandria, Bizanț... asumîndu-ne cu toții căutările dureroase ale întregii omeniri pentru a întîlnirea rîvnită cu Fiul Omului.
Cît despre maniera și stilul picturii sale de care ne poticnim, uneori mă gîndesc dacă nu cumva ne-a provocat și aici Părintele Arsenie, pentru a ne arăta capcana a cît de idolatrii putem deveni unei maniere de pictură bisericească cum este cea bizantină(a nu se înțelege că o relativizez ca reprezentare), pentru că mi-e imposibil să cred că nu cunoștea rigoarea canonică iconografică din Erminia bizantină. Dar mă opresc aici pentru că e un subiect mult, mult prea delicat.
Cu toată considerația,
Corina Negreanu
@ Corina Negreanu
La părintele Arsenie Boca şi la pictura religioasă vă pricepeţi, în orice caz, mai bine decît mine (şi credeţi-mă că nu vă antipatizez pentru asta, ba dimpotrivă). În general, nu antipatizez pe toată lumea cu care se întîmplă să nu fiu de acord, nici nu-mi sînt neapărat simpatici toţi cei cu care se întîmplă să fiu de acord.
Afirmaţia mea (dintr-o biată paranteză) că v-am ieşit din graţii n-avea nici o legătură cu faptul că aţi comentat într-un anumit fel sau că nu aţi mai comentat deloc pe blogul meu, ci cu simpla constatare întîmplătoare că nu mă număr în lista dvs. de bloguri. Nici cu asta nu reuşiţi însă să-mi deveniţi antipatică. Îmi pare bine sa vă regăsesc printre comentatori şi vă doresc toată seninătatea.
Așa este. Însă lista mea de bloguri nu are criteriul ,,grațiilor” la bază.Și poate nici nu e așa de importantă.
Vă mulțumesc pentru urare. Am nevoie de seninătate.
Cu "lista" o putem lăsa baltă fără nici o pagubă: mai importantă sau mai puţin importantă, nu face parte din aspiraţiile mele (ci doar din eventualele curiozităţi conjuncturale).
Cît despre seninătate, cine nu are nevoie, într-o lume atît de învolburată?
Cam tarziu, dar acum v-ati primit raspunsul, vezi cine e papa! Boca a stiut asta!
Nu există după părerea mea ecumenism bun, tot așa cum nu poate exista comunism bun sau satanism bun ori o Nouă Ordine Mondială bună. Există însă ECUMENICITATEA la care sunt chemați toți creștinii, să fie laolaltă ÎN DUHUL ADEVĂRULUI, pe care îl descoperim doar în ortodoxie, unde avem singura Biserică mântuitoare, Biserica lui Hristos, Una, sobornicească și Apostolească.
În privința mesajului transmis prin pictarea lui Francisc de Asssisi, vă invit pe blogul radu iacoboaie UN BLOG DE ATITUDINE...
Doamna Corina a exprimat un comentariu foarte interesant...
Este bine că a fost postat și comentariul meu. Poate ne vom lămuri mai ușor. Poate vor înțelege și preotul Matei Vulcănescu (cu blogul ortotoxiacatholica) și compania care îl susține, cei care se semnează Muritor, andrei-d etc.. că demersul început este sortit eșecului. Pe sfinți numai Dumnezeu îi știe...
Eu nu prea stiu ce sa cred despre Arsenie Boca. Este sfant sau inselat? Pictura lui nu mi se pare deloc bizantina, este un fel de Art-Nouveau, ca stil. Chipurile ”sfintilor”, despre care cineva a spus ca le-ar fi vazut intr-o revelatie sunt ciudate, cu proportii exagerate, parca apartin unei alte spiritualitati decat cea ortodoxa. ... Si ochii aceia dati peste cap la Sf. Francisc si la altii... ??? Ce fel de revelatii o fi avut Arsenie Boca? Sunt si eu artist plastic si stiu ca in arta lucreaza Duhul Sfant, fara ”revelatie„. Noi, artistii, lucram cu ”inspiratia”, nu cu revelatia. Andrei Rubliov nu cred ca a avut ”revelatii” cand a pictat. A pictat cu inspiratia si cu sufletul.
Stimate domnule Codrescu,
Este excelenta ideea dvs. de ava pune intrebari asupra lui Arsenie Boca. Caci este chiar indemnul Domnului: ”Cautati si veti afla”. Deci, la Dumnezeu, nici o intrebare nu ramane fara raspuns. Punandu-mi si eu aceleasi intrebari, iata ce am descoperit, fara asa caut prea mult, si va prezint aici si dvs.
Daca doriti sa intelegeti ce a facut Arsenie Boca la Draganescu, este suficient sa va uitati la tabloul numit ”Invierea Domnului”. Acolo Iisus Hristos este reprezentat transparent (ceea ce este un neadevar,caci Iisus Hristos a fost om, nu naluca, atat inainte de Inviere, cat si dupa), apoi, in jurul lui ”Hristos” inviat sunt reprezentate noua halouri, grupate trei cate trei, astfel:
- trei sunt orizontale, ca niste elipse cvasi-concentrice cu centrul la jumatatea coapselor, si sunt pictate in tonuri transparente de alb, care se degradeaza cu cate un ton la fiecare elipsa;
- trei sunt in forma de parabola, cu varful in jos, in zona talpilor, si sunt pictate tot in tonuri transparente de alb,care se degradeaza spre exterior, ca si elipsele, in partea inferioara pictorul le-a tivit cu galben, pentru a le face mai vizibile;
- trei sunt in forma de parabola mai larga, tot cu varful in jos, situate in zona umerilor, si sunt pictate in trei culori diferite: cea centrala este galbena, cea mediana este oranj, iar cea exterioara este rosie.
Aceste elipse si parabole, grupate cate trei, sunt realizate in tehnica pointilismului, adica din puncte mici alaturate care, in functie de densitate, dau si intensitatea tonului. Pointilismul creaza asa numitul efect de ”fuziune optica”, adica amestecul culorilor pe retina ochiului uman. De aceea, in zonele in care elipsele si parabolele se intersecteaza intre ele sau se suprapun peste fondul albastru, se creaza zone in care apar culori derivate din cele de baza. De exemplu, in zona capului lui ”Iisus Hristos” apare culoarea oranj-alburiu, derivata din amestecul optic al culorilor parabolei albe suprapusa celor galbena, ornaj si rosie.
Cel care a descoperit semnificatia acestor ”halouri” misterioase este Ion Buduca, un adept al lui Rudolf Steiner, dar si al reincarnarii, dupa cum reiese din articolul de mai jos:
http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?id=4968&editie=191
Ca urmare, Arsenie Boca era un adept al antroposofiei, acest curent eretic german, intemeiat de catre un anume Rudolf Steiner.
Știu că „a cochetat” de la un moment dat și cu Steiner (e totuși prea mult spus că ar fi fost „un adept al antroposofiei”), iar lucrul se vede mai ales în pictura lui (puțini știu că Rudolf Steiner a fost și pictor). Eu rămîn, în general, circumspect față de pictura de la Drăgănescu, dar nu cred că aceasta este fața esențială a Părintelui Arsenie.
Pictura unui om spune multe...
Eu cred ca Arsenie Boca era convins de ceea ce a pictat. Un pictor, mai ales cand picteaza cu minutiozitate (si tehnica pointilismului este foarte minutioasa) inseamna ca se implica total si crede cu tot sufletul in ceea ce reprezinta.
Cat despre ”fetele” parintelui Arsenie, intr-adevar, sunt multe... Si aici e marea problema: ca era un om cu multe fete, unele foarte intunecate.
In ceea ce priveste scrierile lui, eu sunt total oripilata de ideile sale despre sexualitate (mai ales cea a femeilor).
Eu unul nu mă consider a avea căderea să judec global și definitiv un caz atît de complex.
Invierea lui Hristos si invierea noastra in El
Hristos nu ramane in starea mortii decat atata cat sa se vada ca El a murit cu adevarat, adica pana a treia zi. Unirea deplina ca om cu Tatal prin jertfa Ii aduce fara intarziere starea de inviere. Aceasta arata ca nu se ajunge la inviere fara sa se treaca prin moartea ca jertfa, dar nu numai ca sa se arate ca trebuie sa se treaca de la trupul acesta muritor la cel nemuritor, ci si pentru ca starea la care se ajunge prin moartea ca jertfa e o stare de unire deplina cu Dumnezeu, deci cu totul superioara celei traite in trupul muritor. E o stare la care trece prin moarte cel ce va invia. Hristos ajunge la inviere indata dupa starea in care intra prin moartea primita ca jertfa, dar noi ajungem la ea la sfarsitul acestui chip al lumii, cand materia intreaga se va transfigura, dupa ce va servi, in forma actuala, tuturor oamenilor de dupa noi spre cresterea spirituala si spre primirea in trupul acesta muritor a mortii lui Hristos. Aceasta si ca sa ne rugam aici cu intelegere, pentru cei ce au fost pe pamant inaintea noastra. Invierea fara intarziere a lui Hristos e preinaltarea Lui (Filip II, 9) pentru ca El a primit Cel dintai moartea ca jertfa de bunayoie si pentru ca El sa ne fie nadejdea invierii tuturor si ca focar de atractie spre ea. Invierea lui Hristos prevesteste deplina "trecere" de la viata robita legilor naturii in starea actuala, la viata din Dumnezeu Cel absolut, in care materia va fi ridicata in Duhul Sfant peste legile care o robesc si prin care robeste pe om.
Starea mortii noastre fata de pacatele placerilor egoiste e o treapta mai inalta la care urca omul in transcenderea sa. Prin moartea cu trupul, acceptata din credinta, va trece la o treapta si mai inalta. Iar invierea cu trupul va fi trecerea la cea mai inalta treapta. Starea mortii fata de pacat e o biruire a prea marilor dependente ale omului de lume si de trupul ajuns intr-o robie fata de ea prin pacat, sau prin slabirea legaturilor cu Absolutul personal. Starea mortii cu trupul va fi o eliberare completa a trupului de aceste dependente. Dar starea de inviere va fi ridicarea trupului de catre sufletul inaltat la treapta atinsa printr-o mai mare penetrare a lui de Dumnezeu, o data cu moartea trupeasca, la starea de transparenta desavarsita a lui Dumnezeu prin omul intreg. Sufletul reunifica prin aceasta trupul cu sine si, prin aceasta, cu Dumnezeu la nivelul cel mai inalt, dupa asemanarea lui Hristos. Se restabileste omul intreg, dar la treapta de suprema transcendere si de deplina transparenta a lui Dumnezeu prin el, asemenea lui Hristos si in unire maxima cu El.
La invierea cu trupurile vor fi dusi, la sfarsitul chipului actual al lumii si cei ce nu au lucrat deloc la pregatirea lor, pentru un trup deplin transparent si care, deci, n-au trecut cu sufletul prin moarte la o treapta mai luminoasa. Caci si aceia vor ajunge la o eternitate a lor cu trupul, fiindca Hristos, inviind, a eternizat identitatea tuturor oamenilor creati de Dumnezeu in intregimea lor sufletesc-trupeasca. Dar trupurile acelora vor avea o opacitate dusa la extrem si chinurile de patimi imposibil de satisfacut, in asa fel ca nu va mai fi in ei nici o miscare de spiritualizare a lor, datorita extremei slabiciuni la care a ajuns spiritul lor. Opacitatea in care vor fi incremeniti va fi o rigiditate chinuitoare in rau, echivalenta cu extrema neputinta spirituala a comunicarii. Aceasta, nelasand sa se vada din sufletul lor nici o miscare spre bine, spre lumina, nici pentru ei, nici pentru allii, nu le va permite nici o deschidere. Deosebiti de ei vor fi cei ce s-au pregatit insuficient pentru transparenta invierii. Desi sufletele lor trec dupa moarte intr-o stare oarecum intunecoasa, vor putea fi ajutati pentru o inviere fericita de rugaciunile altora.(Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stăniloae)
Continuarea aici: http://www.crestinortodox.ro/paste/sfintele-pasti/invierea-hristos-invierea-noastra-el-71150.html
Ortodoxia are o anumita cumintenie in tot ce inseamna ea si toti cei care au sarit peste "gardul" acestei cumintenii indiferent de statura lor intelectuala sau "duhovniceasca" nicicand nu au fost numiti sfinti.Este clar ce sunt cei care incalca cumintenia canonului bizantin si-L reprezinta pe Hristos rastignit avand cuiele batue in incheieturile mainilor si nu in palme(pentru ca asa spun "oamenii de stiinta" moderni) inviind cu un trup "netrupesc" avand in Slava Sa unul pe care Sf Ignatie Briancianinov urmand traditia Parintilor l-a numit clar ratacit si fiind Capul(Hristos) a doua biserici (Vaticanul si Constantinopolul aflate pe aceeasi treapta a marturisiri Ortodoxiei)si nu a uneia...In Biserica icoana nu este element decorative menit sa mangaie si sa atate mai mult patima omului ci este dogma in culoare,este unealta ascetica si indreptar. Icoana nu este si nu trebuie sa fie camp deschis bunului plac,imaginatiei si"trairilor personale" Sa ne fereasca Hristos Domnul de a numi sfinti pe unii declarati asa de televiziuni sau de o adunare de oameni tot mai lipsiti de carmuirea Sf Parinti,amagiti de propriile patimi proiectate peste invatatura Bisericii,vesnic in cautarea senzationalului si a suprafirescului iar nu a pocaintei curate datatoare de mantuire. Sf Parinti sunt cei care numesc inovatorii inselati si-l arata pe diavolul ca incepator al lor. Orice discutie in afara invataturilor lor, bazata doar pe simpatii sau pareri personale pe patimi ridicate la rang de dogme sunt inutile...Sa ne fereasca Hristos Dumnezeu de ispita de a sari peste gardul Cuminteniei Ortodoxiei si de partasia cu cei ce au facut-o deja!
Mulțumesc
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire