vineri, februarie 20, 2009

CLUJ: SINODUL MITROPOLITAN ŞI BIOMETRIA


MITROPOLIA CLUJULUI, ALBEI, CRIŞANEI ŞI MARAMUREŞULUI


COMUNICAT DE PRESĂ


Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, luând act de reacţiile unor medii monahale şi teologice faţă de introducerea sistemului de supraveghere biometrică în România, consideră că acestea sunt îndreptăţite, ele urmând însă să fie supuse unor analize şi nuanţări, atât la nivelul Sinoadelor locale. cât şi la acela al Sfântului Sinod plenar.
Oficial, semnalul a fost dat prin Hotărârea de Guvern nr. 557 din 26 aprilie 2006 privitoare la introducerea paşapoartelor electronice, în care sunt stocate datele biometrice ale persoanei, adică imaginea facială, impresiunea digitală, precum şi alte elemente de identificare.
Mai mult, deşi Hotărârea îi priveşte pe toţi cetăţenii României, ea nu a fost precedată de o dezbatere publică, aşa cum s-ar fi cuvenit într-o ţară democratică. Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Acesta are forma şi dimensiunea unei aşchiuţe în care se stochează datele biometrice ale unei persoane; el poate fi implantat nu doar într-un act de identitate (buletin, paşaport, card comercial sau sanitar), ci şi în corpul uman, sub pielea palmei, a unui deget sau a cefei, iar conţinutul său poate fi citit de la distanţă şi de către oricine, cu ajutorul unui calculator sau a unui aparat de receptare anume construit. Nu există nici o lege naţională sau internaţională care să garanteze discreţia sau securitatea absolută a datelor înscrise în cip, acestea fiind, practic, la dispoziţia oricărui factor instituţional sau privat şi constituind un sistem de supraveghere a cetăţenilor pe toată durata vieţii lor, şi chiar după moarte.
Argumentul că acest sistem de supraveghere contribuie la identificarea şi urmărirea delicvenţilor constituie o ofensă la adresa întregului popor român, care nu poate fi tratat ca o bandă de infractori.
Dimpotrivă, acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.
În concluzie, facem un apel către Domnul Traian Băsescu, Preşedintele României şi garantul respectării Constituţiei, să facă tot ceea ce îi stă în putinţă spre a-i asigura cetăţeanului român dreptul la libertate şi viaţă particulară, în consens cu principiile convieţuirii sociale.

În şedinţa din 19 februarie 2009, Cluj-Napoca


BARTOLOMEU, Arhiepiscop şi Mitropolit
ANDREI, Arhiepiscopul Alba Iuliei
SOFRONIE, Episcopul Oradiei
IUSTINIAN, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului
PETRONIU, Episcopul Sălajului
IRINEU BISTRIŢEANUL, Episcop Vicar Cluj
VASILE SOMEŞANUL, Episcop Vicar Cluj
IUSTIN SIGHETEANUL, Arhiereu Vicar Maramureş
---------------------------------
---------------------------------
Un text demn de citit pe site-ul d-lui Ovidiu Hurduzeu:
"Au voie ortodocşii să critice tehnologia?"

15 comentarii:

La 20/2/09 9:13 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Inaltul Bartolomeu si-a facut inca o data datoria sa. Un singur cusur mi se pare mie ca ar avea acest comunicat: nedelimitarea de extremismele parabisericesti de genul demostrantilor din deal. Dovada ca extremistii s-au grabit sa preia textul si sa-l foloseasca in interesul lor agitationist, cum au facut si cu apelul Parintelui Justin mai inainte. Lumea trebuie sa afle si sa inteleaga clar ca instantele bisericesti orthodoxe nu se confunda cu senzationalismul ieftin si cu jurnalismul de scandal. Daca nu se previne aceasta confuzie chiar si orice mesaj oficial de la Biserica se ineaca in diversiunile de presa si in galagia de pe anume bloguri murdare. E o greseala care cred eu ca nu trebui sa o repete si Sfantul Sinod cand se va reuni si va discuta cazul si va da si el comunicat.

 
La 20/2/09 9:34 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

IPS Bartolomeu dovedeste inca o data ca e un om cu vana. Sa-i dea Dumnezeu sanatate!

 
La 20/2/09 4:54 p.m. , Anonymous Alexandru a spus...

Excelent eseul domnului Ovidiu Hurduzeu! Ar trebui sa se tipareasca pliante cu el si sa se imparta macar in mediile intelectuale.

 
La 21/2/09 12:47 a.m. , Anonymous Blogoforul a spus...

Las' ca intelectualii il citesc ei pe site-uri/blog-uri! De-aia e bun internetul, ca te scapa de pliante si brosuri.

 
La 21/2/09 1:55 a.m. , Anonymous Alexandru a spus...

Era o metafora prin care voiam sa spun ca ar merita citit de cat mai multi (indiferent pe ce cale). Sunt si multi intelectuali mai in vasrta care n-au computer sau nu-s familiari cu internetul. Ar fi bine sa aibe si acestia o posibilitate sa citeasca in forma tiparita. In pliant sau intr-o revista care apare cu tiraj mai bun: ca Formula As sau Lumea credintei sau Presa ortodoxa. Cred ca nici domnul Hurduzeu n-ar avea impotriva, daca n-are impotriva nici sa fie pe blogul lui Roncea...

 
La 21/2/09 8:47 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Hurduzeu si Platon pe blogul lui Roncea: aici e toata Romania profunda, vai de capu ei! Anania nu e decat doar un ierarh visator!

 
La 21/2/09 9:39 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Aş zice că vă pripiţi: textele celor doi n-au fost destinate blogului respectiv, ci doar preluate de acesta (mai mult sau mai puţin abuziv).
Cît despre "România profundă", ea sigur nu e pe bloguri (şi poate că nici în cartea "A treia forţă", care nu întruchipează "România profundă", ci doar atrage atenţia asupra ei, analitic şi paideic).
Mă întreb chiar dacă nu se poate spune că "România profundă" e pretutindeni şi nicăieri...
(Cred că chiar autorii cărţii ar putea spune, cu Fericitul Augustin: Dacă mă întrebaţi unde e, nu ştiu. Dacă nu mă întrebaţi, atunci ştiu.)

 
La 21/2/09 10:17 a.m. , Anonymous Blogg-trotter a spus...

Am găsit acest pasaj care explică multe (pentru cine are urechi de auzit) pe bloggul dlui Răzvan Ionescu în articolul „De ce s-a sinucis Kevin Carter?”:

“E adevărat, lumea se schimbă, civilizaţiile se schimbă, culturile se schimbă, dar limbajul Bisericii, al cărei cap este Iisus Hristos, nu se schimbă. Însă când avem de-a face cu poziţia dubioasă a unor teologi ori clerici, care comentează inadecvat Scripturile, atunci Cuvântul îşi pierde şi adevărul, şi taina, şi puterea; devine un cuvânt exasperant de fad şi de rece. Şi îţi aduci aminte de două lucruri: că iadul este imposibilitatea de a iubi şi că semnul cel mai caracteristic al activităţii demonilor este febrilitatea, permanenta şi sterila nelinişte”.

 
La 21/2/09 10:59 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

E bine sa se stie, ca sa nu se mai faca fel de fel de speculatiuni, cum este adnotat pasajul din Apocalipsa cu 666 (13:16-18) in Editia Jubiliara a Bibliei din 2001 (diortosita dupa Septuaginta, redactata si adnotata de Bartolomeu Valeriu Anania).
Pasajul tradus:
“Si pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei liberi si pe robi ii face sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte, incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, fara numai cel ce are semnul: numele Fiarei sau numarul numelui Fiarei. Aici e intelepciunea! Cine are pricepere, sa socoteasca numarul Fiarei; ca e numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase”.
Adnotarea:
“Evreii si grecii din antichitate obisnuiau uneori sa converteasca fiecare litera sau consoana a unui nume propriu in valoarea ei numerica din alfabetul respectiv si sa faca un total: nume incifrat.
Pe seama acestui numar [666] s-au facut numeroase speculatii, fiecare in functie de alfabetul si maniera in care se opereaza calculul. Cea mai probabila ramane aceea care, in valorile numerice ale alfabetului ebraic, il indica pe Caesar Neron, imparatul Romei, primul mare persecutor al crestinilor: QSR = 100+60+200; NRON = 50+200+6+50; totalul: 666. Semnificatia poate fi insa si de ordin mai general: cifra 7 (simbolul perfectiunii) minus 1 (simbolul imperfectiunii) repetata de trei ori in 666; acest numar il poate desemna pe omul total imperfect, pe cel ce intruchipeaza tot ce este mai rau. In cazul lui Nero (sau Neron), el poate fi persoana istorica reala, dar si arhetipul celor ca el de-a lungul istoriei”.

 
La 23/2/09 12:26 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Da-le graunte si ii vei dezbina. Pune-i sa faca un zid si ii vei face sa fie uniti.
IPS Bartolomeu, Platon, Codrescu, si altii, stiuti si nestiuti, ne vom aduna, poate, inghesuiti de tehnicism, aculturalite, falsuri si anticlericalism irational.
Acum, doar atat, 666 e greu de identificat, dar pe 1984 biet romanu l-a trait, deci ar trebui il stie.

 
La 26/2/09 4:57 p.m. , Anonymous ION ADRIAN a spus...

Acun dupa comunicatul BOR nu pot sa mai spun decat:

Spune in 25 februarie parintele Iustin Parvu:

Tăcerea noastră înseamnă sclavie şi îngroparea Ortodoxiei. Oamenii noştri de elită, prin tăcerea lor nu fac decât să construiască sicriul ortodoxiei pe care i-l pregăteşte stăpânirea acestei lumi.Cât pentru păstorii noştri duhovniceşti, atâta le spun: Oare sarea se va strica şi nu va mai săra?”

 
La 28/2/09 10:32 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Inaltul Bartolomeu are o specialitate: pierde mereu la Bucuresti ce castiga la Cluj. Si pe mana acelorasi oameni, care la Bucuresti devin invariabil "unanimi"!

 
La 28/2/09 12:38 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Ce vi se pare neobisnuit? Oamenii votează de fiecare dată pe placul mai marelui locului: la Cluj, pe placul Înaltului Bartolomeu; la Bucureşti, pe placul Fericitului Daniel. Adevărul n-are decît să umble cu capul spart, ca şi aşa mai rău ne încurcă!

 
La 3/3/09 11:20 a.m. , Anonymous Un preot din Ardeal a spus...

Sunteti caustic, dar aveti dreptate, domnule Codrescu. Din pacate!

 
La 5/3/09 11:33 p.m. , Blogger Mihai a spus...

O situatie foarte actuala...e valabila pentru sinodul de la Buicuresti, dar care a anihilat Sf. Sinod de la Cluj? sau Sf. Sinod de Cluj a trecut de partea credinciosilor si a adevaratei Biserici?
Sa citim mai jos...

INFAILIBILITATEA BISERICII ŞI FAILIBILITATEA SINODALĂ

Mircea Vulcănescu

Cu inima se crede spre dreptate,
iar cu gura se mărturiseşte
spre mântuire (Romani X, 10)

Din noianul de erori ce văzură lumina tiparului, cu prilejul scandalului provocat de fixarea sărbătoririi Sf. Paşti, este una care, atacând nodul problemei, ne oferă prilejul restabilirii unor principii esenţiale structurii ortodoxismului. S-a scris anume că trebuie să ne supunem hotărârii Sf. Sinod, oricare ar fi ea, deoarece Sf. Sinod este alcătuit din arhierei, care nici în materie de credinţă dogmatică, nici în legiferarea canonică nu sunt supuşi erorilor. Afirmaţie ce închide o masivă ignoranţă în materie de teologie ortodoxă; este vorba, aci, de principiul infailibilităţii hotărârilor sinodale…
Cu drept cuvânt, spune Homiakov că Biserica nu cunoaşte altă autoritate decât ,,autoritatea Duhului”. Dar, atunci, care este criteriul recunoaşterii infailibilităţii? Răspundem:
- ecumenicitatea.
- Biserica nu recunoaşte hotărârea unei autorităţi ce ar putea să rupă ecumenicitatea ei.
Dar ce este, pentru Biserica Ortodoxă, această ecumenicitate ?
Chestiunea merită discuţie, cu atât mai mult cu cât unele manuale, inspirate de-a dreptul din cărţile catolice, cuprind, în această privinţă, erori incompatibile cu fiinţa Ortodoxiei. Într-adevăr, dacă biserica romano-catolică recunoaşte, în vicarul lui Isus Hristos, pe deţinătorul infailibilităţii în materie de învăţătură, atunci când se rosteşte ex cathedra, o face întemeiată pe o concepţie despre biserică potrivit căreia fiinţa ei văzută, deşi de aceeaşi esenţă, este substanţial deosebită de cea nevăzută, fiecare necesitând o unitate proprie de conducere. În vreme ce dreapta credinţă, cunoscând în biserică două firi (văzută şi nevăzută), unite într-o singură fiinţă, nu cunoaşte decât unul singur şi acelaşi Cap nevăzut: Iisus Hristos; iar unitatea ei nu poate veni de la un organ văzut, ci numai de la legătura ei tainică în Duhul Sfânt, cu Ocârmuitorul ei, veşnic de faţă în viaţa tainică a Bisericii, cu Capul ei cel nevăzut, unitate care este însăşi unitatea Duhului, [din care] izvorăşte şi infailibilitatea în materie de învăţătură. Biserica, în întregul ei, este „stâlp neclintit şi îndreptar adevărului”. Rolul preoţiei, în ceea ce priveşte infailibilitatea în materie de învăţătură, nu poate fi, în nici un caz, asemuit cu cel izvorând din concepţia catolică. Scrisoarea patriarhilor se rosteşte, cum nu se poate mai limpede, în această privinţă:
„...iar nestricarea dogmei şi curăţia rânduielii nu sunt date în paza unei ierarhii oarecare, ci în paza întregului cler şi popor bisericesc, strâns unit în dragostea unora faţă de alţii, care este, cu alt nume, însuşi trupul Domnului Hristos, adică Biserica credincioşilor.”
În lumina acestora, cum se lămureşte ideea ortodoxă a ecumenicităţii?
Ecumenicitatea nu poate fi o unitate politico-juridică formală, ci constatarea identităţii de fapt, a afirmaţiilor Bisericii întregi, în timp şi spaţiu.
Dar acesta nu este decât un alt fel de a exprima invariabilitatea învăţăturii — această invariabilitate rămânând, în ultimă analiză, singurul criteriu de recunoaştere a ecumenicităţii. Spre deosebire de catolici, la care papa şi sinodul se socotesc pe ei înşişi judecătorul şi măsurătorul adevărului cuprins în tradiţie, în ortodoxie, tradiţia este cea care mărturiseşte de ecumenicitatea unui sinod; Sf. Sinod însuşi nefiind decât mărturisitorul a ,,ceea ce pretutindenea s-a păzit, de toţi, totdeauna” (Sf. Vincent de Lerins, Canon 84, Sind. VI ecum.; Mărturisirea ortodoxă, Petru Movilă).
Prin urmare, pentru ca un Sinod general să se învrednicească de atributul ecumenicităţii, nu ajunge participarea la el a tuturor episcopilor ortodocşi în viaţă, ci mai trebuie ca mărturisirea acestui Sinod, în fapt, să nu fie întru nimic deosebită de ceea ce s-a mărturisit de către Biserică, totdeauna, de toţi şi pretutindenea…
Care este, acum, situaţia Sf. Sinod al Bisericii noastre?... Despre a cărui alcătuire, spune mitropolitul Gurie astfel:
,,nu toţi chiriarhii erau la şedinţă; unii din cei prezenţi cereau amânarea, iar o parte a fost de părere să se sărbătorească la 5 mai. Şi la şedinţă n-a fost patriarhul”…
Întrebăm: în această situaţie, mai poate fi vorba de ,,duh de răzvrătire”, de ,,conservatism idiot” din partea poporului şi de ameninţări din partea Sf. Sinod? Cine sunt nesocotitorii credinţei ortodoxe? Şi cine străjerii ei?...
Încă o dată minunata îndărătnicie a credincioşilor ortodocşi întru păstrarea „comorii de mult preţ” se dovedeşte a fi un formidabil răspuns lumescului ,,duh al înnoirilor”. Căci: „chiar dacă noi înşine sau înger din cer ar binevesti peste ceea ce am binevestit vouă, anatema să fie!” (Galateni, I, 8).

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire