Răzvan Codrescu: poet, traducător şi eseist de orientare tradiţionalistă, promotor al principiilor şi idealurilor dreptei creştine, fără să fi fost membru al vreunui partid politic nici înainte şi nici după 1989, a debutat publicistic în 1985, cu eseul "Don Quijote şi Prinţul Mîşkin" (în revista "Luceafărul", an XXVIII, nr. 39, p. 8), şi editorial în 1997, cu volumul de eseuri "Spiritul dreptei. Între tradiţie şi actualitate" (Editura Anastasia, Bucureşti).
PACE, SĂNĂTATE ŞI LA MULŢI ANI !
publicat de Răzvan Codrescu @ 11:38
14 comentarii
Data naşterii: 07.05.1959. Locul naşterii: Bucureşti. Naţionalitatea: română. Religia: creştin-ortodoxă. Studii: Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere (licenţiat 1983). Activitatea profesională: profesor (1983-1999), publicist şi editor (din 1991 pînă azi). Funcţii actuale: director literar al Editurii Christiana și redactor-şef la "Lumea Credinţei". Cărţi publicate: șapte volume de poezii ("Răsăritenele iubiri. Fals tratat de dezlumire", 2002; "Rug aprins. O sută de sonete şi false sonete", 2008; "Crucile pustiei. Poeme neptice", 2010; "Rost de doină. Cîntece fără stăpîn", 2012; "Sonetele lui Dionis", 2013; ”Erosstihuri”, 2016; "Acatistele Sfinților Arhangheli...”, 2018), un volum de proză („Povești de ocazie...”, 2020), cincisprezece volume de eseuri (de la "Spiritul dreptei", 1997, la "Tentative de dreapta în România postcomunistă", 2019), traduceri din Dante Alighieri ("Infernul", 2006) şi Sf. Ioan al Crucii ("Integrala operei poetice" - în colaborare cu hispanista Anca Crivăţ, 2003). O bibliografie completă a cărţilor publicate se află în arhivele blogului (august 2007), adusă periodic la zi.
Abonați-vă la
Postări [Atom]
14 comentarii:
http://cidadededeus.wordpress.com/2009/02/10/sa-il-ajutam-pe-parintele-mihai-constandache/
La multi ani! Ii multumesc Parintelui pentru tot ceea ce este pentru noi,un adevarat duhovnic al neamului.
În faţa unui sfânt părinte,
epigramiştii mici se fac,
căci pe măsură n-au cuvinte,
dar, din nărav, ei nici nu tac...
Păstorului ce-n duh veghează
i se închin-un păstorel
şi sănătate îi urează,
în vers smerit, dar plin de zel.
Mulţi ani să-i deie Dumnezeu,
să ne mai fie baci în munte
şi neamului spre cer mereu
cu ruga lui să-i facă punte!
Iată, Păstorele, un fel frumos de a-ţi spăla din păcate şi de a-ţi chivernisi din virtuţi!
Eu cu sfinţii mă smeresc,
dar cu bloggerii mă pişcă
limba să mă răfuiesc
pentru tot ce stă sau mişcă.
Răfuieşte-te cît vrei,
după cum devine cazul,
dar cu-atîţia păstorei...
nu se ieftineşte hazul?
Să n-am haz, dar s-am dreptate:
asta-i pofta ce-o poftesc!
Şi dau râsetele toate
pe un plâns călugăresc.
Zău că-mi placi, orice s-ar zice!
Rîsu’-plînsu’ e cu noi!
Dă cel tare de cerbice
în ţepuşa dinapoi....
Ca sa combateti pe toti cei care il judeca cu usurinta ar trebui sa spuneti inclusiv aici ce a facut Parintele pentru Tara si Ortodoxie intr-o viata de om.
Clicaţi pe PĂRINTELE ARHIMANDRIT IUSTIN PÂRVU, chiar deasupra primei fotografii, şi veţi găsi o mulţime de informaţii. (Ce-i drept, s-a strecurat acolo şi o greşeală: părintele e născut în 1919, nu în 1918.)
Pentru M. B.:
Mi-aş fi dorit mult să pot ajunge săptămîna aceasta la Petru-Vodă, dar mi-e cu neputinţă. Dacă ajungi tu cumva, spune-i Părintelui LA MULŢI ANI şi cele cuvenite şi din partea mea. Şi retrimite-mi adresa ta de e-mail, pe care n-o mai gasesc.
(Înţeleg că săptămîna viitoare va ajunge acolo şi prietenul Claudiu, în care am toată încrederea.)
Tot pentru M. B.:
Cei doi F nu-s chiar atît de siniştri pe cît par. Sminteala vine din altă parte (şi mă tem că nu din spaţiu, ci din timp...). Tizul tău e ca balaurul: s-a dus, dar şi-a lăsat otrava. Părinţii sînt mai presus de discuţie, morţi sau vii.
Trimite-mi totuşi e-mailul - aici e mai greu să lămurim (cît se poate lămuri; vorba Părintelui Arsenie: "Şi dracul poate să citească Scripturile şi să le tîlcuiască").
De terţi nu e cazul, cred eu. Cel puţin deocamdată... Pe zona "bampirului" nu conta (Hic sunt leones).
Doamne-ajută!
La Petru-Vodă
Acolo-n munți,sub cer senin,
Înconjurat de îngeri,
Trăiește-un om cu nume sfânt
Un om cum rari pe lume sunt-
-Părintele Iustin.
Cu chipul blând,cu ochi senini,
Cu părul alb, ca neaua;
Te uiți la el și-ncepi să crezi;
Icoană-n trup pe care-o vezi
Și vrei să i te-nchini.
Creștinii vin la ușa lui
De peste tot din lume
Să ceară sfat și ajutor
De la un bun mijlocitor
La Maica Domnului.
Pe mulți din cei care-au intrat
La dânsul în odaie
I-a cercetat și plin de har
C-o vorbă bună sau măcar
C-un sfat i-a îndrumat.
Am fost și eu. M-a ajutat.
Și ușurat în suflet
Mă-nchin sfios și îndrăznesc,
Așa cum pot,să-i mulțumesc:
"Părinte,...m-ai salvat!"
Lui Marian D.:
O poezie doldora de evlavie, m-am bucurat s-o pot posta aici.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire