O DEZBATERE EŞUATĂ
Cred că prietenul Claudiu Târziu a surprins destul de bine, în cîteva fraze lucide şi amare, sentimentul de mîhnire pe care ni l-a lăsat multora dintre cei de faţă lipsa aproape totală de etică a dialogului, îmblînzită într-o oarecare măsură doar de mărturisitoarea intervenţie telefonică a părintelui Iustin Pârvu. A putut fi auzit astfel – de cei care mai au urechi să audă – adevăratul părinte Iustin, nu cel contrafăcut de retorica belicoasă a unor ucenici care nici nu-l merită, nici nu-l onorează. Reprezentanţii oficiali ai Ministerului de Interne, deşi cam derutaţi de context, au dat dovadă de destulă răbdare, chiar în mai mare măsură decît reprezentanţii oficiali ai Patriarhiei Române (dacă părintele profesor Constantin Coman a rezistat pînă spre sfîrşit ostilităţii apriorice cu care a fost întîmpinat de o parte a asistenţei, părintele profesor Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie din Bucureşti, întrerupt în mai multe rînduri, a ales să părăsească sala). Dintre invitaţi, prestaţia cea mai slabă mi s-a părut cea a monahului Filotheu Bălan (oţărît şi confuz, inflexibil pe poziţia sa, dar oarecum depăşit de situaţie), iar cea mai consistentă cea a sociologului Dan Dungaciu (pe care, din păcate, prea puţini au mai avut răbdarea şi disponibilitatea să-l asculte cu atenţie).
În aceste condiţii, nu-i de mirare că dezbaterea n-a reuşit să aducă limpezirile scontate şi a făcut o impresie mai degrabă deplorabilă, mai ales celor mai puţin familiarizaţi cu problematica şi curentele interne ale lumii ortodoxe. De altfel, modul în care dezbaterea a fost mediatizată de presa laică (ProTV, Adevărul etc.) a aruncat totul în derizoriu, cum s-a întîmplat mai demult şi în cazul Tanacu. Ortodoxia a reuşit din nou să lase impresia unei elementarităţi superstiţioase şi vociferante, cele cîteva discursuri mai miezoase (părintele Coman, sociologul Dungaciu, părintele Şişmanian) fiind pînă la urmă înecate în atmosfera aproape toxică, punctată penibil de istericalele maicii Ecaterina (Monica) Fermo şi ale unui „grup de presiune” care a venit şi a plecat cu ideea fixă (şi pînă la urmă absurdă) că organizatorii şi-ar fi propus să-l denigreze pe bunul părinte Iustin Pârvu sau să şubrezească bazele Ortodoxiei!
Că, arătînd deplină consideraţie faţă de părintele Iustin şi prevalîndu-se de aceeaşi poziţie faţă de cipurile biometrice ca şi monahul Filotheu, se poate discuta şi altfel, în termeni de actualitate, cu date şi argumente sistematizate, ba chiar cu o bibliografie internaţională la zi (căci problema şi-au mai pus-o şi alţii, din cele mai diverse perspective), o arată studiul-raport alcătuit recent, la solicitarea Mitropolitului Teofan (în sfîrşit, un ierarh al B.O.R. care a înţeles că, înainte de a te pronunţa, e bine să încerci să te informezi!), de părintele profesor Mihai Valică şi care poate fi citit chiar pe acest blog. Cu părintele Valică poţi fi sau nu de acord, dar nu-i poţi contesta coherenţa şi seriozitatea. Provocarea în sine rămîne, indiferent de proporţiile pe care i le dau unii sau alţii, părîndu-mi-se la fel de neavenit şi să faci abstracţie de ea, şi s-o prefaci în psihoză naţională.
Iniţiatorului şi moderatorului acestei tentative de dezbatere, preşedintele A.Z.E.C. Răzvan Bucuroiu, i s-a reproşat mai cu seamă că şi-ar fi ales tendenţios invitaţii. Ţin să precizez că suspiciunea respectivă nu are absolut nici un temei. Trebuiau să fie de faţă Mînăstirea Petru-Vodă (care declanşase reacţia publică), Patriarhia Română (care, ca de obicei, replicase pripit şi superficial, dar care, pînă la urmă, rămîne, împreună cu Sf. Sinod, suprema instanţă bisericească) şi Ministerul de Interne (care gestionează oficial problema noilor paşapoarte). Adresîndu-se acestor trei foruri, d-l Bucuroiu nu putea să le impună ce reprezentanţi să-şi trimită, ci fiecare i-a trimis pe cei pe care i-a considerat potriviţi. Singurul invitat contactat efectiv de d-l Bucuroiu a fost d-l Dan Dungaciu, pentru că se impunea într-adevăr un unghi de vedere sociologic. D-l Dungaciu, recunoscut pentru competenţa şi onestitea sa profesională, nu cred că ar putea fi receptat ca „duşman” de nici una dintre „taberele” implicate, de toate fiind apropiat (şi apreciat) de-a lungul vremii. Şi atunci unde mai rămîne loc pentru pretinsa tendenţiozitate subversivă a d-lui Bucuroiu în „selecţia” respectivă?!
Înţeleg, în acest context, amărăciunea d-lui Bucuroiu şi hotărîrea sa, adusă la cunoştinţă chiar în finalul dezbaterii, de a demisiona din funcţia de preşedinte al A.Z.E.C., căci nu e prima oară cînd este bănuit fără temei de intenţii impure, pe de o parte, iar, pe de altă parte, s-a dovedit o dată în plus că A.Z.E.C. nu reuşeşte, dintr-un motiv sau altul, să se ridice la bunele intenţii ale celor care au fondat-o şi care s-au săturat, pe bună dreptate, să tot fie „ţapii ispăşitori” ai disensiunilor curente dintr-o lume românească incapabilă – şi chiar nedoritoare – de a-şi îmblînzi năravurile şi de a coagula într-un sens sau altul. La rîndul meu, fără a fi apucat să discut acest aspect cu d-l Bucuroiu, îmi propun să demisionez, la prima întrunire a Comitetului Director, din funcţia de vice-preşedinte al A.Z.E.C., pentru că am, ca şi d-l Bucuroiu, destule alte lucruri de care să mă ocup mai cu folos – şi cu o discreţie a implicărilor publice care îmi vine, personal, mult mai bine. Le lăsăm satisfacţia impură celor care vor privi retragerea noastră ca pe un triumf al manevrelor lor diversioniste şi dizolvante. Pentru noi nu mai contează demult, nici ca prieteni, nici ca adversari.
Credinţa nu se pierde prin vrăjmaşi,
ci-n lupte mai degrabă se-ntăreşte,
dar o smintesc cei care cred orbeşte
şi se prefac în cîinii ei trufaşi.
Credinţa noastră-i sfîntă nebunie,
e taină grea de pîine şi de vin,
dar n-are dinţi, nici gheare, nici venin,
nu muşcă, nu împroaşcă, nu sfîşíe.
Credinţa creşte dreaptă din iubire
şi nu e ţel, ci stîlp de foc pe cale,
spre cel ce şi la ceas de răstignire
se roagă din prisosul milei sale
să fie-n cer iertaţi şi-aceia care
piroane-i bat în mîini şi în picioare.
44 comentarii:
Stimate Domnule Codrescu, toti spun ceva despre apocalipsa, asa ca si eu vreau sa fac la fel. Si as spune asa:
1. De ce sa facem demersuri pentru a impiedica venirea antihristului, daca sfarsitul lumii este dorinta crestinilor (oare nu asta cerem noi in Tatal Nostru, sa vina imparatia lui Dumnezeu?). Mai mult, daca Domnul asa a hotarat, ca maine o sa vina sfarsitul lumi, un singur lucru pot eu sa-l fac: sa ma pregatesc.
2. Amanarea judecatii infricosatoare, este vazuta in Sfanta Scriptura ca o posibilitate daruita multora de a schimba viata. Or, cu timpul ce trece mai degraba lumea se leapada de credinta, asa ca ar fi mai bine daca am putea sa grabim venirea apocalipsei.
3. Apocalipsa este ceva pe care cu toti o vom vedea: vor trece maxim 70, 80, 90 de ani, si cerurile, pentru noi, vor arde, iar stelele vor pali. Candela aprinsa in mana ne spune ca subtire este lemnul corabiei noastre, cel care ne desparte de apa marii. Care este diferenta intr-un sfarsit singuratic si unu colectiv, fiindca, oricum, fiecare om moare singur?
4. Daca un sfant ne spune ca acum vine apocalipsa, acest om nu-i mai putin sfant daca greseste, cum nu este mai putin sfant Sf. Joan, care spune ca mai multi antihristi au aparut, sau Sf. Paul care zice ca timpul e scurt.
(Va rog sa me scuzati pentru romaneste aproximativ, ca de scurt timp m-am apucat s-o invat).
Cum n-am fost la întrunire, nu m-aş amesteca în discuţie, dar am preluat sonetul din final, urmând să-l postez mâine...
Pentru Sante Ronchi:
Chiar dacă nu vă pot da dreptate decît parţial, recunosc că observaţiile dvs. au gradul lor de pertinenţă.
Dincolo de tema în discuţie, vă felicit pentru cum vă descurcaţi în româneşte (scrieţi deja mai bine decît mulţi români).
În ce priveşte orizontul de îngrijorare care a generat aceste discuţii, nu-i vorba de teama iminenţei sfîrşitului, ci de faptul că anumite forme de monitorizare şi coerciţie impuse de autorităţile seculare ar putea leza viaţa moral-religioasă şi implicit mîntuirea cetăţenilor credincioşi, indiferent cînd va veni "plinirea vremii" (kairos-ul).
Ati surprins foarte bine esenta problemei. Isteria, panica, ambitia de a impune celorlalti punctul nostru de vedere nu ajuta la nimic.
Ar fi trebuit sa luam exemplu de la sarbi cum au reusit sa rezolve problema, punand in prim plan problema drepturilor cetatenesti in primul rand si reusind astfel sa atraga de partea lor nu doar tabara credinciosilor.
Sa nu uitam, traim intr-un stat laic, iar 85% crestini e doar o cifra statistica. In aceste conditii o raliere a Bisericii cu societatea civila ne-ar fi ajutat mult mai mult.
Din pacate discutia a fost mult tarata in derizoriu.
Ma rog la Dumnezeu sa se mai poata indrepta ceva..
Am fost si eu prezent la dezbaterea AZEC si ma declar indignat de felul deformat in care prezinta lucrurile pe blogul lui un agitator si un anarhist care nici macar n-a fost de fata, dar care scrie (i se recunoaste de la o posta stilul) dandu-se drept un spion al sau trimis sa observe la fata locului "care e cu noi si care e impotriva noastra". E acolo atata minciuna si rea vointa ca nu mai lasa loc la nici o replica, pentru ca nici un om normal nu poate sa mearga asa de departe pe calea absurdului si a ticalosiei diversioniste. De altfel pentru insul acela si pentru grupul care il reprezinta el, si care devine tot mai clar ca se folosesc de autoritatea Parintelui Iustin in cu totul alte scopuri, nimeni in afara de ei nu mai detine vreun adevar si nu mai merita vreun credit, toti si toate se afla in gresala si in pacat: si ierarhia, si profesorii de teologie, si manastirle care n-au semnat apelul, si duhovnicii care sunt de alte pareri, si restul ziaristilor crestini, si elitele intelectuale, si guvernantii, si functionarii din ministere, si grecii tradatori, si Europa, si lumea intreaga, crestina si necrestina...
Eu cred ca domnii Bucuroiu si Codrescu, dincolo de bunele sau de relele de care ar putea sa fie acuzati de cineva sau de altcineva (ca n-or fi nici domniile lor perfecti), au facut bine sa-si declare demisiile, deoarece cat timp exista oameni si chiar oameni de presa care sa ia in serios si sa dea credit unora de calitatea morala si intelectuala a fratilor Roncea - AZEC nu are si nu poate avea ratiune. Cel putin asta este parerea mea, daca se mai ingaduie cuiva la noi sa aibe o parere.
La atatea prostii sub semnatura, nu mai veni si matale cu alte prostii anonime!
Bucuroiu, Codrescu, Tarziu nu trebuie sa se lase intimidati, ci sa se lupte mai departe pentru o presa crestina corecta si adevarata cu cati au de partea lor (si nu sunt putini). Eu voi fi foate dezamagit daca cedeaza. Si sunt sigur ca nu numai eu.
Sa le fie rusine la toti: si care ne amagesc si care ne dezamagesc. Frica de Dumnezeu mai are cineva?
Ligheanul cu laturi al "Duhului Sfant" cica "Duhul" ne-ar grai adesea printr-un "grande" teo-sexo-olog -"tafna Duhului Sfant". Fratilor, voi,in "racoarea diminetii" nu vi se pare ca incepe sa se simta putoare de infern. Si nu putem vorbi in acest caz de Pucioasa ori Vladimiresti, ci de un asalt vadimo -graitor, compromitand Ortodoxia traditionala; folosindu-se viclean de autoritatea parintelui Justin, in contextul care convine acestora? O Ortodoxie dupa " chipul si asemanarea lor poate insemna, cu adevarat, "inceputul sfarsitului". Nu cedati, fratilor!
Marianei:
Parintele Iustin. Dar se pare ca e netransmisibila...
După cum vedeţi, postez cu destulă îngăduinţă (deşi recunosc că tocmai am fost nevoit să şi şterg un comentariu nemeritat de crud la adresa unui alt comentator). Vă rog, totuşi, să păstraţi măsura! Vă simt bunele intenţii şi vă recunosc o anumită dreptate abstractă. Credeţi-mă însă că într-un fel se văd lucrurile din afară şi într-alt fel mai dinăuntru. Dacă spuneţi că ne creditaţi, atunci vă rog să ne trataţi ca pe nişte oameni responsabili! Dacă A.Z.E.C. nu va mai exista, noi ne vom continua „lupta pentru o presă creştină corectă şi adevărată” pe alte căi. Nu-i cazul unei dezertări, ci doar al unei reorientări strategice. Dar chiar şi aşa, oricît ne-am strădui noi (sau alţii ca noi), nu vom reuşi mare lucru fără discernămîntul celor care citesc. Într-o lume cu suficient discernămînt, rău-intenţionaţii mor de inaniţie, pe limba lor. Pînă la urmă, conştiinţa publică este cea care alege (şi rămîne responsabilă de alegerea ei).
Nu ştiu cum unul dintre comentarii - cel al Anonimului de la 3:16 PM - a apărut de două ori. L-am lăsat numai în postarea iniţială.
Merita citit, pe blogul Vallahia Nova, articolul "Sarmana Ortodoxie..." de Marcel Radut Seliste. E o analiza trista si adevarata a celor doua extreme intre care se misca azi ortodoxia noastra romaneasca: taraboiul psihopatilor (care injosesc imaginea Parintelui Iustin) si indolenta ierarhilor (care injosesc imaginea Bunului Pastor).
Unui "Anonim" nepostat:
Nu ştiu exact şi nu mă interesează care este originea etnică a fraţilor R. (şi dacă n-ar fi români get-beget, nu mi-ar trece prin cap să le fac o vină din asta, cum nu mi-ar putea trece prin cap să-i fac o vină lui Caragiale, să zicem). Am auzit şi eu în urmă cu ani o anumită poveste (pe care va fi auzit-o şi Claudiu Târziu) despre originea lor etnică şi socială, dar nu pot nici s-o confirm şi nici s-o infirm, nici nu cred c-ar avea vreo pertinenţă în context. Poate că şi ei vor fi auzit despre mine, după cum nu se dau înapoi să insinueze, diferite zvonuri fantasmagorice (căci de-a lungul vremii am fost făcut şi ţigan, şi evreu, şi neamţ, şi rus - în ultima variantă fiind şi un dram de adevăr, căci dinspre mamă bunicul era român, dar bunica era rusoaică din Basarabia). Cum despre mine s-a minţit atît, nu exclud faptul că s-ar fi putut minţi şi despre ei. În România suspiciunea etnică e boală veche, aproape cronicizată. Lui Eminescu i s-au atribuit, de pildă, vreo 10origini etnice!!! Dar vă întreb: dacă prin absurd s-ar dovedi, mîine, că Eminescu a fost pe jumătate turc, să zicem, ar înceta el să mai fie Eminescu - "poetul naţional" şi "conştiinţa noastră mai bună"? Hai să fim serioşi! Sîntem buni sau răi, mari sau mici, nu prin fatalitate etnică, ci după cum "rodim" fiecare, prin fapte şi prin cuvinte. Etnicul îmi poate da o anumită notă de specificitate sau de sensibilitate, dar nu ţine loc de învrednicire personală. Aşa cum condiţia generală de om mă defineşte ca fiinţă gînditoare şi vorbitoare, dar oamenii sînt fel de fel, putîndu-se coborî pînă la bestial sau putîndu-se înălţa pînă la angelic. Om a fost şi Irod, om şi Ioan Botezătorul. Român a fost şi Rîmaru, român a fost şi Arsenie Boca. Şi ca să extrapolez puţin, "publicist creştin" e şi Costion Nicolescu, "publicist creştin" e şi Victor Roncea...
Asta este, fie că ne place, fie că nu: om şi om nu-s totuna, român şi român nu-s totuna, creştin şi creştin nu-s totuna. Fiecare este - nu exclusiv, dar în primul rînd - ce se învredniceşte să fie.
Domnule Codrescu,
privit din ,,afara"(am ascultat toate interventiile din timpul dezbaterii puse pe net) nu consider aceasta dezbatere a fi un esec.Subiectul in sine este cat se poate de sensibil si e firesc intr-un fel, sa starneasca deversiuni chiar si mai necontrolate. Cred ca trebuie avuta in vedere foarte multa intelegere pentru orice reactie umana.Este foarte important ca a avut loc aceasta dezbatere si multumim din nou AZEC-ului ca a provocat aceasta ocazie(cel putin) de informare, intr-o lume in care ne trezim ca nu stim ce se petrece cu noi.Ca de altfel, si Parintelui Iustin Parvu. Nu cred personal, ca e momentul unei demisii nici a dumneavoastra,nici a domnului Bucuroiu.Dimpotriva ,,rabdare, rabdare rabdare".
Nici nu pot fi trase concluzii clare in urma unei astfel de intalniri.
Personal, cred ca este doar o repetitie generala a unui spectacol ce ni se pregateste.Sigur ca un cip biometric nu e un rau in sine, dar daca observam aceasta lege nu e de una singura ci e conditionata de o alta care ne constrange libertatea personala(vedem pachetul de legi adoptat in graba sfarsitului de an!). Tehnologia digitala(singura) sigur ca nu ne poate afecta caderea sau mantuirea personala , dar ea va fi intotdeauna conditionata si de o restrictie a libertatii noastre de optiune.
,,Alunga-ti Sancho, gandurile rele,
ca miezul tau din coaje sa se-aleaga,
caci mori de vant ne-asteapta si ne leaga
sa dam buluc cu inima de ele!"
C.N.
Susţin punctul de vedere al comentatorului anonim. Acest scandal al paşapoartelor biometrice şi al cipurilor implantate în corp e o sfidare în primul rând a drepturilor şi libertăţilor CETĂŢENEŞTI! Priveşte pe orice cetăţean european indiferent de rasă, cetăţenie sau religie. primii care ar fi trebuit să ţipe ar fi fost jurnalişti. Dar cum cei din presa noastră au în mare parte mentalitate de slugă, fără spirit analitic...
Pentru "Blogg-trotter":
Vă mulţumesc pentru semnalare. Articolul d-lui Selişte, pe care l-am citit datorită ei, e într-adevăr remarcabil. Nu am întîlnit însă în el termenul de "psihopati" (autorul vorbeşte cel mult de "bigoţi"), pe care dvs. il folositi abuziv, generalizînd nedrept, asupra unei întregi categorii, impresia proastă pe care vă va fi făcut-o o persoană sau alta. Nu orice exces comportamental sau atitudinal intra în aria patologicului, nici nu stă neapărat sub semnul anormalităţii. Sîntem oameni şi uneori ni se întîmplă să evaluăm greşit lucrurile, sau unii într-un fel, iar alţii într-alt fel. Mîine sau poimîine, în urma unei experienţe sau unei lămuriri, ni se poate întîmpla să ne schimbăm/să ne nuanţăm poziţiile sau vederile. Face parte din diversitatea şi dinamica firească a percepţiilor omeneşti. Eu ştiu bine - şi mărturisesc cu mîna pe inimă - că în ceea ce dvs. vă aventuraţi să numiţi contextual "tabăra psihopaţilor" cei mai mulţi sînt oameni normali, ba chiar oameni de toată isprava, dar care, conjunctural, au poate o percepţie ceva mai neadecvată a realităţii. Ni se întîmplă sau ni se poate întîmpla tuturor.
Îi rog pe cititorii blogului să ia notă de această precizare şi le cer iertare celor pe bună dreptate lezaţi de sintagma respectivă (mai ales că printre ei am şi prieteni foarte dragi).
"Blogg-trotter"-ul ăsta a mai scrântit-o şi altădată. Ar trebui, măcar pentru o vreme, să-l pedepsiţi cu nepostarea.
Cred ca a demisiona doar in urma unei dezbateri nereusite si a unor acuze nefondate lansate la adresa dvs. si a d-lui Bucuroiu este o alta forma a slabiciunii romanului care daca il ia cineva la puricat pe nedrept este gata sa renunte la un loc pe care si l-a castigat si pentru care socotesc ca este necesar sa se bata pana la capat. Voi accepta demisia dvs. doar atunci cand membrii AZEC, care v-au ales, va vor retrage mandatul cu care ati fost incredintat. Altfel voi fi mahnit si dezamagit.
Apokăleată
La cine v-ati referit atunci cand spuneti: "Ţâfna Duhului Sfânt"? Cine este acel teolog? Cel din Constanta ori de la Buuresti?
Ce pacat ca DIVIDE ET IMPERA functioneaza atat de eficient si printre fratii ortodocsi!
Cum este posibil sa facem fata acestor vremuri tulburi, de mare sminteala, daca actionam centrifugal?
Personal sunt de acord cu chemarea parintelui Iustin Parvu, si sper sa am puterea de a o urma.
D-le Codrescu, care este, pana la urma, punctul dvs de vedere vis a vis de subiect? Sau asteptati parerea oficiala a BOR? Care credeti ca va fi reactia Sf Sinod?
Multumesc!
Anonimului de la 9:57 PM:
1) Nu această "dezbatere nereuşită" l-a determinat pe d-l Bucuroiu sau mă determină pe mine în hotărîrea de a demisiona, ci un întreg şir de fapte petrecute în ultima jumătate de an, cărora dezbaterea din 22 ianuarie nu le-a fost decît o tristă încununare (sau, dacă vreţi, picătura care a umplut paharul).
2) Unde au fost membrii A.Z.E.C. "care ne-au ales" (si care l-au ales si pe d-l Roncea) atunci cînd mai toată conducerea Asociaţiei (mai întîi eu şi Claudiu Târziu, iar apoi şi Răzvan Bucuroiu însuşi) a fost contestată şi terfelită săptămîni de-a rîndul pe cel mai toxic blog din România? S-a sesizat cineva să ceară dreptate? A sărit cineva să ne apere în context, din cei aproape 200 de membri, care au toţi condeiele sau microfoanele la îndemînă? Mai degrabă au stat de-o parte şi au privit întreaga mişelie cu un fel de curiozitate impură, de parcă nu aveau nici o treabă cu noi sau cu principiile deontologice pe care ne propusesem în comun să le apărăm.
3)Cîţi dintre cei aproape 200 de membri înscrişi au catadicsit să-şi plătească amărîta de cotizaţie (ceea ce ne-ar fi permis să declanşăm "Caravana A.Z.E.C." sau să desfăşurăm acţiuni mai numeroase şi mai bine pregătite, care toate implică cheltuieli) sau măcar să-şi trimită fotografia şi datele minimale pentru a li se putea elibera legitimaţiile corespunzătoare? Vă spun ca să ştiţi: mai puţin de un sfert!
4) Iar mai grav decît toate, au fost şi unii - nu mulţi, dar nici puţini - care, deşi s-au grăbit să se înscrie ca membri (şi numai vreo 2-3 au ajuns să se retragă efectiv), s-au purtat tot timpul ca nişte duşmani dinăuntru, boicotînd. incitînd şi trăgînd sfori (inclusiv în cazul iniţiativei C.A.L.O.R., în care şi A.Z.E.C. a fost parte).
În concluzie, mersul lucrurilor a dovedit cu prisosinţă, timp de un an, că nu avem încă o adevărată solidaritate de breaslă, nici suficientă maturitate a răspunderii de creştini, nici dorinţa reală de a coagula, nici timpul disponibil şi mijloacele necesare pentru o activitate transpersonală susţinută şi operativă în plan social.
Am avut nişte bune intenţii, am încercat să le concretizăm şi să le facem funcţionale, dar iată că n-am reuşit (probabil şi din nepriceprea noastră organizatorică, dar sigur şi din toate pricinile pe care le-am arătat mai sus).
Poate că o primenire la vîrf, cu oameni şi cu strategii noi, va mobiliza mai mult energiile şi conştiinţele: promitem că vom fi primii care să ne bucurăm.
În ce ne priveşte, vom continua să ne facem - onest şi după puteri - treburile curente, în cadrul publicaţiilor sau editurilor în care activăm de mulţi ani, şi dacă nu vom avea cine ştie ce contribuţii la noul A.Z.E.C revigorat de cei capabili, măcar nu vom pune beţe în roţile nimănui.
Pentru Iulian:
"D-le Codrescu, care este, pana la urma, punctul dvs de vedere vis a vis de subiect?"
Cîtă cecitate sau cîte resurse de suspiciune îi trebuie cuiva ca să-mi pună o asemenea întrebare?
De vreme ce am postat primul pe blogul meu raportul părintelui Valică, nu e clar că nu puteam fi un adversar ireductibil al poziţiei exprimate în el? Chiar n-aţi observat, din postări şi comentarii, că am fost tot timpul reverenţios faţă de părintele Iustin, căruia i-am înţeles îngrijorarea părintească şi îndemnul la trezvie, şi că ceea ce am criticat eu n-a fost decît modul în care unii au înţeles să se folosească de prilej pentru a preface totul într-un fel de febră anarhistă, cu care au reuşit mai degrabă să compromită decît să slujească o cauză cu care pretind a se identifica? Problema e reală, în ordinea duhovnicească, dar, cum a observat şi părintele Arsenie, pe care-l preţuiesc la fel de mult, o retorică abuzivă şi o panică prematură reprezintă cel puţin o eroare "tactică". Altminteri, pe mine mă leagă de Petru-Vodă nu numai statura de legionar ceresc a părintelui Iustin, dar şi ţărîna părintelui Calciu, cu care am fost într-o relaţie duhovnicească încă de pe vremea cînd mai toţi detractorii mei actuali nu învăţaseră bine să meargă în picioare (iar unii dintre mentorii lor de azi construiau cu zel naţional-comunismul ceauşist).
"Sau asteptati parerea oficiala a BOR?"
Cînd am mai aşteptat eu "părerea oficială a B.O.R." sau am fost "yesman"-ul Patriarhiei? În cazul Tanacu? Sau în cazul Anania?Sau în cazul Corneanu? Sau în cazul martirilor din închisori? Chiar v-aţi pierdut, manipulaţi de unul sau de altul, orice urmă de bun-simţ şi de logică elementară?
"Care credeti ca va fi reactia Sf. Sinod?"
Nu-i nici un temei canonic, dogmatic sau moral ca Sf. Sinod să se atingă fie şi de vreun fir de păr din capul părintelui Iustin. Iar dacă ar face-o, aş protesta cu toate puterile mele. Şi mai degrabă "m-aş arunca în săbii" pentru părintele Iustin decît pentru un paşaport cipuit. Nu pot accepta ca părintele Iustin - un sfînt în viaţă - să fie nici victima, nici paravanul nimănui, fie că acel cineva s-ar afla în Dealul Patriarhiei, la umbra Ceahlăului sau în spaţiul virtual al "minciunii fără frontiere".
Cateva precizari:
- Iulian nu este unul si acelasi cu mine, Iulian Capsali.
- Sunt de acord cu tizul meu atunci cand spune: "Ce pacat ca DIVIDE ET IMPERA functioneaza atat de eficient si printre fratii ortodocsi!". Trebuie sa-i vezi si ingrijorarea sincera pe langa cecitatile de moment.
- Si, in fine, draga Razvan, nu chiar toti membrii AZEC au asistat indolenti in cazul terfelirii voastre pe blogul incriminat. Mai cred ceva: exact ca in cazul Vadim Tudor, le este pur si simplu scarba, jena, unora si teama sa intre in aceasta polemica vitriolanta si dezgustatoare din partea detractorilor vostri (ca e mai multi!-sic!).
Stiu ca nu ai putut asista "nemuritor si rece" la aceasta campanie, care te-a afectat, cum era si normal, dar acum totul seamana cu o avalansa fierbinte. Nu se poate sta de-o parte si stiu ca temperamentul (ingerul!) tau nu o sa te lase sa te instalezi prea mult in expectativa.
Pentru Iulian Capsali:
Nu mi-am închipuit nici o clipă că ai fi putut să fii tu cel care să-mi pună întrebări atît de insinuante.
Sigur că şi eu sînt de acord cu prima parte a mesajului respectiv şi că înţeleg îngrijorarea legitimă a celuilalt Iulian. Poate că am fost mai iritat ca de obicei pentru că îmi pare rău să văd că chiar oameni sinceri şi de calitate se pot lăsa astfel derutaţi. Dincolo de această reacţie punctuală şi poate prea personală, îl asigur pe respectivul Iulian de toată simpatia mea.
Domnule Codrescu,
Poate ca gresesc amestecandu-ma in tarate, dar am simtit nevoia sa va scriu cateva randuri aici.
1. Referitor la membrii AZEC: le reprosati acestora mai multe pacate, asa ca, in calitate de membru simplu AZEC simt nevoia sa va raspund si sa va prezint punctul meu de vedere. Pentru mine AZEC este o organizatie "discreta", chiar extrem de discreta. Desi la inscrierea in AZEC mi-am inscris pe o lista numele si vreo trei adrese de e-mail, pana in ziua de azi nu am primit nici un comunicat, informare, adresa etc de la AZEC. Daca ati fi facut o lista in care sa fie cuprinsi TOTI membrii AZEC poate ati fi avut parte de o participare mai activa. DIn cate stiu eu exista o lista, insa cuprinde doar cativa "alesi".
2. Referitor la dezbatere. Va plangeti de lipsa unei culturi a dezbaterii in Romania si ii acuzati pe romani ca nu sunt in stare sa poarte o dezbatere. Vreau sa va spun ca nici dumneavoastra nu sunteti in stare sa purtati o dezbatere. Cand AZEC a organizat o discutie referitoare la documentul de la Ravenna eu am vrut sa citesc documentul, deoarece timp de o ora s-a discutat pe marginea lui fara sa stim ce contine. In momentul in care am inceput sa citesc dumneavoastra ati inceput sa vociferati si sa comentati pana cand am fost silit sa imi inchei cuvantul si sa parasesc sala. Imi pare rau sa va spun aceasta, insa nici dumneavoastra nu va numarati printre oamenii cu care se poate purta o discutie.
Draga Domnule Damian,
Eu nu ţin să mă dau drept model şi nu spun că n-am păcatele mele. Totuşi vă asigur că multă lume a reuşit să stea de vorbă cu mine. Îmi amintesc de episodul de atunci şi cred că aţi avut o reacţie exagerată părăsind ostentativ sala, cu impresia greşită că eu sau altcineva n-am fi vrut să vă lăsăm să vorbiţi. Spiritele se cam încinseră, este adevărat, dar eu v-am întrerupt nu pentru ca să vă răpesc dreptul de a vorbi, ci pentru că nu se finalizase o discuţie în curs, iar lectura documentului (de fapt, a capitolului litigios) ar fi putut fi făcută după această finalizare. Cred că, şi din pricina atmosferei încinse, dvs. nu aţi sesizat acest lucru şi v-aţi ofuscat, fără să mai aşteptaţi vreo explicaţie.
A fost un malentendu pentru care am avut inima strînsă şi v-am transmis scuze, care nu ştiu dacă v-au parvenit. Profit de ocazie ca să le înnoiesc şi acum, dacă dvs. sunteţi dispus să judecaţi lucrurile mai puţin pripit. Vreau să vă spun că atunci toţi cei care au vrut să spună ceva, pînă la urmă au spus, şi aţi fi spus şi dvs., dacă nu plecaţi.
În ce priveşte activitatea AZEC, iarăşi nu spun că n-a avut disfuncţii (de care conducerea e şi ea răspunzătoare în parte), mai ales din pricina faptului că n-am putut găsi resursele financiare de a plăti un secretariat efectiv. Ştim şi regretăm că la unii membri n-au ajuns toate mesajele noastre, dar, din păcate, nici cei la care au ajuns nu s-au prea sinchisit de ele. Eu ştiu că nu a fost rea-voinţă din partea nimănui (cu 2-3 excepţii, printre care nu vă număraţi), ci doar dificultăţile unui început precar, accentuate şi de faptul că majoritatea membrilor sînt oameni ocupaţi şi risipiţi prin toate colţurile ţării. Problema cea mai mare, din punct de vedere administrativ, a fost aceea că, neachitîndu-se cotizaţiile, nu s-au putut acoperi cheltuielile pe care le-ar fi implicat o bună funcţionalitate (sediu şi computere proprii, secretariat permanent, site la zi, deplasări în teritoriu etc.).
Vă dau aceste explicaţii (mi-ar fi fost mult mai comod să nu vă postez comentariul) tocmai pentru că, deşi nu prea mi-a plăcut să vă întîlnesc numele pe un anume blog (e însă treaba dvs.), vă respect ca om, ca gazetar şi ca membru al unei Asociaţii pe care cu toţii ne-am fi dorit-o altfel decît a reuşit să fie (prin vina nimănui şi a tuturor).
Vă doresc un an bun şi sper să aflăm fiecare cumpăna în cele cuvenite.
Raman la parerea mea ca un e-group yahoo nu costa nimic si putea fi facut un astfel de grup care sa cuprinda adresele de e-mail ale membrilor AZEC.
Si daca tot nu m-am putut stapani: mie unuia mi se pare ca toata lumea ocoleste esenta problemei, fiecare incercand sa traga spuza pe turta proprie.
Esenta problemei a fost surprinsa si sintetizata in documentul urmator:
http://ec.europa.eu/european_group_ethics/docs/avis20_en.pdf
Este o analiza facuta de niste oameni seriosi in baza documentelor fundamentale ale Uniunii Europene, care semnaleaza o serie de pericole, cat se poate de reale.
Parerea mea este ca ierarhii ortodocsi din Romania nu sunt capabili sa aiba o pozitie proprie argumentata si prefera sa acorde prea multa greutate cezarului, lasandu-si credinciosii de izbeliste. Iar daca vreun ierarh gandeste si vorbeste in nume propriu atunci incepe balciul. Asta este tot cu scandalul "666": biserica isi vara capul in pamant, statul face ce vrea cu noi iar slugoii sar sa sustina pozitia celor puternici. Daca vine ucaz de sus, slugoii isi vor modifica parerile. Asa este in Romania.
Stimate frate Razvan Codrescu, ma onoreaza si ma obliga la perseverenta in cele bune aprecierea facuta gandurilor mele adunate in "Sarmana Ortodoxie..." Va multumesc. Trebuie sa va marturisesc faptul ca (in ciuda aparentelor) am fost destul de retinut cand am scris acele randuri, chiar daca in adancul sufletului meu port o durere tot mai mare pentru starea in care se afla Biserica noastra. La aceasta durere se adauga si sminteala mintii cu care lupt aproape zi de zi, fiind martorul aproape neputincios al unor fapte care nu au vreo legatura (poate decat indirecta, sa o numesc apocaliptica pentru a fi in ton cu contextul) cu credinta in Dumnezeu si rostul pe care Hristos l-a randuit Bisericii Sale. Daca oamenii de rand (ii numesc de rand pastrandu-le acelasi respect pe care il am si pentru oamenii de elita cata vreme si-au ales ca Stapan pe Hristos ori macar frica de Dumnezeu) ar cunoaste ceea ce ascundem in suflete noi, cei care suntem martori la faptele slujitorilor Intunericului, am banuiala ca bruma de credinta care mai tresare in ei s-ar stinge pentru totdeauna. Toate madulare omenesti ale Bisericii, credinciosii laici, calugarii, preotii, ierarhii au fost atinse de boala acestui veac numita egoism. Cu cat se manifesta in numele unor principii inalte, cu atat egoismul este mai feroce. Doar prin egoism, prin pervertirea iubirii, adica prin bolnava iubire de sine, imi pot explica evenimentele grave care lovesc crunt Biserica de cativa ani incoace. Sincer, nu stiu care este solutia. Da, Calea ramane Hristos, insa, un om serios in relatia cu sine si mai ales cu Dumnezeu (nu stiu cat de serios sunt eu, pacatosul), nu se poate multumi cu citate rupte aiurea din Sfanta Scriptura sau cu predici lacrimogene. Incep a crede ca in curand, mucenicia despre care vorbea Parintele Iustin va fi una din alternative nu numai in fata unor actiuni de genul impunerii cipurilor biometrice, ci in aproape toate situatiile vietii noastre, banala in aparenta, extrem de pretioasa in realitate, o viata in care ne hotaram pentru vesnicie, calea pe care vrem sa calatorim, impreuna cu Dumnezeu sau lipsiti de Dumnezeu. Sa-mi iertati acest sir mai mult sau mai putin coerent de ganduri. Este felul meu de a raspunde generozitatii dvs. MARCEL
D-lui Marcel Răduţ Selişte:
N-am căutat atît să fiu generos, cît să fiu exact.
În orice caz, oameni ca dvs. mă fac să privesc mai optimist viitorul lumii ortodoxe.
D-lui George Damian:
Las la o parte problemele de secretariat ale A.Z.E.C., care în context mi se par secundare.
În ce priveşte problema care ne preocupă pe toţi (chiar dacă nu există o unitate de vederi, unii accentuînd în diferite grade partea "civilă", iar alţii accentuînd în diferite grade partea "mistică"), cred că aveţi, în mare, dreptate. Ierarhia (cu excepţia Înaltului Teofan, pînă la proba contrarie) a reacţionat din nou inadecvat, sau nu a reacţionat deloc. Mai cred însă că vedeţi mai mulţi "slugoi" decît sînt. Nu oricine îşi îngăduie un grad de circumspecţie sau un grad de nuanţare o face neapărat din "slugărnicie" faţă de cineva. Eu am chiar impresia că lumea ortodoxă este mai de acord decît pare în privinţa propriu-zisă a "cipuirii"; tensiunile traduc mai degrabă anumite antipatii între persoane şi grupuri, peste care poate că Dumnezeu ne va lumina să trecem. Deja am consumat mai multă energie în gîlcevile dntre noi decît în înfruntarea adversarului.
Da, din nefericire asta este - a ajuns să fie - România. Dar să nu ne pierdem totuşi nădejdea în... "mintea românului cea de pe urmă"!
P. S. Vă mulţumesc, în numele cititorilor blogului, pentru utila trimitere din text.
Domnule Razvan Codrescu,
Referitor la intentia dumneavoastra, a dl Razvan Bucuroiu si a dl Claudiu Tarziu de a demisiona nu stiu daca e un lucru bun sau rau.
Va marturisesc sincer ca nu cunosc bucataria AZEC cine cu cine tine sau cine pe cine are sau nu la inima (sincer nu ma intereseaza) si nu va pot aprecia sau nu amaraciunea vis a vis de unii membrii AZEC, de reactia unora sau non reactia altora.
Ce pot sa va spun cu privire la acest gest, il rog pe bunul Dumnezeu sa va dea putere sa treceti peste amaraciune si sa reveniti la sentimente mai bune.
Iar ca un crestin ortodox botezat ce sunt(ca mai toti ceilalti numai cu numele) desi nu va cunosc ma solidarizez neconditionat cu lupta dumneavoastra pentru credinta noastra.
Cu privire la modul cum a fost reflectat evenimentul in media: este evident ca reusim din nou sa fim ridiculizati si aruncati in derizoriu. Dar e mai ales vina noastra.
Consider ca a fost o greseala de strategie a reprezentantului Man. Petru Voda sa vina la conferinta neinsotit de un frate sau alt monah. Privesc acest lucru din 2 puncte de vedere: pe de-o parte nu stiu daca monahul respectiv are studii tehnice si daca nu le are ar fi trebuit musai sa vina insotit de un asemenea partener.
In al doilea rand chiar daca avea aceste studii era obligatoriu sa mai vina cu cineva intrucat se juca la dublu si nu la simplu (2 reprezentanti ai MI, 2 ai Patriarhiei). Chiar daca nu stia cati vin din partea celorlalti trebuia sa-i intrebe pe organizatori.
Era evident ca cei 2 domni de la MI vor descrie pasportul respectiv si vor da detalii tehnice.
Pentru a putea intelege ce spuneau dansii si pentru a li se aduce la cunostinta "nedumeririle noastre tehnice" era nevoie de o minte tehnica si echilibrata. Apoi pentru a avea un suport teologic mintea tehnica trebuia dublata de o minte duhovniceasca si de asemenea echilibrata.
Trebuie sa incercam sa intelegem argumentarea celuilalt ca sa putem face o contrargumentare eficienta si sa putem avea sorti de izbanda. Din pacate nu stim sa ascultam, nu stim sa fim putin detasati, ci suntem mereu incrancenati si nu stim sa fim mai destepti decat ceilalti; noi mereru reusim ne credem mai destepti.
Iar corul acela de sustinatori au dat o nota de totala ignoranta si concluzia privitorilor a fost ca acest grup de crestini fac mereu galagie , "zgomot" (de care se temea Pr Arsenie) degeaba. Nu e nicio apocalipsa. Nu e niciun pericol. Numai in mintea lor confuza exista asa ceva.
Iar partea finala al comentariului de la protv cu raspunsul Pr Buchiu ca "stiinta nici nu te mantuie nici nu te duce in iad; conteaza cum o folosesti" este exact ceea ce ar trebui sa intelegem noi crestinii: ca aceasta tehnica este in mana celor care o detin si o folosesc un instrument de control al omului, al persoanei umane. Iar ca sa putem demonstra acest adevar trebuie un demers lucid, coerent, unitar si abordat din 4 unghiuri tehnic, juridic, social si peste toate ca un corolar cel teologic care se raporteaza la toate cele 3 anterioare.
Noi nu putem demasca minciuna daca urlam , strigam, suntem incoerenti, isterici si isterizati strigand cat ne tin rarunchii ca vine apocalipsa.
Cei carora nu le pasa de noi ne vor rade in nas si ne vor da cu flit la orice gesturi necontrolate.
Pr. Iustin a dat un semnal: "ridicati sabia caci au inceput sa vina iscoadele, dar nu loviti, fiindca dusmanul nu e in fata voastra". Daca incep sa vina iscoadele, antemergatorii (paspoarte, permise si mai tarziu cartile de identitate electronice) noi ce facem: ne aruncam cu totii, cu capul inainte, in toate aceste ambuscade.
Dusmanul a aruncat petarda si noi ne luptam uni cu altii; incepem sa ne dezbinam si cand va veni intr-adevar vremea de a fi atacati frontal , pe fata de grosul ostirii dusmane si se vor da luptele finale o sa fim osteniti, obositi, neincrezatori unul in altul si vom fi invinsi inainte de lupta.
Cu dragoste frateasca va imbratisez pe toti cei care va intalniti aici si va aduc aminte ce ne-a zis Pr Iustin: "Nu va temeti."
Haideti fratilor sus privirea acolo la Mirele cel ceresc si la Maicuta Domnului. Nu ne va lasa.
Doamne ajuta!
Punctul dvs. de vedere referitor la dezbatere şi la comportamentul de ansamblu al lumii ortodoxe în raport cu adversarul mi se pare rezonabil.
În ce-l priveşte pe monahul Filotheu, reprezentantul Mînăstirii Petru-Vodă, el n-a venit de unul singur (spre sfîrşit a vorbit - cu mult mai mult duh - şi părintele Ioan Şişmanian, pe care media n-a găsit însă de cuviinţă să-l reţină). Pe de altă parte, monahul Filotheu nu-i lipsit de cunoştinţe tehnico-ştiinţifice, fiind, din cîte ştiu eu, chiar licenţiat în materie. Numai că, vorba părintelui decan Buchiu, ştiinţa depinde cum o foloseşti...
E şi părerea mea că monahul Filotheu a avut o prestaţie nu doar sub aşteptări, dar şi mult sub propriile sale posibilităţi (credeţi-mă că poate fi şi redutabil). A lăsat tot timpul impresia că nu venise acolo ca să lămurească, ci ca să incite (ceea ce n-aş zice că n-a reuşit, cu sprijinul larg al altora, ca teologul Danion Vasile sau maica Ecaterina Fermo, persoane care altminteri nu-s nici ele lipsite de calităţi sau de putere de înţelegere).
În general, ortodocşii noştri au acest "talent" straniu şi păgubos de a lăsa impresia că ar fi mai elementari decît sînt. Şi crezînd sincer că slujesc Ortodoxia, nu-şi dau seama că de multe ori ajung mai degrabă s-o deservească. Poate că, de data aceasta, felul în care s-au văzut mediatizaţi să le dea şi unora dintre ei niţeluş de gîndit.
Stimate d-le Codrescu,
Multumesc pentru raspuns si pentru epilogul conciliant vis a vis de interventia mea. Doresc sa va asigur de aceeasi simpatie si din partea mea.
Doamne ajuta!
Pentru Iulian:
Dumnezeu să ne lumineze pe toţi. Şi mai ales să-l apere pînă la capăt pe părintele Iustin de puţinătăţile unei lumi care îl are, dar care se dovedeşte încă departe de a-l merita!
Faceti ceva cu AZEC-ul ala, domnilor, si puneti capat delirului pseudo-ortodox, ca ne rade o lume intreaga! Fie-va mila de Parintele Justin si nu lasati sa-i distorsioneze mesajele fel de fel de agitatori de pe bloguri! Nu vedeti ca toata tara devine un balamuc?
Am scris articolul de mai jos plecand de la interventiile de la dezbaterea AZEC a universitarilor nostri ortodocsi, cu durere fata de lipsa universitarilor purtatori de cuvant ai Ortodoxiei si fata de nevrednicia, neputinta mea de a face ceva.
Angelismul, dispretul si proorociile
Este adevarat ca rugaciunea si lupta cu pacatul personal este lucrarea fundamentala a crestinului, dar sa ne aducem aminte ca si noua se potrivesc aceste cuvinte:” În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.”(Evr.12,4) Si iarasi sa ne aducem aminte ca in Sfanta Scriptura in acelasi loc unde zice ”Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.”( I Tes.5,16-18), continua asa ” Proorociile să nu le dispreţuiţi. Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine; Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului.” ( I Tes.5,20-22)
Tot in Sfanta Scriptura gasim si proorocii de netagaduit si de nedispretuit “…sa omoare pe toti cati nu se vor inchina chipului fiarei. Si ea ii sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte. Incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei. Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.”(Apoc.13,15-18)
Nu cipul din acte este, s-ar parea, numarul fiarei, dar sunt deja foarte multe situatii in care nu poti cumpara sau vinde daca nu esti in posesia unui numar al unui sistem (bancar, social). Cand se va generaliza aceast tip de identificare numerica a omului, cei ce ar refuza-o, ar putea fi pusi in situatia de muri in lipsuri cumplite. Nu stiu cum se va face aceasta din punct de vedere tehnic, dar nu putem sa nu observam ca exista o preocupare constanta si sustinuta in aceasta directie. In ce scop? Spre a respecta un plan?Poate. Spre implinirea profetiei? De ce? Din cea mai prozaica dorinta de putere, din dorinta despotica, de sorginte demonica, intalnita in toate epocile istorice, de a avea stapanire asupra altora. Doar ca azi stiintele umane, sociale, economice si tehnologia tot mai ingenioasa ofera o putere mult mai mare de stapanire, control si supraveghere celor ce se lasa sedusi de ispita de a-i stapani pe altii.
„Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.” spune Sf.Ap. Pavel, corintenilor si noua peste veacuri. Nu realizam cat de dependenti si biruiti suntem azi de toate cele ingaduite. Toate produsele tehnologiilor recente par a fi ingaduite, cat timp nu ne biruie si ne leaga de ele. Apa curenta, incalzirea centrala, electricitatea, comunicarea electronica (telefon, internet), mijloacele de transport personale sau in comun, pe distante mici sau mari, toate acestea ne apar azi ca stict necesar. Sa ne imaginam cat de greu pare azi lipsa a macar unuia din acesti factori, pentru a intelege cat de biruiti suntem azi de cele ingaduite.
Sigur ca la Judecata o sa fim intrebati de talanti, de aproapele, de ne-am bucurat, rugat si multumit pururea. Dar si daca nu cumva am dispretuit proorociile, daca am cercetat toate, daca am tinut si implinit cele bune, dar si daca ne-am ferit de orice infatisare a raului.
Nu stiu acum care este „pecetea fiarei”, dar citind talcuirile la Apocalipsa a Sfantului Andrei a Cesareei am remarcat acest pasaj „numele [Antihristului] nu va fi primit de cei insemnati pe fata cu lumina cea dumnezeiasca. Si numele fiarei se va vesti peste tot celor ce vor cumpara si celor ce vor vinde, incat cei ce nu-l vor primi vor suferi moarte cumplita, din lipsa celor trebuincioase. Stiinta cea dovedita a acestui numar, precum si a tot ceea ce s-a scris despre el, o va descoperi vremea si nevointa celor intelepti si treji.” Deci zice ca cei luminati de Dumnezeu nu au primit insemnarea, nu zice ca poti sa primesti ca nu patesti nimic. Cat despre stiinta numarului fiarei, sa-i intrebam si sa-i ascultam pe cei nevoitori, treji si intelepti, oamenii duhovnicesti si sfinti ce traiesc azi.
Ce patesc cei ce nu primesc semnul fiarei am aflat: moarte muceniceasca cumplita in lipsuri de cele trebuincioase.
Ce patesc cei ce accepta, scrie Sf Ioan Evanghelistul in urmatorul capitol din Apocalipsa: “Si al treilea inger a venit dupa ei, strigand cu glas puternic: Cine se inchina fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mana lui, va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, in potirul mâniei Sale, si se va chinui in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului. Si fumul chinului lor se siue in vecii vecilor. Si nu au odihna nici ziua nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei. Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus.” (Apoc.14,9-12)
Macar acestea luandu-le in seama, nu putem sa afirmam ca recentele avertismente, fata de aceste sisteme noi de identificare numerica si electronica a persoanelor umane, ar fi nefondate sau ca ar avea o miza mica si ca s-ar face o zarva inexplicabil de mare in raport cu miza lor.
Sa ascultam asadar, cuvintele intelepte ale Batranilor nostri, care ne indeamna azi sa fim pregatiti, cu duh de rugaciune, senini, bucurosi, drepti, sa cercetam proorociile si sa ne ferim de orice infatisare a raului, pentru ca să ni se potriveasca si cuvintele: „Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.” ( I Tes.5,23), amintindu-ne si de aceste cuvinte: „Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi.Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice”, zice Domnul Atotţiitorul. Având deci aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe noi de toată întinarea trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu.” (II Cor.6,17- II Cor.7,1)
Domnule Codrescu,
Nu va ingrijoreaza discursul public al unor Victor Roncip ori 6Danion6Vasile6? Sarmana Ordodoxie, pe mainile caror vadimi ai apucat!...
Traiasca noua ortodoxie romana in frunte cu Viktor Roncip si 6Fanion6Vasile6! Uraa! ( Aplauze prelungite)
Chiar aşa? Aş zice s-o luăm mai cu binişorul... Eu am încredinţarea că pînă la urmă discernămîntul ortodox va birui, ca de atîtea ori în istorie.
Se aude ca deja au pasapoarte cu cip si unii calugari de la Athos. Stie cineva sa ne spuna daca asa este?
Va fi "de coma" cand vom vedea,in curand, pe unii dintre antibiometristii de astazi ca vor merge spasiti la "Pasapoarte" sa isi ridice " biometricul cel cu dracusor"
Aveti putintica rabdare cu stimabilii prea calatori...
Parca si vad preoti prin Moldova exorcizand: iesi si te departeaza, din cip, din pasaport, din carnetul auto... pentru semnaturile initiate de teologii nostri ( urmeaza numele...)...
maine 30 ianuarie ora 16.45 la Antena 2, Irina Cordoneanu realizeaza si prezinta o emisiune despre CIPuri, avand ca invitat pe parintele Mihai Aldea si un alt invitat pro cipuri, probabil un oficial de la pasapoarte, inca neconfirmat. Vor mai fi si interventii telefonice pro si contra, inclusiv ale dlui avocat Mihai Rapcea initiatorul mitingului de protest din 11 februarie impotriva hotararii de guvern 1566/2008
emisiunea se poate vizualiza usor si pe internet la http://www.antena2.tv/live
Mihai Rapcea, organizatorul mitingurilor din Bucuresti, este yoghin, avocatul lui Bivolaru. Informatii pe rapcea.blogspot.com.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire