luni, ianuarie 19, 2009

CE-I ÎNGĂDUIT A PRIMI CREŞTINUL ŞI CE NU

Postez aici textul de mai jos la sugestia d-lui dr. Pavel Chirilă. Textul face parte din volumul ieromonahului Grigorie Sandu, Mântuitoarea frică de Dumnezeu, Editura Christiana, Bucureşti, 2008. Discretul nevoitor de sub „cerurile Oltului” a fost medic în lume şi are un dar al scrisului care s-a mai manifestat şi în alte cărţi (semnate sau nesemnate). Pe coperta finală a ultimului său volum apărut citim: „Stai în chilie şi chilia singură te va învăţa! – spun Sfinţii Părinţi în Pateric. Adevărul cuvântului lor insuflat de Duhul Sfânt am încercat să-l aşez spre folosul altora în paginile acestei cărţi; poate ultima, căci chilia mă învaţă tot mai mult lucruri care mă privesc doar pe mine...”
Cred că textul de faţă, indiferent de creditul care i se acordă sau nu, are meritul de a încerca, în sistemul lui de referinţă, să stabilească nişte criterii distinctive şi să inducă o atitudine de echilibru responsabil în faţa provocărilor veacului. (R. C.)





DESPRE CE ESTE ÎNGĂDUIT
ŞI CE NU ESTE ÎNGĂDUIT
A PRIMI CREŞTINUL


„Cerul şi pământul vor trece,
dar cuvintele Mele nu vor trece”.
(Matei 24, 35)


Cu aceste cuvinte a încheiat Domnul nostru Iisus Hristos răspunsul dat ucenicilor la întrebarea lor cu privire la vremurile care vor precede cea de a do­ua venire a Sa. Aşadar, înainte de toate, creştinul tre­buie să primească statornic gândul că vremurile lui Antihrist neapărat vor veni. Dar „să nu vă amă­geas­că nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării” (II Tesaloniceni 2, 3).
Se pare că aceste vremuri s‑au apropiat, căci sunt ca şi împlinite atenţionările Sfântului Apostol Pa­vel către ucenicul său: „Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele. Că vor fi oameni iu­bi­tori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hu­li­tori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucer­ni­cie, lip­siţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neîn­frânaţi, cruzi, neiubitori de bine, trădători, necuviincioşi, îngâm­faţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dum­ne­zeu, având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tă­gă­du­ind pu­terea ei. Depărtează‑te şi de aceştia!” (II Ti­motei 3, 1‑5).
Cei prin care se pregătesc de pe acum con­di­ţi­i­le domniei lui Antihrist cu dibăcie încearcă să se­me­ne, atât în mintea celor ce cred în ştiinţă, cât şi în mintea celor ce cred în Dumnezeu, ideea că lucrurile duc firesc şi inevitabil spre acest final dorit de ei. Demonstraţia lor se bazează pe cunoştinţe as­tro­nomice convertite în astrologice, astfel încât să slu­jească ideii pe care vor să o implanteze în mintea oa­me­nilor. Se porneşte de la faptul ştiinţific ştiut că a­xa Nord‑Sud a Pământului descrie în mişcarea ei un con complet în 25764 de ani. Viteza de precesie este, deci, de un grad în 71,5667 ani. Zona cerească din ju­rul e­clipticii (planul orbitei Pământului) cu o lăţime de 18 grade se numeşte zodiac, pentru că aici se gă­sesc ce­le 12 constelaţii parcurse succesiv de Pământ în miş­ca­rea sa anuală. Fiecărei constelaţii îi revin pe ecliptică 30 de grade. Mişcarea de precesie acoperă ce­le 30 de grade ale unei constelaţii în 30 x 71,5667 = 2147 de ani, durată care este interpretată ca o eră în viaţa ci­vi­li­za­ţiei umane. Luând ca reper punctul vernal gamma al echi­­nocţiului de primăvară, în anul 6509 î.H. acest punct a ieşit din constelaţia Racul şi a intrat în Gemeni. Pes­te 2147 de ani, adică în anul 4362 î.H., punctul e­chi­nocţial ieşea din Gemeni şi intra în constelaţia Ta­u­rul. După alţi 2147 de ani, deci în anul 2215 î.H., punc­­tul echinocţiului de primăvară părăsea Taurul şi intra în Berbec. În anul 68 î.H. punctul vernal ga­m­ma intra în constelaţia Peştilor, unde se află şi a­cum, până în a­­nul 2079 d.H., când, părăsind Peştii, va in­tra în Văr­să­tor.
După ce câştigă încrederea oamenilor cu a­ces­­te afirmaţii, strict ştiinţifice şi adevărate, se apro­pie de scopul lor legându‑le cu evenimentele biblice, ca să‑i câştige şi pe cei credincioşi. Încep prin a pro­pune că în anul 6509 î.H., când se intra în constelaţia Gemenilor, a avut loc facerea lumii, a lui Adam şi a Evei. Să reţinem însă că greşesc cu cca. 1000 de ani în plus, dar au neapărată nevoie ca evenimentul bi­blic să fie la acea dată, ca să poată derula mai de­par­te sce­nariul lor astrologic cu un pas de 2147 ani. De fapt, autorii scenariului nici nu cred în ce, din vicle­ni­e, spun. Când susţin că în acest an punctul luat ca re­per a ieşit din constelaţia Racului şi a intrat în Ge­meni, au o scăpare de logică: ca să iasă din conste­la­ţia Ra­cu­lui, trebuia ca ea să existe deja. Înseamnă că pen­tru ei universul exista mai dinainte, nu a fost fă­cut a­cum. Când în anul 4362 î.H. se intra în constelaţia Taurului, se susţine că ar fi avut loc potopul biblic. Biblia îl plasează însă cu cca. 1500 de ani mai târziu. Cu 2215 ani înainte de Hristos, când se intra în constelaţia Berbecului, apăreau marile imperii, în­col­­ţea ştiinţa, gândirea umană începea să accepte exis­ten­ţa unui Dumnezeu unic, Moise primeşte Ta­blele Legii Vechi şi instituie religia mozaică, prin ca­re se con­­sacră monoteismul yehovist legat de Dum­ne­zeu Tatăl. Spre sfârşitul acestei perioade (cca. 500 ani î­na­inte de Hristos), apar reformatori care tran­sfor­mă po­liteismul în monoteism: Buddha pentru hin­duism şi Confucius pentru daoism, deşi amân­do­uă aceste cre­dinţe sunt mai degrabă fără Dumnezeu per­sonal. În anul 68 î.H. Europa conduce lumea prin no­ul imperiu roman, se nasc Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, prin care se pregăteşte venirea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care va domina prin creştinism toată pe­­rioada cât Pământul se va afla în zodia Peştilor. În anul 2079 d.H., o dată cu intrarea în zodia Văr­­sătorului, va fi era Duhului, care se susţine că va în­­ţelepţi pe oameni să înţeleagă deplin voia lui Dum­ne­zeu şi adaugă abil că lumea va fi organizată într‑un stat unic, condusă de un preşedinte mondial, religii­le vor dispărea prin unirea într‑o singură Biserică, ce va a­­vea un singur Mare Preot, în persoana liderului po­litic mondial, ca şi cum aceasta ar fi voia lui Dum­ne­­zeu.
Menţionarea evenimentelor trecute la date pro­­­­puse de ei are rolul de a întemeia calendarul lor astrologic şi astfel să scoată concluzia următoare: a­şa cum s‑au întâmplat întocmai în trecut cele pro­o­ro­cite, pentru că reflectă voia lui Dumnezeu din mo­ment ce sunt descoperite prin rânduielile din uni­vers, tot aşa se vor confirma şi cele viitoare. Intenţio­nea­­ză să ne bage astfel în cap ideea că statul unic şi li­­de­rul unic sunt de neevitat, pentru că aşa este ho­tă­rât de Dumnezeu de când a făcut lumea şi i‑a ascuns vi­­i­to­rul în mersul stelelor. Aceste idei sunt intens mediatizate în Apus şi mulţi deja cred aşa, inclusiv ortodocşi ajunşi să tră­iască pe acolo.
Globalizarea planetei într‑un stat unic este vestită ca voie a lui Dumnezeu prin faptul că în anul 2079 poziţia stelelor se va aranja astfel încât se poate interpreta de cititorii în stele că tronul din Nord va fi purtat de peştele din Sud. Se făgăduieşte că va fi o perioadă de mare fericire pe Pământ, pentru cei ce con­duc şi pentru cei ce sunt conduşi, deoarece ste­le­le cele mai cunoscute din constelaţia Vărsătorului, în ca­re se va intra, se numesc Sadalmelik şi Sadalsuud, adică "Fericirea regelui" şi "Fericirea lumii". Regele unic va fi şi preot suprem, pentru că această constelaţie co­­respunde în mitologie cu Ganymede, faimosul prinţ troian care a ajuns paharnicul lui Zeus, ca un rege jertfitor. Cre­din­ţa unică înseamnă Elohim = Alah = Dao = Brah­ma. Glo­ba­lizarea este prezentată ca o conse­cin­ţă inevi­ta­bi­lă a legilor care guvernează universul, a legilor lui Dum­nezeu, care, extrem de interesant, se pre­cizează că nu este acelaşi cu Yehova. Dar, dacă nu este Dum­ne­zeu revelat în Sf. Scriptură, nu poate fi decât vrăjmaşul!!!
Făcând din fenomenele astronomice nu nu­mai ceasul nostru cosmic, ci şi indicator al mersului so­ci­e­tă­ţii omeneşti, autorii unor asemenea teorii New A­ge reuşesc, din păcate, să îi aburească pe mulţi, fie că sunt oameni de ştiinţă, fie că sunt oa­meni de cre­dinţă. Preşedintele mondial pe care vor să ne o­biş­­nuiască a‑l aştepta nu poate fi decât An­ti­hris­tul, ca­re la vremea sfârşitului va sluji mai ma­re­lui demonilor, indiferent cum este el numit. Ni se im­plantează i­de­ea că în câteva decenii urmează să se întâmple toate acestea, aşa cum s‑au întâmplat şi ce­le trecute, apa­rent asociate cu calendarul lor as­tro­logic.
Tot mai multe dintre semnele amintite de Mân­tu­itorul şi detaliate în proorocii de Duhul Sfânt că vor anunţa apropierea sfârşitului pot fi regăsite în via­ţa societăţii umane de astăzi. Globalizarea politică a început şi se lucrează frenetic la conturarea Statului Unic Mondial. Două continente, Europa şi America de Nord, au devenit deja, practic, două state. Germenul viitoarei con­du­ceri unice există în Organizaţia Naţiunilor Unite, ca par­lament, şi în Consiliul de Securitate, ca guvern. Per­sonal, cred că se va împlini înainte de anul 2079. E­venimentele se vor precipita, căci vrăjmaşul ştie că are timpul limitat şi că se apropie de sfârşit. Pe mă­sură ce are impresia că este stăpân peste situaţie, va forţa lucrurile.
Ecumenismul pregăteşte şi el cu migală uni­rea Bisericilor. Organizaţia Naţiunilor Unite a lansat de­ja proiectul pentru construirea Bisericii Întâlnirii, în ca­re să fie reunite cele cinci religii importante: iu­da­ismul, creştinismul, islamismul, hinduismul şi bu­dis­mul. Fiindcă ni se pregăteşte sfârşitul, se gă­sesc şi oa­meni care încearcă să îi pregătească pe se­me­nii lor pen­­tru primirea cum se cuvine a acestui ine­vitabil sfâr­şit. Este regretabil că nu se face acest lu­cru cu în­ţe­lepciunea şi cu autoritatea Bisericii.
Lăsată pe seama unor iniţiative particulare, lu­crarea aceasta este păguboasă din mai multe pun­c­te de vedere. În primul rând, pentru că se dă prilejul să se reproşeze Bisericii că nu‑şi face datoria faţă de cre­dincioşi, lăsându‑i abandonaţi în ceaţă, ceea ce ar pu­tea mări distanţa dintre Biserică şi credincioşi, con­tri­­buind la împlinirea dorinţei masonice de a scoate Bi­se­rica din viaţa oamenilor. Oamenii trebuie să‑i sim­tă permanent grija şi ocrotirea ei de Mamă. În al doilea rând, pentru că, neavând re­cu­noaş­terea necesară în faţa tuturor, cei care vorbesc se fac as­­cultaţi numai de o mică parte a poporului, mai e­xact, doar de cei care mai ştiu câte ceva din învă­ţă­tu­­ra Bisericii despre vremurile din urmă, sunt deja îngrijoraţi şi gata să se sperie de mesajele mai alar­mis­­te decât este cazul în acest moment. În al treilea rând, pentru că se dă prilej de a­fir­­mare a unor opinii cărora le lipseşte bunul dis­cer­nă­mânt de a separa ce se poate primi de ce nu se poate primi şi cele pregătitoare de cele finale. Nu a­vem ne­voie de un mic segment panicat, ci de un în­treg po­por care ştie ce face.
Sigur că Biserica are dreptate dacă spune a­cum că „nu este încă vremea lui Antihrist”, dar a­ceas­ta nu înseamnă că poate spune: „Staţi liniştiţi, nu este în­că vremea lui Antihrist!”. Nu putem sta liniştiţi când i se pregăteşte calea. Desigur că lucrurile îşi vor vedea de mersul lor în aceeaşi direcţie, căci ce a zis Mântuitorul în Evanghelia Sa şi Duhul Sfânt în pro­orocii că va fi, aceea nu se poate să nu se împlinească, con­form citatului cu care am început acest text, dar tre­buie să ne găsim pregătiţi pentru cele ce vor veni. Pentru aceasta trebuie spus clar ce este propriu acestei etape şi ce ne rezervă viitorul, ce se poate ac­cepta acum şi ce nu se poate accepta, nici acum, nici în viitor.
Ca să nu se facă viaţa oamenilor imposibilă î­na­­inte de vreme, ameninţaţi de unele voci cu pier­de­rea mântuirii dacă vor folosi carduri în loc de bani, aş fi vrut să aud din partea Bisericii enunţate câteva prin­cipii în baza cărora oamenii să răspundă pro­vo­că­rilor făcute de o lume în fond necreştină, care la e­şaloanele sale superioare are masoneria mondială, iar masoneria, de la anumite grade secrete în sus, îi are ascunşi pe Înţelepţii Sionului. Dacă ar vedea ei că Bi­serica şi‑a pregătit poporul pentru cele viitoare, poa­te nici nu ar mai propune ce au în gând a face şi, ca la Ninive, s‑ar amâna sfârşitul acestei lumi până vor gă­si altă cale de împlinire a scopurilor lor.
Dar aşa, pregătesc ei dinainte poporul pentru a primi propunerile lor, iar Biserica, şi de va riposta în faţa faptului împlinit, nu va mai avea audienţă. Dum­­nezeu, în preştiinţa Lui, când a insuflat Sfân­tu­lui Ioan Apocalipsa, ştia care va fi atitudinea noastră, dar aceasta nu înseamnă că vrea sau ne de­ter­mi­nă să avem această lipsă de reacţie care grăbeşte so­si­rea vremurilor apocaliptice.
Ca să ieşim din ceaţă, după părerea mea, principiile sunt următoarele:
1. Numărul 666, repetat numai el pe toate ce­le, devine o pecete în sensul Apocalipsei, adică pe­ce­tea lui Antihrist. Numărul 666 prezent într‑o enu­me­rare, alături de alte numere, nu are această sem­ni­fi­caţie. Sau dacă pe unele lucruri ar fi 666, iar pe al­te­le, de exemplu, 222, de asemenea nu ar avea sem­nificaţia de pecete. Dar dacă numai 666 se repetă peste toate, devine într‑adevăr pecetea descoperită de Dum­ne­zeu autorului Apocalipsei: „Şi ea [fiara - n. n.] îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei să­raci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să‑şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, de­cât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau nu­mărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase” (Apocalipsa 13, 16‑18).
Nu este o întâmplare oprirea asupra acestui nu­măr. Dacă, din respect, ar fi vrut să ţină cont de sen­­sibilităţile creştinilor, aşa cum în baza mult trâm­bi­ţatelor drepturi ale omului ţin cont de sensi­bili­tă­ţile credincioşilor din alte religii şi de pretenţiile gru­­­purilor de tot felul (vezi cazul gay), ştiinţa şi tehnica de astăzi ar fi permis în mod sigur depăşirea difi­cul­tăţilor create de folosirea altui număr, chiar dacă ar fi adevărat că 666 oferă nişte avantaje în lucrul cu cal­culatorul. Este însă un atac deliberat la adresa creş­­tinis­mului. Cei din spatele masoneriei cunosc Scrip­tura şi au pregătit îndelung terenul ca să poată organiza lucrurile exact aşa cum nu le este îngăduit creş­ti­nilor să facă fără să se lepede de Dumnezeu. Să vedem ce se poate folosi şi ce trebuie respins din ce­ea ce este pecetluit cu acest număr.
2. Întrucât în Sf. Scriptură avem scris că cel ce va primi pe trupul său acest semn al fiarei va fi şters din Cartea Vieţii („Şi al treilea înger a venit du­pă ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei şi chi­pu­lui ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, tur­nat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului” – Apocalipsa 14, 9‑10), nu este îngăduit nici u­nui creştin să primească implantarea pe trupul lui a unui cip, sau ce o fi şi cum se va numi, sub nici un motiv, chiar cu preţul vieţii. Creştinul trebuie să refuze acest lucru chiar da­­că viclenia vrăjmaşului va face să nu fie asociată la început cu o lepădare explicită de credinţă, ci se va ar­gumenta cu înlăturarea pericolului de pierdere sau furare a cardului etc. Oricum, va avea con­se­cin­ţa unei căderi din har. Sunt sigur că până la urmă dia­vo­lul va vrea să obţină de la oameni mărturisirea le­pă­dă­rii de Hristos, căci nu se mulţumeşte doar cu în­vi­nu­­irea noastră implicită la Judecată. Ar obţine prea puţin înşelându‑ne fără să ştim ce se întâmplă. Când va fi mai stăpân pe situaţie, va pune condiţii mai as­pre. Iar cei căzuţi din har prin compromisuri an­te­ri­oa­re nu vor avea tăria de a rezista când se va ce­re o a­­pos­tazie explicită. Această lepădare nu este în­gă­du­ită nici măcar de formă, amăgindu‑ne cu gân­dul că în taină am rămas credincioşi lui Hristos. A­vem din vie­ţile sfinţilor mucenici dovada că nu au a­runcat nici de formă tămâie pe altarul zeilor pentru a‑şi scăpa via­ţa.
Referitor la locurile de implantare pe trup, să nu ni se pară întâmplător că „cercetările” recente au găsit adecvate fruntea şi mâna dreapta, adică exact lo­­curile proorocite în Apocalipsă.
3. Dacă această pecete rămâne exterioară tru­pului nostru, consecinţele se diferenţiază în felul ur­mă­tor: a) Dacă primirea unui document de orice fel, pecetluit cu numărul 666, este condiţionată de o le­pă­­dare oricât de indirectă de Dumnezeu şi de dreap­ta credinţă, trebuie refuzată cu orice preţ (de altfel, ca o­ri­ce lepădare, condiţionată sau nu de 666 sau de alt­ceva), chiar dacă lipsa documentului va complica via­­ţa, de exemplu prin imposibilitatea de a vinde şi cum­­păra, conform proorociei din Apocalipsă. b) Dacă nu se aminteşte în nici un fel de Dum­nezeu şi pecetluit cu 666 este un lucru exterior, se poa­te primi, căci cel pe care Mântuitorul l‑a numit stă­pânitorul lumii acesteia (l‑a numit, nu l‑a făcut; el a ajuns să se înstăpânească prin uzurparea ade­vă­ra­tu­lui stăpân înşelat de el – omul) şi‑a pus sau îşi va pune pecetea sa peste toate lucrurile. Aproape nu se mai găsesc în magazine obiecte care să nu aibă pe ele codul de bare* în care zace ascuns şi 666. Ca urmare, şi cardul care tinde să înlocuiască ba­nii lichizi, chiar dacă are pe el însemnul 666, este tot un instrument de lucru exterior, care poate fi pri­mit. Martirii primelor veacuri se foloseau şi ei de mo­­­­ne­dele pe care erau însemnele zeilor păgâni, cât timp nu era implicată o lepădare de credinţă. Cardul es­te şi el un instrument de plată. Dacă eu mă pot le­gi­ti­ma cu un alt act de identitate că sunt persoana pro­pri­e­ta­ră a contului desemnat cu un număr din ca­re poa­te face parte şi pecetea 666, cardul este i­den­tic în acest caz, de exemplu, cu o pungă de cafea pe ca­re o fo­lo­sesc, deşi se află şi 666 în codul de bare de pe ea; sau cu o bancnotă cu însemne masonice, pre­cum euro. c) Dacă în viitoarele acte de identitate per­soa­na mea este desemnată însă cu un număr, precum co­­dul numeric personal de acum, în care este pre­zen­tă şi pecetea 666, aşa ceva nu se poate primi, chiar dacă rămâne un act exterior, nu mi se implantează pe trup. Nu se poate să semnez că „Eu sunt persoana cu nu­mă­rul 666…”. Tot ce se conjugă cu „a fi” nu ne es­te permis să fie decât prin Dumnezeu. Diavolul nu poa­te fi amestecat decât în „a avea”. Îmi este, deci, în­gă­du­­­it să conjug: „Eu am cardul cu numărul 666…”. Dar eu, ca persoană, din alte documente cu care mă le­gi­ti­mez, rezultă că sunt ZX, nu 6661480824... d) Aş putea avea chiar un act de identitate, cu sau fără cip (dacă ne sunt cunoscute informaţiile de­pu­­se, nu contează forma de depozitare a in­for­ma­ţi­i­lor, afectată de nivelul tehnologic al fiecărui mo­ment), care este înseriat din fabricaţie cu un număr al lui din care face parte şi pecetea 666, dacă eu ca persoană a­jun­­să proprietară a acelei legitimaţii sunt numit nu prin această serie a actului, ci prin nume sau printr‑un cod numeric personal nepecetluit cu 666.
Situaţia ar fi similară fostelor buletine sau ac­tu­alelor cărţi de identitate, modificate în viitor doar în sensul că nu vor mai avea înscrisuri clasice, ci un suport electronic pentru informaţii şi în numărul lor in­clus 666. Când mi se atribuie mie, se completează nu­­mele meu şi un cod personal fără 666. În acest caz, pecetea este a actului, nu a mea, şi, cum spu­neam, pot conjuga: „Eu am cartea de identitate cu nu­mărul 666164...”, aşa cum acum am CI cu seria GX, nr. 164594. Acea serie de fabricaţie a cărţii de i­den­titate atribuite mie poate fi folosită ca şi până a­cum ca in­for­maţie suplimentară de identificare a mea, fără a mă confunda eu cu ea. Pecetea este pre­zen­tă pe ea ca pe orice produs din lumea aceasta, de ca­re am spus că ne putem folosi. An­tihristul este stăpân să‑şi conducă cum vrea lumea aceasta, în care mi s‑a dat să trăiesc şi nu pot trăi decât folosindu‑mă de ce găsesc în ea. Însă eu nu‑l am de stăpân, cât timp persoana mea, care Îl mărturiseşte pe Dumnezeu, rămâne nepecetluită şi se leapădă de el, chiar cu preţul prigoanei pentru nepecetluire.
Folosirea cip‑urilor viitoare devine însă îngri­joră­toa­re, deoarece informaţiile nefiind la vedere, e­xis­­tă pericolul ca în el, fără ca eu să ştiu ce scrie des­pre mine acolo când l‑am acceptat, să fiu persoa­na cu numărul 6661480824..., nu cu numele ZX şi doar posesor al cip‑ului cu numărul 666... De aceea este de dorit să nu primim forme de legitimaţii în ca­re nu­mele şi codul meu personal nu sunt la ve­de­re. Cât despre carduri, pentru pace în suflet, a­cum credincioşii pot insista ca banii să le fie depuşi într‑un cont personal. Se pare că există această for­mă legală, dar se ţine în secret sau, oricum, nu se stimu­lează a­pe­­larea la ea, chiar se descurajează.
Biserica ar trebui să se implice pentru a ob­ţi­ne în mod oficial din partea statului această scăpare cre­dincioşilor săi care nu vor să primească un card. O­bli­­gatoriu nu poate fi, din moment ce trebuie să se fa­că cerere pentru atribuirea lui. (Vedeţi viclenia dia­vo­lului? Ne pune să cerem noi! Probabil că aşa va fi şi cu cele din urmă, ca să ne poată acuza la Judecata Dom­nului, după cum spuneam mai sus, printr‑o le­pă­­dare explicită, făcută chiar la cererea noastră.) Cere­rea îl face, deocamdată, opţional; nu se cere ceva ca­re e obligatoriu. Iar Biserica trebuie să aibă grijă ca sta­tul să nu‑l facă obligatoriu.
Rezumând, principiile amintite ar fi:
sub nici o formă, ştiută sau nu acum, în­tre­vă­­zută sau nu în viitor, nu pot primi pecetea în le­gă­tu­­ră cu persoana mea, nici în acte şi cu atât mai pu­ţin în trup;
mă pot folosi de lucruri pecetluite ex­teri­oa­re persoanei mele.
Pornind de la aceste principii, fiecare poate în­ţe­lege ce poate accepta şi ce trebuie să respingă în a­ceastă perioadă premergătoare ultimilor trei ani şi ju­mă­tate din viaţa acestei lumi, când va domni în mod declarat pe pământ Antihristul, căruia, după cum am a­rătat, i se pregăteşte calea. Cel care face altfel o face pe propria răspundere cu privire la consecinţe. Iar con­­secinţele sunt pierdere de har. Biserica trebuie să ne atragă atenţia că deşi Apocalipsa aminteşte doar de pecetluirea trupului, primirea unei legitimaţii în care este pecetluită persoana este o cădere din har, şi, astfel, vom ajunge neputincioşi să rezistăm ispitei fă­ţi­­şe din vremurile în care fiara îşi va da arama pe fa­ţă. În acele vremuri, pedeapsa va începe încă din viaţa aceasta. Un părinte al Bisericii a propovăduit că apa dată de Antihrist pe timpul secetei îngăduite de Dum­nezeu în vremurile din urmă nu va ţine de sete, iar cei ce se vor lepăda de Antihrist vor bea ulei sfin­ţit şi nu le va mai fi sete de apă. Dumnezeu va mai fa­ce o ultimă chemare la pocăinţă în acel timp ră­mas: „Şi am auzit glas mare, din templu, zicând celor şapte în­geri: Duceţi‑vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu. Şi s‑a dus cel dintâi şi a vărsat cupa lui pe pământ. Şi o bubă rea şi ucigătoare s‑a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau chipu­lui fiarei” (Apocalipsa 16, 1‑2).
Dar mai îngrijorătoare trebuie să fie osânda veşnică („Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fia­rei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei” – Apocalipsa 14, 11). Cei care vor vedea în Antihrist şi pro­­orocii lui nişte câştigători se vor înşela, pariind pe cel ce pierde, căci „fiara a fost răpusă şi, cu ea, pro­o­ro­cul cel mincinos, cel ce făcea înaintea ei semnele cu care amă­gea pe cei ce au purtat semnul fiarei şi pe cei ce s‑au în­chi­nat chipului ei. Amândoi au fost aruncaţi de vii în ie­ze­rul de foc unde arde pucioasă. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care iese din gura Celui ce şade pe cal, şi toate pă­să­ri­le s‑au săturat din trupurile lor” (Apocalipsa 19, 20‑21).
Fericiţi cei care, nepierzând harul prin în­cu­vi­in­­­ţări anterioare, vor arăta „răbdarea sfinţilor, care pă­zesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus” (A­po­ca­lipsa 14, 12). Despre aceştia, care vor putea rezista cu preţul vieţii presiunii de apostazie din vremea sfâr­şitului, autorului Apocalipsei i s‑au descoperit ur­­mătoarele: „Şi am văzut sufletele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu s‑au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au primit sem­nul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos mii de ani” (Apocalipsa 20, 4).

Ieromonah Grigorie Sandu

* Codul de bare a fost imaginat pentru a putea citi u­şor pe ambalajele unor mărfuri numărul de identificare a pro­dusului şi preţul cu ajutorul unui fascicul de lumină. Nu­­merele sunt codificate printr‑o convenţie de alternare a unor linii negre şi albe, cu trei grosimi diferite: subţiri, mij­­locii şi groase. De exemplu, cifra unu este codificată prin trei bare de grosime mijlocie, în ordinea negru, alb, ne­gru; ci­fra doi are la mijloc zona albă subţire; cifra şase are toa­te barele subţiri; cifra şapte are zona albă de la mij­loc groa­să. Dacă urmăriţi codul de bare de pe orice produs, veţi con­sta­ta că are la început, la mijloc şi la sfârşit bare ceva mai pre­lungite în jos; veţi mai constata că totdeauna această ex­cepţie o face acelaşi tip de bare: două bare negre sub­ţiri, despărţite de o zonă albă, subţire şi ea; dar acest cod am spus că este al cifrei şase! Aşadar, pe toate produsele, în a­ce­­­leaşi poziţii, se află de trei ori şase, adică pe toate este pre­­zentă pecetea 666! Că-i o pecete independentă de numărul de identificare al produsului şi de preţul aces­tu­ia o dovedeşte faptul că aceste cifre 6 nu fac parte din codul pro­dusului sau din preţ. Calculatorul descifrează aceste in­formaţii utile numai din succesiunea barelor mai scur­te, dar refuză citirea lor dacă nu sunt prezente cele trei gru­pări de bare mai lungi, adică dacă produsul nu are pecetea 666.

---------------------------------
---------------------------------

În curs de apariţie:
Ieromonah Grigorie Sandu, Vademecum [Ghid] creştin ortodox. Cunoştinţe minim necesare în lumina învăţăturii Sfinţilor Părinţi, ediţia a doua, revizuită şi completată, Editura Christiana, Bucureşti, 2009.


19 comentarii:

La 20/1/09 1:15 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Pentru crestinul ortodox, anul 6509 nu este, deoarece la acest inchipuit an, Dumnezeu nu a facut timpul, deci nici stelele nici pamantul, deci rationamentul astrologoc cade.
Am totusi o nedumerire. Pecetluirea cu numarul 666 nu este o urmare a lepadarii de Hristos si acceptarii celui ce nu este dar se vrea Dumnezeu? Nu este consemnarea unui fapt? Poate fi ea premergatoare lepadarii? Atunci ce pecetluieste? Un raspuns mi-ar prinde bine.

 
La 20/1/09 2:36 p.m. , Anonymous Dan a spus...

Referitor la codul de bare.
Intradevar codul este invalid daca la inceput, la mijloc si la sfarsit nu are cate un 6. Dar asta nu are legatura cu lungimea liniilor ci pur si simplu e "caracter de control".
Daca codul de bare, scanat de aparat, nu contine codul 6 (in cele 3 locuri) atunci codul este respins. Faptul ca liniile (cele cu 6) sunt mai lungi e pur si simplu pentru ca sa nu bata la ochi. Altfel toata lumea ar vedea cei 3 de 6.
Un exemplu practic: Cand la magazin codul este ne-citibil (murdar sau zgariat) vanzatoarea tasteaza direct codul in cifre arabe care este tot timpul sub codul de bare. Asta e dovada ca cei trei de 6 n-au nici o legatura cu codul in sine ci sunt acolo doar pentru a pecetlui produsul.
Puteau sa aleaga orice alt numar dar au ales 6 !

 
La 20/1/09 5:41 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Iata un punct de vedere echilibrat, nu o incitare. Se pare ca toti duhovnicii nostrii sunt de acord ca se apropie vremurile si ca astea sunt semnele lor, dar nu toti sunt de aceiasi parere in privinta reactiilor pe care sa le aveam noi, ca si crestini si ortodoxi.
Are dreptate fratele anonim: lucrurile astea au o ordine, nu poate sa vina unul pana nu s-a implinit altul, nu poate sa vina, daca noi credem ce este scris la carte, pecetluirea inainte sa vina lepadarea, si asa mai departe. Deci e buna o masura, o prudenta, sa nu ne agitam mai mult si mai devreme decat e cazul. Eu asa am inteles de altfel si de la parintele Arsenie, si de la parintele Grigorie:
fiti atenti, fiti cu rugaciunea, dar nu actionati disproportionat cu momentul. Cred ca tonul alarnmist si ultimativ din apelul trimis la credinciosi de parintele Iustin se datoreaza mai putin parintelui, cat celor din jurul lui, care si altadata au aratat ca au tendinta sa cam intreaca masura, din prea mult zel.
De aia e bine sa mai aflam si pozitiile altor duhovnici mari, sau teologi care au studiat problemele astea si la noi, si in alte tari. Presa ar fi trebui sa fie prima sa se intereseze si colo, si colo, si sa puna cap la cap, nu sa alarmeze lumea si mai tare ca la stare de razboi. Dar se pare ca pe unii ziaristii, chiar daca se dau ei ortodoxi, sunt mai interesati sa fie ei bagati in seama decat sa se judece adevarul cu pace, ca intre frati.
Si de ce nu se duce cineva sa intrebe si la parintele Adrian si la parintele Teofil si la altii care poate nu-i stiu eu? Si mai marii Bisericii noastre de ce tac? pe ei nu-i privesc toate astea si nu le pasa de agitatia dintre credinciosi, ca se da de ceasul mortii o lume intreaga? Mai au pastorii turma si turma pastori? Sau am ramas fiecare de capul lui?

 
La 20/1/09 6:13 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Joi 22 ianuarie va avea loc la Bucureşti o dezbatere publică pe această temă, unde vor veni şi laici, şi preoţi, şi monahi, inclusiv de la Petru-Vodă şi de la Patriarhie. Toată lumea simte că sînt lucruri care trebuie tratate cu toată seriozitatea. Că prin paşapoartele biometrice avem de-a face cu un abuz în ordinea civilă sau judiciară, aproape că nu mai încape discuţie. Rămîne de văzut măsura în care trebuie să ne îngrijorăm şi de implicaţiile mistice şi morale, căci cuvîntul părintelui Iustin - chiar dacă redactat de alţii şi numai încuviinţat de sfinţia-sa - are mare greutate şi nu poate fi bagatelizat.
Cît despre trepăduşii de presă care folosesc împrejurările pentru a-şi face ei mendrele sau a-şi plăti poliţele, din păcate astfel de specimene imunde au existat, există şi probabil că vor exista întotdeauna. Ar trebui ca oamenii să aibă maturitatea şi vigilenţa de a nu se lăsa intoxicaţi şi manipulaţi, dar se pare că la capitolul acesta lumea noastră românească stă încă foarte prost. Dvs. sînteţi însă un exemplu că e şi loc de mai bine.

 
La 20/1/09 8:25 p.m. , Anonymous Mircea Puscasu a spus...

Din Suceava, cu durere...

Poate va amintiti situatia petrecuta in viata Sfantului Ioan Hrisostom, cand pustnicii, batrani purtatori de Dumnezeu, ies in cale trupelor imperiale trimise impotriva populatiei. Niste batrani slabi, filiformi, in piei de animale, ciufuliti, cu barbile incalcite, in fata cavaleriei imperiale cu armuri, cu sabii, cu lancii. Cei slabi si desculti, dar purtatori de Dumnezeu, ii intorc inapoi pe soldatii cei puternici, sa-i spuna imparatului ca acesti oameni care ii doreste el morti nu sunt ai lui, nu le-a dat el viata, deci nu le-o poate el lua.

Poate va amintiti si de episodul, smerit si slavit, din viata Sfantului Leon ce a fost papa (arhiepiscop) al Romei in sec.V, in care iese singur in fata unei invazii barbare conduse de Attila Hunul si , dupa o convorbire de taina, Attila isi intoarce toate armatele si nu ataca Roma. Cutremuratoare imagine: un mosulet mic de statura, dar purtator de Dumnezeu, drept, smerit, bland sta senin in fata lui Attila "Biciul lui Dumnezeu", de a carui frica tremura toata Europa, care nu gasise nici o opozitie militara pe masura armatelor sale sangeroase, si dupa cateva cuvinte cu putere multa Attila i se supune si isi intoarce armatele lasand Roma neatinsa.

Sigur ca de-a lungul timpului au fost destui cei ce nu au avut loc in sufletele lor sa primeasca cuvintele Sfintiilor contemporani lor, nu au avut ochi si urechi de vazut si auzit adevarul, ba chiar i-au ucis pe cei ce au marturisit dreapta vietuire si dreapta credinta, ce presupune libertate si virtute. Insusi Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu, Izvorul Intelepciunii, este rastignit de cei ce nu doreau sa fie deranjati din confortul sufletesc in care se autoinstalasera, pentru ca le vestea o fericire inconfortabila, o fericire in prigoane, infometare, in plans, in saracia duhului, in ocara si cuvinte rele.

Astazi sfinti contemporani noua au marturisit prin viata lor ca au gustat fericirea cea vestita de Hristos. Fericirea prea dulce ca sa mai para amara au gustat-o in puscarii, in prigoane, in denigrari, in marginalizari. Unii au murit in ele fericiti, lasandu-si in urma marturie, oasele binemirositoare si facatoare de minuni. Altii mai traiesc si rugaciunea lor tin tara. Mai trimit cuvinte smerite si cu putere multa poporului lor pe care-l iubesc, si pentru care isi sacrifica si acum la 90 de ani toata vremea, alinand, indrumand, purtand de mana spre Dumnezeu ca unii ce cunosc drumul, ca-l fac mereu.

In principiu, acesti sfinti, Parintele Arsenie si Parintele Iustin, indeamna impreuna indemnul evanghelic "Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor", poate doar accentul cade la fiecare in mod diferit (la Parintele Arsenie mai mult pe "pocaiti-va", iar la Parintele Iustin mai mult pe "s-a apropiat Imparatia"). Oricum, anii de temnita si suferinta demna pe care ii au in spate amandoi, striga impreuna de la sine.
De ce ne-am smintit noi? Cred ca ni s-a “tulburat” confortul sufletesc in care ne instalam autosuficienti. Ca ni s-a vestit ca au venit vremuri de rastigniri, prigoane, plans si saracie. Pentru ca noi credeam ca le putem avea pe amandoua. Si viata duhovniceasca si confort material, caldut.
Este la noi un curent care isi doreste Impartasire foarte deasa, dar si mancare de frupt, si isihasm si televiziune cu 100 de canale, si duhul Sfintilor Parinti si masini luxoase, si marturisire ortodoxa si cipuri in pasaport, sa nu ne stricam cu puternicii zilei, sintetizand , un crestinism fara cruce, un eshaton apocatastatic, fara iad, doar cu norisori, un trai roz fara sfarsit.
Spectrul apropiat al crucii ne inspaimanta, ne face sa ne indreptatim comoditatile cu orice pret chiar mintindu-ne ca e normal sa fim amprentati, ascultati, urmariti. Toate aceste tehnici de control total al persoanei deschid portile unor abuzuri ale celor puternici asupra celor slabi, fara precedent in istoria omenirii. In fata acestor abuzuri se ridica smerit si demn sfintii contemporani, ca altadata Sfantul Leon si Sfintii Pustnici, indemnandu-ne si pe noi sa nu acceptam cucerirea in pasi marunti, vicleana, perfida a libertatii noastre. Sfintii ne indeamna din dragoste cu duiosie, iar unii dintre noi ii acuza ca ne tulbura rutina caldicica a pravilei de rugaciune, uitand ca Dumnezeu nu e pravila ci Iubire.

Sa urmam sfintilor nostri, fara frica, senini, deschisi spre jertfirea de sine, amintindu-ne ce scriu parintii filocalici (Cuv. Petru Damaschinul talcuind Fericirile) ca varful si implinirea vietii duhovnicesti este cununa muceniceasca, ganduri ce rasuna peste veacuri in viata si cuvintele sfintilor contemporani: “Implinirea rugaciunii inimii duce la mucenicie”- sfantul cuvios mucenic Daniil (Sandu Tudor).

 
La 20/1/09 9:11 p.m. , Anonymous primul anonim a spus...

Semnul pe care il port si pe care il iubesc este CRUCEA nu ma despart de ea nici in somn. Nu o port ca talisman, sa-mi aduca noroc. Nu am nevoie de noroc pentru credinta ce o port Celui ce s-a rastignit pe ea. Este semnul cu care doresc sa trec aceasta lume. Celelalte semne ale lumii sau chiar ale dracilor imi sant indiferente. Pot trai fara pasaport, asa cum am trait pana accm cateva luni cand l-am dobandit pe primul, dar nu am avut prilejul sa-l folosesc, l-am avut in mana de vreo doua ori, acum zace pe undava. Anul viitor imi expira carnetul de conducere si nu mai doresc sa-mi fac altul, nu pentru cip, ci pentru nebubia din trafic. Nu sant in stare sa vad nici o primejdie in documentele cipuite si m-am tot chinuit, nu ma duce mintea. Dumnezeu m-a scos din iad (am reusit sa-l dobandesc aici pe pamant), atunci cand nu-l cautam si nu-l cunosteam, dar acum cand il caut si il doresc, de ce m-ar lasa in mana celui viclean?

 
La 20/1/09 11:47 p.m. , Blogger Costin Cozianu a spus...

Mult succes la conferinta !

Poate gasiti totusi si un inginer lasat de samantza pe acolo care sa fi lucrat cu coduri de bare si sa va lamureasca despre UPC (unul din formatele uzuale pentru coduri de bare, dar nu singurul), ca n-are, sireacul, nici-un 666.

Problema de fond e una de igiena a cunoasterii. Nu tot ce zboara se mananca.

Cat despre cip, pasapoartele actuale sunt cat se poate de biometrice, au imaginea fetei. Daca va prezentati sa va pozati electronic la evidenta populatiei poza respectiva (indiferent de ce se pune in pasaport este suficienta ca sa fiti recunoscuti in locuri publice (par egzamplu centrul Londrei) - asta numai daca sunteti dat in urmarire.

Toata vorbaria asta in contra mijloacelor tehnologice imi aminteste de pilda "marelui" Xerxes, care, suparat rau fiind din pricina ca n-a putut cuceri Grecia, a dat ordin sa fie biciuita marea.

Noua nu ne ramane decat sa cerem sa se citeasca afurisenii in contra electronilor si campului electro-magnetic.

 
La 21/1/09 6:01 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

D-lui Costin Cozianu:

De ce nu vă folosiţi de prilej pentru a aduce lămuriri în sfera competenţelor dvs., în loc să vă cheltuiţi timpul preţios cu insinuări impure şi ironii vindicative? Nu-i păcat să nu împărtăşiţi şi celor de acasă temeiurile inginereşti ale sentimentului dvs. că trăiţi în cea mai bună dintre lumile posibile?

 
La 21/1/09 11:00 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Uitati-va si dumneavoastra si cruciti-va ce delireaza Roncea pe blogul lui! E clar ca ipochimenul duce o lupta strict personala, de o ordinarie fara precedent, dar prefacandu-se mare aparator zelos al ortodoxiei si al parintelui Iustin Parvu. Daca dracul este dezbinatorul absolut, atuncea asta este dracul gol, dar dandu-se inger luminos. Cum pot atatia ortodocsi de buna credinta sa plece cu usurinta urechea la un astfel de agitator ordinar, asta e greu de inteles si ar trebui sa produca mare ingrijorare (inclusiv pe la Petru Voda). Deja, sub motiv ca-l sustine, acest drac deghizat a reusit sa faca imaginii publice a dumnezeiescului parinte Iustin deservicii mai mari decat toti dusmanii lui din ierarhie sau de oriunde, atat prin limbajul de mahala cat si prin minciuna aproape halucinanta.
Dumnezeu sa apere ortodoxia si pe duhovnicii ei de asemenea capuse otravite!

 
La 21/1/09 11:13 a.m. , Blogger karenin a spus...

Ideea "liderului providential" prinde radacini puternice in cultura politica globala, spicuiti doar titlurile din presa din zilele asta cu privire la investirea presedintelui Obama. Si a propos de Obama, desi el e un simplu puppet -putand fi un bun presedinte de altfel, ce cauta, totusi, un evreu ultra-ortodox in postura de chief of staff la casa alba? si care ar fi fost reactia politic corecta in cazul in care, sa zicem, in locul lui(rahm emanuel) ar fi fost un crestin ortodox?

 
La 21/1/09 11:45 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Anonimului indignat de la 11:00 AM:

Vă împărtăşesc legitima indignare, dar cred că şi dvs. cădeţi în ispita unui limbaj prea tare.
Nici o grijă, Dumnezeu nu doarme! Astfel de insanităţi se anulează în cele din urmă prin propriile lor excese. Încetul cu încetul, toată lumea se va lămuri (inclusiv bunul parinte Iustin) cu cine are de-a face. Noi să ne păstrăm cumpătul şi să nu lăsăm să alunece în derizoriu probleme atît de grave, care ne preocupă real, nu ca să ne cîştigăm capital din ele.

 
La 21/1/09 12:16 p.m. , Anonymous primul anonim a spus...

Am vazut la unii din fratii ce sant de aceeasi parere cu parintele Iustin si la unii ce nu impartasesc cuvantul lui o mare violenta in limbaj, ajungandu-se la a-si asemana fratele, cu care s-a impartasit cu acelasi Trup si cu acelasi Sange, cu cel necurat, pentru ca nu are aceeasi parere cu el intr-o problema in care, fie de o parte fie, de alta nu se incalca nici o dogma a bisericii. Are oare cineva caderea de a cataloga astfel pe fratele lui, daca nu are certitudinea ca in el salasluieste Duhul Sfant sau daca Duhul Sfant vorbeste in el? Am auzit justificari in baza cuvintelor unor sfinti parinti care au actionat asemanator, dar cei ce fac asta, uita ca acei parinti erau purtatori ai Duhului Sfant si nu vorbeau de la ei, ci Duhul vorbea in ei. Sa ne uitam in sufletul nostru si sa incercam sa vedem, inainte de a ne manifesta in vre-un fel, ce este in el. Daca este manie pentru aproapele nostru, pe care santem datori sa-l iubim ca pe noi insine, acea manie nu este de la Dumnezeu. Mania ne-a fost data sa o indreptam supra pacatului care ne imbolnaveste si ne ucide si nu asupra fratilor. Fratele nostru are libertatea de acrede sau nu. Aceasta libertate i-a dat-o Dumnezeu. Aceasta libertate merge pana la despartirea de Dumnezeu pana la hula de Dumnezeu si asta vi-o spune unul ce a hulit, dar nu a fost lasat de Dumnezeu sa se piarda si asta s-a intamplat inainte ca el sa se pocaiasca si sa se marturiseasca, pentru ca atunci el nici nu-l dorea pe Dumnezeu, deci Dumnezeu a facut primul pas catre el, desi acesta il hulea. Sa incercam sa fim asemenea Lui.

 
La 21/1/09 12:23 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Uitati-va la cei doi parinti, cum se aseaza fata de cei ce nu le impartasesc parearea, cu cata grija fata de celalalt. Cred ca duhul in care stau acesti parinti trebuie cautat, iar nu o parere sau alta.

 
La 21/1/09 10:07 p.m. , Blogger Costin Cozianu a spus...

Domnule Codrescu,

Eu nu am insinuat nimic.

Cat despre lamuriri, am dat unele pe blogul meu.

http://uninginer.wordpress.com

Problema de fond este, revin, de igiena cunoasterii. De ce vreti ca inginerii sa "dovedeasca negativul" ?

Adica sa demonstram ca chestia respectiva nu are 666 ? E o prostie.

E ca si cum cineva v-a cerut sa demonstrati ca nu sunteti nu stiu cum. Chiare v-ati apucati sa demonstrati ca nu sunteti ?

Problema e celor care s-au lansat in prostia asta.

Igienic e ca respectivii (care or fi, ca nu se mai stie cine a colportat primul prostia asta) sa faca referinta la un articol reputabil care sa aduca argumente tehnice consistente ca respectivele liniute reprezinta asa zisul 666 (sau 616 dupa alte surse, sau ce vreti dumneavoastra sa fie ca grecii nu foloseau numeratia in baza 10). Respectivele liniute chiar n-au nici o semnificatie, sunt pentru calibrarea citirii optice, si daca n-au semnificatie cum vreti sa demonstrati ca semnifica ceva care nu e 666 ?

Asta daca respectivii au simtul raspunderii.
Referiri la tot felul de pseudo-articole internautice nu constituie nici macar o baza de a lua problema in discutie.

Iar cei ce raspandesc mai departe zvonistica, riscand sa tulbure mintea credinciosilor, sa pacatuiasca prin marturie mincinoasa, samd, au si ei o problema.

Mai grav decat ignorarea detaliilor tehnice in speta, e modul cum se pune problema. Deja vuiesc blogurile "ortodoxe" despre ierarhia corupta, vanduta conspiratiei masonice mondiale, si nu mai stiu cate prostii.

Pai asta vreti sa fie fata internautica a ortodoxiei romanesti ?

Poate ar fi util sa discutati si despre asta la AZEC.

 
La 21/1/09 11:08 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Păi te lasă reacţiunea, dom'le?

 
La 22/1/09 1:36 a.m. , Anonymous Mircea Puscasu a spus...

Ce credeti, despre documentarele despre RFID ale doamnei Albrecht?

http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/supraveghere-a-tuturor-peste-tot_11388.html

 
La 22/1/09 2:52 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Postez pe blog un studiu-raport care încearcă să răspundă întrebării dvs. mai îndrituit decît aş putea-o face eu.

 
La 25/1/09 5:09 p.m. , Anonymous Nicu a spus...

Locuiesc în Montreal şi, imediat după ce am citit explicaţia tehnică referitoare la cei trei "şase" cu linii mai lungi, mi-am făcut un scurt inventar al portofelului: card de rezident, permis de conducere canadian, cartelă de abonat la bibliotecă şi câteva facturi de supermarket.

Toate acestea au câte un cod de bare şi numărul aferent scris cu cifre arabe. Însă niciunul nu conţine cele trei linii mai lungi, care ar fi cifra 6 triplată. Nu menţionez aici cardul de asigurări de sănătate sau cardul bancar, care NU au coduri de bare.

Pe UNELE din produsele pe care le-am găsit prin casă, erau într-adevăr trei seturi de bare mai lungi, la început, la mijloc şi la sfîrşit. Dar aceste seturi nu erau aceleaşi.

Ar fi într-adevar periculos să am, pe post de buletin, un cip implantat undeva în corp, dar nici nu agreez isteriile nefondate ale unor ortodocsi pietişti, care nu cunosc detaliile tehnice ale problemei, dar cheamă naţiunea la martiriu, scriind cu majuscule pe bloguri.

Îmi pare rău că în lunga listă de comentarii de după scrisoarea părintelui Iustin, nu singur user (filoteigor) gândeşte problema constructiv. Întâi să vedem ce presupun codurile şi abia apoi, dacă e cazul, să ne impacientăm.

Şi mie îmi este frică să îmi fie redusă identitatea la un număr sau să mi se monitorizeze viaţa. Dar mai frică îmi este de o isterie naţională prea puţin fondată.

 
La 25/1/09 6:13 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Nu-s cunoscător în materie, dar am înţeles că sunt mai multe sisteme de codificare, iar unele n-au nimic de-a face cu 666. Poate se va găsi cineva priceput şi răbdător să explice...

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire