DAN PURIC LA 50 DE ANI
Dragoş Pîslaru (Părintele Valerian), Răzvan Ionescu, Dan Puric... Duhovnicul, teologul, predicatorul... Toţi trei, la origine, actori... Nu seamănă deloc unul cu altul, dar ţin laolaltă în Hristos şi răscumpără, din mers, păcatele curente ale breslei...Conectată la esenţial, arta interpretării devine de la sine artă a mărturisirii, scena devine pe nesimţite amvon, talentul devine pînă la capăt talant. Tîlcuire şi cuminecare, exorcizare a cuvintelor întru Cuvînt, suflet dezmărginit în Duh... (Răzvan Codrescu)
LA MULŢI ANI, DAN PURIC !
POVESTEA «OMULUI FRUMOS»
Omul frumos Dan Puric este un personaj misterios, talentat şi tulburător. Cu el şi datorită lui, poţi căuta şi chiar ai şansa de a găsi frumuseţile şi adevărurile ascunse în spatele lucrurilor vizibile. Mi-am imaginat întotdeauna că undeva ar putea exista un monument care să reprezinte Omul cu O mare, adică Omul frumos. M-am întrebat ce ar scrie el la baza acestui monument sau, de fapt, ce a putut scrie în cuprinsul celei de-a doua cărţi a lui, cu acest sugestiv titlu? Cu toate aceste gînduri şi stări m-am dus deunăzi la Ateneul Român – la conferinţa (de fapt, întîlnirea de suflet) şi la lansarea cărţii despre “Omul frumos”. Şi acolo, precum şi în cartea pe care am citit-o de-a lungul unei nopţi aşezate şi blînde de februarie, am găsit răspunsul...
„Nu ştiu dacă acest monument ar putea fi construit în afară” – a declarat artistul. “Dacă ar fi aşa, ar fi ceva mort. El ar trebui să fie în sufletul nostru. Şi dacă trebuie spus ceva, ar trebui spus în gînd. În sensul că, neştiind de unde vii şi nici încotro te duci, păstrezi acea scînteie divină din tine, şi în acel timp binecuvîntat nu mai poţi fi încălecat nici de doc-trine, nici de ideologii şi nici de interese economice. Pentru că stăpînul tău suprem, în sensul bun, este acest mare anonim căruia îi spunem Dumnezeu. Şi iată, în acest fel, este un monument al Omului, închinat permanent lui Dumnezeu, fiindcă El ne-a lăsat acea scînteie divină din noi, ca să putem să ne desăvîrşim”... (Stelian Gomboş)
publicat de Răzvan Codrescu @ 10:11
21 comentarii
21 comentarii:
La multi ani, maestre! Sa dea Dumnezeu tarii noastre cat mai multi Oameni Frumosi, ca de urati gem si pamantul si blogurile!
La multi ANI ! Din tot sufletul meu plin de mahnire acum ca m-am intors umilit din holul Sali Rapsodia cu sampania pe care o pregatisem dar pe care va ramane nedeschisa in asta seara.
Am fost cel mai mare naiv crezand in afisul INTRAREA LIBERA in timp ce masuta de la intrare ere parca dintr-un grotesc joc cu alba neagra dintr-un targ de tara pentru dobitoace si dobitoci .
Asculta-mi ruga maestre si nu mai tine pe langa tine paduchi organizatori si nici nu mai da invitatii la toti paduchiosii chiar daca ai un suflet mare de PURIC FRUMOS !
Sute de oameni au venit azi ca si mine doar cu INVITATIA IN INIMA ! Se pare ca nu a fost insa deajuns si am inghetat la usa ca prostii sa ni se deschida USILE IMPARATESTI .
Fericit fie cei care au reusit totusi sa intre umiliti ca in ultimii 50 de ani de trista amintire stand la coada in santul de pe LIPSACANI caci in aceasta clipa ei au privilegiul de a te ovationa asa precum cu prisosinta fara indoiala ca meriti !
Sunt fericit ca poporul asta inca imi ofera motive pentru a crede si scari spre rai pentru a nu ma pierde.Dan Puric e o voce intr-un loc in care nu prea se mai vorbeste adevarul. Nu ne lasa slabiciunea si interesele - e cazul politicienilor - sau nu prea reusim, atunci cand avem inima sincera din varii motive... Uite ca cineva a reusit. Sa-l tina Dumnezeu si sa mai apara si altii. Dan Puric nu-i perfect - spre exemplu ar putea sa spuna si ceva frumos despre Botosani din cand in cand, nu doar sa faca glume(da, ati ghicit, e unul din ofurile mele), dar tocmai pentru ca nu e perfect e cu atat mai bine. Asta pentru ca ne demonstreaza inca o data ca de fapt nici nu e nevoie sa fii. E nevoie doar sa indraznesti.
Pentru Blogman (fost actor):
Aţi pus o întrebare proastă, dar totuşi vă răspund: rugăciunea şi mărturisirea adevărului revelat au această putere "răscumpărătoare", după măsura fiecăruia. Orice virtute, ca şi orice păcat, au răsfrîngere asupra celor din jur. Creştineşte vorbind, vieţuirea - bună sau rea - nu-i o doar afacere individuală, ci "cuminecare" personală cu ceilalţi, văzută şi nevăzută. "Omul frumos" nu se consumă în sine, ci iradiază frumuseţe, reducînd astfel ceva din urîţenia ambientală, din ne-frumuseţea stării păcătoase. Cît de "frumos" e cineva pe dinăuntru şi cît reuşeşte să influenţeze cu "frumuseţea" sa şi în afară, acestea sînt măsuri pe care doar Dumnezeu le cunoaşte întocmai. Noi însă credem şi mărturisim că există o dimensiune "filocalică" a vieţii, care principial nu este nimănui inaccesibilă - nici ca aspiraţie. nici ca în-făptuire.
Nu conteaza ca a fost proasta intrebarea, important e ca raspunsul e bun. Mersi.
Pentru Blogman:
Fără "întrebarea proastă" n-ar fi venit "răspunsul bun". Eu cred că cel care întreabă este mai viu decît cel care răspunde. Pentru simplul motiv că întrebarea (chiar şi "proastă") este o deschidere, în timp ce răspunsul este de obicei o închidere.
Şi încă ceva: întrebarea "proastă" a unui om deştept este întotdeauna preferabilă întrebării "deştepte" a unui om prost.
Vă asigur, deci, de întreaga mea preţuire.
Pentru o Anonimă mult prea patetică:
Nu v-am postat aici lunga şarjă admirativă pentru ca nu cumva "Dan Gură de Neam" să se simtă stînjenit în smerenia lui creştinească tocmai la ceas aniversar...
"Dan Puric este un personaj misterios, talentat şi tulburător"
interesantă caracterizare, domnule Codrescu. Tipică dumneavoastră :)
Vă atrag cu simpatie atenţia că respectiva caracterizare nu-mi aparţine, ci poartă - pentru cine citeşte pînă la capăt - semnătura d-lui Stelian Gomboş (un om bun ca pîinea caldă).
În ce vă priveşte, se pare că nu sînteţi un "snitzel" destul de bine bătut. E bine însă că sînteţi "patriot" şi că "luptaţi pentru ţară". Rămîne să vă mai identificaţi şi adevăraţii adversari (cărora, eventual, să le rămîneţi cu zgîrciurile printre dinţi).
Cum vă bănuiesc foarte tînăr (era să zic: fraged), aveţi tot timpul înainte.
stiu, e off-topic, imi cer scuze, dar daca nu exista o alta sectiune pentru ”diverse”...? eu cred ca merita acest articol:
http://chrisalida.wordpress.com/2009/02/13/o-biblie-veche-scrisa-in-siriaca-un-dialect-al-limbii-materne-a-lui-iisus-gasit-in-cipru/
Domnule Codrescu, tinereii astia, in loc sa invete cate ceva de la dumneavoastra, va tot cauta nod in papura. Sunt, se vede treaba, in spatele lor niste oameni in toata firea care nu-si dau seama cat ii slutesc asmutindu-i ca pe niste caini pe o prada care n-ar fi cazul. Ar trebui poate sa nu le mai acordati atentie deloc, dar ma tem ca asta nu rezolva problema. Ne asteapta un viitor foarte urat daca ne sunt in felul acesta schimbul de maine.
Lui A. D.:
Vorba lui Noica: uneori tinerilor le stă bine să fie “puţin huligani în cultură”. De sperat este să nu rămînă aşa, şi mai ales să nu rămînă DOAR huligani. Eu unul nu-i pot judeca prea aspru, pentru că am avut şi eu odinioară pornirile mele de “huliganism” (pe care le regret nu fără o stranie duioşie). Dacă au ceva stofă – şi unii dintre ei mi se pare că au – se vor salva de la sine, cu timpul. Cît despre ceilalţi, vorba aceea: de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
Grav este, dincolo de cazul cîtorva “tineri furioşi”, că se cultivă deliberat şi chiar maniacal, de către unii mai puţin tineri, un curent “naţionalist” bazat pe excluziune, iar nu pe comuniune. Este exact reţeta falimentară, care duce la segregarea energiilor şi la otrăvirea conştiinţelor. Sîntem mai dezbinaţi la dreapta decît la stînga, iar asta prelungeşte fatalitatea dizolvantă a comunismului (care a dispărut pe dinafară, dar supravieţuieşte şi chiar se puieşte pe dinăuntru, într-un anumit tip de mentalitate vicioasă, pe care n-o pot caracteriza decît ca “partea diavolului”, a dezbinătorului absolut şi ireductibil, imun la orice formă de “cuminecare”, dar gata oricînd să se dea “înger de lumină”).
Problema nu-i că tinerii aceştia, cum ziceţi dvs., “nu învaţă cîte ceva” de la mine (cine sînt eu?), dar nu învaţă nimic nici de la cei pe care şi-i declară emfatic drept modele, în frunte cu marele Eminescu, dar şi cu duhovnicii de ieri şi de azi ai Ortodoxiei, sau cu martirii temniţelor comuniste. În mîna lor, totul tinde să devină “monedă calpă” şi pînă la urmă singurul lucru de care par interesaţi şi mobilizaţi este să-şi impună fiecare propriul proiect mental, aproximat haotic pe cont propriu sau impus de alţii de aceeaşi teapă, paralel cu Realitatea sau cu Adevărul (de a cărui complexitate se feresc ca dracul de tămîie, preferînd să reducă totul la cîteva scheme comode şi sloganuri belicoase, de cea mai joasă speţă ideologică).
Într-adevăr, cît e omeneşte previzibil, ne îndreptăm, cum ziceţi, spre “un viitor foarte urît”. Dar mai există şi Dumnezeu, Care poate oricînd să facă de ruşine previziunile omeneşti...
... iar comunicarea actorului devine cuminecare , fata cu ceilalti (inspirat de Noica, tatal!)
Cel puţin trei cărţi ale lui Noica ar trebui să fie lecturi de căpătîi pentru pentru noile generaţii de români cu năzuinţe culturale şi sensibilitate conservatoare:
1) "Eminescu sau gînduri despre omul deplin al culturii româneşti";
2) "Rostirea filosofică românească";
3) "Creaţie şi frumos în rostirea românească".
(Ultimele două însumate mai tîrziu în "Cuvînt împreună despre rostirea românească".)
Acolo vor afla, între altele, şi despre buna "cuminecare" prin cultură, care se adaugă creator cuminecării religioase.
@A.D.
Nu pe bloguri se face educatia, indiferent al cui e blogul. Blogurile mai mult risipesc decat aduna si, in general, nu ajuta la nimic. Sunt un fel de jurnale personale exhibate in public; o idee americana care s-a prins (la romani) ca igrasia de zid. Putina zeama de var nu strica peste blogurile unora.
Sa nu uit, blogul d-lui Codrescu e curat, primenit, aerisit si... curajos. Un reper important printre miile de bloguri atinse de floarea mucegaiului.
Catre Piatra Vanata
Eu n-am spus, pacatele mele, ca educatia se face pe bloguri. Doar ca unele bloguri serioase ar putea contribui si ele la consolidarea unei educatii facuta pe alte cai (dar care uite ca nu se mai face mai deloc, din o mie de motive). Nu vedeti cat sunt de salbaticuti tinerii nostri si acriti de la 14 ani? Daca e despre educatie, atuncea avem de trei ori o problema institutionala: Biserica, Scoala, Familia... nici una nu-si mai face cum trebuie datoria. Nu stiu cum reusim, dar si pe dinauntru ne salbaticim, nici pe dinafara nu ne civilizam. In imprejurarile astea, s-avem pardon, blogurile sunt raul cel mai mic.
PS Un blog bun poate rascumpara multe bloguri proaste, nu credeti?
@A.D.
Stiu ce ati spus, dar cum sa invete tinerii ceva de la dl. Codrescu? Si profesor daca le-ar fi, unii vor fi silitori iar altii vai si amar...
Nici eu, care ii citesc cu placere blogul zi de zi, nu pot invata prea multe de la dansul, sunt prea "tanar" ca sa se mai prinda ceva de mine. Ma informez, agreez sau nu, comentez civilizat sau nu, si cam atat! Nu stiu daca un blog bun poate rascumpara ceva pentru ca cei care citesc blogurile proaste nu trec si pe aici. Ce sa caute aici? Poate vin sa mai strecoare o soparla sau o injuratura dupa care isi vad de treburile lor.
Cred ca sunt cam pesimist azi. Insa in viitorul Romaniei si al tinerilor ei am incredere. Asa cum a aparut un Puric vor mai apare si altii care in ciuda celor 99 de ocale prinse de picior vor sari pana la Cer ca sa ni-L aduca pe Pamant.
Si inca ceva: cand aveam 14 ani (in plina epoca de aur) auzeam ca eu si prietenii mei suntem acriti si salbatici. Deh, nu impartaseam entuziasmul revolutionar al celor care faureau S.S.M.D. Sa ma fereasca Dumnezeu sa cred despre copii altora ca sunt acriti si salbatici. Mai degraba adultii, aprigi judecatori, sunt amari si incremeniti. De ei mi-e teama, nu de tineri. De ei, care se pretind modele.
Catre P. V.
Va admir “tineretea” si complexitatea, desi nu va inteleg pana la capat (eu am prostul obicei ca invat cate ceva de peste tot). Poate ca si eu sunt cam pesimist azi si e si ora cam tarzie. Cat despre viitorul tinerilor nostri, asa sa ne ajute Dumnezeu cum ziceti!
Iertaţi că mă bag şi eu în vorbă: cum e limpede că nimeni nu vrea răul cuiva, ci numai binele, ce-ar fi să cădem momentan la pace şi să ne odihnim puţin?
Buenas Noches!
P.V.
Astazi m-am hotarat sa caut informatii despre acest om exceptional. Stiam de el, dar nicioata n-am avut curiozitatea sa incep sa-l cunosc desi observasem demult ca e un intelectual extraordinar. Cu intarziere ii spun si eu la multi ani :)
Cu placere am dat si de blogul dvs. V-am citit cartea "Spiritul Dreptei" acum ceva ani (4, 5 nu ma stiu exact). Era un exemplar la biblioteca municipala si am ramas profund impresionat de ea. Uite ca am prilejul sa va felicit si sa va multumesc pentru ca ati scris aceasta carte desi a trecut timp de cand am citit-o.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire