INTERMEZZO LIRIC: „CHEAG” DE VALENTIN DAN

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME
  

  

CHEAG 

(din copilărie) 

  
Lui Lucian D. Popescu 

Pînă în noapte au urcat bătrînii 
Cu un descînt de fluier și cimpoi. 
Au dat din ei tot timpul înapoi 
Şi-apoi au adormit sub caldul lînii.
   
Am stat în miezul nopții rezemat 
De miei şi de ciomege şi de-o bundă 
Şi am simţit că ea în ea m-afundă, 
Că muntele nu e adevărat, 
  
Că mă strecor din el şi fug din mine 
Ca dintr-un nenoroc al altcuiva, 
Că ies, nici mîndru, nici cu temenea, 
La un liman ce n-o să mi se-nchine,
  
Că cineva mă ia şi mă goleşte 
Cîntînd cum se cîntau acei ciobani 
Şi-apoi mă risipeşte peste ani 
Într-o poveste despre deznădejde. 
  
Da. Ne sînt sufletele nişte stîne 
Din care cineva tot fură oi 
Lăsînd în loc doar piei pentru cimpoi 
Şi oase pentru fluiere bătrîne 
  
Prin care suflă ziua de apoi 
În noi, cei vii sub cerul tău, stăpîne!
   

Valentin DAN