DEMISTIFICĂRI: CATEDRALA MÎNTUIRII NEAMULUI

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME

Am primit și dau mai departe...

Despre Catedrala Mîntuirii Neamului s-au scris volume întregi în presa din România și din afara țării, dar și pe rețelele de socializare. Cu toate acestea, niciodată un text scris de un cetățean sau un simplu credincios nu a fost preluat de către Patriarhia Română. Pînă acum.  

O doamnă, pe nume Clara Râpan, a postat un text pe site-ul www.culturavietii.ro, text ce a fost preluat chiar de agenția de știri Basilica, a Bisericii Ortodoxe Române. Autoarea notează, între altele, că sumele vehiculate pentru construcția Catedralei Mîntuirii Neamului nu sînt mai mari decît cele necesare pentru construcția... Arenei Naționale. Mai mult, arată că firmele străine care activează în România au un profit care le-ar permite anual construcția cîte unei catedrale. Despre presă, scrie că televiziunile care atacă Biserica au cifre de afaceri mai mari decît bugetul pentru catedrală, iar prezentatorii care critică ridicarea atedralei poartă „o geantă «de firmă» care costă cît masa pe o săptămînă pentru 300 de copii la Valea Plopului și cît vreo 10-20 de mantii arhierești despre care tocmai a comentat «moralizator» în vreo emisiune de «știri»”. 

Iată textul integral postat pe basilica.ro.:

NOI CONSTRUIM CATEDRALA!

Mesajul tendențios al mass-media din ultimi ani și-a atins de curînd un scop precis: oprirea alocării de fonduri de la bugetul de stat pentru construirea Catedralei Mîntuirii Neamului.    

Sigur că părerile pe acest subiect sînt diferite și auzim des în mass-media despre sume care par extrem de mari legate de costurile construcției catedralei: 100 mil euro... 

Totuși, catedrala aceasta, în care tot lovesc unii, nu este mai scumpă decît, spre exemplu, marele Stadion Național „Lia Manoliu” (care a costat peste 200 mil euro): un loc în care eu și probabil mulți dintre români nu vom ajunge niciodată, pentru că nu ne interesează în mod deosebit ceea ce se întîmplă acolo. Și chiar dacă ne-am dori să vizităm astăzi acest stadion „mai scump decît catedrala”, el este închis… de ISU. Sportul are promotorii și susținătorii lui, foarte iubiți de mass-media, ceea ce a făcut ca o astfel de investiție să fie lăudată și promovată ca fiind necesară și binevenită. Susținătorii construcției catedralei se aud foarte rar în mass-media și doar în situația în care e necesară batjocorirea publică a celor care îndrăznesc să spună ceva „de bine” despre acest proiect. 

Dar ce înseamnă 100 milioane euro pentru România? Din sumele vehiculate de presă, am aflat cu toții că totalul șpăgilor din dosarul „Microsoft” a fost… cam cît o catedrală! Sînt publice sumele care reprezintă profit pentru mari companii care se îmbogățesc din bănuții noștri și din resursele României: OMV Petrom (petrolul României), E-on (distribuția de gaz și energie electrică), Holzindustrie Schweighofer (prelucrătorul lemnului din pădurile României) sau BCR (cea mai profitabilă bancă din România). Oricare dintre aceste mari companii ar putea construi din profitul obținut în România cîte o catedrală în fiecare an și tot le-ar mai rămîne bani suficienți pentru construcția palatelor acționarilor lor din Germania sau Austria! Și asta înseamnă că nu sînt bani în  România pentru o singură catedrală? Ați auzit vreo companie străină, dintre cele care fac mari profituri în România, că susține măcar la modul declarativ construcția catedralei sau că donează 1 euro pentru activitățile sociale ale Bisericii? Toate companiile au dreptul de a redirecționa 2% din profitul uriaș către ONG-uri sau activități sociale, dar sumele acestea rămîn de obicei tot „în curtea lor”, căci își înființează propriile fundații ca să cheltuiască banii… eficient (vă sînt cunoscute cutiuțele de lîngă casele de marcat de la Lidl sau la Mc Donald’s, care vă îndeamnă să faceți o faptă bună prin intermediul fundației lor și, mai nou, am aflat cu toții că banii adunați de unele televiziuni pentru victimele de la Colectiv… n-au prea ajuns la victime).  

Și dacă tot vorbim de „lupul moralist” al zilelor noastre – televiziunile care critică Biserica și au mereu cîte un subiect „incendiar” despre „afacerile Bisericii” – știți că cifra de afaceri a ProTV-ului pe 2014 a fost… ceva mai mare decît bugetul pentru catedrală? Știți că televiziunile mari din România au afaceri care însumează peste 200 mil euro anual? Sînt cifre publice. Sigur că profitul lor este ceva mai mic: 3-7 milioane de euro anual (adică, au un profit mare și după ce au scăzut salariile și indemnizațiile foarte mari ale crainicilor și moderatorilor care comentează veniturile modeste ale Bisericii). Și televiziunile au, bineînțeles, fundațiile lor prin care realizează… o faptă bună pe an sau diverse campanii prin care strîng bani de la alții pentru o cauză nobilă și… pentru o bună publicitate, tot după regulile economiei de piață. Iar la evenimentele caritabile, după un discurs care emoționează privitorul pînă la lacrimi, orice moderatoare „celebră” se va afișa la luxoasa petrecere mondenă – pentru care se cheltuiește o bună parte din banii adunați din donații – purtînd o geantă „de firmă” care costă cît masa pe o săptămînă pentru 300 de copii la Valea Plopului și cît vreo 10-20 de mantii arhierești despre care tocmai a comentat „moralizator” în vreo emisiune de „știri”.  

Dacă sînt atîția bani în țara asta pentru afaceri extrem de profitabile, pentru pensii speciale foarte mari, chiar nu sînt bani pentru ca noi, ortodocșii plătitori de impozite, să avem o catedrală? Sigur că nu mai e la modă să construim ceva pentru „majoritari” din banii statului, totuși, sute de ani s-au jertfit pentru țara și Biserica ei strămoși de-ai noștri majoritar ortodocși; bunicii noștri ortodocși au fost „majoritari” la Canal, la Gherla, la Aiud și pe fronturile din cel de-al doilea război mondial, frații și copiii noștri „majoritar ortodocși” au murit în ’89! Măcar jertfa înaintașilor noștri să merite ca generația aceasta să construiască în București o catedrală mai mare decît cea pe care au putut-o construi românii de acum 400 de ani, pe cînd plăteau tribut Imperiului Otoman, iar corupția funcționarilor statului era… probabil tot la nivelul celei de acum. Dacă bugetul alocă mari sume de bani pentru construcția de autostrăzi și stadioane la standardul vremurilor de astăzi, măcar să avem și noi dreptul ca din impozitele plătite de o majoritate ortodoxă să se construiască o catedrală care să spună despre poporul român că „își iubește Biserica” și nu se zgîrcește să construiască cel mai frumos lăcaș pentru Dumnezeu!  

Cum credeți că ar reacționa evreii din toată lumea dacă li s-ar permite să reconstruiască Templul din Ierusalim? Oare ar batjocori prin mass-media pe cei care ar susține acest proiect? Oare ar blama un întreg popor pentru că s-ar întoarce la o măreție de acum 2000 de ani, într-o lume în care vremea construcțiilor religioase monumentale a trecut și nu mai e importantă religia unei majorități? Dar parlamentul și guvernul turc credeți că vor dezbate prea mult oportunitatea trimiterii de fonduri pentru construcția unei mari moschei în București?    

Haideți să luăm un exemplu mai apropiat de țara noastră: Polonia, o țară UE cu o majoritate de 87% catolici și o constituție care respectă drepturile minorităților religioase. În Polonia de astăzi, președintele și primul ministru sînt catolici practicanți și nu se sfiesc să își exprime public susținerea valorilor tradiționale ale Bisericii lor. Și tot Polonia este o țară care a construit biserici mari în perioada de după căderea comunismului: în 2004 polonezii  au construit la Lichen o biserică de 120 m lungime și 77 m lățime (cam cît catedrala noastră acum în construcție) și se mîndresc că se numără printre cele mai mari biserici din lume, fără să spună cineva că sînt deja prea multe catedrale imense… din perioada medievală.    

Și Serbia, și Rusia, și Ucraina, toate țările din jurul nostru au construit catedrale mari și foarte scumpe, imediat după căderea comunismului. Toți cei care ați călătorit în lume ați vizitat zeci de catedrale catolice, cele mai mari din lume, cu care se mîndresc agențiile de promovare a turismului din țările respective. La capitolul acesta și Bulgaria stă mai bine decît noi: și-au construit o catedrală mare și frumoasă acum 100 de ani.   

Ce va rămîne după generația noastră? Cîteva clădiri hidoase cu termopan, sedii de tribunale și instituții financiare? Sau mănăstirile frumoase, reconstruite și reînfrumusețate în ultimii 25 de ani, de care vă bucurați în fiecare vacanță pe bani puțini, prin  țara  noastră? Ce construcție minunată va rămîne Bucureștiului secolului XXI? Stadioane devastate periodic de fani nervoși sau doar renovate pe bani mulți la 20-30 de ani, pentru că nu mai corespund normelor? Și dacă a îngăduit Dumnezeu ca mulți dintre noi să-și contruiască locuințe mari, frumoase, scumpe și după standardele secolului XXI, oare n-ar trebui să aducem și catedrala în secolul acesta XXI? O dată la 400 de ani, oare nu-și poate construi un popor o catedrală?   

Este timpul ca fiecare să își pună sincer niște întrebări legate de construcția catedralei, indiferent de antipatiile pe care le puteți avea în legătură cu oamenii care administrează astăzi averea Bisericii noastre (fiecare va da socoteala lui Dumnezeu pentru ce face). Pe cine interesează astăzi cine și cum a administrat „averea Bisericii” cînd s-a construit Curtea de Argeș sau Putna sau Cozia sau Hurezi sau Agapia sau  Bistrița sau Tismana sau Trei Ierarhi? Și n-or fi fost bisericile acestea la vremea lor … prea mari, prea scumpe? Sau n-or fi fost și atunci destui săraci care să fi fost mai bine hrăniți și să fi stat într-un bordei mai mare cu banii care s-au cheltuit pentru construcția acestor biserici? Ce-i spune Mîntuitorul lui Iuda, care își făcea griji pentru săraci atunci cînd „s-a risipit” mirul cel scump al Mariei Magdalena? „Că pe săraci întotdeauna îi veți avea cu voi, dar pe Mine nu Mă veți avea întotdeauna” (Ioan 12, 8). Oare chiar nu merită să „risipim” pentru Biserica lui Hristos? Dacă nu vom mai avea timpul acesta de acum,  în care să se poată construi? Dacă NOI nu contribuim la construcția catedralei, fără fonduri va rămîne doar o ruină tristă și rușinea noastră în fața nepoților noștri peste ceva ani.    

Vă dau cîteva idei despre cum am putea contribui fiecare dintre noi,  cei deja fii ai Bisericii sau fii „în devenire”, la „mirul cel de preț” pentru Hristos – catedrala noastră!  Cît cheltuiți pentru un cadou de aniversare? 50-100 lei? Renunțați anul acesta la un cadou și îndemnați prietenii pe care îi invitați să vă trimită cadoul sub forma unui certificat de donație pentru construirea catedralei. Știți că în  Israel un cadou de aniversare poate fi „un certificat de plantare a unui arbore”? Verișorul care trăiește în SUA intră pe site-ul Fondului Național din Israel și plătește un certificat între 18$ și 5000$, după buget și după importanța prietenului aniversat. Așa s-a înfrumusețat Țara Sfîntă în ultimii ani și s-a făcut grădină în deșertul arid și neprimitor!   

Hai să facem și noi la fel, cu mijloacele pe care ni le oferă lumea modernă de astăzi! Pe site-ul oficial al Patriarhiei există un link pe care puteți face donații online plătind rapid cu cardul, adică tot atît de simplu precum cumpărați online haine, cosmetice și alte lucruri minunate. Aveți posibilitatea de a plăti cu cardul un minim de 5 euro (adică echivalentul unei prăjituri la mall sau a unei beri cu prietenii), dar faceți aceasta… lunar. Sigur că buzunarul și-l deschide fiecare cît dorește și cît îi permite rangul; nu uitați că Sfinții Părinți ne învață că ceea ce dăm cu dragoste, Dumnezeu înmulțește cu dragoste… și  celui care dă, și celui care primește. Plătind online, e o modalitate mai ușoară și mai discretă pentru cei care, din smerenie, doresc să rămînă anonimi în comunitatea lor pentru milostenia pe care o fac: www.construimcatedrala.ro.   

Pentru cei care nu înțeleg mecanismele economiei moderne, trebuie să știți că peste jumătate din banii pe care îi donați la construcția catedralei se vor întoarce tot la bugetul de stat (și vor fi probabil folosiți pentru alte construcții „prioritare”), căci BISERICA PLĂTEȘTE IMPOZITE mari pe salariile celor 250 de angajați care lucrează la construcție și toate materialele de construcție achiziționate au TVA care imediat merge la bugetul statului. Aceasta este legea astăzi, nu se pot face derogări de la lege, nu se practică scutiri de taxe pentru Biserică (ar fi și acesta un ajutor, dar statul își primește „partea” și din donațiile noastre); nu este legal să construiești catedrala cu voluntari sau cu preluare de materiale de construcție (fără taxe) din munții patriei binecuvîntate de Dumnezeu cu atîtea bogății; catedrala nu e considerată obiectiv strategic, cum a fost cîndva Casa Poporului în care „huzuresc” astăzi parlamentarii și cu care se mîndrește România în spoturile de promovare a turismului. Și nici interese legate de mari cîștiguri nu sînt, ca să se aplice scutiri de taxe sau anulări de datorii, ca la defunctele Regii Autonome din ultimii 25 de ani. Așa că simțul dvs. civic nu ar avea prea mult de suferit: cumva tot la stat ajung o parte din banii donați.  

Se poate construi catedrala doar din donațiile noastre, nu este nevoie de bani de la buget. Un popor unit și demn poate face asta! Totuși, bugetul României înseamnă și banii noștri! Toți vorbesc de democrația perfectă din Elveția, dar nu se face referendum pentru ceea ce ni s-ar părea nouă prioritar: o catedrală sau… orice altă construcție. Alții hotărăsc pentru noi! Se apropie alegerile și toate televiziunele ne învață să fim precum… francezii, de exemplu, să ne strigăm drepturile, să facem valuri, să forțăm mîna aleșilor noștri! Au dreptate, fraților, să fim europeni! Scrieți un e-mail aleșilor din zona dvs., care sigur își doresc foarte mult să fie realeși (adresele lor sînt publice, le găsiți ușor pe internet)! Presați-i cu mesaje și spuneți-le că îi alegeți doar dacă susțin construcția catedralei! Ei vor vota bugetul! Scrieți președinților de filiale de partide! Ei vor să formeze viitorul guvern! Sigur că sînt lucruri mult mai importante pe agenda tuturor politicienilor: spitale, școli, pensii, locuri de muncă, autostrăzi și… prețuri mici la mîncare. Minunat, dar n-au fost acestea „prioritățile” tuturor guvernelor din ultimii 25 de ani? Ce schimbări atît de spectaculoase mai așteptăm? Așa că e timpul să-i anunțăm care ne sînt prioritățile: ne interesează construcția Catedralei Mîntuirii Neamului! Nu vă faceți griji, sînt destui promotori eficienți pentru celelalte domenii mai sus menționate, sînt sume mari și interese financiare în jurul fiecărui domeniu „prioritar”, iar politicienii se vor „înclina” ca de obicei, cuminți, în fața acestor interese… străine omului de rînd.    

Haideți să nu mai lăsăm să treacă zeci de ani pînă la terminarea unei construcții importante cum este Catedrala Mîntuirii Neamului! Noi construim catedrala! Prin donații, prin susținerea verbală și în scris a acestui proiect, noi facem să fie cool să postezi pe pagina personală o pictogramă „Susțin construcția Catedralei”! Hai să-i lăsăm pe cei care sînt împotrivă să se manifeste cum își doresc, în mass-media, pe paginile de socializare sau… la piață! Avem dreptul la o părere, avem dreptul să o susținem și avem dreptul de a fi respectați pentru ea, fără să  răspundem provocărilor de ceartă, disensiune sau scandal [...].    

Acesta NU este un mesaj scris cu acceptul Patriarhiei, este doar opinia personală a unui simplu și neînsemnat cetățean al României care își exercită dreptul de a se exprima liber și cu demnitate despre un subiect pe care îl consideră important.

    

Clara RÂPAN

30 ianuarie 2016,

Sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi

P. S.: Pentru cei care și-ar face cumva griji că am fi uitat de iubirea față de aproapele și de clădirea „împărăției lui Dumnezeu” cea dinlăuntrul nostru, răspunsul meu este următorul: dacă nu le-ați făcut mai întîi pe acestea, nici nu vă gîndiți să vă pese de construcția unei clădiri (deși poate fi un început, pentru ca mai apoi să înceapă să-ți pese și de suflet). Cred că cel căruia îi pasă de catedrala aceasta, atît de „huiduită” de unii, a înțeles și un țel mai înalt al Bisericii prin construirea ei. E un manifest al unui întreg popor, care spune: „Sîntem aici! Ne iubim, ne respectăm și ne urmăm strămoșii, neamul și istoria. Catedrala aceasta este semnul continuității și identității neamului nostru!”. Și… da, va fi mare!!! Ca să încapă toți românii, indiferent de părerea și contribuția lor, fără discriminare! 

Să adăugăm şi faptul că în complexul de construcţii care cuprinde şi catedrala vor fi şi următoarele clădiri: un centru medico-social, un centru cultural şi un centru de cazare pentru pelerini.