DACĂ LUMINA DIN MINE ESTE ÎNTUNERIC?!
SUMARUL BLOGULUI
Mănăstirea Agapia (foto: Ștefan Cojocariu)
„Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric,
dar întunericul, cu cît mai
mult!” (Matei 6, 23)
Lumina din mine este întuneric
dacă:
Iubirea este cea mai înaltă stare
de contemplație a economiei,
Virtutea este doar haina de nuntă,
Credința mea predică necredința ta,
Speranța este împlinirea
neiertării,
Înțelepciunea este politică de
orientare,
Sinceritatea este transparența
spaimei,
Blîndețea este formula de politețe
a lașității,
Hărnicia trage-n plug
pentru avere,
Cunoașterea critică simplitatea,
Bunul simț este anestezie pentru
pradă,
Cumpătarea este o terapie în boală,
Prudența este strategia
comodității,
Dreptatea este corectitudinea fără
morală,
Răbdarea se înarmează pentru
schimbare,
Curajul este eroismul mîndriei,
Înfrînarea este rezistența virtuții
în patimă,
Postul este detoxifierea de
primăvară,
Rugăciunea este solicitarea dreptei
judecăți,
Căința este regretul contextului
nefavorabil,
Generozitatea este reclama de
suflet din timpul Crăciunului,
Adevărul este partea frumoasă a
paharului,
Binele definește confortul
personal,
Frumosul este descris prin
simțurile și sentimentele mele.
Lumina mea este întuneric, dacă virtutea și iubirea mea cer la schimb virtutea și iubirea ta!
Lumina mea este întuneric, dacă virtutea și iubirea mea cer la schimb virtutea și iubirea ta!
Cosmin STOICA*
(text și imagine preluate de pe
portalul ortodox DOXOLOGIA.ro)
* Autorul volumului Pelerinul nerugător, Editura Christiana,
București, 2015.
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:05
17 comentarii
17 comentarii:
Atât de bine spus şi punctual, dar câţi înţeleg? Din păcate aceasta este boala de fundament a veacului şi confuzia din ce în ce mai extinsă... Inversarea valorilor care să facă posibilă configurarea omului trufiei absolute...
Cu Iluminismul (Epoca Luminilor) a inceput intunericul modernitatii si el continua pana astazi, cand intunericul se da drept lumina la fiecare pas si toti intunecatii se cred cei mai luminati.
@ Anonim 6:45 a.m.
Tendința e existat dintotdeauna, dar religia o ținuse în frîu. Păi nu-i grăitor că însuși Prințul Întunericului se numește LUCIFER (etimologic: Purtătorul de lumină)? Și nu ne avertizează Apostolul Pavel că dracul se îmbracă în strai luminos? Astăzi trăim mai mult decît oricînd într-o lume luciferizată, iar falsa lumină - cu care dracul îi orbește pe oameni - este pentru tot mai mulți semeni de-ai noștri însăși măsura vieții lor. Ideologiile „luminii” au luat locul religiei (care trece drept „obscurantism”!), iar haosul planetar în care ne afundăm este consecința inevitabilă a acestui nou marș luciferic.
Domnule Codrescu, blogul d-voastra este o adevarata antologie a esentialului. Va multumim.
Domnule profesor, ar trebui reeditată cartea dvs. „Gîlceava dracului cu lumea”. Pentru mine a fost și rămîne o carte de căpătîi. Acolo ați scris despre toate acestea, mai actuale ca oricînd.
@ Cristina, Alexandra
Am în vedere reeditarea (probabil la Lumea Credinței). Din păcate, în atîta „lumină” a rațiunii e tot mai puțin loc și interes pentru „întunericul” credinței. Ce ni se pare nouă, celor cît de cît credincioși, „esențial” sau „de căpătîi”, celor „luminați” li se pare vetust și ridicol. Iar să vorbești despre diavol pare chiar mai „fundamentalist” decît să vorbești despre Dumnezeu.
Intrebarea este daca mai suntem cu adevarat crestini sau numai ne intretinem o iluzie...
@ Corneliu
Numai Dumnezeu știe exact și nu se poate răspunde decît de la caz la caz. E cert însă că sîntem departe de cum ar trebui să fim.
Creştini suntem, atâta timp cât Îl mărturisim pe Hristos şi suntem botezaţi. Cât despre cum ne-am deformat, într-adevăr, numai Dumnezeu mai poate restaura chipul omenesc, cârpind pe fiecare cu ce se mai poate şi acceptându-ne cu iubire, aşa diformi şi decăzuţi. Problema se pune să ne acceptăm şi noi unii pe alţii...
D-le Codrescu, vă cer scuze pentru... ne-intervenţia în cazul unui comentariu anterior neavenit la adresa dv. (22 ian.), la care nu a reacţionat nimeni. Experienţa confirmă că, în atare situaţii, e mai deranjant pentru o astfel de persoană să fie ignorată pur şi simplu, decât să capete răspuns, pentru care, sigur, are un arsenal vulgarităţi calde, gata de oferit pe tavă.
Nu cred ca aceasta epoca( sau oricare alta) detine "monopolul" asupra viciului sau virtutii. Astfel de relativizari sunt periculoase. Multi oameni credinciosi ridica in slavi Evul Mediu insa uita ca o trasatura definitorie a acelei epoci era setea de sange.De exemplu, Duminica, imediat dupa slujba, lumea dadea fuga in piata orasului pentru a vedea cum este torturat si spanzurat cineva( de multe ori omul era nevinovat, justitia medievala facandu-se tot timpul dupa bunul plac al seniorilor). Sa nu mai vorbim de luptele pentru putere inter-familiale. Fiecare epoca cu hibele ei...
@ Oana
Fiți pe pace! Glumeam cu „apărarea”. Ați procedat cum trebuie.
Mă gândeam la răspunsul dvs. și mi-a venit în minte altul...
Ortodoxia vremii noastre
"sfinţii noştri părinţi spun
că Dumnezeu S-a făcut om
ca omul
dumnezeu să fie...
o, taboruri ale credinţei!o, fericiţilor!
noi trăim în vremea-n care
fără Trupul şi Sângele lui Dumnezeu
nu rămâi
om..." (M. Iordachioaia)
@ Ramona Pricop
E înduioșător acest gen de lirism și de avînt metaforic. dar lirismul este prin excelență subiectiv, iar metafora, prin definiție, nu se ia ad litteram.
În lume sînt actualmente aproape 7 miliarde și jumătate de oameni, dintre care doar puțin peste 30% sînt creștini, iar dintre creștini doar în jur de 11% sînt ortodocși (cam 50% sînt catolici, iar restul monofiziți, protestanți și neoprotestanți). Lăsînd la o parte celelalte confesiuni, dintre creștinii catolici și ortodocși doar circa 10% sînt practicanți efectivi (care merg regulat la biserică, țin posturile, se spovedesc și se împărtășesc, își cresc creștinește copiii etc.). Cum numai aceștia din urmă corespund exigenței lirice de mai sus, ar urma că toți ceilalți (adică majoritatea covîrșitoare a populației planetare) n-ar mai fi/rămîne oameni! Hai să ne luăm seama și să-L lăsăm pe bunul Dumnezeu stăpîn și judecător peste creația Sa, a cărei varietate și a cărei complexitate depășesc in(de)finit rațiunea/rațiunile omului! A nu fi perfect - după o măsură sau alta - nu înseamnă nicidecum a nu mai fi/rămîne om. Mai buni sau mai răi, sîntem toți făpturile lui Dumnezeu și purtătoare ale chipului divin (care nu-i unul în M. Iordachioaia și altul în cutare păgîn sau heterodox).
M. Iordachioaia... Hm!... Nu acesta-i farmecul discret al Ortodoxiei?
@ Bloggoslovul
Mai degrabă caragialismul ei...
Hai să nu exagerăm nici în celălalt sens! Ideea nu era de a ridiculiza pe cineva, ci de a căuta dreapta măsură.
Mulțumesc pentru răspunsul detaliat domnule Codrescu!
Este mai mult decât binevenit în contextul în care poate nu a fost de la sine înțeles că doar în marea celor "cât de cât credincioși", care "suntem departe de cum ar trebui să fim", a rezonat în mine pentru un moment gândul unei persoane, mărturisit în "contul" său, într-o clipă pe care a trăit-o așa cum a îngăduit Dumnezeu cândva, numai El știind de ce și cum...
Prin urmare îmi asum cele spuse de dvs. în contul meu, care am nevoie să țin seama, în primul rând, la a mă folosi de cuvintele mele, oricât de mult mi s-ar părea că altcineva le are mult mai bine la el...risc să îl implic, fără voia și știința sa, în impresia de împărțire și catalogare a lumii pe care, în inima mea, cred că nu o are nimeni în vedere atât timp cât este într-o cercetare sinceră de sine...
Cu speranța că am reușit să elimin orice echivalență dintre o afirmație despre mine și un enunț verdictiv asupra celorlalți,
apreciez preocuparea de a menține igiena dialogului pe acest blog și vigilența în ceea ce privește piatra...care nu e din capul unghiului.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire