SUMARUL BLOGULUI
CAZUL DAN PURIC:
ÎNAPOI LA EPOCA DEJ-PAUKER?
Cele cîteva interviuri
televizate ale lui Dan Puric dinspre sfîrșitul anului trecut, incomode
ideologic pentru adversarii de serviciu ai Bisericii și ai Neamului, au
declanșat o adevărată campanie împotriva sa, în presa tipărită (mai ales Adevărul – fosta Scînteie peceristă) sau pe internet (cînd sub semnătură, cînd sub
anonimat). În discuție nu sînt luate punctual ideile sau formulările sale, ci
încercarea predilectă este aceea de a i se găsi pete biografice sau cîrdășii
impure, răstălmăcindu-i-se deopotrivă trecutul și prezentul, cu intenția vădită
de a-l compromite în ochii publicului larg, pe de o parte, și de a bagateliza
principiile pe care le susține, pe de altă parte. Principalele mijloace
folosite sînt injuria și calomnia, ca în campaniile de stigmatizare a
„dușmanului de clasă” din sinistra epocă a stalinismului.
Desigur, cu ideile lui Dan
Puric – ca și cu ale oricui altcuiva – poți fi în acord sau în dezacord,
democrația implicînd dreptul fiecăruia la gîndirea liberă și la libera
exprimare. Dar în cazul de față nu atît aspectul ideologic prevalează, cît cel moral. Că pe Dan Puric îl atacă
trepădușii „politicii corecte” nu este ceva nou, nici ceva de mirare. Ceea ce mi
se pare de mirare – și mult mai îngrijorător din perspectiva conștiinței
noastre publice – sînt atacurile indigne care nu vin dinspre ziariști năimiți
sau dinspre adversari ideologici de stînga, ci dinspre pretinși oameni de
dreapta (cu care a fost în relații și cărora le-a făcut numai bine) sau dinspre
colegi de breaslă (cu care a colaborat de-a lungul vremii și care au avut nu o
dată beneficii de pe urma inițiativelor și popularității sale).
Las la o parte cazul mai vechi
al unui venerabil deținut politic cu trecut legionar (e mai demn să nu-i dau
numele), care l-a atacat violent într-o scrisoare deschisă, fără nici o dovadă
concretă și fără nici un argument rezonabil, și o să mă refer doar la mojicia
mai recentă la care a fost supus chiar de mai tinerii colegi de breaslă de la
Teatrul Național din București (probabil cu asentimentul tacit al conducerii instituției,
care nu se poate să fie străină de ceea ce se petrece la vedere în propria
ogradă).
„La comandă” sau doar din
gelozie și antipatie profesională, cineva se preocupă constant de la o vreme să
expună în Avizierul teatrului extrase din atacurile de presă la adresa
maestrului, ca un fel de deconspirare și stigmatizare oficializată, cum se
proceda pe vremuri în gazetele de perete din instituțiile comuniste, la
indicațiile politrucilor de partid! Este incredibil că în plin secol XXI, la 26
de ani de la prăbușirea regimului de dictatură „proletară”, într-o instituție
de cultură cu marcă națională se poate petrece așa ceva, fără ca nimeni din
conducere și din corpul de actori să ia o atitudine fermă și să stopeze acest
amestec imund de stupiditate și abjecție! Nu mai pun problema grosimii de obraz
a celor care întrețin fără scrupule Avizierul, ci mă întreb doar cît de insensibil
și de necolegial poate să fie directorul – cîndva afectat „țărănist
creștin-democrat”, căruia îi place să treacă drept un anticomunist convins și o
conștiință artistică, civică și morală – cînd tolerează asemenea proceduri
infame și cumulul aferent de „ură colegială” prin care tinde să se definească
personalul artistic și birocratic al primei scene a teatrului românesc?!
Pînă la urmă problema nu mai
este doar a actorului, regizorului și profesorului Dan Puric, care înfruntă
donquijotește vremurile, mărturisind valorile Crucii și tradiția legitimantă în
care ne-am născut, cu mijloacele care-i stau la îndemînă, ci este problema
noastră ca societate democratică europeană și comunitate creștină ortodoxă, în
fața oamenilor, dar mai ales în fața lui Dumnezeu.
Holul Teatrului Național cred că
a ajuns să fie ultima mărturie/relicvă a odioasei gazete de perete de pe vremea
de teroare și batjocură a dictaturii comuniste. De aici și pînă la înfierarea
publică și condamnarea pentru delictul de opinie nu mai este decît un pas.
Pavel CHIRILĂ
8 comentarii:
Da, este o patologie a organismului nostru intoxicat cu "metale grele"care refuza antidotul si in consecinta amana vindecarea.Ca medic stiti frate Pavel ce bine reactioneaza un corp tetoxificat si cat de repede incepe vindecarea.Nu stiu cum, dar inaintea unei atitudini crestine, cred ca trebuie sa fie o alegere o cernere a celor ce vor o atitudine crestina rationala, buna,frumoasa cu toate bogatiile din temnitele comuniste,de cea in Duh.(Ma refer la paartea laica din asta vorbesc)Detoxifierea de ani buni se face online (si nu numai) prin antidotul adevaratei drepte crestine si este benefic dar cati ajung la acest vaccin?
Ca reprezentant al generatiei decembriste de mult am inceput sa ma gandesc, dar anul acesta provoaca la probleme concrete si practice, cum sa ma ridic impreuna cu frati mei, la o lupta cu armele Duhului, mai ales ca in vinele mele curge sange de Ostas al Domnului, miscare duhovniceasca nationala condusa pamanteste de preotul Iosif Trifa si ucenici apropiati Ioan Marini si Traian Dorz.Miscare cum am spus nationala care batjocorita in ce se poate pamanteste de dezertorii de serviciu dar curios uitata chiar si ca nota de subsol de cei care spun ca marturisesc Adevarul.Deci un trup sanatos si armonios cred ca dupa detetoxifiere trebuie sa activeze toti anticorpiii si toate madularele spre actiuni de izbanda!Fara o unitate a tuturor formelor de aparare a organismului,in cazul nostru Trupul Neamului cum sa luptam cu acesti virusi?
Când îl mărturiseşti pe Hristos, atingi profunzimi omeneşti care zdruncină toate temeliile din jur, chiar şi pe cele bune, uneori. Devii incomod pentru că, de câte ori te văd, cei din jur sunt nevoiţi să-şi amintească de Dumnezeu şi, fără să vrea, se confruntă cu impulsuri din propria conştiinţă... cu gânduri despre cum ar trebui să trăiască, sau cu o raportare la alegerile făcute în viaţă... Nu e de mirare că dl Puric şi-a făcut duşmani între colegi. În culisele artei, unde pe masa de joc sunt chiar sentimentele omeneşti, binele este foarte fragil, identitatea personală este mult zdruncinată, chiar prin natura profesiei, frustrările, invidia, ies foarte uşor la iveală şi se manifestă în multe feluri... Sau, mai simplu, poate, este doar vorba de o totală repulsie faţă de valori incompatibile cu un mod de viaţă unanim acceptat.
Am trecut şi eu cândva, într-un alt context, prin ceva asemănător, cu mama mea (o actriţă cunoscută acum nişte ani).
Cine iese la predică îşi ia crucea în spate şi îşi asumă şi jertfa. O să mai auzim multe în legătură cu dl. Puric şi cu alţii ca dânsul. Nu poţi să fii şi al Domnului, şi al lumii...
Articolul de pe acel avizier nu mi se pare a fi vreo jignire majora adusa dlui Dan Puric. Pur si simplu este opinia cuiva. Si nu cred ca se poate vorbi de o "persecutie" la adresa dlui Dan Puric, din contra, tot pe la TV si pe la diverse conferinte il vedem. Pe mine personal ma enerveaza faptul ca Dan Puric isi da cu parerea in domenii in care chiar nu se pricepe si este incurajat de televiziuni, pentru a face pe plac hoardelor de admiratori. De exemplu politica externa: nu faci audienta daca chemi in platou un diplomat de cariera sau un analist competent. In schimb vine Dan Puric si bagatelizeaza situatia, spunand ca rusii si musulmanii sunt buni, vestul e rau, vrem monarhie si cateva demagogii pseudo-ortodoxiste. Dar are priza la public, avand totusi un talent actoricesc incontestabil.
Off topic: Vă rog, stimate domnule Codrescu, să-l anunţaţi pe dr. Chirilă că mâine (joi, 21 ianuarie 2016), împlinindu-se 25 de ani de la moartea Principesei Ileana - Maicii Alexandra, o vom comemora la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, în Sala Stoicescu, de la ora 19:00. Ne-am bucura mult să îl avem alături pe iniţiatorul vizitei din septembrie 1990 a Principesei monahie! Cu stimă, Tudor Vişan-Miu, din partea Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei.
L-am anunțat.
@ Anonim 2
Este greu să vă lămuriţi dv... atât de raţional, cum vorbeşte Dumnezeu sufletului d-lui Puric, şi cum îi arată... chiar şi despre lucruri la care poate că nu se pricepe. Nu e nici primul, nici ultimul, fiindcă, de când lumea, Dumnezeu le vorbeşte celor mărunţi şi curaţi cu inima, iar marile adevăruri, inclusiv ştiinţifice, s-au arătat întâi în duh, celor simpli şi rugători, abia apoi au fost descoperite şi fundamentate raţional.
Cât despre gazeta de perete, care a fost cândva mijloc serios de „culturalizare a maselor”, probabil că sunteţi tânăr şi nu aţi apucat acele timpuri, când erai permanent evaluat şi evidenţiat public, după cât de dezirabil politic te arătai, ori la buni, ori la răi...
O nota foarte proasta pentru directorul Iom Caramitru care a inchis ochii la asa ceva!
Esential de citit:
http://revista22.ro/12004/top-5-cei-mai-scrbosi-informatori.html
Topul celor mai scarbosi cinci informatori ai securitatii vechi si noi, alcatuit de Neculai Constantin Munteanu:
1. Alex Mihai Stoenescu
2. Nicolae Balota
3. Ivan Denes
4. Constantin Balaceanu-Stolnici
5. Emanuel Valeriu
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire