ANARHIA ȘCOLII ROMÂNEȘTI
SUMARUL BLOGULUI
Am primit și dau mai departe...
Stimaţi domni lideri de sindicat,
Sper din tot sufletul că veţi
protesta vehement împotriva aberaţiilor elevilor minori care vor să schimbe
legea în învăţămînt. Mai precis, e vorba de două aberaţii majore.
Contestarea notelor e prima. Pe ce
bază unii care nu au răspundere în faţa legii din cauza lipsei de maturitate
pot contesta nota de la clasă? Care e pregătirea lor profesională? Care e
ştiinţa lor pedagogică?
A doua problemă, la fel de gravă,
cerută de elevi în noua lege, priveşte dreptul de a avea la oră telefoanele
mobile. Şi aşa în şcoli sînt destule probleme cu elevi cărora le sună telefonul
în timpul orei, primesc mesaje sau pur şi simplu se joacă sau ascultă muzică,
iar autorităţile refuză să ia orice fel de măsuri. Un paznic plătit ar putea
confisca la intrare telefoanele, tabletele, cuţitele etc. Dar Ministerul refuză
să accepte aşa ceva. Adevărul e că nu se doreşte normalitate, nici în învăţămînt,
nici în celelalte sectoare.
O a treia problemă ar fi
posibilitatea de a chema paznicul pentru a evacua din oră elementele
perturbatoare, care s-au tot înmulţit în ultimii ani şi se vor înmulţi
alarmant. Scandalurile, ameninţările, chiar la adresa profesorilor, nu mai sunt
sancţionate, iar din şcoală ies tot mai multe elemente total iresponsabile,
fiindcă nu se mai tem de nimic. Aceste lucruri trebuie discutate cu tovarăşii
care ne duc de rîpă de 25 de ani încoace. Banii nu rezolvă problemele de
disciplină, iar lipsa de motivaţie nu e atît din partea profesorilor, ci din
partea elevilor, din cauza imbecilizării în masă pe care mass-media o promovează 24 de ore din 24. Ce să mai facă şcoala, cînd
ei sînt total dependenţi de gadget-uri? Sînt tot mai mulţi părinţi care îşi retrag copiii din şcolile de stat şi îi
educă acasă, prin sistemul home schooling,
ca să îi salveze de jungla şcolară tot mai accentuată.
Am scris deja două cărţi unde
abordez şi aceste probleme, fiindcă toată literatura pedagogică antisistem e
cenzurată la noi. De aceea îmi permit să atrag atenţia asupra unor fenomene
alarmante, care se agravează de la an la an. Unul dintre profesorii de excepţie
din tînăra generaţie, care a ieşit din sistem, mi-a mărturisit odată: „Pînă cînd
un profesor nu va fi asasinat, în şcoală, de un elev, nimic nu se va schimba”.
Vremea aceea e mai aproape decît credeţi.
În speranţa că nu v-am plictisit
prea tare, vă doresc succes în activitate!
Prof. Manuel Valeriu
(Sibiu)
(Sibiu)
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:05
14 comentarii
14 comentarii:
Chiar mă întrebam până când vor tăcea bieţii profesori... Au ajuns din dascăli respectaţi, oile negre ale societăţii, rol pe care îl împart cu ceilalţi formatori ai chipului omenesc: preoţii şi medicii. Au fost umiliţi material cu salarii de mizerie, profesional cu concursuri disproporţionate, omeneşte cu nedreptăţi şi pretenţii absurde, stigmatizări cu imagini de degeneraţi, promovate cu mult succes de mass-media... Mai nou, au devenit, din actori principali ai procesului de învăţământ, un fel de parte terţă (adică nici măcar parte contractuală) a învăţământului, redus, în noua configuraţie a lumii, la un simplu proces economic. Mai precis, există un contract între familie şi şcoală, în care aceasta, se obligă să presteze servicii de învăţământ clientului, adică elevului, reprezentat legal de părinţi.
La ultimul examen de pedagogie pe care l-am dat acum câţiva ani, am aflat şi eu că, în noua formulare, elevul este beneficiarul / clientul pe care se centrează actul educaţional, iar profesorul se defineşte ca un instrument auxiliar în acest proces. (La primul, definisem procesul de învăţământ ca fiind centrat pe actul predării-învăţării, coordonat de profesor şi receptat de elev într-un feed-back armonios...eheei, alte vremuri!)
De ce ne-om mira, atunci, că, devenit client, (şi doar, vorba aceea, clientul nostru, stăpânul nostru), susţinut de o generaţie de părinţi amnezici la propria formare în şcoală, elevul se vrea din ce în ce mai autonom, stăpân, acceptat necondiţionat şi, de ce nu, evaluator cot la cot cu profesorul, într-o perpetuă negociere a notelor, curriculumului, orarului, fumatului, drogurilor şi tot aşa...
Ei sunt doar nişte copii rebeli, afectaţi de lipsa de discernământ şi realism a părinţilor, dar cei care tăcem şi ne complacem în a nu susţine singurul aliat al familiei, şcoala, suntem vinovaţi. Ca părinţi, încă mai avem un cuvânt de spus şi, dacă am fi mai uniţi, poate ar mai coborî pe pământ şi ceilalţi...
Pai ce vreti domnule, invatamant gratuit, sanatate gratuita... Niste idei stupide de stanga, care au fost compromise din start. Calitatea se plateste, si asa a fost dintotdeauna. De ce credeti ca universitatile de prestigiu din afara au preturi asa de mari? Platesti mult, dar ai garantia ca si ramai cu ceva si iti poti gasi usor de lucru dupa aceea. Asa e si cu spitalele, in SUA platesti mii de dolari, dar macar stii ca te vindeca, nu isi uita bisturiul in tine sau alte chestii care se intampla la noi!
Anarhia invatamantului public nu e numai la noi, ci in toata lumea euro-americana, ceea ce cred ca este dovada evidenta a intentionalitatii programatice a unei oculte interesate de spalarea pe creieri a generatiilor noi. Anarhia, sub masca diferitelor libertati democratice, este tactica de baza a globalismului, iar noi nu facem decat sa ne conformam incetul cu incetul tendintelor dominante, cu un fel de inconstienta sinucigasa, pe care o confundam cu progresul si cu emanciparea. Raspunderea o poarta politicienii si intelectualii, restul populatiei fiind victima. Iar in ce ii priveste pe profesori, cati dintre ei au luciditatea sau curajul sa protesteze? Majoritatea nu face decat sa se conformeze, din prostie sau din lasitate. E o complicitate morala si ideologica exact ca in vremea comunismului, numai ca are alte accente. Democratia mondialista continua si desavarseste ceea ce a inceput internationalismul proletar: pervertirea intelectuala si sufleteasca a omenirii, pentru a o preface intr-o masa de manevra sau intr-o turma de "sclavi fericiti", fara Dumnezeu, fara valori si fara memorie. Invatamantul este placa turnanta a ingineriilor sociale la nivel planetar.
Colegul meu din Sibiu are dreptate pana la un punct. Din pacate, dansul tot insita pe la inspectorat si pe holuri sa predea spaniola. Traiste intr-o Romanie visului. pe cine mai intereseaza? Sa se profileze pe engleza.
La multi ani domnule Codrescu!
@ Anonimului nr 2.
Spitalele si scolile nu sunt gratuite, sunt platite din taxele si impozitele noastre. Nu confundati activitatea privata cu cea de stat. Faptul ca comunismul a compromis aceste structuri nu inseamna ca ele trebuie abolite.
Daca desfiintam scolile si spitalele de stat, asa cum sunt ele, ar insemna ca 70% din populatie sa nu mai aiba acces deloc la invatamant si ingrijiri medicale. Ideea ar trebui sa fie sa facem ca veniturile oamenilor sa creasca, sa avem medici si profesori buni, iar taxele si impozitele sa nu mai fie risipite pe...borduri.
@ Anonim 1:44 p.m.
Cred că e o problemă secundară ce predă sau ar vrea să predea autorul. Problema este una de principiu și nu se reduce la vreun caz personal.
@ Barbu Catargiu
Să dea Dumezeu un an bun la toată lumea.
Cred că observația dvs. este îndreptățită, iar cauzalitatea este mult mai complexă (ținînd deopotrivă, la noi cel puțin, și de bani, și de mentalitate).
Noua generatie e complet scapata din mana - si de parinti, si de profesori. Iar guvernantii se dovedesc, indiferent de culoarea lor politica, incompetenti si nepasatori, singura lor preocupare fiind sa faca pe europenii (ca sa beneficieze de acoperirea si fondurile comunitare) si sa-si urmareasca propriile interese personale sau mafiote. Pe nimeni nu intereseaza de fapt viitorul tarii si al cetatenilor ei.
Noi ne defulam pe internet si tara se duce de rapa. N-o sa ni de dea niciodata nimic daca nu stim sa cerem. Ar trebui sa iesim in strada pana la rezultate concrete, protestand la puterea a zecea decat in toamna trecuta, pentru ca altfel suntem terminati si degeaba ne mai ducem la urne sa facem jocul unor jeguri care ne capuseaza de 26 de ani. Jegul e jeg. El exista si pute. Daca nu il speli, e vina ta.
Ar trebui sa nu mai lasam ca fiii si fiicele noastre sa fie cobaii noilor ideologii si ai unor „experimente” pseudo-pedagogice cu rezultate tot mai evident dezastruoase si sub aspect intelectual, si sub aspect comportamental. Trebuie sa existe o presiune sociala asupra factorilor raspunzatori de structurarea si functionarea Scolii romanesti. Nu tot ce vine din Occident e pozitiv si dezirabil. Sa avem curajul (pe care politicienii interesati nu il au) s-o spunem atunci cand realitatea este mai mult decat evidenta!
Domnul prof e idealist. Liderii sindicali sunt si ei niste invartiti. Totul e invarteala in Romanica si de fapt ii doare in cot pe toti de binele public. Copiii sunt cat ii pazim noi parintii si cat ii pazeste Dumnezeu. De la stat, cu actuala clasa politica, nu e nimic de asteptat.
Constat cu tristeţe că anii de demolare a imaginii profesorului român şi-au făcut efectul! Toţi profesorii sunt „învârtiţi”, „depăşiţi”, „naivi”, „nepăsători” sau, mai grav, corupători... Au uitat toţi românii, că, dacă au terminat o şcoală, o universitate, s-au realizat în profesie, este pentru că au avut dascăli destoinici, care şi-au pus sufletul să-i înveţe, i-au modelat pas cu pas, i-au supravegheat în multele ore pe zi, când părinţii erau la lucru, având ca satisfacţie mai mult ochişorii vii din bănci decât salariul, care, întotdeauna a fost mic? Au uitat că, aproape orice român capabil să înveţe a făcut faţă cu succes în străinătate, ba chiar, a fost peste nivelul colegilor de generaţie, ca pregătire? Sau, avem impresia că am fost cu toţii autodidacţi? Ei bine, acei profesori nu au murit în totalitate! Există, dincolo de corupţie, pretenţii, dezinteres, o mulţime, chiar o majoritate de oameni, care ne învaţă copiii cu drag, care reuşesc mult mai bine ca noi să le ţină atenţia trează şi să construiască ceva, chiar dacă cei vârstnici au rămas idealişti şi, poate, neatinşi de economizarea a tot şi toate... Tot pe bani puţini şi fără prea mult sprijin. Copiii sunt scăpaţi din mână de acasă, unde profesorul este desconsiderat din familie. De aceea relaţia cu şcoala demarează prost. Când o să înţelegem că şcoala este aliatul părintelui şi, cu toate lipsurile ei, încă educă şi pregăteşte aşa cum noi acasă nu am fi în stare? Şcoala trebuie sprijinită şi susţinută, iar problemele apărute trebuie rezolvate cu tact, nu arătând cu degetul, chiar dacă suntem nemulţumiţi!
Nu cred că a intenționat nimeni aici un atac la adresa profesorilor (deși e o chestiune de discutat). În mare măsura, profesorul e și el o victimă a sistemului.
Nu prea mai sunt, draga Oana, profesorii de altadata. Nu numai ca multi sunt indiferenti si conformisti, dar nu mai stiu nici carte. Sistemul gresit si corpul profesoral slab converg sa distruga si ce a mai ramas din scoala.
Imitatia Occidentului ne-a adus si putinul bine si multul rau de dupa 1989. Noi cu de la sine initiativa si proprie putere nu suntem in stare decat sa barfim si sa furam. Iar de la altii imitam numai raul, nu si binele: e specialitatea noastra nationala inca de pe vremea Coanei Chirita si Conului Leonida.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire