PE MARGINEA UNUI RĂZBOI MEDIATIC
SUMARUL BLOGULUI
Am primit și dau
mai departe...
Cum sunt
preacinstitele urechi globaliste
iritate de un
discurs național-creștin
Citind cartea Apocalipsei, aflăm că sintagma „tot neamul și semințiile și popoarele și limbile” apare de
mai multe ori.
Idei globaliste
nu apar niciodată, pentru simplul motiv că nu există un sistem de valori
globalist.
Civilizația
biblică nu poate fi concepută fără sentimente și convingeri
identitare: Iacov a mers în Egipt „cu tot neamul lui” (Facerea 46, 7); „cugetă la anii neamurilor trecute” (Deuteronomul 32, 7).
De nenumărate ori apare în Sfânta Scriptură cuvântul „Ascultă,
Israele!”, nu spune „Ascultați voi, oricare ați fi!”.
Când moare un
Patriarh, textul scripturistic spune că „s-a adăugat la poporul/neamul său”, nu spune că s-a adăugat la vreun imperiu.
Noul Testament
spune că „Împărăția lui Dumnezeu... se va da neamului care va
face roadele ei” (Matei 21, 43), adică noului popor creștin.
Mai mult, în Apocalipsă, vorbindu-se
despre cetatea sfântă, se zice: „Neamurile vor umbla în lumina ei”, iar împărații „vor aduce în ea slava și cinstea neamurilor” (21, 24 și 26). Acest din urmă verset
este cu deosebire foarte greu, pentru că el ne țintește pe toți: adică așa cum există virtuți
colective ale unei comunități (martiri, propovăduitori, sfinți, binefăcători născuți
de o cetate), tot așa există și păcate colective (războaie, avorturi,
desfrânări). Și așa cum unele popoare vin cu cinstea și slava lor, altele pot
veni cu lipsa lor de slavă și de identitate.
În ultimele zile
asistăm la un mic și meschin război mediatic. Dan Puric, cu
talentul și puterea mesajului său harismatic, a rostit cuvinte minunate despre
neam și credința creștină. Are acest drept, pentru că poporul român a dat un
număr mare de martiri și de sfinți.
Cuvintele lui
i-au ars atât la tălpi, cât și la scăfârlie pe
cei cărora le țiuie urechile când aud de neam, de credință și de Biserică. „Săriți!”, a strigat ceata lui Pițigoi. „Ne atacă în lipsa
noastră de identitate”.
Cei care nu știu
cine sunt se luptă cu cel care știe cine este.
Dragă Dan Puric, rămâi în zona ta, adică acolo unde ne știm
limitele, greșelile, luptele, intențiile, neputințele și crezul, dar avem
marele privilegiu că Domnul, la sfârșitul nostru, ne va chema pe nume.
Nu coborî în
tenebroasa zonă a nenumiților care urăsc ceea ce Domnul iubește: neamul
și Biserica. Mișcarea browniană fără scop și fără sens este stilul lor.
Tu, Dane, roagă-te pentru ei! Cei din ceasul al unsprezecelea au fost
primiți ca și cei din ceasul întâi, dar despre cei din ceasul al doisprezecelea
Sfânta Scriptură nu vorbește nimic...
Prof.
Dr. Pavel CHIRILĂ
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:05
5 comentarii
5 comentarii:
@ Anonim (nepostat)
Eu asupra „cazului” Dan Puric m-am pronunțat deja, inclusiv pe acest blog. De data aceasta nu mă voi mai implica în comentarii. Iar „comentariul” dvs. nu l-am postat din motivul că mi s-a părut mai mult o provocare decît un comentariu.
Mai merita sa faca umbra pamantului o PATRIE in care PATRIOTISMUL este considerat (chiar de intelectualii ei!) un defect si o rusine?
După cum e de multă vreme cunoscut, nimeni nu e profet în ţara lui. În cazul de faţă, însă, când treci de pe scenă în arenă / groapa cu lei, nu poţi să ieşi de acolo nevătămat, ca Daniel (şi el în propria ţară), decât dacă ai o credinţă puternică, dublată, în context, de carismă, echilibru şi un discurs pe (dreaptă) măsură. Problema e cu multiplul nou rege Darius, care nu mai acţionează cu înţelepciune, ca-n Vechiul Testament, ci s-a făcut filistin, duplicitar şi răzbunător, atacându-şi repetat propriii înţelepţi... Episodul din această iarnă al gratuitei reîncolţiri (nu numai) mediatice a lui Dan Puric nu e, cred, decât prilej pentru o nouă ieşire a lui din groapa cu lei, cu resursele sufleteşti erodate de (încă un) atac, dar nu şi cu voinţa împuţinată. Oricâte derapaje ori tonuri de bemol i s-ar reproşa retoricii sale, în fond şi formă, vocea retorului rămâne, fără îndoială, audibilă în corul naţional(ist) – adesea asonant până la distonanţă – şi tocmai de aceea hulit, în numele unei fariseice corectitudini politice, ori, şi mai rău, al unei false ispite filetiste. Depinde de fiecare dintre noi ce vom alege din acest spectacol de idei – pâinea cuvântului, ori circul leilor dresaţi din arenă. Căci altminteri, azi nu mai trăiesc profeţi...
Sunt de partea lui Dan Puric si a ideii identitare, dar cred ca aici autorul pune gresit problema. Exista o universalitate care nu inseamna globalism, asa cum exista o specificitate care nu inseamna nationalism.
M. B.
Imi place donqujotismul lui Dan Puric. Dar ar trebui sa "innebuneasca" mai multi ca sa iasa ceva...
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire