SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME
Tandemul Alexandru Florian - Radu Ioanid
Salut reacția promptă de pe Blogul lui Claudiu Târziu și de pe site-ul Rost Online cu privire la elucubrațiile
și sofismele d-lui Radu Ioanid (director la Muzeul Memorial al Holocaustului de
la Washington DC) în apărarea plăvanului său de serviciu din România, d-l
Alexandru Florian (directorul Institutului „Elie Wiesel”). Constatînd cu
îngrijorare că fiul politrucului marxist Radu Florian se dovedește încă o dată
incapabil de a-și motiva el însuși convingător demersurile inchizitoriale și de
a răspunde punctual obiecțiilor formulate în presa românească, d-l Ioanid
încearcă două lucruri: să discrediteze autoritatea intelectuală și morală a d-lui
Pleșu sau chiar a Academiei Române, pe de o parte, și să creeze impresia de
legitimitate a abuzurilor incriminatorii ale d-lui Florian și ale oficinei sale
inchizitoriale (fără echivalent în vreo altă țară din fostul lagăr comunist!),
pe de altă parte. Sigur că întreaga discuție comportă multe nuanțe și nu se
poate tranșa peste noapte, dar pînă la necesarele dezvoltări, care sper că vor
urma, îmi iau îngăduința să reproduc și aici textele menționate, ca pe marginea
lor să poată reflecta cît mai mulți cititori. A se vedea și utilul grupaj din Adevărul cu privire la cazul Vintilă Horia, dar și la modul general de aplicare a tot mai controversatei Legi 217/2015 (care descalifică moral și deontologic Legislativul și Justiția de la noi, ajunse, împreună cu o anumită parte a presei, unelte docile ale idiosincraziilor antinaționale). (R. C.)
„Ereticul” Andrei Pleșu
D-l Andrei Pleșu a
intrat în vizorul
„vînătorului de
fasciști” Radu Ioanid
D-l Radu Ioanid, eminenţa cenuşie a „antifascismului românesc”,
încearcă să-i aplice cîteva corecţii politice d-lui Andrei Pleşu, pentru proaspătul articol al acestuia despre odioasa
lege antiromânească 217/2015, cunoscută şi ca „legea antilegionară”.
D-l Pleşu şi-a luat infinite precauţii în acel text (dar se vede
că nu destule), inclusiv mîngîindu-l cu înţelegere pe creştet pe d-l Alexandru
Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, care ne scutură cultura română
de „fascişti”, spunîndu-i că face o treabă bună, însă cam din topor, şi că
trebuie, deci, să mai umble la nuanţe. Una ca asta nu i-a plăcut d-lui Ioanid,
protectorul d-lui Florian. Drept care a trecut la atac şi mi ţi l-a căptuşit pe
d-l Pleşu cu cîteva mustrări.
Din mers, a luat cu portiera şi Academia Română, pe care nu o
vede cu ochi buni, pentru că aceasta nu consideră Mişcarea Legionară drept fascistă,
are obiecţii faţă de viziunea oficială asupra holocaustului şi a avut o minimă
rezistenţă la dictatul politic prin care au fost puse la index cuvintele „jidan”
şi „ţigan”. O asemenea instituţie e, în opinia sa, de-a dreptul reacţionară.
Iar dacă d-l Ioanid şi tovarăşii săi ar avea puterea absolută, ca pe vremea
stalinismului, şi nu ar fi siliţi să mimeze democraţia, ar şti dumnealor cum
trebuie epurată.
De asemenea, d-l Ioanid se sileşte să combată – neconvingător,
în opinia mea – comparaţia dintre „holocaust” şi „gulag”.
Din această luare de poziţie mai reiese că d-l Ioanid ne dă
dreptate: Mişcarea Legionară nu intră sub incidenţa legii, ci numai „doctrina
legionară” (nedefinită) şi „simbolurile legionare”; de asemenea, nu intră sub
incidenţa legii foarte mulţi dintre liderii legionari, în frunte cu Corneliu Zelea
Codreanu. În schimb, sînt incriminate şi vor fi epurate o seamă de valori
uriaşe ale culturii noastre, precum Mircea Vulcănescu, pentru că au fost
condamnate de Tribunalele Populare comuniste, pe care Radu Ioanid le consideră
superioare profesional şi la capitolul credibilitate Justiţiei româneşti de
azi.
Grav este că inşi ca Ioanid şi Florian fac agenda
politicienilor, impun legi, cenzurează acte culturale, opere şi autori, dau
verdicte asupra istoriei româneşti, pun la punct personalităţi care au curajul
să se pronunţe pe astfel de subiecte delicate. Iar intelectualii noştri, în
covîrşitoarea lor majoritate, tac, cînd nu se gudură pe lîngă exponenţii noului
totalitarism, cînd nu le aplaudă încîntaţi discursurile viclene şi cînd nu-i
atacă, la rîndul lor, pe cei care se dovedesc „incorecţi politic”.
Vă invit să citiţi în continuare un articol despre ultimele afirmaţii
ale d-lui Ioanid.
Claudiu TÂRZIU
Noul Torquemada: Radu Ioanid
Capul limpede al d-lui Radu Ioanid
Artileria grea a fost aruncată în
luptă. D-l Radu Ioanid, director în cadrul Muzeului Memorial al Holocastului
din SUA, publică un articol în Adevărul în apărarea legii 217/2015,
lege cunoscută mai bine sub numele de „legea antilegionară”.
Aplicarea
legii antilegionare
„Cazul juridic a lui Vintilă Horia
este şi el simplu. El este autorul unei serii largi de articole
antidemocratice, pronaziste, profasciste şi antisemite care au justificat
războaiele de agresiune şi crimele în masă, care au avut loc la nivel naţional
şi european, publicate în revista fascistă Sfarmă-Piatră
între 1937 şi 1941 […].
Vintilă Horia […] rămâne condamnat
pentru crime de război. Legea 217/ 2015 este clară: conform ei nu se pot ridica
pe terenuri publice monumente sau plăci memoriale care onorează memoria unor astfel
de persoane şi nu se poate face astfel cultul lor.
Alta este situaţia lui Nichifor
Crainic, autor al doctrinei statului
etnocratic şi al antisemitismului fascist românesc, fost ideolog de frunte al
LANC/PNC şi ministru al propagandei în timpul guvernării Ion Antonescu, achitat
în 1995 de justiţia post-comunistă română. În ciuda plamaresului său oribil, el
nu intră deci sub incidenţa Legii 217/2015”.
D-l Ioanid ne arată cum trebuie
aplicată „legea antilegionară”: dacă ai condamnare rămasă de pe vremea
comuniştilor, atunci intri sub incidenţa legii; dacă nu ai condamnare sau ai
fost achitat, „în ciuda palmaresului
oribil”, atunci nu intri sub incidenţa legii.
Conform d-lui Ioanid, Corneliu Zelea
Codreanu, „în ciuda palmaresului
oribil”, nu intră sub incidenţa legii, pentru că memoria i-a fost
reabilitată, iar condamnarea sa a fost anulată. Iată mai jos decizia Înaltei
Curţi de Casaţie a României:
Comisia, potrivit Deciziei Nr. 1/940 dată de Comisia pentru
revizuirea proceselor politice şi a Decretului-lege Nr. 3226/1940 art. 4 şi
art. 506 din procedură penală, decide:
Declară fără valoare sentinţa Tribunalului Militar, Secţia
l-a, a Corpului II Armată Bucureşti, privitoare la defunctul Corneliu Zelea
Codreanu şi îi reabilitează memoria.
Ordonă publicarea acestei hotărâri în Monitorul Oficial, pe
cheltuiala Ministerului de Justiţie, şi într-un ziar din capitală, la cererea
D-nei Elena Corneliu Codreanu, soţia Căpitanului.
Același lucru îl putem spune şi
despre Mişcarea Legionară. Oricît ar acuza d-l Ioanid Mişcarea Legionară,
aceasta nu a fost condamnată de vreun tribunal internaţional
pentru fascism, nazism, colaboraţionism, crime împotriva umanităţii etc.:
O dată cu exonerarea noastră de orice culpă, Comisia
Instructorie de la Nürnberg a scos din cauză şi entităţile pe care le
reprezenta Mişcarea Legionară: Guvernul Naţional şi Armata Naţională. Aceste
entităţi nu sînt culpabile nici de „crima de război”, nici de „genocid”, nu sînt
nici „fasciste”, nici „naziste”, nici ,,colaboraţioniste”.
După cum este bine ştiut, instrucţia e secretă şi nici nu se
publică actele şi deciziile ei. S-au publicat, însă, darea în judecată şi
sentinţa de condamnare de către Tribunalul Internaţional de la Nürnberg, a
altor organizaţii. Astfel, în afară de partidele Fascist şi Naţional-Socialist,
de SA şi, mai ales, de SS, au fost condamnate pentru „crime război“ şi „contra
umanităţii“, pentru „fascism“, „nazism“ şi „colaboraţionism“, mai toate
mişcările naţionaliste din Europa: „Rex“ a lui Leon Degrelle, „Ustaşa“ croată,
„Crucile cu săgeţi“ – maghiară, „Hlinka“ – Garda slovacă etc.
Numai Mişcarea Legionară şi mişcarea „Strajnicii“ – bulgară
(după modelul legionar) – a profesorului Cantargief au rămas în afară de asemenea
condamnări (din declaraţiile şi Memorandumul
d-lui MIHAIL ENESCU, fost Consul General al României în Germania la
sfîrşitul celui de-Al Doilea Război Mondial).
„Tribunalele
Poporului” versus „Tribunalele Populare”
Tot din articolul d-lui Ioanid
aflăm care este diferența dintre Tribunalele Poporului și Tribunalele
Populare:
„Amintesc aici că tribunalele
speciale au luat fiinţă în aproape toate zonele ocupate, fie că erau controlate
de sovietici ori de anglo-americani, pentru a investiga masacre şi a judeca
făptaşi care au acţionat ca agenţi ai statelor aliate sau colaboratoare
Germaniei naziste, suspectaţi de a fi comis fapte abominabile.
În România Tribunalele Poporului
au funcţionat doar în intervalul 1945-1948,
iar fapte circumscrise crimelor de război şi crimelor împotriva păcii şi
umanităţii au continuat să fie judecate de cabinete speciale pînă în 1955. În
schimb, Tribunalele Populare, în care au funcţionat «asesorii populari»,
pe care îi aminteşte domnul Pleşu, nu au nici o legătură cu instanţele speciale
evocate mai sus. Instanţele populare sînt o creaţie a justiţiei comuniste «de clasă» şi au fost înfiinţate începînd cu 1948. Aşadar, nu asesorii populari au pronunţat condamnări pentru
infracţiuni contra umanitătii sau circumscrise acestora” (sublinierile îmi
aparțin).
Tribunalele Poporului sînt bune, iar deciziile acestora sînt juste – cel puțin
așa susține d-l Ioanid. Oare așa o fi? Să vedem.
Iuliu Maniu, președintele PNȚ, a
fost arestat, judecat și condamnat pentru „înaltă trădare” de un asemenea
Tribunal al Poporului. A fost arestat la data de 14 iulie 1947, procesul a
început la data de 29 octombrie 1947, sentința de condamnare pe viață fiind
pronunțată la data de 11 noiembrie 1947. Din cîte știu eu, memoria lui Iuliu
Maniu nu a fost reabilitată după 1989, condamnarea pentru „înaltă trădare”
fiind încă validă. Ce ne facem, d-le Ioanid? Intră şi Iuliu Maniu sub incidenţa
legii „antilegionare”? Să-i dărîmăm busturile? Să schimbăm numele străzilor
care-i poartă acum numele? Doar a fost condamnat de un Tribunal al Poporului
(bun), nu de un Tribunal Popular (rău)!
Condamnarea
comunismului
Iată și părerea d-lui Ioanid despre
„răul comunist“:
„Sînt absolut de acord cu domnia sa [Andrei
Pleșu – n. n.] că, în România, «răul fascist» şi «răul comunist» trebuie ambele
studiate şi condamnate, sînt total de acord că România are nevoie şi de o lege
cu ajutorul căreia să fie lustrati cei care au făcut crime şi abuzuri în timpul
regimului comunist – crime şi abuzuri legate de privări de liberatate, torturi,
împuşcări la frontieră, avorturi interzise, înfometarea populaţiei etc. Mai
mult, sper că această aşteptată lege să incrimineze pe cei care au servit
maşinăria de propagandă a statului comunist privîndu-i de dreptul de a publica
în România o anumită perioadă de timp” (sublinierile îmi aparțin).
D-le Ioanid, la categoria celor „care au servit maşinăria de propagandă a
statului comunist” intră și protejatul dumneavoastră, tovarașul
Alexandru Florian? Nu de alta, dar acesta a fost propagandist al comunismului
încă de la frageda vîrstă de 21 de ani...
Justiția
română
Iată, în fine, părerea d-lui Ioanid
despre justiţia din România de astăzi:
„Ştie domnul Andrei Pleşu că
procurori ai judeţului Ilfov au evaluat în scris troiţa legionară de la Tîncăbeşti
ca avînd un rol educativ? Ştie domnul Andrei Pleşu că fasciştii noştri autohtoni
sînt trataţi cu indulgenţă de autorităţi, iar fasciştii «lor» cu mai multă
severitate? Ştie domnul Pleşu că în anul 2014, din 59 de cazuri de incitare la
ură sau discriminare, nici o persoană incriminată nu a fost trimisă în judecată
în România? Cu asfel de justiţie doreşte domnul Pleşu să reevalueze sentinţele
Tribunalelor Poporului?” (subinierile îmi aparțin).
Această justiție, care îi pute d-lui
Ioanid, este aceeași justiție lăudată pe plan internațional. Ultimul raport al
Comisie Europene în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV),
dat publicității în urmă cu o săptămînă, confirmă progresele semnificative ale
sistemului de justiție din România. Tot conform acelui raport, problema
României, frîna care o ține pe loc, este clasa politică ce împiedică
consolidarea reformelor de pînă acum.
Dar pentru d-l Ioanid Tribunalele
Poporului din perioada 1945-1948 sînt standardul sacrosanct după
care trebuie să ne ghidăm.
Tudor MARINCU
Condamnarea liderilor țărăniști (1947)
20 comentarii:
Ar trebui scris si despre faptul ca din expozitia deschisa la Politehnica de doamna Silvia Radu, vaduva artistului plastic Vasile Gorduz, au fost retrase la somatie patru portrete: ale lui Mircea Vulcanescu, Radu Gyr, Valeriu Gafencu si Constantin Oprisan, sub amenintarea aceluiasi Institut ca altfel va fi inchisa expozitia autoarei.
@ Gabriela
Au scris alții deja (vezi ActiveNews, de pildă). Unii ne-am abținut, pentru a nu-i face probleme în plus d-nei Silvia Radu.
Lista intervențiilor abuzive marca ”Elie Wiesel” este tot mai bogată. Nu aplicarea efectivă a legii respective, ci simpla ei invocare este de ajuns pentru a-i intimida pe cei mai mulți (și mai ales pe cei trecuți direct prin experiența traumatizantă a comunismului și a terorismului securistic, cu care se înrudește cel mai îndeaproape activitatea institutului respectiv).
De vina pentru ca s-a ajuns aici nu sunt decat alesii dumneavoastra, doamnelor si domnilor: maimutoii semioligofreni din Parlamentul si Guvernul Romaniei care sunt gata sa faca orice ca sa isi pastreze pozitiile si privilegiile. Unul din putinele lucruri pe care le stiu si ei este acela ca daca vrei sa furi si sa minti linistit atunci nu trebuie sa te pui rau cu mai marii lumii (printre care se numara si evreii).
@ Anonim 8:06 a.m.
Clasa noastră politică (cu excepțiile care confirmă regula) nu cred că suferă atît de (semi)oligofrenie, cît de ticăloșie cronicizată. Problema nu-i în primul rînd de ordin intelectual, ci de ordin moral. Am da orice pentru niște proști cumsecade!
Răspunsul d-lui Pleşu a apărut prompt, elegant şi împăciuitor :
http://adevarul.ro/news/eveniment/adaos-cazul-vintila-horia-1_56b7cf1e5ab6550cb88e4ebc/index.html?utm_source=newsletter&utm_campaign=Ple%C5%9Fu%2C+despre+%E2%80%9Ecazul%E2%80%9C+Vintil%C4%83+Horia%3A+%E2%80%9ENu-mi+place+s%C4%83+mi+se+spun%C4%83+c%C4%83+sunt+antisemit%E2%80%9C&utm_content=Newsletter-305531-20160208&utm_medium=email
@ Anonim
Cât despre aleşii noştri care sunt şi ai dv. şi ai mei, vrând, nevrând, a existat cumva vreo alternativă în oferta politică pe care ar fi trebuit s-o preferăm? Nu-mi amintesc să fi avut cineva de unde alege...
@ Oana
Daca nu ati avut de unde sa alegeti, trebuia sa nu alegeti, sa boicotati masiv sistemul electoral care face cu putinta ascensiunea tuturor impostorilor si ticalosilor, care pe urma se prevaleaza de "legitimitea" pe care le-a dat-o votul popopular. Sa nu fi iesit la vot nici 10% din electorat si atunci ar fi vazut toata lumea cati bani da poporul roman pe clasa lui politica de parveniti venali si analfabeti.
Am reținut mai ales din răspunsul domnului Andrei Pleșu: "Nu-mi place să mi se spună - când sunt în dezacord cu un român – că sunt antiromân, dar nici să mi se spună – când sunt în dezacord cu un evreu – că sunt antisemit".
@ Anonim
Dialogul nostru nu are legătură directă cu tema în discuţie, dar dacă tot mă sfătuiţi, fără să mă cunoaşteţi, ce ar fi trebuit să fac ca să rezolv definitiv problema electorală a ţării, mă întreb, retoric, evident, de ce se arată vitejii mai întotdeauna, doar muuuult, după război (sub o caldă protecţie a anonimatului) şi nu au făcut valuri atunci când se mai putea face ceva... Din păcate, şi dacă unii nu am votat, nu s-a simţit vreo diferenţă...
@ Oana
Nu stiu cine sunteti si nu la dumneavoastra neaparat ma refer eu, ci la masa electorala care intretine mecanismul fatidic al unei democratii de carnaval. Democratia nu inseamna sa iti dai votul oricui, cu orice pret, ca asa zisa "datorie cetateneasca", ci sa iti dai sau sa nu iti dai votul in mod responsabil, ca un om liber si sa-si exercite un drept, dar si sa nu si-l exercite, daca situatia nu corespunde exigentelor de constiinta.
Nu mai am nimic de adaugat.
Eu - care n-am mai votat din 1996 - recunosc că sînt mai degrabă de aceeași părere cu Anonimul. Dar fiecare face ce crede el de cuviință (iar țara va avea mereu chipul ce rezultă de aici, adică din suma opțiunilor libere ale fiecăruia). Cred că ar fi mai bine să depășim aici această discuție oțioasă și să comentăm subiectul postării, nu conjuncturile generale.
Nu o sa va vindecati nici o data de reactionarism! Sinteti o rusine a secolului XXI!
@ Anonim 10:42 p.m.
Mda, sînt și boli incurabile... Dar luați-o mai cu binișorul: secolul e abia la început!
Nici sa nu va vindecati, domnule Codrescu! Ramaneti 'bolnav' alaturi de Eminescu, Crainic si tot trecutul nostru. Sanatatea mintala si spirituala a varcolacilor 'updatati' la spiritus mundi nu o doresc nici macar dusmanilor. A fi viu inseamna sa reactionezi, sa fii reactionar. Ceilalti ....figuranti in filme gen 'Zombie Apocalypse'.
Radu Greuceanu
@ Radu Greuceanu
Așa o fi, dar ce ne facem cu Conu Leonida, că-i și el om?
(Iar din „reacționarism”, în paranteză fie spus, mare brînză n-a ieșit de 26 de ani încoace...)
Voi chiar nu vedeti ca Andrei Plesu este profund antilegionar?!
@ Cornel
Dar cine-i cere să fie prolegionar? Aici a vorba de o problemă de principiu, pe deasupra simpatiilor sau partizanatelor de orice fel.
Legea antilegionara a lui Crin Antonescu va fi in curand dublata de Legea antidefaimare a lui Liviu Dragnea: nu ai voie sa mai lauzi trecutul, nu ai voie sa mai critici prezentul. Dictatura in toata regula, politia gandirii oficializata la 26 de ani de la instaurarea... democratiei! Comunistii erau mici copii!
M. B.
@ M. B.
Mă tem că chiar nu exagerați...
Ni se bagă „legal” pumnul în gură tuturor celor „nealiniați”. Iar mie, pe deasupra, nu-mi mai dau voie nici să fumez...
Terorism „de partid și de stat”, cu voie nu de la Moscova, ci de la Bruxelles! Păi cum să nu profite de context dl. Radu Ițicovici Ioanid?!?
Din pacate, nu pare sa mai fie nimic de facut, pentru ca majoritatea clasei politice si grosul populatiei sunt nepasatoare la aceste probleme si la tot ce depaseste interesul egoist al fiecaruia. Am ajuns un popor de rahat intr-o lume de rahat. De pe urma noastra nu mai poate sa ramana decat putoarea.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire