INDICE DE NUME
Am primit și dau mai departe...
Despre Catedrala Mîntuirii Neamului s-au scris volume
întregi în presa din România și din afara țării, dar și pe rețelele de
socializare. Cu toate acestea, niciodată un text scris de un cetățean sau un simplu
credincios nu a fost preluat de către Patriarhia Română. Pînă acum.
O doamnă, pe nume Clara Râpan, a postat un text pe site-ul www.culturavietii.ro,
text ce a fost preluat chiar de agenția de știri Basilica, a Bisericii Ortodoxe
Române. Autoarea notează, între altele, că sumele vehiculate pentru construcția
Catedralei Mîntuirii Neamului nu sînt mai mari decît cele necesare pentru
construcția... Arenei Naționale. Mai mult, arată că firmele străine care
activează în România au un profit care le-ar permite anual construcția cîte unei
catedrale. Despre presă, scrie că televiziunile care atacă Biserica au cifre de
afaceri mai mari decît bugetul pentru catedrală, iar prezentatorii care critică ridicarea atedralei poartă „o geantă «de firmă» care costă cît masa pe o săptămînă pentru
300 de copii la Valea Plopului și cît vreo 10-20 de mantii arhierești despre
care tocmai a comentat «moralizator» în vreo emisiune de «știri»”.
Iată textul integral postat pe basilica.ro.:
NOI CONSTRUIM CATEDRALA!
Mesajul tendențios al mass-media din ultimi ani și-a atins de curînd un scop precis: oprirea alocării de fonduri de la bugetul de stat pentru construirea Catedralei Mîntuirii Neamului.
Sigur că părerile pe acest subiect sînt
diferite și auzim des în mass-media despre
sume care par extrem de mari legate de costurile construcției catedralei: 100
mil euro...
Totuși, catedrala aceasta, în
care tot lovesc unii, nu este mai scumpă decît, spre exemplu, marele Stadion
Național „Lia Manoliu” (care a costat peste 200 mil euro): un loc în care eu și probabil mulți
dintre români nu vom ajunge niciodată, pentru că nu ne interesează în mod
deosebit ceea ce se întîmplă acolo. Și chiar dacă ne-am dori să vizităm
astăzi acest stadion „mai scump decît catedrala”, el este închis… de ISU.
Sportul are promotorii și susținătorii lui, foarte iubiți de mass-media, ceea ce a făcut ca o astfel
de investiție să fie lăudată și promovată ca fiind necesară și binevenită.
Susținătorii construcției catedralei se aud foarte rar în mass-media și doar în situația în care e necesară batjocorirea
publică a celor care îndrăznesc să spună ceva „de bine” despre acest proiect.
Dar ce înseamnă 100 milioane euro
pentru România? Din sumele vehiculate de presă, am aflat cu toții că totalul
șpăgilor din dosarul „Microsoft” a fost… cam cît o catedrală! Sînt publice
sumele care reprezintă profit pentru mari companii care se îmbogățesc din
bănuții noștri și din resursele României: OMV Petrom (petrolul României), E-on
(distribuția de gaz și energie electrică), Holzindustrie Schweighofer
(prelucrătorul lemnului din pădurile României) sau BCR (cea mai profitabilă
bancă din România). Oricare dintre aceste mari companii ar putea
construi din profitul obținut în România cîte o catedrală în fiecare an și tot
le-ar mai rămîne bani suficienți pentru construcția palatelor acționarilor lor
din Germania sau Austria! Și asta înseamnă că nu sînt bani în România
pentru o singură catedrală? Ați auzit vreo companie străină, dintre cele care
fac mari profituri în România, că susține măcar la modul declarativ construcția
catedralei sau că donează 1 euro pentru activitățile sociale ale Bisericii?
Toate companiile au dreptul de a redirecționa 2% din profitul uriaș către
ONG-uri sau activități sociale, dar sumele acestea rămîn de obicei tot „în
curtea lor”, căci își înființează propriile fundații ca să cheltuiască banii…
eficient (vă sînt cunoscute cutiuțele de lîngă casele de marcat de la Lidl sau
la Mc Donald’s, care vă îndeamnă să faceți o faptă bună prin intermediul fundației
lor și, mai nou, am aflat cu toții că banii adunați de unele televiziuni pentru
victimele de la Colectiv… n-au prea ajuns la victime).
Și dacă tot vorbim de „lupul
moralist” al zilelor noastre – televiziunile care critică Biserica și au mereu
cîte un subiect „incendiar” despre „afacerile Bisericii” – știți că cifra de
afaceri a ProTV-ului pe 2014 a fost… ceva mai mare decît bugetul pentru
catedrală? Știți că televiziunile mari din România au afaceri care însumează
peste 200 mil euro anual? Sînt cifre publice. Sigur că profitul lor este ceva
mai mic: 3-7 milioane de euro anual (adică, au un profit mare și după ce au
scăzut salariile și indemnizațiile foarte mari ale crainicilor și moderatorilor
care comentează veniturile modeste ale Bisericii). Și televiziunile au,
bineînțeles, fundațiile lor prin care realizează… o faptă bună pe an sau
diverse campanii prin care strîng bani de la alții pentru o cauză nobilă și…
pentru o bună publicitate, tot după regulile economiei de piață. Iar la
evenimentele caritabile, după un discurs care emoționează privitorul pînă la
lacrimi, orice moderatoare „celebră” se va afișa la luxoasa petrecere mondenă –
pentru care se cheltuiește o bună parte din banii adunați din donații – purtînd
o geantă „de firmă” care costă cît masa pe o săptămînă pentru 300 de copii la
Valea Plopului și cît vreo 10-20 de mantii arhierești despre care tocmai a
comentat „moralizator” în vreo emisiune de „știri”.
Dacă sînt atîția bani în țara asta
pentru afaceri extrem de profitabile, pentru pensii speciale foarte mari, chiar
nu sînt bani pentru ca noi, ortodocșii plătitori de impozite, să avem o
catedrală? Sigur că nu mai e la modă să construim ceva pentru „majoritari” din
banii statului, totuși, sute de ani s-au jertfit pentru țara și Biserica ei
strămoși de-ai noștri majoritar ortodocși; bunicii noștri ortodocși au fost
„majoritari” la Canal, la Gherla, la Aiud și pe fronturile din cel de-al doilea
război mondial, frații și copiii noștri „majoritar ortodocși” au murit în ’89! Măcar
jertfa înaintașilor noștri să merite ca generația aceasta să construiască în
București o catedrală mai mare decît cea pe care au putut-o construi românii de
acum 400 de ani, pe cînd plăteau tribut Imperiului Otoman, iar corupția
funcționarilor statului era… probabil tot la nivelul celei de acum. Dacă
bugetul alocă mari sume de bani pentru construcția de autostrăzi și stadioane
la standardul vremurilor de astăzi, măcar să avem și noi dreptul ca din
impozitele plătite de o majoritate ortodoxă să se construiască o catedrală care
să spună despre poporul român că „își iubește Biserica” și nu se zgîrcește să
construiască cel mai frumos lăcaș pentru Dumnezeu!
Cum credeți că ar reacționa evreii
din toată lumea dacă li s-ar permite să reconstruiască Templul din Ierusalim? Oare ar batjocori prin mass-media
pe cei care ar susține acest proiect? Oare ar blama un întreg popor pentru că
s-ar întoarce la o măreție de acum 2000 de ani, într-o lume în care vremea
construcțiilor religioase monumentale a trecut și nu mai e importantă religia
unei majorități? Dar parlamentul și guvernul turc credeți că vor dezbate prea
mult oportunitatea trimiterii de fonduri pentru construcția unei mari moschei
în București?
Haideți să luăm un exemplu mai
apropiat de țara noastră: Polonia, o țară UE cu o majoritate de 87% catolici și
o constituție care respectă drepturile minorităților religioase. În Polonia
de astăzi, președintele și primul ministru sînt catolici practicanți și nu se
sfiesc să își exprime public susținerea valorilor tradiționale ale Bisericii lor.
Și tot Polonia este o țară care a construit biserici mari în perioada de după
căderea comunismului: în 2004 polonezii au construit la Lichen o
biserică de 120 m lungime și 77 m lățime (cam cît catedrala noastră acum în
construcție) și se mîndresc că se numără printre cele mai mari biserici din
lume, fără să spună cineva că sînt deja prea multe catedrale imense… din
perioada medievală.
Și Serbia, și Rusia, și Ucraina,
toate țările din jurul nostru au construit catedrale mari și foarte scumpe,
imediat după căderea comunismului. Toți cei care ați călătorit în lume ați
vizitat zeci de catedrale catolice, cele mai mari din lume, cu care se mîndresc
agențiile de promovare a turismului din țările respective. La capitolul acesta
și Bulgaria stă mai bine decît noi: și-au construit o catedrală mare și
frumoasă acum 100 de ani.
Ce va rămîne după generația noastră?
Cîteva clădiri hidoase cu termopan, sedii de tribunale și instituții
financiare? Sau mănăstirile frumoase,
reconstruite și reînfrumusețate în ultimii 25 de ani, de care vă bucurați în
fiecare vacanță pe bani puțini, prin țara noastră? Ce
construcție minunată va rămîne Bucureștiului secolului XXI? Stadioane
devastate periodic de fani nervoși sau doar renovate pe bani mulți la 20-30 de
ani, pentru că nu mai corespund normelor? Și dacă a îngăduit Dumnezeu ca mulți
dintre noi să-și contruiască locuințe mari, frumoase, scumpe și după
standardele secolului XXI, oare n-ar trebui să aducem și catedrala în secolul
acesta XXI? O dată la 400 de ani, oare nu-și poate construi un popor o
catedrală?
Este timpul ca fiecare să își pună
sincer niște întrebări legate de construcția catedralei, indiferent de
antipatiile pe care le puteți avea în legătură cu oamenii care administrează
astăzi averea Bisericii noastre (fiecare va da socoteala lui Dumnezeu pentru ce
face). Pe cine interesează astăzi cine și cum a administrat „averea Bisericii”
cînd s-a construit Curtea de Argeș sau Putna sau Cozia sau Hurezi sau Agapia
sau Bistrița sau Tismana sau Trei Ierarhi? Și n-or fi fost bisericile
acestea la vremea lor … prea mari, prea scumpe? Sau n-or fi fost și atunci
destui săraci care să fi fost mai bine hrăniți și să fi stat într-un bordei mai
mare cu banii care s-au cheltuit pentru construcția acestor biserici? Ce-i
spune Mîntuitorul lui Iuda, care își făcea griji pentru săraci atunci cînd „s-a
risipit” mirul cel scump al Mariei Magdalena? „Că pe săraci întotdeauna îi
veți avea cu voi, dar pe Mine nu Mă veți avea întotdeauna” (Ioan 12, 8). Oare chiar nu merită să
„risipim” pentru Biserica lui Hristos? Dacă nu vom mai avea timpul acesta de
acum, în care să se poată construi? Dacă NOI nu contribuim la construcția
catedralei, fără fonduri va rămîne doar o ruină tristă și rușinea noastră în
fața nepoților noștri peste ceva ani.
Vă dau cîteva idei despre cum am
putea contribui fiecare dintre noi, cei deja fii ai Bisericii sau fii „în
devenire”, la „mirul cel de preț” pentru Hristos – catedrala noastră! Cît
cheltuiți pentru un cadou de aniversare? 50-100 lei? Renunțați anul acesta la
un cadou și îndemnați prietenii pe care îi invitați să vă trimită cadoul sub
forma unui certificat de donație pentru construirea catedralei. Știți că în
Israel un cadou de aniversare poate fi „un certificat de plantare a unui
arbore”? Verișorul care trăiește în SUA intră pe site-ul Fondului Național
din Israel și plătește un certificat între 18$ și 5000$, după buget
și după importanța prietenului aniversat. Așa s-a înfrumusețat Țara Sfîntă în
ultimii ani și s-a făcut grădină în deșertul arid și neprimitor!
Hai să facem și noi la fel, cu
mijloacele pe care ni le oferă lumea modernă de astăzi! Pe site-ul oficial al
Patriarhiei există un link pe care puteți face donații online plătind rapid cu
cardul, adică tot atît de simplu precum cumpărați online haine, cosmetice și
alte lucruri minunate. Aveți posibilitatea de a plăti cu cardul un minim de 5 euro
(adică echivalentul unei prăjituri la mall sau a unei beri cu prietenii), dar
faceți aceasta… lunar. Sigur că buzunarul și-l deschide fiecare cît dorește și
cît îi permite rangul; nu uitați că Sfinții Părinți ne învață că ceea ce dăm cu
dragoste, Dumnezeu înmulțește cu dragoste… și celui care dă, și celui
care primește. Plătind online, e o modalitate mai ușoară și mai discretă pentru
cei care, din smerenie, doresc să rămînă anonimi în comunitatea lor pentru
milostenia pe care o fac: www.construimcatedrala.ro.
Pentru cei care nu înțeleg
mecanismele economiei moderne, trebuie să știți că peste jumătate din banii pe
care îi donați la construcția catedralei se vor întoarce tot la bugetul de stat
(și vor fi probabil folosiți pentru alte construcții „prioritare”), căci BISERICA
PLĂTEȘTE IMPOZITE mari pe salariile celor 250 de angajați care lucrează la
construcție și toate materialele de construcție achiziționate au TVA care
imediat merge la bugetul statului. Aceasta este legea astăzi, nu se pot face
derogări de la lege, nu se practică scutiri de taxe pentru Biserică (ar fi și
acesta un ajutor, dar statul își primește „partea” și din donațiile noastre);
nu este legal să construiești catedrala cu voluntari sau cu preluare de
materiale de construcție (fără taxe) din munții patriei binecuvîntate de
Dumnezeu cu atîtea bogății; catedrala nu e considerată obiectiv strategic, cum
a fost cîndva Casa Poporului în care „huzuresc” astăzi parlamentarii și cu care
se mîndrește România în spoturile de promovare a turismului. Și nici interese
legate de mari cîștiguri nu sînt, ca să se aplice scutiri de taxe sau anulări
de datorii, ca la defunctele Regii Autonome din ultimii 25 de ani. Așa că
simțul dvs. civic nu ar avea prea mult de suferit: cumva tot la stat ajung o
parte din banii donați.
Se poate construi catedrala
doar din donațiile noastre, nu este nevoie de bani de la buget. Un popor unit
și demn poate face asta! Totuși,
bugetul României înseamnă și banii noștri! Toți vorbesc de democrația perfectă
din Elveția, dar nu se face referendum pentru ceea ce ni s-ar părea nouă
prioritar: o catedrală sau… orice altă construcție. Alții hotărăsc pentru noi!
Se apropie alegerile și toate televiziunele ne învață să fim precum… francezii,
de exemplu, să ne strigăm drepturile, să facem valuri, să forțăm mîna aleșilor
noștri! Au dreptate, fraților, să fim europeni! Scrieți un e-mail aleșilor din
zona dvs., care sigur își doresc foarte mult să fie realeși (adresele lor sînt
publice, le găsiți ușor pe internet)! Presați-i cu mesaje și spuneți-le că îi
alegeți doar dacă susțin construcția catedralei! Ei vor vota bugetul! Scrieți
președinților de filiale de partide! Ei vor să formeze viitorul guvern! Sigur
că sînt lucruri mult mai importante pe agenda tuturor politicienilor: spitale,
școli, pensii, locuri de muncă, autostrăzi și… prețuri mici la mîncare.
Minunat, dar n-au fost acestea „prioritățile” tuturor guvernelor din ultimii 25
de ani? Ce schimbări atît de spectaculoase mai așteptăm? Așa că e timpul să-i
anunțăm care ne sînt prioritățile: ne interesează construcția Catedralei Mîntuirii
Neamului! Nu vă faceți griji, sînt destui promotori eficienți pentru celelalte
domenii mai sus menționate, sînt sume mari și interese financiare în jurul
fiecărui domeniu „prioritar”, iar politicienii se vor „înclina” ca de obicei,
cuminți, în fața acestor interese… străine omului de rînd.
Haideți să nu mai lăsăm să treacă
zeci de ani pînă la terminarea unei construcții importante cum este Catedrala Mîntuirii
Neamului! Noi construim catedrala! Prin
donații, prin susținerea verbală și în scris a acestui proiect, noi facem să
fie cool să postezi pe pagina
personală o pictogramă „Susțin construcția Catedralei”! Hai să-i lăsăm pe cei
care sînt împotrivă să se manifeste cum își doresc, în mass-media, pe paginile
de socializare sau… la piață! Avem dreptul la o părere, avem dreptul să o
susținem și avem dreptul de a fi respectați pentru ea, fără să răspundem
provocărilor de ceartă, disensiune sau scandal [...].
Acesta NU este un mesaj scris cu
acceptul Patriarhiei, este doar opinia personală a unui simplu și neînsemnat
cetățean al României care își exercită dreptul de a se exprima liber și cu
demnitate despre un subiect pe care îl consideră important.
Clara RÂPAN
30 ianuarie 2016,
Sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi
P. S.: Pentru cei care și-ar face cumva griji că am fi uitat de iubirea față de aproapele și de clădirea „împărăției lui Dumnezeu” cea dinlăuntrul nostru, răspunsul meu este următorul: dacă nu le-ați făcut mai întîi pe acestea, nici nu vă gîndiți să vă pese de construcția unei clădiri (deși poate fi un început, pentru ca mai apoi să înceapă să-ți pese și de suflet). Cred că cel căruia îi pasă de catedrala aceasta, atît de „huiduită” de unii, a înțeles și un țel mai înalt al Bisericii prin construirea ei. E un manifest al unui întreg popor, care spune: „Sîntem aici! Ne iubim, ne respectăm și ne urmăm strămoșii, neamul și istoria. Catedrala aceasta este semnul continuității și identității neamului nostru!”. Și… da, va fi mare!!! Ca să încapă toți românii, indiferent de părerea și contribuția lor, fără discriminare!
Să adăugăm şi faptul că în complexul de construcţii care cuprinde şi catedrala vor fi şi următoarele clădiri: un centru medico-social, un centru cultural şi un centru de cazare pentru pelerini.
Adevarat ce spune autoarea, dar... chiar nu-i lucratura Patriarhiei ?
RăspundețiȘtergerePînă la proba contrară... nu.
RăspundețiȘtergere„Cum credeți că ar reacționa evreii din toată lumea dacă li s-ar permite să reconstruiască Templul din Ierusalim? (...) Dar parlamentul și guvernul turc credeți că vor dezbate prea mult oportunitatea trimiterii de fonduri pentru construcția unei mari moschei în București?”.
RăspundețiȘtergerePăi diferența este că evreii și turcii sunt două mari popoare, în timp ce noi nu mai suntem decât o populație măruntă și complexată. Pe evrei și pe turci îi conduc cei mai deștepți dintre ei, în timp ce pe noi ne conduc cei mai proști dintre noi. De aceia ei sunt cineva, iar noi am ajuns niște nimeni (și suntem tratați de toată lumea cu disprețul pe care îl merităm). Animalele nu au conștiință de Dumnezeu și de sine, nu lasă și nu simt nevoia să lase în urma lor nimic. Noi suntem însă mai rău și decât animalele, care măcar mai păstrează instinctele sănătoase, în timp ce noi am degenerat de tot și tragem mai de grabă a Sodoma și Gomora.
@ Alexandra
RăspundețiȘtergereCred că exagerați, dar vă înțeleg și vă aprob în mare, pentru că adevăratul naționalism nu înseamnă să-ți lingușești demagogic poporul, oricît de jos ar decădea, ci să-l cerți responsabil, ca să încerci să îl faci mai bun.
Așa cum ne comportăm astăzi, noi ținem parcă să-i dăm cu tot dinadinsul dreptate lui Topârceanu: „Omului îi trebuie o mare doză de nesimțire ca să nu roșească în fața porcului”...
Cît despre cei care ne conduc, ar însemna să jignim porcul dacă am încerca o comparație. De la vierme la porc e o cale lungă pe scara evoluției...
Domnule Codrescu, nu cumva sunteti... un fumator suparat?
RăspundețiȘtergere@ Anonim 9:43
RăspundețiȘtergereBa da. Între altele.
Mie, acest text mi se pare că reflectă punctul de vedere al unui segment creştin trăitor, care rabdă în tăcere şi mai vede încă măreţia lucrărilor dumnezeieşti, caritatea, ospitalitatea şi universalitatea unui lăcaş de proporţii, care nu a fost conceput să epateze, să sfideze sau să smerească avântul înălţător, ci, prin dimensiuni, să-i îmbrăţişeze pe toţi şi pe toate.
RăspundețiȘtergereCine este în măsură să-L judece pe Dumnezeu când a arătat în duh acest proiect iniţiatorilor lui, cu dorinţa evidentă de a sugera cât preţuieşte El nealterarea ortodoxiei?
Fiind un mesaj în care se regăsesc destul de mulţi, dincolo de dezamăgirile, disperările şi tumultul cotidian, cred că ar trebui mediatizat mult mai mult, şi acolo unde citesc cei cărora li se adresează. Să afle şi aceştia că românii creştini trăitori, aşa cum sunt ei, nu sunt nişte oi în agonie, mânate de interesele materiale ale Patriarhiei, ci au şi ei un cuvânt de spus, de pe o altă poziţie.
Poate ar trebui să ne străduim cumva să ne unim şi noi într-o "scrisoare deschisă", prin care să le răspundem frumos tuturor celor care ne jignesc tot timpul credinţa şi intenţiile!
@ Anonim (nepostat)
RăspundețiȘtergereRăspunsul dvs. dat comentatoarei „Alexandra” este mult prea ireverențios. Puteți să găsiți termeni mai urbani în care să vă exprimați dezacordul cu un punct de vedere (mai ales cînd este vorba de o doamnă). Dacă mitocănia ar fi notă distinctrivă a „popoarelor mari”, atunci sigur ne-am număra printre ele.
Se trage in Biserica din toate directiile. Ar trebui aparat parintele Staniloae, violent atacat ca reactionar si antisemit in revista 22.
RăspundețiȘtergereM. B.
@ M. B.
RăspundețiȘtergereNu știu dacă sărind eu (sau altul ca mine) în apărarea părintelui Stăniloae nu i-am face mai degrabă un deserviciu în context. Ar trebui să se implice Biserica, dacă se poate cu „greii” ei, atîția cîți mai sînt: Ioan I. Ică, Rafail Noica etc. Apoi figuri cu prestanță deopotrivă teologică și culturală din laicatul ortodox: Teodor Baconsky, Mihail Neamțu ș. a. (desigur și un Andrei Pleșu, dar d-l Pleșu nu poate duce totul în cîrcă de unul singur...). Aici se va vedea cîtă șiră a spinării mai are intelectualitatea noastră creștină...
Pentru că veni vorba:
RăspundețiȘtergereÎn România, în urma recensământului din 2002, sunt 192.000 de greco-catolici. Dar în România există 470 de lăcașe de cult greco-catolice, adică unul la 408 credincioși. Și cu toate acestea, tot ortodocșii sunt huliți, deși ei au doar o biserică la 1055 credincioși. Dar și mai interesant este faptul că sunt în construcţie circa 280 de biserici greco-catolice!!! Deci, după ce că au proporția asta, vor avea în curând cu 50% mai multe biserici. Asta ar fi echivalent în cazul ortodocșilor cu a construi încă 9000 de biserici!
Credincioşii musulmani din România sunt în număr de circa 67.300, dintre care marea majoritate trăiesc în judeţele Constanţa și Tulcea, iar restul în diferite centre urbane (Bucureşti, Brăila, Galaţi, Călăraşi, Giurgiu, Olteniţa, Turnu Severin) etc. Lăcaşurile de rugăciune musulmane din România sunt de două categorii: geamia şi mesgidul; în total sunt 77 lăcaşuri de cult, adică un locaș de cult la 874 de credincioși.
Biserica Reformată din România numără în prezent 701.077 credincioşi, în marea majoritate maghiari, organizaţi în două eparhii (Cluj şi Oradea), cu circa 1000 lăcaşuri de cult, în care slujesc 750 preoţi. Biserica dispune de 780 parohii şi 140 filii, deci de o biserică la 707 credincioși. Și din nou… atacul este doar împotriva ortodocșilor, care au o biserică la 1055 credincioși!
Biserica Evanghelică Lutherană numără, conform datelor aceluiași recensământ, 27.112 credincioşi, cei mai mulţi maghiari, restul slovaci, precum şi circa 200 credincioşi de limbă română, în Bucureşti. Pentru acest cult există 45 de biserici, adică o biserică la 606 credincioși. Și din nou… atacul este doar împotriva ortodocșilor, care au o biserică la 1055 credincioși!
Cultul unitarian, cu sediul central la Cluj, cuprinde peste 70.000 de credincioşi de naţionalitate maghiară. Numărul parohiilor este de 126, iar al filiilor de 32. În parohii şi filii, numărul lăcaşurilor de cult este de 143, iar al preoţilor este de 115, adică o biserică la 489 de credincioși!
Biserica Evanghelică Română dispune de circa 220 biserici, care se găsesc mai ales în judeţele Argeş, Braşov, Constanţa, Dîmboviţa, Ialomiţa, Prahova, Vaslui, municipiul Bucureşti şi împrejurimi; numărul credincioşilor este de circa 20.000, ceea ce înseamnă o biserică la 90 de credincioși!!!
Cultul Penticostal numără circa 324.462 credincioşi. În cadrul cultului sunt 1343 biserici şi 7879 filii, deservite de 354 pastori, ceea ce înseamnă o biserică la 242 de credincioși!
În România există, în prezent, circa 38.000 de membri ai Organizaţiei Religioase „Martorii lui Iehova”, conform anuarului acestei organizaţii. Organizaţia are 265 de lăcaşuri de cult (săli ale Regatului) şi 111 spaţii închiriate unde se oficiază serviciile religioase, adică un locaș de cult la 143 de credincioși!
Credincioşii cultului mozaic, în număr de circa 6000, sunt organizaţi în 78 de comunităţi şi obşti, răspândite în Bucureşti şi în 30 de judeţe. Pe teritoriul României există un număr de 124 temple, sinagogi şi case de rugăciune, din care în 23 se oficiază zilnic, deci un locaș de cult la 49 de credincioși!!!
Din cele de mai sus, observăm că, de fapt, nu există nici un cult recunoscut în România care să stea mai prost decât ortodocșii la capitolul biserici… și cu toate acestea atacurile sunt DOAR împotriva BOR, iar stridența acestor atacuri și promovarea lor pe toate canalele mediatice face ca părerea generală – chiar și a oamenilor de bună-credință, dar neinformați – să fie exact aceasta: că sunt prea multe biserici ortodoxe. Parșivă formă de manipulare a conștiințelor!
@ Anonim 10.08 p.m.
RăspundețiȘtergereComparație statistică extrem de lămuritoare, pe care cred că am mai citit-o undeva pe internet, în contextul unui material mai larg. Se vede clar cît de mare e manipularea conștiinței publice (indiferent cine este îndărătul ei: ateii marxiști, masonii, evreii, greco-catolicii etc.).
Ar trebui postată pe toate blogurile ortodoxe.
De ce popii nu vin la televizor cu astfel date concrete, ci numai cu predicile lor imbufnate, cu care fac mai mult un deserviciu Bisericii?
RăspundețiȘtergere@ Cristian
RăspundețiȘtergereȘtiu eu? Întrebați la Patriarhie!
@ Cristian
RăspundețiȘtergerePopii nu vin al televizor...pentru ca nu-i cheama nimeni. :)