ÎN CURÎND,
SUB EGIDA EDITURII ROST
ŞI A FUNDAŢIEI
SFINŢII ÎNCHISORILOR:
Celor
ce au crezut
şi
celor ce mai cred
că
putem fi
mai
mult decît sîntem.
SUMARUL CĂRŢII
Cuvînt înainte
Constantin Brâncoveanu (1654-1714)
Viaţa şi mucenicia unui voievod al Crucii
Constantin Brâncoveanu
între Ortodoxie şi... masonerie
Dimitrie Cantemir (1673-1723)
Gîlceava tradiţiei cu modernitatea
Mihai Eminescu (1850-1889)
Cum se cuvine înţeleasă Doina lui
Eminescu
Oboseala de Eminescu
Eminescu şi credinţa
Eminescu şi creştinismul
Două «pietre de poticnire»
Eminescu n-a murit
Simion Mehedinţi (1868-1962)
Simion Mehedinţi şi creştinismul românesc
Nicolae C. Paulescu (1869-1931)
Doctorul Nicolae C. Paulescu
sau Ştiinţa lui Scio Deum esse
Nicolae Iorga (1871-1940)
O tragedie perpetuă: cazul Nicolae Iorga
Octavian Goga (1881-1938) / Aron Cotruş (1891-1961)
Doi poeţi mesianici:
Octavian Goga şi Aron Cotruş
Marcu Beza (1882-1949)
Marcu Beza şi Răsăritul ortodox
Nichifor Crainic (1889-1972)
«Resurecţia» lui Nichifor Crainic
între bucurie şi dezamăgire
Nichifor Crainic (schiţă de portret)
Nae Ionescu (1890-1940)
Pentru dreapta înţelegere a lui Nae Ionescu
Radiografia unei calomnii
Ieşirea din legendă. Stadiul editării
lui Nae Ionescu (2010)
«Al dracu' Nae!»
Lucian Blaga (1895-1961)
Lucian Blaga şi creştinismul
Daniil Sandu Tudor (1896-1962)
Sandu Tudor în pragul canonizării
Vasile Băncilă (1897-1979)
Redescoperirea unei personalităţi exemplare
Corneliu Zelea Codreanu (1899-1938)
Codreanu şi «fenomenul legionar»
«De ce-am mai vorbi astăzi despre Codreanu?»
Ion I. Moţa (1902-1937) / Vasile Marin (1904-1937)
Taina jertfei: cazul Moţa-Marin
Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie
Vladimir Dumitrescu (1902-1991)
Vladimir Dumitrescu
sau spovedania unui neînvins
Petre Ţuţea (1902-1991)
Eşecul «omului autonom». Scurtă introducere
în gîndirea lui Petre Ţuţea
Petre Ţuţea: o consemnare
La 20 de ani de la moartea lui Petre Ţuţea
Alexandru Ghyka (1903-1982)
Prinţul Ghyka, o legendă a închisorilor
George Manu (1903-1961)
Geniul în zeghe
Pan M. Vizirescu (1903-2000)
«Ultimul gândirist»
Dumitru Stăniloae (1903-1993)
Anul Stăniloae: toamna patriarhului
Mircea Vulcănescu (1904-1952)
Un haiduc împotriva uitării româneşti
Benedict Ghiuş (1904-1990)
Un mucenic al rugăciunii:
părintele Benedict Ghiuş
Radu Gyr (1905-1975)
Poezia lui Radu Gyr
sau testamentul unei generaţii
Mircea Eliade (1907-1986)
M. Eliade – «credinciosul
fără Dumnezeu»?
Claudio Mutti, legionarismul
şi cazul Mircea Eliade
Petre (Petrache) Lupu (1907-1994)
A fost odată, la Maglavit...
Ion V. Georgescu (1909-1976)
Patimile unui cărturar
Constantin Noica (1909-1987)
Noica şi Cuminţenia Pămîntului
Ilariu Dobridor (1909-1968)
Un interbelic uitat: Ilariu Dobridor
Ilie Lăcătuşu (1909-1983)
Sfinţii de lîngă noi:
cazul preotului Ilie Lăcătuşu
Ana-Maria Marin (1910-2001)
Mărturii în amurg
Traian Popescu (1910-2002)
Veşti triste din Spania
Arsenie Boca (1910-1989) / Teofil Părăian (1929-2009)
Două piscuri duhovniceşti:
părintele Arsenie şi părintele
Teofil
Zosim Oancea (1911-2005)
Între Sibiu şi Sibiel: icoana părintelui Zosim
Alexandru Ciorănescu (1911-1999)
Alexandru Ciorănescu,
ultimul mare «român universal»
Vasile Netea (1912-1989)
Un cruciat al Ardealului românesc
Aureliu Răuţă (1912-1995)
Don Aurelio
Elisabeta Rizea (1912-2003)
«Viteaza din Nucşoara»
N. Steinhardt (1912-1989) / Mina Dobzeu (n. 1921)
Părintele Mina Dobzeu: cu Steinhardt
şi dincolo de Steinhardt
Între Caragiale şi Steinhardt
Maximalismul şi «boieria» lui Hristos
Corneliu Coposu (1914-1995)
«Seniorul» între realitate şi legendă
Arsenie Papacioc (1914-2011)
Părintele Arsenie Papacioc,
lamură întru Hristos
Mihaela (Marieta) Iordache (1914-1963)
Mucenicia Maicii Mihaela
Radu Mărculescu (1915-2011)
Radu Mărculescu la capăt de drum
Vintilă Horia (1915-1992)
Memento Vintilă Horia
Ilie-Vlad Sturdza (1916-2009)
La capătul pribegiei
Dumitru (Tache) Funda (1916-1999)
O conştiinţă mărturisitoare
Teodosia (Zorica) Laţcu (1917-1990)
Poeta Vladimireştilor
Constantin Galeriu (1918-2003)
Savanţi şi mărturisitori în predania părintelui Galeriu:
Nicolae C. Paulescu şi Alexandru
Mironescu
Părintele Galeriu: de la tinereţea fără bătrîneţe
la viaţa fără de moarte
Ioan Ianolide (1919-1986)
Pariul întoarcerii la Hristos
Iustin Pârvu (1919-2013)
Între inima Moldovei şi inima Ardealului
Pretextul Petru-Vodă
La trecerea în veşnicie
a părintelui Iustin Pârvu
Alexandru Paleologu (1919-2005)
O figură seniorială: Al. Paleologu
Nicolae Pora (1919-2002)
Românul cu statuie la Ottawa
Maica Benedicta (Zoe
Dumitrescu-Buşulenga) (1920-2006)
Benedicta sit
Bartolomeu Valeriu Anania (1921-2011)
În jurul unei neînţelegeri
Un patriarh al rostirii româneşti
Leul în iarnă al Ardealului ortodox
Aurel State (1921-1983)
Un drum al crucii
Constantin Oprişan (1921-1958)
Un poet-martir
Zaharia (Zahu) Pană
(1921-2001)
Ecce poeta!
Gabriel Constantinescu (1921-2010)/Maria Constantinescu (n. 1929)
Gabriel Constantinescu
şi reconstrucţia Dreptei
Valeriu Gafencu (1921-1952)
Pe urmele lui Valeriu Gafencu
Bătaie pe sfinţenie?
Ion Gavrilă Ogoranu (1923-2006)
Ion Gavrilă povestaşul
Dumitru Bacu (1923-1997)
Radiografia «experimentului Piteşti»
Ilie Tudor (n. 1923)
Amintiri dintr-o altă lume
Traian Popescu («Macă») (1923-2009)
Un fost «piteştean» între Calvar şi Înviere
Monica Lovinescu (1923-2008) / Virgil Ierunca (1920-2006)
A tăcut şi Monica Lovinescu...
Aspazia Oţel Petrescu (n. 1923)
Eroismul feminin românesc în secolul XX
Gheorghe Calciu-Dumitreasa (1925-2006)
Un portret biografic al părintelui Calciu
Un interviu cu părintele Calciu
Psihoza moaştelor: de la pietate la sminteală
Andrei (André) Scrima (1925-2000)
Taina Rugului Aprins
Flor Strejnicu (1926-2006)
Recviem pentru dr. Flor Strejnicu
Octavian Paler (1926-2007)
Don Quijote în Est, de la stînga la dreapta...
Vasile-Jacques Iamandi (n. 1927)
Un senior pentru neliniştea noastră
Paul Caravia (1927-2002)
Cruciadă împotriva uitării
Demostene Andronescu (n. 1927)
Demostene Andronescu
sau vocaţia mărturisirii
Paul Barbăneagră (1929-2009)
Un reacţionar sui generis
Ion Piso (n. 1929)
Un epistolar paideic românesc:
tenorul Ion Piso şi cîntecul vîrstelor
Marcel Petrişor (n. 1930)
Anii de mucenicie ai temniţelor comuniste
Indice de persoane
DIN CUVÎNTUL ÎNAINTE
Nucleul cărţii de faţă a fost volumul meu mai vechi De la Eminescu la Petre Ţuţea. Pentru un model paideic al dreptei
româneşti [1], în care adunasem
texte privitoare la opt personalităţi exponenţiale ale istoriei politice şi
culturale a dreptei româneşti, prezentate în succesiune cronologică, mai pe
larg sau mai succint: Mihai Eminescu, Nicolae C. Paulescu, Nichifor Crainic,
Nae Ionescu, Lucian Blaga, Vasile Băncilă, Corneliu Zelea Codreanu şi Petre
Ţuţea. [...]
Cu timpul, textele s-au adunat – de la opt cazuri abordate ajungînd la peste optzeci – şi cartea de faţă, cu cele peste 700 de pagini ale ei, s-a conturat oarecum de la sine, fără un plan propriu-zis, ca viaţa însăşi [2]. În afară de raportarea la un
orizont al tradiţiei, în care religiosul şi naţionalul se află într-o
convergenţă firească (indiferent cît înţelegem sau nu înţelegem noi astăzi din
ea), figurile mai mult sau mai puţin ilustre cărora am încercat, cu o reverenţă
neconvenţională, să le surprind rostul sau exemplaritatea trecerii prin lume
stau toate sub semnul rîvnei mărturisitoare, al asumării şi slujirii unui crez,
în diferite forme sacrificiale şi adeseori chiar cu preţul vieţii lor. Pilde de
vrednicie creştină şi românească, încălziţi fiecare – ca să-l parafrazez pe Iorga – de o idee căreia i se închinaseră întregi, n-au ezitat să se măsoare
eroic cu vremurile pentru ce au crezut ei
sfînt şi mare. Au ajuns astfel,
fiecare în felul său, dar toţi în strălumina "Duhului Care suflă unde
vrea", conştiinţele noastre mai bune
(cum zicea Noica despre Eminescu), certificatul nostru de învrednicire istorică dinaintea lumii şi dinaintea lui Dumnezeu.
[...]
Mărturisitorii evocaţi în această carte sînt
tot atîtea repere pe complexa şi inefabila "linie a neamului" şi tot
atîtea provocări la învrednicire pentru generaţiile de azi şi de mîine, care
trebuie, înainte de toate, aduse la conştiinţa că este cu putinţă şi un alt fel de a fi român decît cel
precar şi dezabuzat în care facem astăzi umbră pămîntului.
Simpla parcurgere a sumarului vădeşte că această
ceată a mărturisitorilor este una extrem de diversă (politic, social,
confesional, intelectual, profesional), iar dacă unii (ortodocşi, legionari,
foşti deţinuţi politici) par a avea o anume predominanţă, aceasta este pînă la
urmă una "obiectivă", asupra căreia se poate medita (într-o pauză de
gîndire prin prejudecăţi şi poncifuri) şi asupra căreia s-ar cădea să nu mă
întrebaţi pe mine (sau pe orice alt conjunctural iscoditor al trecutului), ci
pe bunul Dumnezeu, Care a lăsat ca lucrurile să fie aşa şi nu altfel. [...]
Aria de cuprindere a cărţii a fost fatal
determinată de cît am apucat să scriu pînă în ceasul de faţă (despre unii mai
mult, despre alţii mai puţin, despre unii o singură dată, despre alţii de mai
multe ori) şi de limitele mele omeneşti. Mă simt vinovat faţă de toţi cei
despre care nu am ajuns încă să scriu [3],
ca şi faţă de cei despre care n-am scris decît mult prea puţin (şi uneori doar
tangenţial) în raport cu locul pe care-l ocupă (sau îl merită) în conştiinţa
publică românească (şi nu numai) [4].
Nădăjduiesc ca măcar despre unii dintre ei să apuc să mai scriu, iar textele
respective să se regăsească, la locul lor, într-o viitoare ediţie revăzută şi
adăugită. [...]
Nu pot încheia fără să mulţumesc editorilor şi sponsorilor cărţii (a cărei
tipărire n-a constituit un efort mic în vremuri atît de austere), precum şi
prietenului Valentin Dan pentru fidelitatea răbdătoare cu care mi-a fost din
nou alături în definitivarea tehnică şi grafică a ediţiei. Rămîne de văzut
încotro vor duce aceste strădanii conjugate şi cît loc va rămîne de o recidivă
întregitoare (la care eu unul îmi rezerv candoarea de a visa deja). Habent sua fata libelli.
Răzvan CODRESCU
[1] Editura
Anastasia, Bucureşti, 2000 (Col. "Dreapta europeană"), 276 pagini.
[2] Criteriul ordonator a rămas pînă la urmă cel cronologic, după data
de naştere a fiecăruia. Am optat ca limită temporală – din diverse raţiuni, nu
întotdeauna dependente de voinţa mea – pentru anul 1930; de aceea nu figurează
aici, bunăoară, un Paul Goma (n. 1935) sau un Horia Bernea (n. 1940), ca şi
atîţia alţii, despre care chiar mi s-a întîmplat să scriu. La o eventuală nouă
ediţie, apărută în vremuri mai bune, aş putea muta limita la anul 1940, să
zicem.
[3] Îi înşir alfabetic (la unii dintre ei sînt referinţe răzleţe şi
în cartea de faţă): Ion Antonescu, Toma Arnăuţoiu, Ilarion Argatu, Gheorghe
Arsenescu, Nicolae Bălcescu, Dimitrie Bejan, Ernest Bernea, Spiru Blănaru,
Sofian Boghiu, Roman Braga, Gheorghe şi Maria Brahonschi, Gheorghe I. Brătianu,
Liviu Brânzaş, Lena Constante, Arlette Coposu, Horia Cosmovici, Ovidiu Cotruş,
Nicu şi Flora Crăcea, Vasile Christescu, Adrian Făgeţeanu, Ilarion V. Felea, C.
Gane, Grigore III Ghica, Vladimir Ghyka, Nicolae Grebenea, Olga Greceanu, Gurie
Grosu, Sergiu şi Nicole-Valéry Grossu, Horea din
Albac (cu Cloşca şi Crişan), Avram Iancu, Cleopa Ilie, Ilie Imbrescu, Ion
Ioanid, Ioan Iovan, Barbu Katargiu, Vasile Lovinescu, Iuliu Maniu, Marcu de la
Sihăstria (Constantin Dumitru "Fachirul"), Ştefan Marcu, Virgil
Maxim, Nicolae Mărgineanu, Teofil Mija, Vasile Motrescu, Nicu Naum, Nicoleta Nicolescu, Anastasia Popescu (Mama Sica),
Teodor M. Popescu, Nicolae Popoviciu, dr. Ion Simionescu, I. D. Sîrbu, Mihail
Sturdza, Pamfil Şeicaru, Iosif Trifa, Gheorghe Ursu, Tudor Vladimirescu,
Constantin Voicescu, V. Voiculescu, Raul Volcinschi, Ion Zeană şi destui alţii.
[4] Îi înşir cronologic: Nicolae Iorga, Alexandru Mironescu, Mircea
Vulcănescu, Benedict Ghiuş, Mircea Eliade, Constantin Noica, N. Steinhardt,
Virgil Ierunca, Valeriu Gafencu, Andrei Scrima etc.
(Coperta cărţii – realizatori: Maria
Axinte şi Valentin Dan – este în semnalul de faţă doar o variantă de lucru.)
5 comentarii:
ma bucur de o asemenea lucrare
nu am observat eu poate, dar nu apare Caraza, coleg cu modelul meu, Printul Ghika. De fapt au stat si impreuna, iar dupa Print, Caraza a stat cel mai mult la zarca. sa comunicati va rog si cand/ de unde o putem comanda
Doamne ajuta
bucovineanul
Vine vorba (uneori chiar pe larg) şi de d-l Caraza, în diferite contexte, dar n-are un capitol numai al lui.
Cu informaţiile despre apariţia cărţii şi procurarea ei voi reveni, probabil pînă la sfîrşitul lunii.
Impresionant sumar al viitorului volum ! Numai inventarul de teme şi personalităţi prefigurează deja profunzimea analizei, dar şi altitudinea valorizatoare a mizei propuse. O asemenea întreprindere documentară, eseistică şi, nu în cele din urmă, editorială pare barocă prin articulaţiile complexe, romantică prin implicare ori anvergură şi iluministă prin ţelurile scontate, însă cititorul obişnuit cu scriitura autorului sper să regăsească aici aceeaşi modernitate a concepţiei ca în cărţile anterioare, aceeaşi forţă a discursului şi aceeaşi competenţă a judecăţii de valoare culturală, probate până acum. Pe cât se pare, volumul se anunţă un reper în perimetrul restituirilor documentare şi culturale de la noi, un memento al conştiinţei noastre naţionale, după cum stă mărturisit în fragmentul de prefaţă. Aşteptăm cu încredere împlinirea acestei frumoase promisiuni spirituale şi editoriale…
Impresionant! E o adevarata istorie a Dreptei romanesti! Chiar daca lipsesc multi, cei mai importanti sunt prezenti si adunati cred ca prima oara in paginile unei singure carti. Va doresc sa faceti si continuarea, cum scrieti in prefata. Va ramane ca un momnument.
@ Dracula redivivus (nepostat)
E loc şi de laude, şi de ocări. Nu postez însă nici laudele, nici ocările care ies din cadrele decenţei.
În ce vă priveşte, v-aş sugera că se poate critica şi fără înjurături. Las la o parte faptul că întîmpinărilor dvs. le-am răspuns cu anticipaţie în Cuvîntul înainte al cărţii (reprodus fragmentar şi aici - dar se pare că necitit de dvs., sau citit "oblic").
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire