INTERMEZZO LIRIC: VALENTIN DAN SE ÎNTOARCE...
TREI
"AFLĂRI ÎN TREABĂ"
I
Încremenește carnea în preajma umbrei
tale,
iar ochiul se închide și nu-și
aduce-aminte;
la marginile lumii de-apoi se rup veșminte
și sîngele și vinul se varsă din
pocale.
Zvîcnesc din malul buzei
fecioarele-cuvinte
în binecuvîntarea aceleiași magdale:
e murmur, este șoaptă, e duh întors din
cale
ca să nu-ți fugă trupul ’nainte,
înainte.
Tu taci precum întinsul tăcu acelei
tinderi
de care, lunecată, iubirea se anină.
În miezul nopții mele înfigi o lună
plină
și ea întreg mă toarnă, ca să răsar
altminteri,
în ochii tăi năpraznici – doi bulgări
de lumină:
sînt orbul care vede prin două
sinucideri.
II
Tu ești atît de altfel de frumoasă,
încît voi spune drumului acasă,
întorsului voi zice dor de ducă,
lui unu doi și văzului nălucă.
Iar nopții, care naibilor zvîcnește,
c-o iarbă verde îi voi prinde-n clește
surîsul tău - o-naltă plecăciune
sub ochii de alint și de tăciune
cu care mîngîi și din care-mpingi
doi nărăvași nepriponiți în chingi
spre văzul meu cel neobișnuit
cu strălucirea lunii în amiază:
ești altfel decît tot ce s-a-mblînzit
și altfel, altfel, altfel de frumoasă.
III
Ai nepăsare-n ea și-i dinadinsă.
Am poftă-ntr-însa strînsă-n timp. Și-n loc
Să-mi spumeg țîfna-n pumni, o-ndes în toc
Ca-ntr-un surîs prelins din monalisă.
Căci ce vîrtej e-acolo, în ghioc:
Noroc să am, c-o lași întredeschisă.
Ghicesc solemnă-n pleoapa ta o misă
Și-n ochiul tău o lacrimă-n pritoc.
Mi-e soarele întreg, numai o rază
Umblă-n dambla și fără de soroc.
Primește-mă la tine, inorog,
Să scutur luna plină din amiază
Pe buza ta ce-ngînă o zarază
Sub buza mea cu șuier zavaidoc.
Valentin DAN
Mai puteţi citi pe acest blog:
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:20
2 comentarii
2 comentarii:
Sastisit de firea inconsecventă a conaţionalilor, Petre Ţuţea îşi dorea, în glumă, la un moment dat să poată scrie o teză de doctorat cu titlul ,,Aflarea în treabă la români”. Cele trei texte propuse astăzi aici cu titlu în antifrază sunt însă departe de amara (auto)ironie a filosofului, dovedindu-se frumoase ,,ca umbra unei idei”, fulguraţii (senti)mentale în ceasuri de tulburătoare întâlnire cu Muza ale poetului, putând însenina clipa oricui, la ceas nostalgic, de toamnă. Aşteptăm, însă, în termenii lui E.Simion, întoarcerea Autorului…
@ Anonim
Petre Țuțea, bunicul nostru exemplar.
E, totuși, ușor să ne rîzgîiem potrivind cuvinte la umbra cafelei și sub acoperișul tutunului, vorba fratelui Răzvan. Dar să o faci captiv, bătut și înfometat, asemenea unor prea puțin amintiți Constantin Oprișan sau Demostene Andronescu, acolo-i puterea. Temenea cumințeniei și, deopotrivă, necumințeniei lor. Iar cuvintelor dumneavoastră le aduc salut și îmbrățișare. Să fim cu toții sănătoși!
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire