Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de
către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob
Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de
20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel
Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia
Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul
revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a
sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici.
Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici.
(R. C.)
2007
O NOUĂ CARTE
LA EDITURA
«PUNCTE
CARDINALE»:
MIHAIL GAVRIL,
BISERICA, SINAGOGA, LOJA
Lămurire editorială
Radiografie comparativă a
temeiurilor tradiţionale şi a stării actuale a celor două mari religii biblice,
cartea de faţă arată cu precădere cum amîndouă deopotrivă, dincolo de
tensiunile istorice existente între ele, sînt agresate de spiritul dizolvant al
(franc)masoneriei, aproape generalizat astăzi ca paradigmă ideologică dominantă
a modernităţii crepusculare.
Adresată unui public larg, cartea
sintetizează lămuritor şi nepretenţios o vastă informaţie (ale cărei principale
repere se regăsesc în Anexa bibliografică).
Deşi perspectiva autorului este cea a creştinismului ortodox, discursul său nu
este exclusivist, ci vădeşte o largă înţelegere a iudaismului şi un ton critic
echilibrat, de onestă rigoare argumentativă.
Titlul (dublat de un subtitlu
întreit metaforic) nu pune nicidecum pe picior de egalitate Loja cu Biserica
sau Sinagoga, ci indică prin juxtapunere cuprinderea problemelor abordate.
Structura cărţii este ea însăşi
ternară: prima parte este o
introducere catehetică în doctrina, istoria şi viaţa Bisericii; a doua parte prezintă statutul
tradiţional şi pe cel actual al Sinagogii (subliniindu-se atît deosebirile, cît
şi asemănările faţă de Biserică); partea
a treia desconspiră pretenţiile nelegitime ale sincretismului masonic de a
se substitui religiilor tradiţionale, relativizîndu-le şi dizolvîndu-le
temeiurile.
Autorul arată, punctual şi
desluşit, multiplele incompatibilităţi
dintre religiile biblice şi pseudo-spiritualitatea de tip masonic, cu un accent
aparte pe dimensiunea caritativă
(întrucît francmasoneria caută să se legitimeze de regulă prin pretinsul ei
statut formal de "organizaţie filantropică").
Creştinismul este, înainte de toate, urmare a lui Hristos (imitatio Christi). Asemenea Mîntuitorului
în pustia Carantaniei, creştinul este permanent ispitit de forţele răului, pe
care este chemat să le identifice şi să le biruie (Vade retro). Iudaismul (mozaismul) este văzut în condiţia paulinică
de pe drumul Damascului, de dinaintea
convertirii prin dumnezeiască străluminare. Francmasoneria,
în pofida retoricii ei "constructive", nu este, în ultimă analiză,
decît un permanent factor dizolvant,
de care creştinul şi evreul au a se păzi deopotrivă, dacă nu vor să-şi trădeze
esenţial credinţa, relaţia mistică şi morală cu Dumnezeu şi cu semenii.
Pentru a se lămuri încă şi mai
bine poziţia creştin-ortodoxă faţă de manevrele şi provocările de tip masonic
(preluate de mai toate ideologiile de stînga ale lumii contemporane), volumul
include şi o Anexă documentară cu
hotărîrea de condamnare oficială a francmasoneriei luată de Sf. Sinod al B.O.R.
la data de 11 martie 1937 (şi rămasă încă în vigoare), pe baza raportului
întocmit de Mitropolitul Nicolae Bălan (1882-1955).
Am decis publicarea cărţii cu
încredinţarea că fiecare cititor atent şi onest – fie el creştin, evreu sau
chiar mason conjunctural – se va alege din ea cu o corectă orientare
argumentativă şi cu prilejul de a medita în mai bună cunoştinţă de cauză asupra
lumii în care trăim şi asupra propriului său "pariu" existenţial.
Căci numai de aici poate începe adevărata
libertate, care înseamnă lămurire şi asumare responsabilă a aşezării
noastre între veac şi veşnicie.
Hotărîrea Sfîntului Sinod
al Bisericii Ortodoxe Române
din data de 11 martie 1937
Biserica
osîndeşte francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru
ocultă, şi în special pentru următoarele motive:
1.
Francmasoneria învaţă pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă şi
adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnîndu-i să admită numai ceea ce descoperă cu
raţiunea lor. Ea propagă astfel necredinţa şi lupta împotriva creştinismului,
ale cărui învăţături sînt revelate de Dumnezeu. Vînînd pe cît mai mulţi
intelectuali să şi-i facă membri şi obişnuindu-i pe aceştia să renunţe la
credinţa creştină, francmasoneria îi rupe de Biserică şi, avînd în vedere
influenţa însemnată ce o au intelectualii asupra poporului, e de aşteptat ca
necredinţa să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi. În faţa propagandei
anticreştine a acestei organizaţii, Biserica trebuie să răspundă cu o
contrapropagandă.
2.
Francmasoneria propagă o concepţie despre lume panteist-naturalistă, reprobînd
ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume şi ideea omului ca persoană
deosebită, destinată nemuririi.
3.
Din raţionalismul său, francmasoneria deduce în mod consecvent o morală
pur laică, un învăţămînt laic, reprobînd orice principiu moral şi orice educaţie
ce rezultă din credinţa religioasă şi din destinaţia omului la o viaţă
spirituală eternă. Materialismul şi oportunismul cel mai cras, în toate
acţiunile omului, este concluzia necesară din premisele francmasoneriei.
4. În
lojile francmasone se adună la un loc evreii şi creştinii, şi francmasoneria
susţine că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul şi se înalţă
deasupra celorlalţi oameni. Aceasta înseamnă că creştinismul nu dă un avantaj
în ce priveşte cunoaşterea adevărului şi dobîndirea mîntuirii membrilor săi.
Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai duşmanii de moarte ai lui Hristos
să fie consideraţi într-o situaţie superioară creştinilor, din punct de vedere
al cunoaşterii adevărurilor celor mai înalte şi al mîntuirii.
5.
Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor
precreştine. Chiar dacă unii dintre adepţii ei nu dau nici o însemnătate
acestui cult, se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să
exercite o forţă quasi-religioasă. În orice caz, prin acest cult francmasoneria
vrea să se substituie oricărei alte religii, deci şi creşti-nismului.
În
afară de motivele acestea de ordin religios, Biserica mai are în considerare şi
motive de ordin social cînd întreprinde acţiunea sa contra francmasoneriei.
6.
Francmasoneria este un ferment de continuă şi subversivă subminare a
ordinii sociale prin aceea că îşi face din funcţionarii statului, din ofiţeri,
unelte subordonate altei autorităţi pămînteşti decît acelea care reprezintă
ordinea stabilită vizibil, îi face unelte în mîna unor factori neştiuţi încă
nici de ei, avînd să lupte pentru idei şi scopuri politice ce nu le cunosc.
Este o luptă nesinceră, pe la spate; niciodată nu există o siguranţă în viaţa
statului şi în ordinea stabilită. Este o luptă ce ia în sprijin minciuna şi
întunericul: împotriva jurămîntului creştinesc pe care acei funcţionari l-au
prestat statului, ei dau jurămînt păgînesc.
7.
Francmasoneria luptă împotriva legii naturale voite de Dumnezeu, conform căreia
omenirea e compusă din naţiuni. Biserica Ortodoxă, care a cultivat totdeauna
specificul spiritual al naţiunilor şi le-a ajutat să-şi menţină fiinţa
primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea
varietăţii spirituale din sînul omenirii.
Iar
măsurile cele mai eficace pe care Biserica înţelege să le ia împotriva acestui
duşman al lui Dumnezeu, al ordinii social-morale şi al naţiunii, sînt
următoarele:
1. O
acţiune publicistică şi orală de demascare a scopurilor şi a activităţii
nefaste ale acestei organizaţii.
2.
Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să
le părăsească; în caz contrar, Frăţia Ortodoxă Română, extinsă pe toată ţara, va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămînă
în loji. Biserica le va refuza la moarte slujba înmormîntării, în caz că pînă
atunci nu se căiesc. De asemenea, le va refuza prezenţa ca membri în
corporaţiile bisericeşti.
3.
Preoţimea va învăţa poporul ce scopuri urmăreşte acela care e francmason şi-l
va sfătui să se ferească şi să nu dea votul candidaţilor ce aparţin lojilor.
4. Sfîntul
Sinod şi toate corporaţiile bisericeşti şi asociaţiile religioase stăruie pe lîngă
poporul român şi corpurile legiuitoare să aducă o lege pentru desfiinţarea
acestei organizaţii oculte. În cazul că guvernul nu o va face, Sfîntul Sinod se
va îngriji să fie adusă o astfel de lege din iniţiativă parlamentară.
(Hotărîrea istorică a Sfîntului Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române de acum 70 de ani
[azi: 77] s-a bazat pe analiza
raportului alcătuit de Î.P.S. Dr. Nicolae Bălan, Mitropolitul Ardealului. Acest
amplu raport, sub titlul "Studiu
asupra francmasoneriei", a fost reprodus integral, la 60 de ani de
la citirea lui în Sf. Sinod, de revista Scara,
Treapta a doua, anul I, iunie 1997, p. 65 şi urm.)
*
"O nouă carte la Editura Puncte Cardinale: Mihail Gavril, Biserica, Sinagoga, Loja", în Puncte cardinale, anul XVII, nr. 4/196,
aprilie 2007, p. 14 (inclusiv "Hotărîrea Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române din data de 11 martie 1937").
Mitropolitul Nicolae Bălan
Mai puteţi citi pe
acest blog:
(1999)
11 comentarii:
de unde putem comanda cartea?
Cred ca se mai gaseste inca la Libraria Sophia, sau va puteti adresa, pentru primirea prin posta,
la SC Supergraph SRL, str. Ion Minulescu 36, sector 3, Bucureşti, cod poştal 031216, tel. 021/3206119, fax 021/3191084.
merita citita si pastrata bine aceasta carte !!!
Rar apare asa ceva !
mai este una a lui Paulescu, doctorul cu insulina
cautati, cautati si nu lasati din mana asa ceva !
autor fericit, a marturisit cum nu se poate mai clar. Respect, consideratie si exemplu de urmat
bucovineanul
Nu stiu cine e autorul, cred ca Mihail Gavril e cel mai probabil un pseudonim, dar cinste lui! Sunt lucruri pe care nimeni nu mai indrazneste azi sa le ia in discutie.
Cartea e prosemita sau antisemita?
Nici, nici. E analiza echidistantă a unor credinţe, idei şi fapte care pot sau nu pot să stea la un loc.
Si despre identitatea autorului?
identitatea e foarte clara !
Arhanghelul Mihail si Arhanghelul Gavriil. Punct !
bucovineanul...
Identitatea autorului e mai puţin importantă. Ceea ce contează este în primul rînd dacă are sau nu are dreptate.
Domnule profesor,
va salut!
nicoleta mareaca, liceul pedagogic
@ Nicoleta Măreacă
Te contrasalut cu drag!
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire